Titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991. Ieșire din indiviziune. Competența teritorială.
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competența teritorială.
Index alfabetic : ieșire din indiviziune
- conflict negativ de competență
- imobil
C.proc.civ. din 1865, art. 13 alin. (1)
Acțiunea, prin care s-a solicitat ieşirea din indiviziune asupra unor terenuri agricole deținute în baza titlului emis în urma reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află situate imobilele, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) C.proc.civ.
Secția I civilă, decizia nr. 55 din 14 ianuarie 2015
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ la data de 22 decembrie 2008, reclamantul B.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S.F., N.G., C.C., G.P.M., G.C.M., G.C., R.C., M.M., M.C., A.I., T.N., M.R., C.A., să se dispună partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului unchi C.G.D.
Prin sentinţa nr. 1277 din 7 martie 2011, Judecătoria Piatra-Neamţ a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, reţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 14 C.proc.civ., care prevăd că în materie de moştenire instanţa competentă este cea de la ultimul domiciliu al defunctului.
Cum în speţă, potrivit informaţiilor obţinute de la Primăria municipiului Bucureşti, str. P., judeţul Ilfov menţionată în certificatul de deces ca ultim domiciliu al defunctului nu mai există, dar a aparţinut sectorului 3 al municipiului, rezultă că instanţa competentă teritorial în soluţionarea pricinii este Judecătoria Sector 3 Bucureşti.
Prin sentinţa nr. 16788 din 06 noiembrie 2014, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ, a constatat ivit conflictul negativ de competență şi a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reţinând că, atâta timp cât excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în termenul prevăzut de art. 1591 alin. (2) C.proc.civ. astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, instanţa sesizată de reclamant, în speţă Judecătoria Piatra-Neamţ devine exclusiv competentă să soluţioneze acţiunea.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) C.proc.civ., a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ, pentru argumentele ce succed:
Referitor la competenţa materială şi teritorială de ordine publică, dispoziţiile art. 1591 alin. (2) C.proc.civ., astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 202/2010, stabilesc că excepţia de necompetenţă poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.
Legea nr. 202/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 714 din 26 octombrie 2010, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată de către reclamant la data de 22 decembrie 2008, împrejurare faţă de care rezultă că actul normativ nu este aplicabil cauzei pendinte, sens în care restricţia invocării excepţiei de necompetenţă instituită prin dispoziţiile art. 1591 alin. (2) C.proc.civ. introdus prin această lege, de asemenea, nu este incidentă.
Pe de altă parte, deşi Judecătoria Sector 3 Bucureşti a reţinut că Legea nr. 202/2010 nu conţine norme tranzitorii în privinţa aplicării în timp, potrivit art. XXII alin. (2) din actul normativ arătat, „dispoziţiile art. 20, .... art. 1591, ... precum şi cele ale art. 329-3307 C.proc.civ., republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi".
Contrar celor reţinute de către instanţele aflate în conflict, obiectul cauzei nu îl constituie un partaj succesoral, pentru a deveni incidente dispoziţiile art. 14 C.proc.civ. conform cărora în materie de moştenire instanţa competentă este cea de la ultimul domiciliu al defunctului.
Potrivit cererii de chemare în judecată din dosarul Judecătoriei Piatra Neamţ, reclamantul B.V. a arătat că s-a ajuns la înţelegere de împărţeală voluntară a terenurilor agricole rămase moştenire de la defunctul C.G.D., terenuri fără construcţii, conform titlului de proprietate nr. x2/3693 în suprafaţă de 14,68 ha şi 1,0 ha pădure, ramase definitive proprietarilor moştenitori prin hotărârea Comisiei Judeţene Neamţ în urma reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 şi că solicită ca ieşirea din indiviziune să se facă prin hotărâre judecătorească.
În atare situaţie rezultă că, în cadrul prezentului litigiu, părţile au solicitat ieşirea din indiviziune în baza unui titlu emis în baza Legii nr. 18/1991, în care acestea figurează ca proprietari, sens în care devin aplicabile dispoziţiile art. 13 alin. (1) C.proc.civ., potrivit cărora „cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele".
Or, aşa cum rezultă din actele dosarului, imobilele obiect al ieşirii din indiviziune se află situate pe raza teritorială a Judecătoriei Piatra Neamţ, sens în care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe, fiind aplicabile dispoziţiile art. 13 alin. (1) C.proc.civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț.