Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1963 din 5 aprilie 2012, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat cauza privind pe petenta M.F.M. și pe intimata C.N.A.D.N.R. SA, CESTRIN, spre competentă soluționare Judecătoriei Cornetu.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în temeiul dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, „plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția”; că din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției rezultă că fapta a fost săvârșită pe Autostrada A2, Km 12+450m, G., județul Ilfov; că, în baza Ordinului ministrului justiției nr. 2149/C/2006 și a avizului conform pentru punere în funcțiune dat de Consiliul Superior al Magistraturii prin hotărârea nr. 558 din 22 august 2006, localitatea G. este în circumscripția Judecătoriei Cornetu.
Având în vedere norma legală imperativă menționată care reglementează un caz de competență teritorială exclusivă, de la care nu sunt permise derogări, văzând și dispozițiile art. 159 pct. 3 C. proc. civ., potrivit cu care necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, instanța a apreciat întemeiată excepția invocată și, în temeiul art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.
Prin sentința civilă nr. 2590/2013 din 12 aprilie 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cornetu, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petenta M.F.M. și pe intimata C.N.A.D.N.R. SA, CESTRIN, în favoarea Judecătoriei Pitești.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cornetu a reținut că prin Legea nr. 2/2013 s-a modificat competența de soluționare a proceselor având ca obiect plângeri contravenționale împotriva proceselor-verbale de contravenție întocmite în baza O.G. nr. 15/2002, aceasta revenind judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul; că dispozițiile art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 se referă inclusiv la această categorie de litigii, motiv pentru care se apreciază că instanța competentă să judece prezentul litigiu, deși a fost început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, revine judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Instanța a reținut că în situația de față este vorba de o competență teritorială exclusivă, iar excepția de necompetență este una absolută, care poate fi invocată și de instanță din oficiu în orice stare a pricinii, iar, întrucât petentul are domiciliul în Pitești, competentă să judece cauza este Judecătoria Pitești.
Prin sentința civilă nr. 8874/2013 din 5 noiembrie 2013, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Pitești a reținut că prin Legea nr. 2/2013 a fost introdus în O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România art. 101 conform căruia, prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Instanța a constatat însă că plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 22 decembrie 2011, anterior introducerii dispozițiilor art. 101 din O.G. nr. 15/2002, fiind supusă, din punctul de vedere al instanței, vechii reglementări a competenței, potrivit dispozițiilor art. 725 alin. (2) din vechiul C. proc. civ. și art. 24 alin. (3) din noul C. proc. civ., norme care au aplicabilitate generală.
Prin urmare, competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției anterior datei de 15 februarie 2013, revine instanței în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, iar din cuprinsul procesului-verbal depus la dosar rezultă că fapta a fost săvârșite pe Autostrada A2, km 12+450 m, G., județul Ilfov, localitate care nu se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Pitești, ci în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cornetu.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 21 și art. 22 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Pitești a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Prin procesul-verbal de contravenție din 5 decembrie 2011, întocmit de agentul constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. SA, CESTRIN, petenta M.F.M. a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 750 RON.
S-a constatat că la data de 9 iunie 2011, vehiculul aparținând petentei, a circulat pe Autostrada A2 Km 12+450 m, în localitatea G., județul Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Din procesul-verbal rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost Autostrada A2 Km 12+450 m, în localitatea G., județul Ilfov, situată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov.
Înalta Curte constată că, la data introducerii plângerii contravenționale, competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii era judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta contravențională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 22 decembrie 2011, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind supusă, din punctul de vedere al instanței competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din noul C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare și că, prin urmare, norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013.
Înalta Curte apreciază că în situația specială a stabilirii competenței normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în situația în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privința plângerilor contravenționale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanțelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenței teritoriale prin introducerea art. 101 în acest act normativ.
Cu toate că prin art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competențelor instanței legal investite, se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”, Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil și plângerilor contravenționale întemeiate pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ și fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între cele două materii în secțiunea a II-a din același act normativ, secțiune intitulată „modificarea și completarea unor acte normative în materia contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”.
Pe cale de consecință, dispozițiile art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 își păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravențională întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002 introduse la instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Raportat la circumstanțele cauzei, față de prevederile legale susmenționate, Înalta Curte constată că locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentei este localitatea G., județul Ilfov, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu și, prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina este această judecătorie.
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta M.F.M. și pe pârâta C.N.A.D.N.R. SA, CESTRIN în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2014.