Decizia nr. 1001/2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 04 iulie 2013, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B., reprezentată prin C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:
- anularea fişei de apreciere anuală întocmită pentru anul 2012 şi care i-a fost adusă la cunoştinţa la data de 3 aprilie 2013;
- anularea ordinului (rezoluţiei) ministrului apărării naţionale prin care a fost revalidat Actul de constatare al Comisiei de analiză a contestaţiei la aprecierea de serviciu din 29 aprilie 2013, prin care i-a fost admisă în parte contestaţia, de care a luat cunoştinţă la data de 09 mai 2013;
- obligarea B. Ia întocmirea unei noi fişe de apreciere anuală pentru anul 2012, în sensul schimbării calificativului „Corespunzător" în calificativul „Foarte Bun" şi a nivelului potenţialului din „Mediu" în „Peste Mediu";
- suspendarea efectelor fişei de apreciere anuală pe anul 2012 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei;
- plata daunelor morale în cuantum de 10.000 lei.
Prin sentinţa nr. 3540 din 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., reprezentată prin C., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 488 din 23 ianuarie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru rezolvarea conflictului de competenţă.
Regulatorul de competenţă;
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, reclamantul, având calitatea de cadru militar, a solicitat anularea fişei de apreciere anuală întocmită pe anul 2012 de către pârât şi anularea ordinului ministrului apărării naţionale, întocmit ulterior pe baza acestei fişe de apreciere anuală, precum şi obligarea unităţii pârâte la întocmirea unei noi fişe de apreciere anuală.
Tribunalul Bucureşti a reţinut în mod corect - în opinia Înaltei Curţi - faptul că reclamantul are calitatea de cadru militar, situaţia sa juridică/ raportul juridic dedus judecăţii fiind supus regimului Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
În cauză, nefiind vorba de un raport de serviciu al unui funcţionar public, în sensul prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, aşa cum greşit a reţinut Curtea de Apel Bucureşti, devin aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materie, respectiv art. 10 alin. (1) din această lege, care stabileşte competenţa instanţelor de contencios, în funcţie de criteriul rangului autorităţii publice emitente a actului atacat, respectiv de criteriul valoric.
Totodată, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 34 din Legea nr. 80/1995, sancţiunile disciplinare se aplică potrivit regulamentelor militare. Prin urmare, sunt excluse dispoziţiile speciale ale Legii nr. 188/1999 cu privire la acest aspect.
Sunt pertinente în cauză şi dispoziţiile Ordinului C. nr. 26/2009 de aprobare a regulamentului disciplinei militare, în vigoare la data evenimentelor, care stabilesc exact procedura de sancţionare disciplinară a militarilor, dar şi modalitatea de contestare a acestor decizii, la organele superioare, dar şi în faţa instanţei de judecată. Conform art. 70 alin. (2): „Decizia prevăzută la alin. (2) poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă, cu respectarea prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.” Expresia „cu respectarea prevederilor” include obligativitatea respectării normelor de competenţă, aşa cum sunt ele stabilite de art. 10 din Legea nr. 554/2004. În absenţa unei distincţii făcute chiar de legiuitor, această normă nu ar putea fi interpretată restrictiv, în sensul că o asemenea trimitere ar avea în vedere alte norme procedurale, fără a include şi aspectul competenţei materiale.
Dispoziţiile speciale expuse anterior (regulamentul de disciplină militară) nu fac nicio trimitere la statutul funcţionarului public, ci la Legea nr. 554/2004, atunci când instituie calea legală de acces în faţa instanţei, exprimând intenţia legiuitorului de a scoate din sfera de aplicare a legii privind statutul funcţionarilor publici, cadrele militare, inclusiv cu privire la competenţa materială de soluţionare a litigiilor.
În speţă, actele contestate au fost emise de către o autoritate publică de nivel central, respectiv C., astfel încât devin aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei revenind curţii de apel ca instanţă de contencios administrativ.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 80/1995 prevăd că în exercitarea atribuţiilor ce le revin potrivit legii si prevederilor regulamentelor militare, ofiţerii, maiştrii militari si subofiţerii sunt investiţi cu exerciţiul autorităţii publice, bucurându-se de protecţie potrivit legii penale. În afara categoriilor menţionate mai sus şi a personalului civil în armata română sunt recrutaţi şi alţi militari, soldaţi şi gradaţi voluntari, al căror statut este reglementat de Legea nr. 384/2006. Drepturile şi îndatoririle acestora sunt similare celor prevăzute în Legea nr. 80/1995, printre care să „respecte jurământul militar, prevederile regulamentelor militare şi să execute întocmai şi la timp ordinele comandanţilor şi şefilor”.
Fiind vorba de o investire cu exerciţiul autorităţii publice, este evident că instanţa competentă pentru soluţionarea acţiunilor disciplinare şi a acestei categorii de personal este cea de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum s-a stabilit prin soluţia de principiu ce a fost adoptată de Plenul judecătorilor secţiei contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi la data de 25 februarie 2008, conform art. 33 alin. (1) şi (3) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. prin C. în favoarea Curții de Apel Bucureşti, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2015.