Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Procedura derulată în fața primei instanțe
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 20690/3/2009, reclamanta SC L. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 15.692.431,23 RON (inclusiv TVA) reprezentând contravaloarea serviciilor de dezinfecție contra gripei aviare, prestate de societate în perioada 25 mai 2006-3 iulie 2006, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC P. SRL la data de 25 iunie 2009 s-a solicitat obligarea pârâtei C.N.A.D.N.R. SA la plata sumei de 3.923.107 RON reprezentând cota din debitul neachitat grupului de firme a căror ofertă a fost acceptată de pârâtă, respectiv contravaloarea serviciilor de dezinfecție contra gripei aviare efectiv prestate de societate în perioada 25 mai 2006-3 iulie 2006, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința comercială nr. 459 din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâta C.N.A.D.N.R. SA și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Pârâta C.N.A.D.N.R. SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea de ședință din data de 20 aprilie 2010, instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC P. SRL iar, prin încheierea de ședință din data de 5 octombrie 2010 au fost respinse ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâta C.N.A.D.N.R. SA.
La data de 23 noiembrie 2010 s-a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar la data de 20 martie 2012 cauza a fost repusă pe rol, urmare a casării încheierii de suspendare a judecății de către instanța de recurs.
La data de 26 iunie 2012, reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată în privința câtimii obiectului acesteia, în sensul că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 13.307.643 RON plus TVA, în conformitate cu concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză.
2. Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 4556 din 10 iulie 2012 pronunțată de Curtea de București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus admiterea acțiunii reclamantei SC L. SRL, astfel cum a fost precizată, obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 13.307.643 RON plus TVA reprezentând contravaloarea serviciilor de dezinfecție contra gripei aviare prestate în perioada 25 mai 2006-3 iulie 2006, respingerea ca nefondată a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta SC P. SRL și obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 161.116 RON reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de expert.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut, în special, următoarele:
La data de 19 mai 2006, între SC L. SRL, SC P. SRL, SC M. SRL și SC M.A. SRL a fost încheiat contractul de asociere în participațiune având ca obiect depunerea unei oferte comune pentru participarea la selecția de oferte/licitație publică organizată de C.N.A.D.N.R. SA pentru dezinfecția mijloacelor de transport rutier în vederea combaterii virusului gripei aviare, precum și perfectarea contractului de prestări servicii și executarea integrală a acestuia, în cazul câștigării selecției/licitației.
Prin adresa din 19 mai 2006, reclamanta SC L. SRL a transmis pârâtei C.N.A.D.N.R. SA oferta tehnică și financiară privind dezinfecția împotriva gripei aviare formulată de grupul de firme asociate potrivit contractului de asociere în participațiune încheiat la data de 19 mai 2006.
Prin adresa din 24 mai 2006 pârâta C.N.A.D.N.R. SA a solicitat reclamantei, având în vedere oferta transmisă de aceasta, ca în termen de 10 ore de la primirea adresei să instituie puncte de dezinfecție totală a mijloacelor de transport rutier și să efectueze operațiunile de dezinfecție la pozițiile kilometrice de pe drumurile naționale enumerate în cuprinsul adresei, cu respectarea caietului de sarcini transmis prin adresa din 18 mai 2006. Totodată, s-a menționat că în vederea încheierii contractului se va aplica procedura de achiziție publică de servicii prin negociere cu o singură sursă, conform prevederilor O.U.G. nr. 60/2001.
Prestarea efectivă a serviciilor în perioada 25 mai 2006-3 iulie 2006 rezultă din procesele-verbale încheiate și semnate de reprezentanții ambelor părți SC L. SRL și C.N.A.D.N.R. SA, în care s-a menționat numărul mijloacelor de transport rutier dezinfectate, pe categorii, pe fiecare punct de dezinfecție, în urma confruntării formularelor de înregistrare a traficului întocmite de prestator și de achizitor.
Nu poate fi primită apărarea pârâtei, în sensul că, în lipsa unui contract încheiat cu reclamanta, nu poate fi obligată la plata contravalorii serviciilor prestate, întrucât emiterea comenzii materializate în cuprinsul adresei din 24 mai 2006 are semnificația acceptării ofertei, inclusiv sub aspectul tarifelor propuse, fiind realizat astfel acordul de voință al părților.
