Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 135 din 16 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul nr. 8801/118/2009, s-a hotărât respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzut de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzut de art. 182 alin. (2) C. pen.
În temeiul prevederilor art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a art. 74 alin. (2) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul R.J. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Conform prevederilor art. 76 alin. (3) C. pen., a fost înlăturată aplicarea pedepsei complementare.
Totodată, inculpatului R.J. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 88 C. pen. din pedeapsa aplicată inculpatului s-a dedus reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 2 aprilie 2009 până la data de 10 aprilie 2009.
În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen. și la art. 998 - 999 C. civ., precum și de art. 1000 alin. (3) C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă, formulată de partea civilă S.A., iar inculpatul R.J. obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.S.E. SRL Constanța, să plătească părții civile suma de 8.000 RON cu titlu de despăgubiri civile materiale și suma de 14.000 RON cu titlu de despăgubiri civile morale.
Inculpatul R.J. a mai fost obligat, tot în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.S.E. SRL Constanța, să plătească Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța, suma de 3.905,85 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Cererea privind luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului R.J., formulată de partea civilă S.A., a fost respinsă ca nefondată.
Onorariul cuvenit traducătorului autorizat de limbă engleză S.M.L., în sumă de 40 RON, s-a dispus să fie plătit din fondurile Ministerului Justiției, conform prevederilor art. 190 C. proc. pen.
În baza prevederilor art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., inculpatul R.J. a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească statului suma de 1.410 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate tribunalul a reținut, pe baza probatoriului administrat, următoarele:
Inculpatul s-a angajat în calitate de agent de pază, la partea responsabilă civilmente SC S.S.S. SRL Constanța în baza contractului individual de muncă din 20 mai 2008.
În această calitate, inculpatul la data de 12 iulie 2008, orele 18,00, a intrat în serviciu până în dimineața zilei de 13 iulie 2008 pe mașina de intervenție, împreună cu conducătorul auto T.M.G., având sarcina de a supraveghea activitatea agenților de pază pe timp de noapte.
În dimineața zilei de 13 iulie 2008, în jurul orelor 7,00, în timp ce inculpatul R.J. se deplasa cu mașina condusă de către agentul T.M.G. pe raza Portului Constanța în zona porții de acces nr. 3 s-a întâlnit cu partea vătămată S.A. ca și cu martorul I.I. zis "G." - ambii agenți de pază la aceeași unitate - care efectuaseră tura de noapte, ocazie cu care a intrat în discuții contradictorii cu victima, pe motiv că aceasta se afla sub influența băuturilor alcoolice și pe timpul nopții nu a răspuns la apelurile făcute prin stație când a fost controlat.
Discuțiile contradictorii dintre inculpatul R.J. și partea vătămată S.A. au degenerat, adresându-și unul altuia cuvinte indecente și injurioase.
În aceste împrejurări, inculpatul R.J. sub imperiul stării de nervozitate în care se afla datorită conduitei părții vătămate, din timpul nopții, care și la acea oră matinală se afla în continuare sub influența băuturilor alcoolice, a coborât din autoturism și apropiindu-se de victimă i-a aplicat acestuia o lovitură puternică în zona capului, ceea ce a determinat căderea victimei la sol, rămânând în stare de inconștiență.
Martorul ocular I.I. a susținut că cel care a început să se certe cu inculpatul a fost partea vătămată, care consumase în prealabil un bidon de 2 litri de bere, și i-a reproșat inculpatului de ce s-a luat de ei în timpul nopții, cei doi au început să se jignească reciproc, inculpatul a "coborât din mașină nervos și l-a lovit pe partea vătămată cu pumnul în zona feței, lovirea fiind dinspre dreapta spre stânga, în zona feței. Lovitura a fost puternică pentru că partea vătămată a căzut și s-a lovit cu capul de asfalt. Partea vătămată a căzut cu capul pe spate și cu fața în sus auzindu-se o "bubuitură puternică".
Partea vătămată a căzut astfel la sol, pe spate și s-a lovit puternic cu capul de partea carosabilă.
Inculpatul R.J. fără a acorda un prim ajutor victimei, a urcat în mașină și a părăsit locul faptei, fără a o transporta la spital sau a anunța organele specializate de intervenție, poliția sau salvarea.
