Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. 7145/2/2012 din 19 septembrie 2012, contestatorul A.C.A. a formulat în contradictoriu cu intimatul Ministerul Administrației și Internelor contestație în anulare împotriva Sentinței civile nr. 7289 din 2 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ fiscal, în Dosarul nr. 7841/2/2011.
În motivarea contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 317 pct. 2 din C. proc. civ., contestatorul a invocat faptul că Sentința nr. 7289 din 2 decembrie 2011 a fost pronunțată de o "entitate" care nu era o "instanță de judecată" constituită potrivit legii, fiindu-i încălcate drepturile prevăzute de art. 21 și art. 126 alin. (1) din Constituție, art. 10 din Legea nr. 304/2004 și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Contestatorul a considerat că secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București s-a înființat ilegal printr-o Hotărârea a Consiliului Superior al Magistraturii care nu a fost publicată în M. Of. al României, condiția publicării fiind impusă de lege atât pentru satisfacerea condiției de formă "ad probationem" a unei norme juridice, prevăzută de Legea nr. 202/1998 cât și pentru satisfacerea condiției pentru "intrarea în vigoare a unui act normativ" prevăzută de Legea nr. 24/2000.
În cuprinsul contestației în anulare, contestatorul a invocat următoarele excepții:
- excepția inexistenței juridice a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 189/2004,
- excepția de nelegalitate a actului juridic administrativ cu caracter individual emis de către Colegiul de Conducere al Curții de Apel București, prin care s-a hotărât constituirea și componența, în anul 2011, a completului de judecată format din judecător F.G.A., complet care a judecat Dosarul nr. 7841/2/2011,
- excepția de nelegalitate a actul administrativ individual prin care judecătorul F.G.A. a fost numit în funcția de judecător, pe un post aflat în organigrama secției contencios administrativ fiscal din cadrul Curții de Apel București, "instanță de judecată" înființată ilegal, printr-o Hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii nepublicată, inexistentă juridic.
Prin întâmpinarea depusă la 1 noiembrie 2012, intimatul Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare arătând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât contestatorul putea invoca motivele contestației pe calea recursului.
Prin Sentința nr. 158 din 16 ianuarie 2013, Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității invocată de intimatul Ministerul Administrației și Internelor și a respins contestația în anulare ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat că sentința atacată este o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel București, în primă instanță, și împotriva ei contestatorul putea formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare, astfel cum s-a prevăzut expres în dispozitivul acestei sentințe.
Din actele Dosarului nr. 7841/2/2011, Curtea a reținut că împotriva Sentinței nr. 7289 din 2 decembrie 2011, contestatorul A.C.A. nu a formulat recurs, sentința devenind irevocabilă prin nerecurare.
De asemenea, Curtea a reținut că motivul prezentei contestații în anulare ce constă în încălcarea de către judecători a dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, putea fi invocat de contestator prin calea de atac a recursului, având în vedere că acest motiv este prevăzut de art. 304 pct. 3 și ca motiv de recurs. De altfel, a mai reținut Curtea că fiind vorba de o sentință ce nu putea fi atacată cu apel, contestatorul putea invoca pe calea recursului orice neregularitate, nu numai cele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 din C. proc. civ., în temeiul art. 3041 din C. proc. civ.
Prin urmare, Curtea a admis excepția inadmisibilității, invocată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor și a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A.C.A. împotriva Sentinței civile nr. 7289 din 2 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7841/2/2011, ca inadmisibilă.
În ceea ce privește cererea contestatorului A.C.A. de restituire a taxei judiciare de timbru, Curtea a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere că aceasta a fost stabilită în mod legal în baza art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Împotriva Sentinței nr. 158 din 16 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs contestatorul A.C.A.
În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus-menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior - deși a fost citat cu mențiunea timbrării - devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de A.C.A. împotriva Sentinței nr. 158 din 16 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2014.
Procesat de GGC - AS