Pentru plata contravalorii serviciilor prestate, reclamanta a întocmit situația autovehiculelor dezinfectate și a sumelor datorate, din care rezultă o valoare totală de 15.692.431,23 RON, inclusiv TVA, ce nu a fost însă însușită de pârâtă.
Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, suma datorată de pârâtă pentru serviciile de dezinfecție împotriva gripei aviare de care a beneficiat în perioada 25 mai 2006-3 iulie 2006 este conform centralizatoarelor și proceselor-verbale aflate la dosar, de 13.307.643 RON, la care se va adăuga TVA valabilă la data emiterii facturii.
Contrar susținerilor pârâtei C.N.A.D.N.R. SA, creanța este certă, rezultând din comanda fermă formulată de pârâtă, urmată de prestarea serviciilor atestată de procesele-verbale semnate de aceasta prin reprezentanții săi, lichidă, câtimea ei fiind determinabilă pe baza proceselor-verbale emanând de la pârâtă și a ofertei de preț acceptată de aceasta prin emiterea comenzii, și exigibilă, de vreme ce prestațiile au fost executate și nu s-au invocat prevederi ale caietului de sarcini privind instituirea unui termen de plată care să nu se fi împlinit.
Pretențiile proprii formulate în cauză de intervenienta SC P. SRL sunt neîntemeiate, în condițiile în care contractul de achiziție publică a fost încheiat, în formă simplificată, între C.N.A.D.N.R. SA și SC L. SRL, lider al asocierii, iar în privința obligațiilor autorității contractante rămân aplicabile prevederile art. 253 C. com. potrivit căruia aceasta se obligă exclusiv față de liderul asocierii, cu care a contractat.
Pe cale de consecință, reclamanta SC L. SRL care, în calitate de lider al asocierii, a încheiat contractul de prestări servicii cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA, este îndreptățită să încaseze integral contravaloarea serviciilor prestate de la autoritatea contractantă, în cuantumul rezultat din raportul de expertiză contabilă, autoritatea fiind obligată exclusiv față de cel cu care a contractat.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 4556 din 10 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs, în termen legal, pârâta C.N.A.D.N.R. SA și intervenienta în interes propriu SC P. SRL. Aceasta din urmă a declarat recurs și împotriva încheierilor din 1 iunie 2010, 7 septembrie 2010 și 5 octombrie 2010 pronunțate în Dosarul nr. 5000/2/2010 al aceleiași instanțe.
3.1. Recurenta-pârâtă C.N.A.D.N.R. SA a criticat hotărârea primei instanțe, susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
În cuprinsul hotărâri, prima instanță face referire la faptul că pârâta C.N.A.D.N.R. SA a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii, însă nu prezintă motivele care au determinat respingerea acestor excepții.
Obligația de a asigura fondurile necesare derulării activităților de prevenire și combatere a gripei aviare revenea, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 140/2005 și O.U.G. nr. 11/2006, ministerelor implicate, în speța de față, Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și nu C.N.A.D.N.R. SA.
În conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 140/2005, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului a emis Ordinul nr. 1732/2005 care prevede, la art. 1, o mandatare specială și limitată a C.N.A.D.N.R. SA doar în sensul de a institui bariere artificiale pentru dezinfecție, în anumite puncte limită din județ și în condiții de necesitate.
În vederea îndeplinirii mandatului limitat acordat de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, C.N.A.D.N.R. SA a încheiat cu SC L. SRL contractul din 2005 doar pentru Campania I și nu pentru Campania a II-a, din perioada 25 mai 2006-3 iulie 2006 perioadă pentru care reclamanta solicită plata sumei de 15.692.431,23 RON ce face obiectul prezentului dosar.
