Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procedura în fața primei instanțe
Prin cererea înregistrată sub nr. 716/39/2012 din 20.08.2012, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani, în numele și pentru membrii săi: A.C., B.O.M., C.R.I., P.I (Z.), R.A. (A.), R.L.M. (C.), R.A.M. (fostă M.), Ț.M. (fostă M.), Z.P. (fostă B.), a chemat în judecată pârâtul M.E.C.T.S., solicitând obligarea pârâtului la recunoașterea studiilor efectuate la Universitatea „S.H." București și a diplomelor de licență obținute de către membrii săi; obligarea pârâtului să permită acestora înscrierea și participarea la examenul de definitivat și de titularizare în învățământ; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au urmat studiile de licență ale unor facultăți din cadrul Universității „S.H.” - forma de învățământ ID și au promovat examenul de licență în sesiunile din anii 2007, 2008 și 2009. Urmare a promovării examenului de licență au primit diplome de licență, certificate de absolvire și suplimente la diplomele de licență cu acordul M.E.C.T. care a aprobat la acea dată tipărirea formularelor tipizate cu regim special.
Ulterior, reclamanții s-au angajat în sistemul de învățământ având la data formulării acțiunii o vechime la catedră cuprinsă între 1 și 8 ani.
Au mai arătat că parte dintre ei au urmat și absolvit cursuri de masterat sau alte programe de studii și au susținut examene de grad didactic în baza actelor de studii menționate mai sus.
Reclamanții și-au depus dosarele pentru susținerea examenului de titularizare în învățământ - sesiunea august 2012, însă dosarele lor au fost invalidate din dispoziția pârâtului, fiind astfel împiedicați să participe la concurs.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul M.E.C.T.S. a invocat față de primul petit al acțiunii excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Față de cel de-al doilea capăt de cerere, pârâtul a arătat că, din datele dosarului nu rezultă specializarea sau facultatea la care reclamanții au urmat studiile în cadrul Universității „S.H.”, astfel încât nu se poate pronunța asupra studiilor urmate de reclamanți.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 44 din 22 ianuarie 2013, Curtea de Apel Suceava a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.N., a admis acțiunea formulată de reclamanții A.C., B.O.M., C.R.I., P.I (Z.), R.A. (A.), R.L.M. (C.), R.A.M. (fostă M.), Ț.M. (fostă M., Z.P. (fostă B.) prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani în contradictoriu cu pârâtul M.E.N., a obligat pârâtul să recunoască studiile efectuate de reclamanți la Universitatea „S.H.”: diploma de licență, masterat, foaia matricolă și celelalte acte de studii, a obligat pârâtul să permită reclamanților A.C., B.O.M., C.R.I., P.I (Z.), R.A. (A.), R.L.M. (C.), R.A.M. (fostă M.), Ț.M. (fostă M., Z.P. (fostă B.) înscrierea și participarea la examenul de definitivat și titularizare în învățământ; a obligat pârâtul la plata sumei de 8,30 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Diplomele de absolvire nu au fost anulate, reclamanții beneficiind de toate atribuțiile ce le sunt conferite de aceste acte de studii. Diplomele și studiile au fost recunoscute de către pârât implicit prin faptul că li s-a permis reclamanților să se angajeze în sistemul de învățământ, având la data formulării acțiunii o vechime la catedră cuprinsă între 1 și 8 ani. Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, o parte din ei au susținut examene de grad didactic în baza actelor de studii depuse la dosar.
Nu intră în atribuțiile instanței de judecată învestite cu analizarea încălcării sau nu a dreptului reclamantului, să analizeze dacă U.S.H. aflată în procedură de acreditare nu întrunește condițiile, atât timp cât diploma conferită petentului și care poartă antetul M.E.N. nu i-a fost retrasă sau anulată.
Diploma de licență este prezumată valabilă atât timp cât nu s-a solicitat nicăieri și nu s-a pronunțat vreo autoritate administrativă sau instanța judecătorească asupra anulării ei.
Mai mult, a pune la îndoială abia acum valabilitatea acestui act înseamnă o invocare a propriei culpe din partea pârâtului care i-a permis reclamantului ca din anul 2008 să profeseze pentru catedra aleasă până în prezent.
Apărările pârâtului legate de acreditarea sau nu a formei de învățământ de către reclamant nu se circumscriu obiectului prezentei acțiuni.
A precizat instanța că pârâtul urmează să verifice îndeplinirea celorlalte condiții ce trebuie îndeplinite de către reclamanți pentru înscrierea la examenul de definitivat și titularizare și nu valabilitatea unei diplome ce nu a fost anulată.
Referitor la specializarea urmată de reclamanți pentru care instituția de învățământ nu avea autorizare sau acreditare provizorie, Curtea a constatat că nici după încheierea perioadei de monitorizare prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002 privind înființarea U.S.H. din București și nici după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales Ministerul Educației nu au sesizat nereguli în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul U.S.H.
Finalizarea cursurilor universitare organizate de U.S.H. în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea în urma acestuia a unei diplome, presupune în fapt recunoașterea de către M.E.C.T.S. a formei de învățământ urmate.
Relativ la capătul de cerere privind recunoașterea studiilor și a actelor de studii, Curtea a constatat că este, de asemenea, întemeiat.
