Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1035/2012

Ședința publică de la 28 februarie 2012

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 209/F din 22 decembrie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta Federația Patronatelor Farmaceutice din România, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, C.N.A.S. și Ministerul Sănătății. Pe cale de consecință, instanța a dispus anularea art. 5 alin. (1)-(3), art. 6 alin. (1) și (2), art. 100 lit. a), art. 101 lit. d), art. 102 alin. (5)-(6), art. 106 alin. (2) și art. 109 din Anexa la H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii privind anularea acestor acte administrative.

Prima instanță a respins cererea de anulare a art. 98 alin. (3), art. 99 lit. c), art. 100 lit. c), din Anexa la H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010 și Anexele 30 și 31 la Ordinul comun nr. 265/408 din 1 aprilie 2010 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010.

Totodată a obligat pârâții Guvernul României, C.N.A.S. și Ministerul Sănătății să plătească reclamantei suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins cererea în ce privește restul cheltuielilor de judecată solicitate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Conținutul dispozițiilor legale a căror anulare se solicită prin cererea de chemare în judecată este următorul:

„Art. 5 alin. (1) În cazul în care contractul dintre furnizori și casele de asigurări de sănătate/C.N.A.S. a încetat din motive imputabile furnizorilor, constatate de casele de asigurări de sănătate/C.N.A.S. și, după caz, confirmate de Comisia de arbitraj, dacă au existat contestații, sau de către instanțele de judecată, casele de asigurări de sănătate/C.N.A.S. nu vor/va mai intra în relații contractuale cu furnizorii respectivi până la următorul termen de contractare, dar nu mai puțin de 12 luni de la data încetării contractului.

(2) În cazul în care contractul dintre furnizori și casele de asigurări de sănătate se modifică prin excluderea din contract a medicului/medicilor și/sau farmacistului/farmaciștilor, care desfășoară activitate sub incidența contractului cu casele de asigurări de sănătate/la furnizorii respectivi, din motive imputabile acestora, casele de asigurări de sănătate nu vor mai încheia contracte pentru medicul/medicii/și/sau farmacistul/farmaciștii care prin activitatea lor au condus la modificarea contractului, cu niciun furnizor, până la următorul termen de contractare, dar nu mai puțin de 12 luni de la data modificării contractului.

(3) La reluarea relațiilor contractuale, în cazul în care contractele încetează/se modifică din nou, din motive imputabile furnizorilor sau medicilor/farmaciștilor, casele de asigurări de sănătate nu vor mai încheia contracte cu furnizorii respectivi și nici cu alți furnizori pentru medicul/medicii/farmacistul/farmaciștii care prin activitatea lor au condus la încetarea/modificarea contractului.

Art. 6 alin. (1) Organizarea și efectuarea controlului furnizării serviciilor medicale, medicamentelor și a unor materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu și a dispozitivelor medicale acordate asiguraților în ambulatoriu în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate se realizează de către C.N.A.S. și casele de asigurări de sănătate. La efectuarea controlului pot participa și reprezentanți ai Colegiului Medicilor din România, Colegiului Medicilor Dentiști din România, Colegiului Farmaciștilor din România și ai Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România.

(2) Reprezentanții Colegiului Medicilor din România, Colegiului Medicilor Dentiști din România, Colegiului Farmaciștilor din România și ai Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România participă la efectuarea controlului, în situația în care C.N.A.S., respectiv casele de asigurări de sănătate solicită participarea acestora.

Art. 98 alin. (3) Clauzele contractului pot fi modificate prin acte adiționale.

Art. 99 În relațiile contractuale cu casele de asigurări de sănătate, furnizorii de medicamente evaluați au următoarele obligații:

c) să practice o evidență de gestiune cantitativ-valorică, corectă și la zi;