Prin concluziile scrise depuse de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, la data de 2 iulie 2012, aceasta a invocat următoarele aspecte în privința cărora prima instanță nu s-a pronunțat:
(i) procesele-verbale de recepție a lucrărilor de dezinfecție trebuiau semnate de ambele părți, respectiv SC L. SRL și C.N.A.D.N.R. SA, prin reprezentanții lor legali;
(ii) procesele-verbale care au constatat numărul de vehicule dezinfectate au fost semnate de presupușii pârâtei C.N.A.D.N.R. SA fără a avea mandate în acest sens, astfel că semnăturile lor nu pot angaja valabil C.N.A.D.N.R. SA;
(iii) procesul-verbal din data de 28 iunie 2006 nu a fost ștampilat de presupușii C.N.A.D.N.R. SA astfel cum au fost celelalte semnate și ștampilate;
(iv) în cuprinsul proceselor-verbale nu se face referire la nicio sumă de bani, iar în situația în care aceste sume nu au fost însușite de pârâtă, nu îi pot fi opozabile;
(v) dacă reclamanta ar fi prestat aceste servicii, avea obligația de a emite o factură fiscală aferentă „prestațiilor efectuate”, factura fiind singurul înscris prin care să poată face dovada pretențiilor sale.
Prin încheierea de ședință din data de 3 aprilie 2012, pârâtei C.N.A.D.N.R. SA i s-au respins probele cu expertiză sanitar veterinară și expertiză tehnică-auto, fără ca instanța să prezinte motivele pentru care a fost respinsă proba cu expertiza sanitar-veterinară.
Prin această probă s-ar fi putut stabili dacă sumele solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată ar fi justificate/întemeiate.
În concluzie, pentru motivele prezentate, recurenta C.N.A.D.N.R. SA a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9, art. 3041 și art. 312 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii reclamantei SC L. SRL, ca neîntemeiată.
3.2. Recurenta-intervenientă SC P. SRL a criticat sentința civilă nr. 4556 din 10 iulie 2012 și încheierile din 1 iunie 2010, 7 septembrie 2010 și 5 octombrie 2010, invocând, în esență, următoarele motive.
Prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii la situația de fapt dedusă judecății, stabilind în sarcina intervenientei SC P. SRL o taxă de timbru nejustificat de mare și neargumentată din punct de vedere juridic.
În condițiile în care pretențiile intervenientei SC P. SRL vizează neexecutarea obligației de plată a C.N.A.D.N.R. SA izvorâtă dintr-un contract de achiziție publică, în temeiul art. 286 coroborat cu art. 28717 din O.U.G. nr. 34/2006, taxa judiciară de timbru datorată de aceasta este de 1.112,31 RON.
Pe fondul cauzei, soluția primei instanțe în privința cererii de intervenție în interes propriu se bazează pe interpretarea eronată a dispozițiilor art. 43 din O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice.
Textul art. 43 alin. (1) din acest act normativ este clar, în sensul că regula în această materie este aceea că fiecare asociat al asocierii, indiferent de forma pe care o îmbracă aceasta, stabilește raporturi juridice distincte direct cu autoritatea contractantă.
Prima instanță nu a ținut seama de prevederile art. 9.2 din contractul de asociere în participațiune, în raport de care părțile au înțeles să nu confere SC L. SRL nicio prerogativă suplimentară față de ceilalți asociați.
Stabilirea „liderului” asocierii s-a făcut, așa cum este prevăzut la art. 9.1 din contractul de asociere, numai în considerarea dispozițiilor art. 43 alin. (3) din O.U.G. nr. 60/2001 și nicidecum pentru a conferi SC L. SRL calitatea de „unic contractant” în contractul de achiziții publice.
Instanța nu a ținut seama de faptul că, pe baza cererii și a ofertei prezentate, având în vedere și dispozițiile art. 5.4 din contractul de asociere în participațiune, SC P. SRL a prestat serviciile de dezinfecție contractate, acest fapt fiind confirmat de procesele-verbale asumate de către reprezentanții pârâtei, precum și de acte ce rezultă din contabilitatea SC P. SRL.
În aceste condiții, este indubitabil că SC P. SRL este subiect al raportului juridic obligațional, iar în această calitate avea dreptul la încasarea beneficiului din contractul de asociere.
Totodată, se impune a se constata că SC L. SRL nu a făcut dovada respectării propriilor obligații, conform art. 5.1. din contractul de asociere în participațiune, neinvocând și nedovedind vreo cheltuială proprie care să o îndreptățească la obținerea integrală a beneficiului.
Faptul că nu există o clauză expresă cu privire la împărțirea beneficiilor și a pierderilor pentru fiecare asociat prezumă intenția comună a părților de a împărți în egal beneficiile rezultate din asociere, în măsura în care acestea au fost efectiv realizate. În speță, prezumția de egalitate a beneficiilor este confirmată o dată în plus de starea de pasivitate a părților după data câștigării contractului de achiziție, acestea nemaiînțelegând să încheie un nou act adițional.