În continuare martorul I.I. realizând gravitatea situației, s-a deplasat imediat la familia părții vătămate, unde i-a găsit pe mama acestuia D.M., pe concubina V.A. și pe fiul C.T., pe care i-a anunțat despre cele întâmplate în port.
Martora V.A. și fiul C.T. s-au deplasat la fața locului și cu ajutorul agenților de pază de la firma SC C.S. SRL au anunțat organele de poliție și salvarea.
Partea vătămată S.A. a fost transportată de urgență la Spitalul Clinic de Urgență Constanța unde a fost supusă în cursul aceleiași zile unei intervenții chirurgicale.
Conform raportului de constatare medico-legală din 2 septembrie 2008 al S.M.L. Constanța a rezultat că victima S.A. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, care pot data din 13 iulie 2008 și au necesitat un număr de 54 - 55 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, dacă nu survin complicații. Leziunile au pus în primejdie viața victimei, prin hemoragie meningo-cerebrală. Rămâne cu infirmitate definitivă prin lipsa de substanță osoasă craniană.
Partea vătămată S.A. a fost internată în Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța în perioada 13 iulie - 28 iulie 2008 F.O. din 13 iulie 2008 cu diag. "Traumatism TCC mediu prin agresiune. Contuzie hemoragică frontală. Fractură liniară frontală orbitară stg. contuzie hemoragică temporală stg. Lama de hematom subdural fronto-parietal stg. Swelling fronto-parieto-temporal stg. cu efect de masă de aprox. 1 cm. Hemoragie tentorială. Fractură închisă perete anterior sinus maxilar stg. cu hemosinus."
Începând cu data de 7 octombrie 2008 inculpatul R.J. s-a sustras urmăririi penale, părăsind locul de muncă și nemaifiind găsit, până la data de 2 aprilie 2009.
Din adresa din 31 octombrie 2008 a Centrului de Cooperare Polițienească Internațională - Punctul Național Focal a rezultat că în urma demersurilor făcute pentru obținerea cazierului judiciar al inculpatului R.J. atașatul de Afaceri Interne al MIRA, acreditat la Londra, a comunicat că inculpatul a fost dat în urmărire generală la data de 28 aprilie 2008 pentru tentativă de omor și jaf. Din acest motiv inculpatul R.J. a părăsit Marea Britanie și a încercat să se stabilească în România.
De asemenea, acesta a figurat în bazele de date cu o condamnare în anul 2003.
Inculpatul R.J. în declarațiile sale a susținut că în timpul nopții sesizase lipsa de la program a părții vătămate S.A., pe care-l căutase și la telefon, prin stație și personal și atunci când l-a întâlnit dimineața a remarcat că acesta se afla în stare de ebrietate, mirosea a alcool, avea un comportament agresiv, atrăgând-i atenția că data viitoare să nu mai lipsească de la program. Partea vătămată a început să-l înjure, el l-a îndemnat să plece acasă dar victima a devenit și mai nervos, s-a îndreptat spre inculpat și a încercat să-l lovească cu pumnul stâng, observând că victima era foarte beat și atunci a "împins" mâna victimei, care s-a întors și a căzut cu capul lovindu-se de asfalt. Inculpatul a susținut că nu a lovit victima cu mâna sau cu piciorul ci doar l-a împins.
Partea vătămată S.A. a declarat că în prealabil în acea dimineață consumase două pahare de bere, care au produs starea de ebrietate, pe fondul și a oboselii, se afla împreună cu I.I. când s-a întâlnit cu mașina de intervenție în care se afla inculpatul și a vrut să-i raporteze că în timpul nopții nu s-a întâmplat nimic, când inculpatul a început să-i înjure, i-a atras atenția inculpatului că nu are voie să-i înjure, dar acesta era nervos a coborât din mașină și i-a aplicat cu mâna în care avea o mănușă, cu acea mănușă o lovitură apoi și cu piciorul. Inculpatul i-a aplicat o lovitură cu mâna înmănușată în zona capului, în zona stângă la tâmplă, în urma căreia a căzut jos, imediat, inculpatul i-a aplicat o lovitură și cu piciorul tot în zona capului.