Art. 100 În relațiile contractuale cu casele de asigurări de sănătate, furnizorii de medicamente au următoarele drepturi:

a) să primească de la casa de asigurări de sănătate, la termenele prevăzute în contract, contravaloarea medicamentelor cu și fără contribuție personală eliberate, conform facturilor emise și documentelor însoțitoare, în limita fondurilor aprobate la nivelul casei de asigurări de sănătate cu această destinație, atât pentru medicamentele eliberate cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, cât și pentru medicamentele corespunzătoare D.C.I.-.urilor aferente unor programe naționale de sănătate a căror eliberare se face prin farmaciile cu circuit deschis;

c) să cunoască condițiile de contractare a furnizării de medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, suportate din Fond și decontate de casele de asigurări de sănătate, și de materiale sanitare specifice care se acordă pentru tratamentul în ambulatoriu al bolnavilor incluși în unele programe naționale de sănătate cu scop curativ, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, precum și eventualele modificări ale acestora survenite ca urmare a apariției unor noi acte normative;

Art. 101 În relațiile contractuale cu furnizorii de medicamente, casele de asigurări de sănătate au următoarele obligații:

d) să deconteze furnizorilor de medicamente cu care au încheiat contracte, în limita fondurilor aprobate la nivelul casei de asigurări de sănătate cu destinație consum de medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, contravaloarea medicamentelor eliberate cu și fără contribuție personală, precum și a medicamentelor corespunzătoare DCI-urilor aferente unor programe naționale de sănătate a căror eliberare se face prin farmaciile cu circuit deschis, la termenele prevăzute în norme;

Art. 102 alin. (5) Decontarea pentru activitatea curentă a anului 2010 se efectuează în ordine cronologică, până la 180 de zile calendaristice de la data validării facturilor conform alin. (7), în limita fondurilor aprobate cu această destinație.

(6) Decontarea contravalorii medicamentelor care se eliberează prin farmaciile cu circuit deschis în cadrul unor programe naționale de sănătate cu scop curativ se face în termen de până la 90 de zile calendaristice de la data validării facturilor conform alin. (7), în limita fondurilor aprobate cu această destinație.

Art. 106 alin. (2) Decontarea medicamentelor cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu eliberate de farmacii conform contractelor încheiate se suspendă de la data de înregistrare a documentului prin care se constată nesoluționarea pe cale amiabilă a unor litigii între părțile contractante până la data la care contravaloarea acestor medicamente atinge valoarea concurentă sumei care a făcut obiectul litigiului, în condițiile stabilite prin norme.

Art. 109 alin. (1) În cazul în care se constată nerespectarea nejustificată a programului de lucru comunicat casei de asigurări de sănătate și prevăzut în contract, suma cuvenită pentru luna în care s-au înregistrat aceste situații se diminuează după cum urmează:

a) cu 10% la prima constatare;

b) cu 20% la a doua constatare;

c) cu 30% la a treia constatare.

(2) În cazul în care se constată nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 99 lit. a), b), e), g), j), k), l), n), p), r), s), ș) și v), suma cuvenită pentru luna în care s-au înregistrat aceste situații se diminuează după cum urmează:

a) la prima constatare, cu 10%;

b) la a doua constatare, cu 20%;

c) la a treia constatare, cu 30%.

Pentru nerespectarea obligației prevăzute la art. 99 lit. b) nu se aplică diminuări ale sumei cuvenite pentru luna în care s-a înregistrat această situație, dacă vina nu este exclusiv a farmaciei, fapt adus la cunoștința casei de asigurări de sănătate printr-o declarație scrisă.

(3) Reținerea sumei conform alin. (1) și (2) se face din prima plată ce urmează a fi efectuată pentru furnizorii care sunt în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate.

(4) Recuperarea sumei conform prevederilor alin. (1) și (2) se face prin plată directă sau executare silită pentru furnizorii care nu mai sunt în relație contractuală cu casa de asigurări de sănătate.

(5) Sumele încasate la nivelul caselor de asigurări de sănătate în condițiile alin. (1) și (2) se utilizează conform prevederilor legale în vigoare”.

Din declarațiile martorilor audiați în fața instanței a rezultat că dispozițiile menționate anterior aduc atingere atât exercitării profesiei de farmacist, prin ingerința C.N.A.S. și C.A.S., cât și activității farmaciilor , ca agenți economici.

Activitatea desfășurată de farmacii reprezintă un serviciu public prin care se furnizează către pacienți medicamentele prescrise. În circuitul acestei activități sunt implicați producătorii de medicamente, distribuitori de medicamente, farmaciile, pacienții și casele de asigurări de sănătate.