În concluzie, recurenta-intervenientă a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierilor și a sentinței atacate, în sensul stabilirii în sarcina acesteia a unei taxe judiciare de timbru legale și admiterii cererii de intervenție în interes propriu, astfel cum a fost formulată.
4. Procedura derulată în fața Înaltei Curți
Intimata-reclamantă SC L. SRL a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursurilor declarate de pârâta C.N.A.D.N.R. SA și intervenienta SC P. SRL, ca nefondate, și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Recurenta-pârâtă C.N.A.D.N.R. SA a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat de intervenienta SC P. SRL, prin care a solicitat respingerea acestuia, considerând temeinică și legală soluția dată cererii de intervenție de către prima instanță.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri noi, conform art. 305 C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză
Înalta Curte, examinând sentința recurată, prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Asupra recursului declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA.
O primă critică vizează lipsa din considerentele hotărârii pronunțate a motivelor pentru care prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâta C.N.A.D.N.R. SA.
Aceste excepții au fost soluționate de prima instanță, în sensul respingerii lor ca neîntemeiate, prin încheierea din data de 5 octombrie 2010, încheiere în cuprinsul căreia se regăsesc și motivele care au fundamentat soluția instanței.
De asemenea, în considerentele sentinței recurate, prima instanță face trimitere la încheierea din data de 5 octombrie 2010, cu precizări legate de modalitatea de soluționare a excepțiilor invocate de pârâta C.N.A.D.N.R. SA.
Prin urmare, este neîntemeiată critica formulată sub acest aspect de recurenta-pârâtă.
În privința calității procesuale pasive a pârâtei C.N.A.D.N.R. SA, susținerile recurentei-pârâte sunt, de asemenea, neîntemeiate, raportat la obiectul litigiului dedus judecății și la contractul de prestări servicii în formă simplificată încheiat între reclamanta SC L. SRL și pârâta C.N.A.D.N.R. SA, din care rezultă existența unei identități între titularul obligației în raportul juridic dedus judecății și persoana chemată în judecată în calitate de pârâtă.
Cererea de chemare în judecată nu are ca obiect instituirea în sarcina pârâtei a obligației de asigurare a fondurilor necesare plății contravalorii serviciilor prestate, ci însăși obligația de plată pe care aceasta și-a asumat-o, în nume propriu, în calitatea sa de persoană juridică distinctă de acționarul sau, Ministerul Transporturilor, astfel că legitimarea procesuală pasivă a pârâtei C.N.A.D.N.R. SA este justificată în cauză
În mod legal, prima instanță nu a analizat în considerentele hotărârii pronunțate și aspectele invocate de pârâta C.N.A.D.N.R. SA prin concluziile scrise înregistrate la instanță la data de 2 iulie 2012, aspecte ce vizau, în special, semnarea proceselor-verbale de constatare a numărului de autovehicule de către presupușii C.N.A.D.N.R. SA, fără un mandat în acest sens, lipsa oricăror mențiuni referitoare la vreo sumă de bani în procesele-verbale, precum și faptul că procesul-verbal din data de 18 iunie 2006 nu a fost ștampilat de prepușii companiei.
Aceste aspecte se constituie în apărări noi invocate de pârâtă după închiderea dezbaterilor în primă instanță în termenul stabilit pentru amânarea pronunțării, fără a oferi posibilitatea reclamantei și intervenientei în interes propriu să răspundă la acestea.
În aceste circumstanțe, conduita procedurală adoptată de prima instanță respectă atât principiile contradictorialității și dreptului la apărare, principii fundamentale ale procesului civil, cât și cerințele dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Referitor la probele cu expertiză sanitar-veterinară și expertiză tehnică auto, Înalta Curte constată, contrar afirmațiilor recurentei-pârâte, că prima instanță a respins argumentat, prin încheierea din data de 21 februarie 2012, cererea de încuviințare a acestor probatorii, apreciind în mod corect că ele nu sunt concludente și utile soluționării cauzei, raportat la obiectul acesteia, la obiectivele propuse pentru cele două expertize, dar și la înscrisurile depuse la dosarul cauzei în susținerea și, respectiv, combaterea pretențiilor supuse judecății.