Instanța a înlăturat ca nesinceră declarația inculpatului care a susținut că doar a "împins" victima, în raport de materialul probator de la dosar, întrucât nu reiese din nici un alt mijloc de probă că inculpatul doar a împins victima. S-au înlăturat și susținerile părții vătămate în sensul că inculpatul avea asupra sa o mănușă, nereieșind acest aspect din probele de la dosar.
Vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii a reieșit fără echivoc din coroborarea materialului probator administrat în cauză.
Din depozițiile martorilor I.I., C.M., A.G., T.M.G., C.G., C.Gh. a reieșit că partea vătămată S.A. se afla sub influența băuturilor alcoolice, aceștia precizând că era "ciugulit", "ciupit" că se afla sub influența băuturilor alcoolice și era "mai cu chef de scandal". În considerarea acestei împrejurări se explică și faptul că lovitura aplicată cu intensitate de către inculpat, a fost aptă să determine, cu forță, căderea victimei și lovirea cu capul de asfalt.
Partea vătămată S.A. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu sumele de 100.000 RON reprezentând despăgubiri materiale și 300.000 RON despăgubiri civile - daune morale - solicitând totodată luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente.
În concluziile scrise prezentate, partea vătămată prin apărător, a făcut referire la pretenții civile în sumă de 50.000 RON reprezentând daune materiale și 100.000 RON reprezentând daune morale.
Partea vătămată Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3.905,85 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea victimei S.A. în perioada 13 iulie - 28 iulie 2008, FO din 13 iulie 2008.
În cauză s-a pus în discuție din oficiu și s-a solicitat și de către inculpat, prin apărător, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.
Nu s-a putut proceda la această schimbare de încadrare juridică întrucât deși inculpatul nu a intenționat în mod direct să omoare partea vătămată, prin lovitura aplicată, a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui. Inculpatul a acceptat posibilitatea suprimării vieții părții vătămate, lovind-o în zone vitale, în cap, cu pumnul și cu intensitate, determinând căderea acestuia la sol, pe asfalt și lovirea la cap, ce a determinat cauzarea de leziuni grave și pierdere de substanță osoasă craniană, infirmitate definitivă.
Într-o atare situație numai datorită întâmplării și intervenției chirurgicale, acordarea îngrijirilor medicale calificate, infracțiunea de omor nu s-a consumat și nu s-a produs rezultatul letal pentru partea vătămată.
Pentru aceste considerente, s-a constatat că este întrunită latura subiectivă a infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. sub forma intenției indirecte în sensul disp. art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen.
A fost respinsă ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de inculpat, prin apărător.
În drept, fapta inculpatului R.J. constând în aceea că în dimineața zilei de 13 iulie 2008, într-un loc public, în Portul Constanța, în zona Porții de acces, în urma unei altercații cu partea vătămată S.A. i-a aplicat acestuia o lovitură cu intensitate, în zona capului, determinând căderea acestuia cu capul pe asfalt, cauzându-i leziuni traumatice grave ce au fost produse prin lovire cu corpuri dure, necesitând pentru vindecare un număr de 54 - 55 zile de îngrijiri medicale, care i-au pus în primejdie viața victimei prin hemoragie meningo - cerebrală, rămânând cu infirmitate definitivă prin lipsa de substanță osoasă craniană, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev.de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
În raport de această încadrare juridică a fost atrasă răspunderea penală a inculpatului, cu luarea în considerare și a disp. art. 21 C. pen. și art. 175 alin. (2) C. pen.
Reținând vinovăția inculpatului, sub forma intenției indirecte, la alegerea și stabilirea pedepsei instanța a ținut seama de criteriile generale și obligatorii de individualizare prev. de art. 72 C. pen.
S-au luat în considerare și circumstanțele personale ale inculpatului în vârstă de 30 ani, atitudinea relativ sinceră manifestată, perseverența infracțională dovedită.
Din mandatul european de arestare emis la data de 20 august 2009 pe numele inculpatului R.J. de către instanța de judecată din orașul Westminster Marea Britanie a reieșit că acesta a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață pentru săvârșirea a două infracțiuni de jaf și de vătămare corporală gravă.
În favoarea inculpatului, pe baza materialului probator de la dosar, s-a reținut însă circumstanța atenuantă legală a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece este cert că inculpatul a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o acțiune provocatoare din partea persoanei vătămate, (aflată în stare de ebrietate, prin consumul de băuturi alcoolice în timpul orelor de program), produsă prin violență verbală, prin gesturi, în considerarea împrejurării că inculpatul era cel care avea atribuții de control, astfel că sunt evidente sentimentele, de surescitare nervoasă sub care inculpatul a acționat.
