Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 26 ianuarie 2011, pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC E.E.R. SA a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.E. anularea Ordinul președintelui A.N.R.E. nr. 30/2010, publicat în M. Of. nr. 791/26.11.2010, privind modificarea și completarea Codului rețelei pentru Sistemul național de transport al gazelor naturale, aprobat prin Ordinul președintelui A.N.R.E. nr. 54/2007, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în forma adoptată, ordinul contestat încalcă prevederile legislației interne și comunitare.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta A.N.R.E. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității acțiunii.
Prin sentința nr. 5474 din 28 septembrie 2011, Curtea de Apel București a respins ca prematură acțiunea formulată de reclamanta SC E.E.R. SA.
Instanța a considerat că excepția prematurității în prezenta cauză se analizează din perspectiva vătămării unui drept sau interes al reclamantei prin simpla adoptare a ordinului contestat, fără că acesta să fi intrat în vigoare.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
Or, în opinia instanței, rațiunea textului, în ceea ce privește anularea unui act administrativ, este aceea de a înlătura vătămarea prin anularea actului și scoaterea astfel a acestuia din circuitul civil.
Instanța a considerat că prevederile art. 9 alin. (10) din Legea nr. 13/2007 a energiei trebuie interpretate coroborat cu art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care presupune, ca premisă a contestării, ca actul administrativ să fie în vigoare și să producă efecte juridice, pretins vătămătoare, ipoteză care nu este întrunită în speță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC E.E.R. SA.
În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, cererile pentru exercitarea recursului împotriva hotărârilor prin care s-a respins cererea ca prematură, se timbrează cu 4 RON, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Recurenta din prezenta cauză a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 RON și timbrul judiciar de 0,15 RON, însă conform dispozițiilor legale anterior menționate, taxa judiciară de timbru datorată era în cuantum de 4 RON.
Cum dovada completării taxei judiciare de timbru nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior, deși a fost citată cu mențiunea timbrării, devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de SC E.E.R. SA împotriva sentinței nr. 5474 din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2014.