Pe fondul cauzei, Înalta Curte reține că soluția primei instanțe în privința admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, se bazează pe interpretarea corectă atât a dispozițiilor legale aplicabile, cât și a probelor administrate în cauză.
Astfel, prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1732/2005 s-a instituit în sarcina C.N.A.D.N.R. SA obligativitatea de a institui bariere artificiale pentru dezinfecție, în vederea executării operațiunilor de dezinfecție a mijloacelor de transport rutier în scopul prevenirii și combaterii virusului gripei aviare.
În baza acestui ordin, pârâta C.N.A.D.N.R. SA i-a solicitat reclamantei SC L. SRL prestarea de servicii în vederea efectuării dezinfecției totale în condiții de necesitate a mijloacelor de transport rutier.
Oferta de preț transmisă de reclamanta SC L. SRL, prin adresa din 19 mai 2006, a fost acceptată necondiționat de reprezentanții C.N.A.D.N.R. SA prin adresa din 24 mai 2006.
Prin această adresă, C.N.A.D.N.R. SA i-a solicitat reclamantei că în termen de 10 ore de la primirea adresei să instituie puncte de dezinfecție totală a mijloacelor de transport rutier și să fie efectuate operațiunile de dezinfecție.
Totodată, C.N.A.D.N.R. SA a precizat că, în vederea încheierii contractului se va aplica procedura de achiziție publică de servicii „negociere cu o singură sursă”, în conformitate cu art. 12 lit. h) din O.U.G. nr. 60/2001.
Așadar, izvorul raporturilor juridice dintre părți este reprezentat de contractul de prestări servicii, materializat în oferta reclamantei SC L. SRL urmată de acceptarea acesteia de către reprezentanții C.N.A.D.N.R. SA, și nu de contractul din 2005, invocat în mod eronat de recurenta-pârâtă C.N.A.D.N.R. SA.
Referitor la susținerile recurentei-pârâte, în sensul că procesele-verbale care au constatat numărul de vehicule dezinfectate au fost semnate de prepușii C.N.A.D.N.R. SA, care nu aveau mandat în acest sens, Înalta Curte reține, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, faptul că, prin adresa din 24 mai 2006 emisă de C.N.A.D.N.R. SA, de acceptare a ofertei reclamantei, au fost desemnate ca persoane de contact din partea D.R.D.P. Brașov, I.M. și M.O., directori în cadrul D.R.D.P. Brașov.
Prin adresa din 13 mai 2009 emisă de D.R.D.P. Brașov sub semnătura reprezentanților acesteia, I.M. și M.O., s-a precizat că locațiile punctelor de dezinfecție pe drumurile naționale de pe raza D.R.D.P. Brașov în care reclamanta SC L. SRL a prestat servicii de dezinfecție au fost stabilite în baza adresei C.N.A.D.N.R. SA din 24 mai 2006, ținându-se cont de condițiile reale din teren. De asemenea, s-a menționat că, în urma confirmării locației punctelor de dezinfecție din procesele-verbale întocmite la nivelul secțiilor și a centralizatorului proceselor-verbale întocmite la D.R.D.P. Brașov s-a constatat că diferențele ce apar sunt cauzate de unele greșeli de redactare.
Prin urmare, a existat un mandat acordat de reprezentanții C.N.A.D.N.R. SA pentru prepușii acesteia, din cadrul D.R.D.P. Brașov, iar procesele-verbale și centralizatoarele acestora semnate de reprezentanții ambelor părți confirmă executarea serviciilor de dezinfecție în perioada 25 mai 2006-3 iulie 2006.
Faptul că nu a fost emisă o factură fiscală pentru încasarea contravalorii serviciilor prestate prezintă relevanță pe plan fiscal și nu sub aspectul executării obligațiilor asumate de reclamantă prin contractul de prestări servicii încheiat cu C.N.A.D.N.R. SA, în condițiile anterior precizate.
În privința cuantumului pretențiilor solicitate prin acțiunea dedusă judecății, în mod legal, prima instanță a validat constatările și concluziile expertizei contabile efectuate în cauză, prin care expertul a răspuns argumentat la obiectivele încuviințate de instanță, stabilind că valoarea serviciilor prestate de reclamantă în perioada 25 mai 2006-3 iulie 2006 este de 13.307.643 RON plus TVA.