S-au reținut depozițiile martorilor I.I.: partea vătămată i-a reproșat inculpatului de ce s-a luat de ei în timpul nopții, când s-a efectuat controlul, a început să se certe cu inculpatul, să-l jignească, folosind un ton ridicat astfel că inculpatul s-a enervat de ce este jignit a coborât din mașină și l-a lovit pe partea vătămată cu pumnul în zona feței; C.G. care a văzut că partea vătămată avea cămașa descheiată și se afla sub influența băuturilor alcoolice, s-a adresat șoferului să se ia cu el la bătaie; T.M.G. care a arătat că partea vătămată S.A. a fost cel care a început conflictul, nemulțumit de faptul că din cauza inculpatului îi vor fi reținute sume de bani din salariu, a fost cel care a început prima oară să-l înjure pe inculpat, și chiar a aplicat o palmă pe capota mașinii de intervenție în care se afla inculpatul; C.G. care a susținut că partea vătămată era sub influența băuturilor alcoolice "mai cu chef de scandal" și a intrat în discuții contradictorii cu inculpatul, ca în final să-i spună că dacă vrea scandal să coboare din mașină.
Împrejurarea că inculpatul are familie, un copil minor, s-a prezentat la chemarea organelor judiciare, a manifestat o conduită cooperantă, la locul de muncă a creat o impresie pozitivă (declarații martor B.N.), s-au reținut drept circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. b) C. pen. și s-a coborât în mod corespunzător cuantumul pedepsei închisorii sub minimul special prevăzut de lege.
Ca modalitate de executare, s-a prevăzut regimul de detenție, în condițiile art. 57 C. pen. față de gravitatea faptei, urmările produse, conduita inculpatului prin reiterarea comportamentului infracțional privind fapte de o violență ridicată.
Ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante, legale și judiciare, s-a făcut aplicarea disp. art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.
Referitor la pedeapsa accesorie, a cărei reținere este obligatorie potrivit disp. art. 71 alin. (2) C. pen. condamnarea la pedeapsa închisorii atrăgând de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În considerarea Deciziei nr. LXXIX (74) din 5 noiembrie 2007 a Î.C.C.J. -Secții Unite - de admitere a recursului în interesul legii, ale căror dispoziții sunt obligatorii pentru instanțe conform art. 4142 alin. (3) C. proc. pen. față de criteriile stabilite în disp. art. 71 alin. (3) C. pen., în raport de natura infracțiunii comise, încălcările normelor cuprinse în codul penal, durata pedepsei, valorile sociale lezate, gravitatea ridicată a acestora, de împrejurările cauzei, în baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. chiar dacă inculpatul R.J. este cetățean străin.
Inculpatului, ca cetățean al Marii Britanii, membră a Uniunii Europene, nu i-a putut fi restrâns dreptul fundamental de a alege, conform art. 64 alin. (1) lit. a), teza I C. pen. pentru că indiferent de durata pedepsei stabilite și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din rândul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interzicerea dreptului de vot și scopul pedepsei, în acest sens statuând și Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din data de 30 martie 2004 în Cauza Hirst contra Marii Britanii, în raport și de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 2 aprilie 2009 până la data de 10 aprilie 2009.
Pe latură civilă, s-a reținut că partea vătămată S.A. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu sumele de 100.000 RON reprezentând despăgubiri materiale și 300.000 RON despăgubiri civile - daune morale.
În cauză s-a remarcat că au fost îndeplinite în mod cumulativ atât condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie cât și răspunderea comitentului pentru fapta prepusului său în funcțiile încredințate, prev. de art. 998 - 999 C. civ. și, respectiv art. 1000 alin. (3) C. civ.
S-a reținut existența unui prejudiciu cauzat părții vătămate, a unei fapte ilicite comise de către inculpat, a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită, a vinovăției inculpatului care este ținut să răspundă pe tărâmul dreptului civil pentru culpa cea mai ușoară.
