Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 590/42/2012, reclamantul L.A.G., în contradictoriu cu pârâta A.N.I., a formulat contestație împotriva raportului de evaluare din 15 iunie 2012, emis de Inspecția de Integritate din cadrul A.N.I., primit în data 4 iulie 2012.
În motivarea contestației a arătat că prin lucrarea din 13 martie 2012 A.N.I. s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că reclamantul nu a respectat „regimul juridic al conflictelor de interese și al incompatibilităților și prevederile legale privind completarea declarațiilor de interese”, întrucât SC R. SRL (unde soția deține calitatea de asociat și administrator) a încheiat un contract de prestări servicii cu R.A.T.P. Ploiești.
În opinia reclamantului A.N.I. a încălcat prevederile Legii nr. 176/2010, atât în ceea ce privește desfășurarea procedurii de evaluare a situațiilor de incompatibilitate, așa cum este aceasta prevăzută la Titlul II Secțiunea 3 art. 20 și urm. din Legea nr. 176/2010, cât și în ceea ce privește posibilitatea persoanei ce face obiectul evaluării de a-și prezenta punctul de vedere în fața inspectorului de integritate.
De asemenea, în opinia reclamantului o altă normă legală încălcată de A.N.I. în cadrul desfășurării evaluării privește informațiile la care inspectorul de integritate are acces pe parcursul evaluării, respectiv art. 13 alin (1) lit. a) din Legea nr. 176/2010.
A mai susținut reclamantul, că nefiind informat despre evaluarea ce are loc în cadrul A.N.I., i-a fost încălcat dreptul de a prezenta date și informații pe care le consideră necesare, dar și dreptul la apărare, așa cum prevede art. 20 alin. (4) din Legea nr. 176/2010.
A precizat reclamatul că în raportul de evaluare din 15 iunie 2012 este menționată data trimiterii primei adrese, din 14 martie 2012, ca fiind 14 martie 2012. În aceeași zi, însă, prin adresa din 14 martie 2012, către Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, au fost solicitate informații referitoare la datele personale ale reclamantului și ale soției, așa cum este afirmat în raportul de evaluare.
Fără a aștepta confirmarea de primire a adresei din partea reclamantului și, cu atât mai puțin, a exercitării dreptului de a prezenta un punct de vedere, așa cum prevede art. 20 din Legea nr. 176/2010, inspectorul A.N.I. a cerut în mod oficial unei instituții informații care nu sunt publice cu privire la persoana sa și a soției sale.
Prin urmare, a susținut reclamantul, raportul de evaluare din 15 iunie 2012 este lovit de nulitate absolută.
În ceea ce privește starea de incompatibilitatea invocată de A.N.I. prin raportul de evaluare din 15 iunie 2012, reclamantul a considerat că inspectorul de integritate a aplicat în mod eronat prevederile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.
De asemenea, a precizat reclamantul, contractul din 5 iulie 2011, încheiat între R.A.T.P. Ploiești și SC R. SRL este, conform prevederilor C. civ., un contract de locațiune, nefiind incidente prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003.
2. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 330 din 3.10.2012, Curtea de Apel Ploiești a admis acțiunea formulată de reclamantul L.A.G. și în consecință a constatat nul raportul de evaluare din 15 iunie 2012, întocmit de A.N.I., Inspecția de Integritate.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.
Prin raportul de evaluare din 15 iunie 2012, întocmit de A.N.I., Inspecția de Integritate, s-a constatat faptul că reclamantul, în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local al municipiului Ploiești, s-a aflat în stare de incompatibilitate, în perioada 5 iulie 2011- 4 iulie 2012, deoarece firma SC R. SRL, unde soția reclamantului deține calitatea de asociat unic și administrator, a încheiat cu R.A.T.P. Ploiești, instituție aflată în subordinea Consiliului Local al municipiului Ploiești, contractul din 2011, încălcând astfel dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare.
S-a reținut că au fost încălcate de către pârâtă dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, ale art. 13 alin. (1) și ale art. 20 alin. (3) deoarece reclamantul nu a fost informat că face obiectul evaluării și nu a fost invitat să prezinte un punct de vedere cu privire la informațiile deținute de către pârâtă.
A reținut instanța că așa cum rezultă din adresa din 14 martie 2012, emisă de către pârâtă, prin care reclamantul este informat că împotriva sa s-a declanșat evaluarea respectării regimului juridic al incompatibilităților și conflictelor de interese, în perioada exercitării funcțiilor și demnităților publice și invitația de a se prezenta pentru a-și exprima punctul de vedere, documente justificative și orice alte informații pe care le consideră necesare, în vederea clarificării aspectelor semnalate, a fost transmisă pe adresa din municipiul Ploiești.
A precizat instanța referitor la confirmarea de primire a adresei emisă de pârâtă, prin care informa reclamantul cu privire la declanșarea activității de evaluare a regimului juridic al conflictului de interese și incompatibilități, că a fost restituită de către Oficiul Poștal la data de 19 martie 2012, cu mențiunea că destinatarul este mutat de la adresă, și din care mai rezultă că adresa a fost comunicată reclamantului greșit, cum îi comunicase Direcția pentru Evidența Persoanelor.