Pentru ca această activitate să se deruleze în condiții optime pentru toți participanți este necesară respectarea unor condiții care să asigure îndeplinirea cu bună credință a drepturilor și obligațiilor asumate . Raporturi contractuale se încheie pe de o parte între producători de medicamente și distribuitori, pe de altă parte între distribuitori și farmacii, apoi între farmacii și pacienți și nu în ultimul rând între farmacii și casele de asigurări de sănătate.

În situația în care unul dintre participanți la aceste raporturi contractuale nu își îndeplinește obligațiile asumate toți ceilalți cocontractanți sunt afectați de această atitudine.

Prin contractul cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010 s-au stabilit anumite condiții și termene de către casele de asigurări de sănătate, de pe poziția dominantă a acestora condiții care afectează activitatea în principal a farmaciilor și în subsidiar a producătorilor și distribuitorilor de medicamente.

Prin prevederile art. 5 alin. (1), (2) și (3) sunt prevăzute sancțiuni excesive pentru furnizori de medicamente respectiv încetarea contractului pe o perioadă de 12 luni care este de natură să conducă la încetarea activității a acelor furnizori de medicamente.

Art. 6 reglementează organizarea și efectuarea controlului furnizării serviciilor medicale, medicamentelor și a unor materiale sanitare. La efectuarea acestui control pot participa și reprezentanți ai Colegiului Farmaciștilor din România. Această prevedere are un caracter dispozitiv deși vizează activitatea și eventual cariera farmaciștilor, situație în care participarea Colegiului Farmaciștilor din România ar trebui să fie obligatorie.

Prevederile art. 100 lit. a) obligă furnizorii de medicamente să primească de la casele de asigurări de sănătate la termenele prevăzute în contract contravaloarea medicamentelor cu sau fără contribuție personală eliberate, conform facturilor emise și documentelor însoțitoare în limita fondurilor aprobate la nivelul casei de asigurări de sănătate cu această destinație.

Art. 101 lit. d) cuprinde aceeași prevedere pentru casele de asigurări de sănătate, respectiv să deconteze furnizorilor de medicamente în limita fondurilor aprobate.

Prin aceste prevederi se limitează decontarea medicamentelor furnizate la limita fondurilor aprobate, caz în care farmaciile care au eliberat medicamente se pot afla în situația de a nu-și recupera contravaloarea acestora datorită depășirii nivelului fondurilor aprobate.

Prevederile art. 102 stabilesc termenele în care se decontează contravaloarea medicamentelor eliberate prin farmacii. Stabilirea unor termene excesiv de mari aduc atingere bunei desfășurări a activității cu caracter economic și astfel cum au arătat și martori audiați afectează atât farmaciile , care se văd în situația de a nu putea respecta termenele de plată la care s-au angajat , cât și distribuitori și producători de medicamente care nu-și pot recupera sumele ce reprezintă contravaloarea medicamentelor produse și distribuite . Această situație are consecințe asupra activității acestora și uneori asupra existenței lor ca și subiecte de drept.

Prevederile art. 106 sunt de natură să împiedice farmaciile să promoveze litigii împotriva caselor de asigurări de sănătate, consecința formulării unor acțiunii în justiție fiind suspendarea decontării medicamentelor. Martora B.M. a declarat că farmaciile din județul Brașov nu au promovat acțiunii în instanță pentru acest considerent.

Art. 109 prevede sancțiunii aplicabile în situația nerespectării în mod nejustificat a programului de lucru comunicat casei de asigurări de sănătate. Aceste sancțiunii aduc atingere activității desfășurate de farmacii prin caracterul lor excesiv .

Se constată că prevederile art. 98 alin. (3), art. 99 lit. c) și art. 100 lit. c), cuprind dispoziții ce respectă libertatea contractuală criticile formulate de reclamantă nefiind întemeiate.

În aceste împrejurări, se impune admiterea, în parte, a acțiunii reclamantei și anularea dispozițiilor care aduc atingere libertății contractuale, concurenței loiale și care au fost impuse de pârâți, dată fiind poziția dominantă a acestora în raporturile contractuale încheiate cu farmaciile.