În privința răspunderii civile delictuale a părții responsabile civilmente s-a ținut seama că inculpatul, salariat cu contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată la SC S.S.E. SRL Constanța din 20 mai 2008, agent de pază, se afla la data de 13 iulie 2008, orele 7,00 - 7,30, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, fiind în mașina de intervenție.
Între inculpatul R.J. și SC S.S.E. SRL Constanța, a existat un raport de prepușenie, de subordonare (unitatea având drept de a direcționa, de a îndruma, de a supraveghea și controla activitatea inculpatului) și totodată inculpatul a acționat în funcția pe care o avea încredințată și anume de agent de pază cu atribuții de control.
În raport de aceste considerente a fost antrenată răspunderea civilă delictuală pentru fapta altei persoane și anume răspunderea comitentului pentru fapta prepusului său, în funcțiile încredințate.
În privința despăgubirilor civile - daune materiale luându-se în considerare și disp. art. 1169 C. civ. s-a constatat că victima S.A. este îndreptățită la acordarea sumei de 8.000 RON.
În acest sens s-au luat în seamă depozițiile martorilor I.R. (chiar dacă este rudă apropiată, mătușă) care a susținut că a împrumutat partea vătămată și familia lui cu suma de 5 - 6 mii euro, pentru medicamente, urmare incidentului, acesta având în prezent epilepsie, are nevoie de însoțitor, în continuare are crize și dureri mari, merge la controale medicale periodice, V.C.A. (concubină) care a susținut că din ianuarie 2009 partea vătămată nu mai beneficiază de nici un concediu medical, nu are nicio sursă de venit, nu se poate angaja, urmează tratamente costisitoare, P.E., prieten, care a relevat că victima se prezintă în mod repetat la medic, are o sănătate deplorabilă, urmează tratamente, și face eforturi financiare în acest sens mai ales că are o situație materială precară.
La dosar a fost depus un înscris din partea victimei S.A. în care precizează cheltuielile lunare pe care este nevoit să le suporte cu medicamente + vitamine, pampers adulți, cu îngrijitoarea, intervenții salvare la domiciliu, ședință bioenergie, hrană, îngrijirea copilului său minor, costuri medici, operații, asistente, femei de serviciu, fără a fi prezentate și acte doveditoare.
Cu luarea în seamă a acestor aspecte, fiind de notorietate și cheltuielile care s-au efectuat în astfel de împrejurări, declarațiile martorilor ascultați în mod nemijlocit, ca și conținutul raportului de constatare medico-legală, actele medicale de la dosar, se apreciază că suma de 8.000 RON la care urmează a fi obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente este corespunzătoare și suficientă pentru acoperirea prejudiciului material suferit.
În ceea ce privește daunele morale, instanța a ținut seama că prin fapta comisă de către inculpat, acesta a produs în mod cert suferință fizică și psihică părții civile pe o perioadă îndelungată, aceasta rămânând cu o infirmitate definitivă prin lipsă de substanță craniană osoasă.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor ce se cuvin părții vătămate pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat instanța a avut în vedere următoarele aspecte: S.A. a avut un rol determinant în provocarea inculpatului și în producerea rezultatului vătămător pentru sine prin faptul că fiind în stare de ebrietate atât în timpul nopții cât și dimineața a avut un comportament șicanatoriu la adresa inculpatului, potrivit depozițiilor martorilor fiind cel care a inițiat conflictul.
Având însă în vedere natura leziunilor pe care le-a suferit partea vătămată, grave, rămânând totuși cu o infirmitate fizică permanentă, prin lipsă de substanță osoasă craniană, pierderea de sânge din gură, nas, numărul însemnat de zile de îngrijiri medicale 54 - 55 zile, perioada de spitalizare 15 zile - suportarea mediului spitalicesc, o îndreptățește pe aceasta la despăgubiri civile - daune morale în sumă de 14.000 RON - ca o repare pecuniară a unui prejudiciu nepatrimonial suferit pe nedrept.
În raport și de contribuția părții vătămate la declanșarea conflictului, la acțiunea de provocare din partea acesteia, s-a apreciat că sumele de 8.000 RON despăgubiri materiale și de 14.000 RON daune morale, au fost corespunzătoare și suficiente.
Daunele s-au acordat numai pentru prejudiciul material și moral deja produs căci în ceea ce privește un eventual prejudiciu, acesta este la acest moment incert.
În considerarea argumentelor expuse, în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ., art. 1000 alin. (3) C. pen. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S.A..