S-a precizat că ulterior, la data de 30 martie 2012, pârâta efectuează aceeași comunicare către reclamant, informându-l că s-a declanșat procedura evaluării și că este invitat să se prezinte pentru a-și exprima un punct de vedere, comunicând adresa din 30 martie 2012, la aceeași adresă de domiciliu greșită, respectiv în municipiul Ploiești, adresa fiind restituită de oficiul poștal la data de 4 aprilie 2012, cu aceeași mențiune, în sensul că destinatarul este mutat de la adresă, așa cum rezultă din actul aflat la dosar.
Prin urmare, s-a apreciat că informarea pe care pârâta era obligată să o efectueze către reclamant cu privire la declanșarea activității de evaluare a regimului juridic al conflictului și invitarea acestuia de a-și exprima un punct de vedere cu privire la informațiile și datele deținute de pârâtă, nu a fost comunicată reclamantului, deoarece pârâta a transmis comunicarea la o adresă de domiciliu greșită decât cea comunicată de instituția ce deținea datele de domiciliu, astfel că reclamantul nu a avut cunoștință de declanșarea procedurii de evaluare și nu a avut posibilitatea legală să își exprime punctul de vedere cu privire la datele și informațiile deținute de către pârâtă, încălcându-se astfel dispozițiile imperative prevăzute de dispozițiile art. 13 alin. (1), art. 14 și art. 20 din Legea nr. 176/2010.
3. Recursul formulat de pârâta A.N.I. împotriva sentinței nr. 330 din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel Ploiești
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8, pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.
Din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., referitor la încălcarea dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 176/2011, hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, iar activitatea de evaluare s-a desfășurat cu respectarea prevederilor legale.
Recurenta-pârâtă a declanșat din oficiu, la data de 13 martie 2012, evaluarea respectării regimului conflictelor de interese și al incompatibilităților, de către reclamantul L.A.G., consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Ploiești.
După repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate a procedat la activitatea de evaluare prin raportare exclusivă la informații publice.
În vederea stabilirii domiciliului la care să-i fie comunicată întreaga corespondență, s-a solicitat Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, comunicarea datelor de identificare ale reclamantului.
Reclamantul a fost informat prin adresele din 14 martie 2012, din 30 martie 2012, din 23 aprilie 2012, din 22 mai 2012, returnate cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă”.
Prin adresa din 15 iunie 2012, s-a comunicat încă o dată raportul de evaluare dar și aceasta a fost returnată pentru aceleași motive.
Este adevărat, susține recurenta, că în trei din cele cinci adrese transmise la domiciliul reclamantului s-a strecurat o greșeală, dar este numai o eroare materială, domiciliul reclamantului fiind cunoscut, dovadă returnarea întregii corespondențe cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă” și nu cu mențiunea „adresă incorectă”.
Reclamantul avea obligația declarării domiciliului, dar nu a depus diligențele necesare de a-și declara domiciliul stabil, fapt ce conduce la concluzia că s-a refuzat primirea corespondenței prin care îi erau comunicate actele de procedură.
Pe fondul cauzei, recurenta arată că soția reclamantului deține funcția și calitatea de asociat unic și administrator în cadrul SC R. SRL.
Firma a încheiat cu R.A.T.P. Ploiești, instituție aflată în subordinea Consiliului Local al Municipiului Ploiești, un contract de prestări servicii, încălcând dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, modificată și completată.
Apărările formulate de intimatul-reclamant L.A.G.
Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, prevederile art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 176/2010 au fost încălcate, informarea s-a transmis la o adresă de domiciliu greșită, iar sancțiunea este nulitatea absolută a raportului de evaluare.
II. Considerentele Înaltei Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată
1. Recursul este fondat.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 176/2010, persoana care face obiectul verificării trebuie să fie informată, scop în care este invitată să prezinte inspectorului de integritate date sau informații pe care le consideră necesare.
Conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, informarea și invitarea se face prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Intimatul-reclamant a fost informat printr-un număr de cinci adrese.
Primele trei adrese au conținut o eroare la numărul blocului, întorcându-se cu mențiunea „mutat de la adresă”.
Ultimele două adrese au fost comunicate în mod corect, dar au fost returnate cu aceeași mențiune „mutat de la adresă”.
Avându-se în vedere că intimatul-reclamant figura în evidența persoanelor cu domiciliul în municipiul P., județul Prahova și la această adresă s-a comunicat informarea prevăzută de art. 20 din Legea nr. 176/2010, urmează să se aprecieze că dispozițiile legale au fost respectate de către inspectorul de integritate.
Chiar dacă intimatul nu mai locuia în fapt la adresa de domiciliu, întrucât nu a anunțat modificarea domiciliului în baza de date oficială, împrejurarea nu poate fi imputată autorității recurente.
Potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activității de evaluare, fără ca persoana să fie invitată și informată potrivit art. 14, sunt lovite de nulitate absolută.
În speță, reclamantul a fost invitat și informat conform procedurii legale, culpa pentru care nu a intrat în posesia datelor de procedură aparținându-i în totalitate.
2. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.N.I. împotriva sentinței nr. 330 din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2014.