Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Curtea de Apel Târgu-Mureș a fost sesizată cu soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind Stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii activității didactice în învățământul universitar, excepția fiind invocată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar M. în cadrul dosarului aflat pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă, ce are ca obiect cererea formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar M. în contradictoriu cu Școala Generală M.N., Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Guvernul României și Inspectoratul Școlar Județean Mureș de obligare la calcularea și plata ajutorului financiar reglementat de Legea nr. 315/2006.
Guvernul României, în calitate de emitent al actului administrativ atacat, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate, arătând că aceasta din urmă poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu și pe cele cu caracter normativ, cum este cazul actului atacat în cauză.
La rândul său, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate, în același sens în care această excepție a fost invocată și de către Guvernul României.
1. Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 182 din 21 martie 2013 a Curții de Apel Târgu-Mureș a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de pârâți și a fost respinsă excepția de nelegalitate invocată de către reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar M. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Guvernul României, Inspectoratul Școlar Județean Mureș și Școala Generală M.N.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepția este neîntemeiată, având în vedere practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul că pot face obiectul excepției de nelegalitate atât actele administrative cu caracter individual, cât și cele cu caracter normativ.
În ceea ce privește fondul excepției de nelegalitate, Curtea a reținut că H.G. nr. 453/2007 a fost a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 108 din Constituția României și ale prevederilor art. 5 din Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar.
Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 315/2006 „se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice”.
Conform art. 2 din aceeași lege „ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice și reprezintă echivalentul în RON a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății”.
Potrivit Normelor metodologice cuprinse în H.G. nr. 453/2007, facilitatea de a primi un ajutor financiar în sumă de 100 de euro este condiționată de manifestarea de voință în acest sens, concretizată sub forma unei cereri ce se depune până la data de 1 noiembrie.
Instanța a reținut că prin actul administrativ emis de Guvern a fost instituit un termen limită de depunere a cererilor pentru acordarea sprijinului financiar, fapt ce nu constituie un motiv de nelegalitate a actului administrativ atacat, fiind vorba de instituirea unei proceduri nediscriminatorii, aplicabile tuturor subiecților de drept cărora actul administrativ li se adresează, respectiv este vorba de instituirea unei proceduri legale, pentru punerea în executare a unei legi.
2. Calea de atac exercitată
Recurentul Sindicatul Învățământului Preuniversitar M. a criticat soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că este dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, s-a susținut că, prin dispozițiile art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007, care stabilesc termenul de 1 noiembrie pentru formularea cererilor pentru acordarea ajutorului financiar aferent anului următor, se adaugă la lege, în condițiile în care prin art. 1 și art. 2 din Legea nr. 315/2006 se prevede cadrul legal pentru acordarea ajutorului financiar de 100 de euro, fără a se stabili un termen pentru depunerea cererilor de către personalul didactic.
Recurentul susține că în acest caz trebuie aplicate regulile generale de drept, în sensul că cererea să poată fi formulată oricând în interiorul termenului general de prescripție.
S-a arătat că scopul regulilor instituite de o hotărâre de guvern este tocmai de a facilita aplicarea legii, iar instituirea regulilor prevăzute de art. 3 criticat, cu privire la stabilirea termenului nerezonabil pentru depunerea cererilor de acest tip, este de natură să împiedice cadrele didactice să obțină drepturile bănești prevăzute de art. 1și art. 2 din Legea nr. 315/2006.
Recurentul a susținut că prin introducerea termenului limită se înlătură aplicabilitatea prevederilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, pe care îl consideră aplicabil cauzei de față.
3. Soluția Înaltei Curți
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 din H.G. nr. 453/2007 se constată că este nefondată.
Așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în jurisprudența sa constantă, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 76/2012, art. 4 alin. (1) se aplică în egală măsură actelor administrative unilaterale individuale cât și celor cu caracter normativ, care pot fi atacate oricând pe calea acțiunii directe și, deci, cu atât mai mult pe calea excepției de nelegalitate.
În ceea ce privește fondul excepției de nelegalitate;
Prevederile art. 3 din H.G. nr. 453/2007 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar arată că:
„(1) Ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor.
(2) Pentru anul 2007, cererile se înregistrează la unitatea de învățământ la care beneficiarii exercită funcția de bază, până la data de 30 iunie 2007, iar ajutorul se acordă după 45 de zile de la data înregistrării cererii”.
Înalta Curte observă că potrivit art. 5 din Legea nr. 315/2006, prin H.G. nr. 453/2007 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității didactice a învățământului preuniversitar .
Deci, cu alte cuvinte, prin dispozițiile art. 5 din Legea nr. 315/2006, legiuitorul a delegat Ministerul Educației și Cercetării și Ministerul Finanțelor Publice să elaboreze normele metodologice de aplicare a acestei legi, care să fie aprobate, apoi, prin hotărâre a Guvernului, ceea ce s-a și întâmplat.
Nu se poate susține, cu temei, că prin stabilirea unui termen pentru solicitarea ajutorului de către beneficiar, în vederea punerii în executare, în concret a legii, s-ar adăuga la lege, fiind de esența oricărei activități socio-umane de a se desfășura în cadrul și cu respectarea unor limite de timp/termene.
Motivele invocate drept situații particulare ce ar împiedica depunerea cererilor de ajutor financiar (concediu fără plată, concediu pentru creșterea copilului, încheierea contractului de muncă după data de 1 noiembrie a anului în curs) nu constituie argumente rezonabile.
Mai mult, stabilirea unui termen până la care se puteau depune cererile pentru acordarea ajutorului, este necesar pentru a se ști în timp util care este necesarul de fonduri în vederea unei fundamentări a bugetului de stat, având în vedere că sumele necesare plății ajutorului financiar se asigură în limita creditelor bugetare aprobate.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu sunt motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Sindicatul Învățământului Preuniversitar M. împotriva sentinței nr. 182 din 21 martie 2013 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2014.