A fost obligat inculpatul R.J. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.S.E. SRL Constanța către partea civilă S.A. la plata sumei de 8.000 RON cu titlu de despăgubiri civile - daune materiale și la plata sumei de 14.000 RON cu titlu de despăgubiri civile - daune morale.
În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ., art. 1000 alin. (3) C. civ. și art. 313 alin. (1) Legea nr. 95/2006 modif. prin O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul R.J., în solidar, cu partea responsabilă civilmente către partea civilă Spital Clinic Județean de Urgență Constanța la plata sumei de 3.905,85 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Au fost respinse restul pretențiilor civile - despăgubiri materiale și daune morale ca nedovedite.
Întrucât nu s-a mai insistat și nu s-au cerut probe pentru susținerea cererii de instituire a măsurii asiguratorii, s-a respins ca nefondată cererea de luare a măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și părții responsabile civilmente, formulată de partea vătămată S.A., prin apărător.
S-a admis cererea formulată de d-na traducător autorizat de limbă engleză S.M.L. (autorizația Ministerului Justiției nr. 15974/2006) și în baza art. 190 C. proc. pen. s-a dispus ca onorariul traducătorului autorizat de limbă engleză S.M.L. în sumă de 400 RON - pentru termenul de judecată din data de 2 aprilie 2010 - să se vireze din fondurile Ministerului Justiției, către aceasta.
În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1.410 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Împotriva Sentinței penale nr. 135 din 16 aprilie 2012 a Tribunalului Constanța au declarat apel, în termen legal, inculpatul R.J. și partea civilă S.A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Apelantul inculpat R.J. a criticat hotărârea primei instanțe în legătură cu greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa și a reținerii existenței antecedentelor penale, urmare unei condamnări ce ar fi suportat-o în Marea Britanie.
În susținerea apelului, inculpatul R.J. a arătat, în esență, că a lovit-o pe victimă o singură dată cu dosul palmei, enervat fiind de trivialitatea și efervescența verbală a acestuia, intenția lui fiind aceea de a aplica o corecție părții vătămate și nicidecum de a-i suprima viața. Totodată, apelantul inculpat a precizat și împrejurarea că, nu are suport probatoriu concluzia instanței de fond, potrivit căreia a manifestat nepăsare, părăsind locul faptei, fără a acorda primul ajutor victimei, ceea ce ar evidenția intenția sa indirectă de a ucide.
În condițiile în care actele medicale coroborate cu celelalte probe fac dovada că între fapta sa și decesul victimei nu există raport de cauzalitate directă, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii de fond, în parte și, urmare rejudecării, să se facă aplicarea art. 334 C. proc. pen., în sensul schimbării încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Referitor la existența de antecedente penale apelantul inculpat R.J. a susținut că, nu a fost condamnat în Marea Britanie, iar mandatul european de extrădare a fost emis pentru a fi cercetat în legătură cu posibila săvârșire a unor fapte, aspect față de care nu s-a justificat agravarea răspunderii sale penale.
În concluzie, apelantul inculpat a solicitat ca la dozarea pedepsei să se țină seama și de lipsa antecedentelor penale, alăturat celorlalte circumstanțe atenuante reținute în favoarea sa.
Apelantul parte civilă S.A. a criticat hotărârea de fond cu privire la greșita reținere a circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpatului R.J., în condițiile în care a intenționat să oprească mașina în care se afla acesta pentru a-i da raportul asupra serviciului iar producerea incidentului s-a datorat exclusiv atitudinii necorespunzătoare a inculpatului.
Drept urmare, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii de fond și, urmare rejudecării, să se înlăture aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. și să se redozeze pedeapsa aplicată inculpatului, în sensul majorării cuantumului ei.
Referitor la acțiunea civilă s-a criticat soluția primei instanțe cu privire la faptul că nu a calificat incidentul ca fiind accident de muncă, în pofida împrejurării că inculpatul se afla în timpul serviciului când a săvârșit fapta, pentru ca astfel el să poată beneficia de pensie din partea statului.
În condițiile în care a survenit decesul apelantului parte civilă S.A., în cursul procesului, iar singura moștenitoare a acestuia este fiica minoră V.R., s-a solicitat ca, toate despăgubirile, la care a fost obligat inculpatul R.J., să-i fie acordate acesteia, inclusiv contra-valoarea cheltuielilor de înmormântare.