De asemenea, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 și 276 C. proc. civ., apreciind că se impune obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumei de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții.

În ceea ce privește recursul formulat de pârâtul Ministerul Sănătății, Înalta Curte constată că acesta a fost formulat cu depășirea termenului legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ coroborate cu dispozițiile art. 301 teza I C. proc. civ. și în consecință acesta nu va fi examinat, urmând a fi respins ca tardiv formulat.

În recursul formulat de pârâta C.N.A.S. s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență, următoarele critici:

-în mod greșit instanța d fond a reținut că dispozițiile art. 5 alin. (1) și (3), art. 6 alin. (1) și (2), art. 100 lit. a) și art. 101 lit. d), art. 102 alin. (5) –(6), art. 106 alin. (2), art. 109 din Anexa la H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010, aduc atingere atât exercitării profesiei de farmacist, prin ingerința C.N.A.S. și C.A.S. cât și activității farmaciilor ca agenți economici;

-instanța de fond nu a analizat și nu a aplicat dispozițiile legale speciale aplicabile în domeniul asigurărilor sociale de sănătate, luând în considerare doar declarațiile unor martori, reprezentanți ai unor distribuitori sau producători de medicamente, care vizează în fapt derularea unor raporturi juridice, care nu sunt reglementate prin dispozițiile actelor normative contestate;

-în mod greșit instanța de fond a apreciat că dispozițiile contestate prevăd sancțiuni excesive pentru furnizorii de medicamente, limitând decontarea medicamentelor furnizate în limita fondurilor aprobate.

Recurentul Guvernul României a criticat sentința pronunțată de către instanța de fond ca fiind nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., susținând în esență că în mod greșit instanța de fond a apreciat că dispozițiile legale mai sus menționate aduc atingere libertății contractuale concurenței neloiale, considerând că acestea au fost adoptate ținând cont de poziția dominantă a pârâților în raporturile contractuale cu farmaciile.

Consideră recurentul că stabilirea termenilor și condițiilor privind serviciile medicale astfel cum sunt prevăzute în H.G. nr. 262/2010, s-a făcut în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și cu respectarea plafonului privind fondurile alocate, aceste prevederi fiind aplicabile tuturor furnizorilor de medicamente, fără a exista discriminări sau termene preferențiale.

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauză sunt fondate și urmează a fi admise, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În fapt obiectul cererii de chemare în judecată formulată de intimata-reclamantă Federația Patronatelor Farmaceutice din România l-a constituit anularea unor prevederi legale respectiv dispozițiile art. 5 alin. (1)-(3) art. 6 alin. (1) și (2), art. 98 alin. (3), art. 99 lit. c), art. 100 lit. a) și art. 101 lit. d), art. 100 lit. c), art. 102 alin. (5) –(6), art. 106 alin. (2) și art. 109 din Anexa la H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pe anul 2010 publicată în M. Of. nr. 207/1.04.2010, cât și anularea dispozițiilor cuprinse în Anexele nr. 30 și 31 la Ordinul comun al Ministrului sănătății și Președintelui C.N.A.S. nr. 265/408/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a contractului-cadru.

Instanța de control judiciar constată că în mod greșit s-a reținut prin sentința pronunțată că dispozițiile contestate din Anexa la H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea contractului-cadru, ar fi nelegale.

Astfel, în ceea ce privește dispozițiile art. 5 alin. (1) –(3) din H.G. nr. 262/2010, se constată că această modificare legislativă vizează întărirea disciplinei contractuale în relațiile dintre furnizori și casele de asigurări de sănătate.

Potrivit acestor dispoziții în cazul în care contractul dintre furnizori și casele de asigurări de sănătate încetează din motive imputabile furnizorilor, constatate de casele de asigurări de sănătate și confirmate de comisia de arbitraj sau de către instanțele de judecată, casele de asigurări nu vor mai intra în relații contractuale cu furnizorii respectivi până la următorul termen de contractare, dar nu mai puțin de 12 luni de la data încetării contractului.

