Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la 17 decembrie 2001, la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta SC C. SA Ploiești a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Industriei și Resurselor și cu S.N.P. P. SA, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03, emis la 10 octombrie 2000, de către Ministerul Industriei și Resurselor, pentru S.N.P. P. SA București, precum și constatarea dreptului de administrare al reclamantei asupra terenului în suprafață de 11.169,794 mp, în localitatea Suplacu de Barcău, județul Bihor, constând în rampa de încărcare țiței Suplacu de Barcău al SC C. SA Ploiești.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza H.G. nr. 834/1991, Ministerul Industriei și Resurselor a emis pârâtei S.N.P. P. SA București, certificatul contestat pentru suprafața de 221.611 mp, Surplacu de Barcău, pe care se află obiectivul cu caracter industrial petrolier.
La depunerea de către reclamantă a documentației pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, s-a constatat de către Oficiul Județean de Cadastru, Geologie și Cartografie Bihor, că documentația se suprapune cu documentația pârâtei căreia i s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința civilă nr. 224/CA/P/2003, a admis acțiunea reclamantei SC C. SA Ploiești, a anulat în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M03 nr. 5903, emis la 10 octombrie 2000, de Ministerul Industriei și Comerțului, în favoarea pârâtului S.N.P. P. SA, pentru suprafața de 11.170 mp.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că, din raportul de expertiză topografică efectuat în cauză, a rezultat că din punct de vedere tehnic, schița de punere în posesie a reclamantei, întocmită în baza procesului-verbal din 24 ianuarie 1962, corespunde, ca amplasare în teren, cu documentația întocmită de reclamantă, conform H.G. nr. 834/1991.
Procesul-verbal de vecinătăți al pârâtei nu a specificat că reclamanta i-ar fi vecină, cu toate că proprietățile celor două societăți sunt vecine, iar unele porțiuni se suprapun, trecând în documentația întocmită ca fiind proprietatea sa, și suprafața de teren pe care a fost pusă în posesie încă din 1962, antecesoarea reclamantei, Întreprinderea de Transport Țiței prin Conducte Ploiești.
Prin H.G. nr. 1213/1990 a fost înființată reclamanta, care potrivit art. 6 alin. (2) a preluat activul și pasivul Întreprinderii de Transport Țiței prin Conducte Ploiești, care cu acea dată, și-a încetat activitatea.
În certificatul de atestare contestat este inclusă și suprafața de 11.170 mp aflată în patrimoniul reclamantei, de la înființare, înscrisă în CF nr. 1379 Suplacu de Barcău.
Împotriva hotărârii astfel pronunțate a declarat recurs sucursala P. Suplacu de Barcău.
Fără a duce o critică efectivă a sentinței și reiterând susținerile de la fond, reclamanta a solicitat să i se atribuie suprafață de 8,710 mp, pe care reclamanta nu are nimic amplasat, dar care este ocupată de obiectivele societății P. Suplacu de Barcău, terenul respectiv fiind necesar unității sale, pentru desfășurarea activității conform obiectului de activitate și ca atare, arată recurenta, este de acord cu anularea parțială a certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 5903 pentru suprafața de 2359 mp, ocupat de obiectivele SC C. SA Ploiești.
Analizând actele și lucrările din dosar, în raport cu dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Corect, instanța de fond, prin sentința recurată, a admis acțiunea reclamantei și a anulat în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 5903, emis la 10 octombrie 2000, de Ministerul Industriei și Comerțului, în favoarea pârâtei S.N.P. P. SA București.
La pronunțarea sentinței, instanța a avut în vedere întreaga documentație ce a stat la baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate, întocmit în conformitate cu dispozițiile actelor normative în succesiunea apariției lor, cât și cu raportul de expertiză topografică efectuat în cauză. Din acest raport de expertiză topografică rezultă că din punct de vedere tehnic, schița de punere în posesie a reclamantei, întocmită în baza procesului-verbal din 24 ianuarie 1962, corespunde ca amplasare în teren, cu documentația întocmită de reclamantă, conform H.G. nr. 834/1991.
Procesul-verbal de vecinătăți nu specifică că reclamanta i-ar fi vecină, cu toate că cele două societăți sunt vecine, trecând în documentația întocmită, ca fiind proprietatea sa, și suprafața de teren pe care a fost pusă în posesie din 1962, antecesoarea reclamantei, Întreprinderea de Transport Țiței prin Conducte Ploiești.
Prin H.G. nr. 1213/1990 a fost înființată reclamanta care a preluat, potrivit art. 6 alin. (2), activul și pasivul de la Întreprinderea de Transport Țiței prin Conducte Ploiești, care cu data preluării, și-a încetat activitatea. În certificatul de atestare contestat, este inclusă suprafața de 11.170 mp, aflată în patrimoniul reclamantei de la înființarea sa, înscrisă în CF 1379 Suplacu de Barcău nr. top 1311/5 (1.110 mp) nr. top 1312 (293 mp) și nr. top 1313/4 .(5.790 mp).
Totodată, corect, instanța de fond a statuat că prin anularea certificatului de atestare pentru suprafața de 2359 mp, astfel cum a solicitat recurenta (în recurs și la fond), reprezentând suprafața construită a reclamantei, ar încălca grav dreptul de proprietate al acesteia, pentru diferența de teren până la 1.1170 mp, cât are în patrimoniu și administrare, afectând grav desfășurarea obiectului de activitate și destinația terenului pentru care i-a fost dat în administrare încă din 1962.
În consecință, nefiind motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.N.P. P. SA, sucursala P. Suplacu de Barcău, împotriva sentinței civile nr. 224/CA-P din 19 mai 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2004.