În consecință, s-a solicitat admiterea apelului părții civile, desființarea hotărârii de fond și, urmare rejudecării, să se reaprecieze asupra cuantumului despăgubirilor materiale și morale și să fie acordate moștenitoarei V.R., iar partea responsabilă civilmente să fie obligată să declare incidentul drept accident de muncă.
Prin Decizia penală nr. 119/P din 30 septembrie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de inculpatul R.J. și partea civilă S.A. - împotriva Sentinței penale nr. 135 din data de 16 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. 8801/118/2009.
A desființat în parte Sentința penală nr. 135 din 16 aprilie 2010 a Tribunalului Constanța și rejudecând;
În temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului R.J. din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.
A înlăturat aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. și a art. 74 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul prevederilor art. 182 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.J. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, cu executare în condițiile art. 57 alin. (1) C. pen.
A înlăturat aplicarea prevederilor art. 76 alin. (3) C. pen.
A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii de fond în măsura în care nu contravin dispozițiilor prezentei decizii penale.
În baza prevederilor art. 190 C. proc. pen. onorariul cuvenit traducătorului autorizat S.M.L., în sumă de 200 RON, s-a plătit din fondurile Ministerului Justiției către acesta.
Plata despăgubirilor civile acordate părții civile S.A. s-a făcut către succesorul legal al acestuia, respectiv minora V.R.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a apreciat că este dovedit în cauză că inculpatul nu a intenționat să ucidă victima, ci doar să-i aplice o corecție, că starea de iritare produsă inculpatului de atitudinea victimei nu este de natură să justifice reținerea disp. art. 73 lit. b) C. pen., iar pedeapsa, ca și modalitatea de executare a acesteia, este just individualizată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul R.J., solicitând admiterea recursurilor, astfel cum s-a reținut în partea introductivă a prezentei decizii.
Parchetul invocă cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen.
Inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de parchet și de inculpat nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de apel în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă, fiind corespunzătoare situației de fapt reținută, în mod corect reținând instanța de apel că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.
Astfel, rezultă din probele administrate în cauză că în dimineața zilei de 13 iulie 2008, inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., parte vătămată fiind S.A..
Situația de fapt reținută în cauză rezultă din declarațiile martorilor oculari I.I., C.G. și T.M.G., coroborate în parte cu declarațiile părții vătămate S.A. și ale inculpatului, date în cursul cercetării judecătorești, precum și cu actele medicale, aflate la dosar.
Astfel, din probele administrate rezultă că partea vătămată, aflată în stare de ebrietate și "cu chef de scandal" l-a abordat pe inculpat, folosind un limbaj trivial și injurios.
Din declarațiile martorilor (I.I., C.G. și T.M.G.) reiese comportamentul ulterior al inculpatului, care s-a asigurat că primește ajutor, fiind evidentă intenția acestuia de a aplica o corecție și nu de a ucide.
Pe de altă parte, deși inculpatul a fost iritat de comportamentul părții vătămate, corect a reținut instanța de control judiciar că nu se impune reținerea disp. prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât această stare nu a fost de natură să provoace o tulburare suficient de puternică care să justifice starea de provocare.
Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut că fapta inculpatului R.J. de a o lovi cu pumnul pe partea vătămată S.A., în figură, fapt ce a determinat căderea acestuia la sol și lovirea cu capul de asfalt, suferind leziuni ce au necesitat 54 - 55 zile de îngrijiri medicale, punându-i în primejdie viața și rămânând cu infirmitate permanentă prin lipsă de substanță osoasă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.
Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, de către instanța de control judiciar.
În procesul de individualizare a pedepsei, instanța de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului (nu a recunoscut fapta, încercând să ascundă adevărul și să determine partea vătămată să renunțe la pretențiile civile și la plângere, are familie, un copil minor, vârsta de 34 de ani), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care, atât prin cuantum, cât și ca modalitate de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen.
Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de parchet și de inculpat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul intimat inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limbă engleză se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpatul R.J. împotriva Deciziei penale nr. 119/P din 30 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul interpretului de limbă engleză, desemnat pentru recurentul intimat inculpat R.J., se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2012.
Procesat de GGC - CL