Pârâta C.N.A.D.N.R. SA nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă, deși instanța a dispus comunicarea acestuia și acordarea unui termen de judecată pentru a fi formulate eventuale obiecțiuni.
În consecință, sunt neîntemeiate susținerile recurentei-pârâte și în privința cuantumului obligației de plată stabilite în sarcina acesteia prin hotărârea atacată.
2. Asupra recursului declarat de intervenienta în interes propriu SC P. SRL împotriva încheierilor pronunțate de prima instanță la 1 iunie 2010, 7 septembrie 2010 și 5 octombrie 2010
Prin încheierea din data de 1 iunie 2010 a fost stabilită în sarcina intervenientei în interes propriu SC P. SRL obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru în valoare de 43.342 RON, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.
Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data stabilirii taxei sau de la data comunicării sumei datorate.
Așadar, calea de atac prevăzută de lege în materia taxelor judiciare de timbru este cererea de reexaminare, cerere care a și fost formulată în cauză de către intervenientă la data de 4 iunie 2010.
Prin încheierea din data de 7 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de reexaminare și a stabilit în sarcina intervenientei obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 35.991,06 RON.
Această încheiere este irevocabilă, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, este irevocabilă, în condițiile art. 2813 C. proc. civ., și încheierea pronunțată de aceeași instanță la data de 5 octombrie 2010, prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea din data de 7 septembrie 2010.
În aceste condiții, având în vedere principiul legalității căilor de atac, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de intervenienta în interes propriu SC P. SRL împotriva încheierilor din 1 iunie 2010, 7 septembrie 2010 și 5 octombrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
3. Referitor la recursul declarat de intervenienta în interes propriu SC P. SRL împotriva sentinței civile nr. 4556 din 10 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte reține că susținerile recurentei sunt neîntemeiate, întrucât atât prevederile contractului de asociere în participațiune încheiat la 19 mai 2006, cât și dispozițiile legale incidente au fost interpretate și aplicate corect de prima instanță.
Astfel, în mod eronat pretinde intervenienta că, în aplicarea art. 43 alin. (1) din O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, fiecare asociat al asocierii, indiferent de forma pe care o îmbracă aceasta, stabilește raporturi juridice distincte direct cu autoritatea contractantă.
Din interpretarea art. 43 alin. (1) și alin. (3) din acest act normativ rezultă dreptul operatorilor economici de a se asocia și de a depune o ofertă în comun, dar și obligația acestora de a-și desemna un lider al asocierii, care să-i reprezinte în raporturile cu autoritatea contractantă.
În speță, contractul de achiziție publică a fost încheiat între C.N.A.D.N.R. SA și reclamanta SC L. SRL, în calitate de lider al asocierii, iar în considerarea principiului relativității efectelor contractului și a dispozițiilor art. 253 C. com., obligațiile pârâtei C.N.A.D.N.R. SA s-au născut exclusiv față de liderul asocierii, cu care aceasta a contractat.
Pretinsa neîndeplinire a propriilor obligații de către reclamanta SC L. SRL derivate din contractul de asociere în participațiune, precum și contribuția intervenientei SC P. SRL la îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de achiziție publică sunt aspecte ce prezintă relevanță în raporturile dintre membrii asocierii, cu ocazia împărțirii beneficiilor activităților comune desfășurate, și nu în cadrul prezentului litigiu de contencios administrativ.
În aceste condiții, în mod corect prima instanță a apreciat ca fiind neîntemeiate pretențiile intervenientei SC P. SRL și a dispus respingerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de aceasta.
4. Temeiul legal al soluției instanței de recurs
În concluzie, pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursurilor declarate de pârâta C.N.A.D.N.R. SA și intervenienta SC P. SRL împotriva sentinței civile nr. 4556 din 10 iulie 2012 și a încheierilor din 1 iunie 2010, 7 septembrie 2010 și 5 octombrie 2010, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de intervenienta în nume propriu SC P. SRL împotriva încheierilor din data de 1 iunie 2010, 7 septembrie 2010 și 5 octombrie 20010.
Respinge recursurile declarate de intervenienta în nume propriu SC P. SRL și pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinței civile nr. 4556 din 10 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2014.