Analizând regularitatea sesizării sale, constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2003, intrată în vigoare – potrivit art. III din aceiași ordonanță – la data de 28 august 2003, „Hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate”.
De altfel, același mod de reglementare se regăsește și în prevederile art. 725 pct. 4 C. proc. civ., care stabilesc că „Hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate”.
În cauză, se constată că hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 24 iulie 2003, deci anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003, situație în care în mod corect cererea de recurs a fost depusă la Judecătoria Roman, județul Neamț, în temeiul art. 302 C. proc. civ., de unde aceasta urma să fie înaintată instanței competente, potrivit legii în vigoare, la data la care a fost pronunțată.
Așa fiind, în mod greșit dosarul a fost înaintat Curții Supreme de Justiție, în raport cu dispozițiile procedurale sus invocate.
În consecință, se va trimite dosarul la instanța unde a fost înregistrată cererea de recurs, aceasta urmând să-l înainteze instanței competente, potrivit dispozițiilor procedurale anterioare datei de 28 august 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cererea de recurs, formulată de N.I., împotriva sentinței civile nr. 1692 din 24 iulie 2003, a Judecătoriei Roman, județul Neamț, la Judecătoria Roman.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2003.