Deși, într-adevăr, nu există o modalitate expresă sau o formalitate anume de recunoaștere a studiilor , Curtea a reținut că recunoașterea poate fi și una implicită, tacită.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul M.E.C.T.S., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
Criticând soluția pronunțată cu privire la excepția lipsei calității sale procesuale pasive, autoritatea recurentă susține că M.E.C.T.S. este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care conduce sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate, iar în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, emite ordine și instrucțiuni, în condițiile legii, iar recunoașterea diplomei de licență nu se înscrie în atribuțiile acestei instituții, raportat la prevederile H.G. nr. 536/2010 privind organizarea și funcționarea M.E.C.T.S., cu modificările și completările ulterioare.
Așadar, subliniază recurentul, M.E.C.T.S. nu organizează admiterea, nu organizează examenele de licență, nu eliberează diplome de licență/certificate de absolvire, ci are atribuții bine stabilite de H.G. nr. 536/2011 privind organizarea și funcționarea M.E.C.T.S. și în art. 121 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare.
Așadar, ministerul nu poate răspunde solicitării reclamanților, deoarece pentru fiecare solicitare în parte există o procedură de urmat, procedură pe care reclamanții nu o cunoașteau, deși ar fi trebuit să o cunoască, iar necunoașterea procedurilor legale este culpa acestora. Prin urmare, reclamanții au de urmat procedura prevăzută în Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 1022 din 14 mai 2008 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor și a Metodologiei de recunoaștere și echivalare a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice.
Invocând modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior, reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior, prin O.U.G. nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare, autoritatea recurentă susține, în esență, că, în cazul Universității „S.H." din București, specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale.
Totodată, recurentul-pârât susține că instanța de fond a ignorat dispozițiile legale în domeniul învățământului superior, nu a analizat hotărârile Guvernului prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu forme de învățământ respective. Susține recurentul-pârât că instanța era obligată să verifice dacă școlarizarea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal.
4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
Criticile formulate de recurent cu privire la soluția de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive vor fi înlăturate de către instanța de control judiciar, având în vedere petitul principal al cererii de chemare în judecată, calitatea instituției pârâte de emitent a diplomelor de licență, precum și dispozițiile art. 2 lit. c) din H.G. nr. 536/2011 privind organizarea și funcționarea M.E.C.T.S, conform cărora această autoritate coordonează și controlează sistemul național de învățământ.
În ceea ce privește fondul raportului juridic dedus judecății, Înalta Curte observă că instanța de fond a obligat pârâtul să recunoască diplomele de licență ale reclamanților, reținând valabilitatea diplomelor de licență deținute de reclamanți. Totodată, în cuprinsul sentinței, a analizat detaliat procedura legală și obligațiile ce incumbă autorităților publice în luarea măsurilor administrative pentru eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă ca urmare a promovării examenului de licență.
Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect că diplomele de licență ale reclamanților sunt valabile întrucât nu au fost revocate sau anulate și că produc efectele juridice prevăzute de normele legale, astfel că reclamanților li se recunosc toate drepturile conferite de lege în considerarea diplomelor deținute.
Însă, deși diplomele de licență se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actelor administrative, aceste documente sunt contestate de Ministerul Educației, care face aprecieri asupra valabilității acestora și susține faptul că forma de învățământ urmată de reclamanți nu a parcurs procedura de evaluare academică, fiind încălcate prevederile Legii nr. 84/1995.
De altfel, toate aspectele invocate de recurent referitoare la finalizarea ciclului I de studii universitare de licență la specializări care nu se regăsesc în hotărârile de guvern privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat și particular, profilurile, specializările, durata studiilor ș.a.m.d., reprezintă aspecte care țin de legalitatea diplomei de licență și, procedând în această manieră, recurentul-pârât tranșează în mod unilateral chestiunea validității unor acte administrative care au intrat în circuitul civil și nu au fost supuse procedurii reglementate în art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, instanța de recurs apreciază că autoritatea recurentă nu se poate prevala de propria culpă, având în vedere calitatea de emitent a diplomelor de licență și în raport cu atribuțiile pe care le are, astfel cum sunt reglementate în H.G. nr. 536/2011.
Dreptul de a le fi recunoscute reclamanților diplomele de licență nu poate fi afectat, în fapt sau în drept, de divergențele ce au apărut, în decursul timpului, între Universitatea S.H. și Ministerul Educației, pe seama valabilității inițierii și desfășurării formei de învățământ la distanță, pentru specializările la care se organizau și cursuri de zi acreditate/autorizate, atâta timp cât Ministerul Educației sau Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS) nu au demarat și nu au finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că menționata instituție de învățământ superior a acționat în afara cadrului legal, în condițiile în care, în principiu, Ministerului Educației i se recunoștea, prin art. 6 din Legea nr. 443/2002, dreptul de ”a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității”.
Prin urmare, se reține că reclamanții sunt licențiați, beneficiază de toate drepturile legale conferite de diplomele de licență, care se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative, iar instanța de fond a sancționat în mod justificat atitudinea pârâtului Ministerul Educației, obligându-l să recunoască reclamanților diplomele de licență.
Totodată, ținând seama de împrejurările menționate, Înalta Curte constată, că refuzul de a li se permite reclamanților înscrierea la examenele de definitivat și titularizare are caracter nejustificat în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004 cu atât mai mult cu cât refuzul a fost exprimat după ce o primă etapă a concursului fusese deja parcursă.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 3041 din C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.E.C.T.S. împotriva sentinței nr. 44 din 22 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2014.