Din perspectiva acestor dispoziții legale se constată că în mod greșit instanța de fond a reținut caracterul excesiv al sancțiunilor prevăzute pentru furnizorii de medicamente întrucât aceste sancțiuni sunt aplicabile doar în situația în care încetarea contractului s-a produs ca urmare a unor motive imputabile acestora, și ca urmare a confirmării acestora fie de către comisia de arbitraj, fie de către instanțele de judecată.

Pe de altă parte, aceeași sancțiune a fost aplicată conform prevederilor legale încă de la începutul funcționării sistemului de asigurări sociale, scopul acesteia fiind întărirea disciplinei contractuale, prevederile legale fiind emise în conformitate cu prevederile Titlului XIV din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește dispozițiile art. 6 alin. (81) și (2) din H.G. nr. 262/2010, dispoziții care reglementează organizarea și efectuarea controlului furnizării serviciilor medicale, medicamentelor și a unor materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu și a dispozitivelor medicale acordate asiguraților, de către C.N.A.S. și casele de asigurări de sănătate.

Potrivit acestor dispoziții, la efectuarea acestui control, pot participa și reprezentanți ai Colegiului Medicilor din Românie, Colegiului Medicilor Dentiști, Colegiului Farmaciștilor din România și ai Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, ai Moașelor și Asistenților medicali din România, la solicitarea caselor de asigurări de sănătate.

Prin aceste dispoziții legale s-a vizat creșterea responsabilității furnizorilor în ceea ce privește respectarea obligațiilor contractuale și întărirea disciplinei contractuale în relațiile contractuale în asistența medicală ambulatorie prin implicarea tuturor organelor reprezentative ale tuturor profesiilor, în verificarea modului de derulare a contractelor de furnizare a serviciilor medicale, medicamentelor și a materialelor sanitare.

Astfel fiind, se constată că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că aceste dispoziții ar fi nelegale, deși acestea au fost emise cu respectarea prevederilor Legii nr. 95/2006 cu modificările și completările ulterioare, referitoare la organizarea și funcționarea Colegiului Farmaciștilor din România și nu reglementează o posibilitate de substituire în atribuțiile acestui organism de către CNAS sau CAS în aplicarea unor măsuri sancționatorii.

Criticile recurenților-pârâți cu privire la reținerea eronată prin sentința atacată a caracterului nelegal al dispozițiilor art. 100 lit. a) și art. 101 lit. d) din contractul –cadru aprobat prin H.G. nr. 262/2010 sunt de asemenea fondate.

Prin aceste dispoziții, se reglementează modalitatea de decontare a medicamentelor cu sau fără contribuție personală eliberate, conform facturilor emise și documentelor însoțitoare în limita fondurilor aprobate la nivelul casei de asigurări de sănătate cu această destinație.

În mod eronat instanța de fond a apreciat ca fiind nelegală stabilirea limitelor decontării conform fondurilor aprobate, întrucât această limitare este prevăzută atât de dispozițiile art. 291 lit. d) din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora C.N.A.S. are obligația să acopere potrivit principiilor prevăzute de lege, nevoile de servicii de sănătate ale persoanelor, în limita fondurilor disponibile.

În ceea ce privește definirea noțiunii privind limita fondurilor alocate la nivelul casei de asigurări de sănătate aceasta este precizată și concretizată în anexa nr. 10/01 aprobată prin Legea bugetului de stat pe anul 2010, unde sunt detaliate fondurile alocate pe surse și pe titluri de cheltuieli, pe fiecare specialitate de asistență medicală.

Instanța de control judiciar constată că sentința atacată este nelegală și netemeinică și în ceea ce privește reținerea caracterului nelegal al dispozițiilor art. 102 alin. (2) –(5), art. 106 alin. (2) și art. 109 din Anexa la H.G. nr. 262/2010, întrucât toate aceste dispoziții au fost adoptate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauză de Guvernul României și C.N.A.S. sunt fondate, urmând a fi admise iar sentința atacată va fi modificată în sensul că se respinge, în tot, acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Totodată, se va respinge ca tardiv formulat recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva aceleiași sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții Guvernul României și C.N.A.S. împotriva sentinței nr. 209/F din 22 decembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge, în tot, acțiunea reclamatei Federația Patronatelor Farmaceutice din România.

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva aceleiași sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 februarie 2012.