Decizia nr. 1022/2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea Deciziei B. nr. 458 din 14 iunie 2012 și suspendarea executării acesteia până la soluționarea definitivă a cauzei.
Prin actul administrativ dedus judecăţii, B. a anulat Hotărârea Consiliului Baroului Hunedoara nr. 52 din 9 decembrie 2011 şi a trimis cauza la Baroul Hunedoara pentru a emite decizie de excludere a reclamantului din profesia de avocat.
2. Soluţia instanţei de fond;
Prin sentinţa nr. 2022 din 18 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondată excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare, invocată de pârâtă și a respins ca nefondată cererea de suspendare/anulare a Deciziei B. nr. 458 din 14 iunie 2012.
3. Recursul reclamantului;
Reclamantul A. a atacat cu recurs sentinţa menţionată, criticând-o pentru motive încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. (6) şi (8) C. proc. civ.
În esenţă, a arătat că instanţa de fond nu a analizat cauza sub toate aspectele ei, cu referire la motivarea sentinţei, şi că soluţia a fost pronunţată fără a fi fost îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege pentru ca o condamnare definitivă să atragă nedemnitatea şi încetarea calităţii de avocat, verificarea existenţei unei infracţiuni de natură să aducă atingere prestigiului profesiei fiind lăsată la aprecierea organismului profesional, în funcţie de elementele fiecărei cauze.
4. Procedura derulată în recurs;
Raportul întocmit asupra recursului, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii din data de 17 octombrie 2014, în temeiul alin. (4) al aceluiaşi articol.
Prin încheierea din data de 23 ianuarie 2015, completul de filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi l-a admis în principiu, fixând termen pentru judecata pe fond a acestuia la data de 6 martie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului;
Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma motivelor formulate de recurentul - reclamant, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Motivul de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează hotărârile care nu cuprind motivele pe care se întemeiază, care cuprind motive contradictorii sau care conţin numai motive străine de natura cauzei.
În speţă nu este îndeplinită niciuna dintre aceste ipoteze, sentinţa atacată fiind motivată cu respectarea exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cu indicarea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate şi a motivelor de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat soluţia, fiind expuse clar, logic şi cuprinzător argumentele pentru care s-au înlăturat cererile reclamantului.
De altfel, recurentul - reclamant s-a limitat la a afirma că în motivare nu este analizată cauza sub toate aspectele ei, fără a indica în mod corect care dintre elementele menţionate mai sus ar prezenta, în opinia sa, deficienţe.
Subsumat motivului prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul - reclamant tinde a convinge instanţa de control judiciar că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, ce reglementează cazul de nedemnitate constând în condamnarea definitivă, prin hotărâre judecătorească, la pedeapsa cu închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, situaţie care poate atrage încetarea calităţii de avocat, în temeiul art. 27 lit. d) din aceeaşi lege.
Nici acest motiv de casare nu este fondat, pentru că instanţa de fond a analizat riguros modul în care organismul profesional, ca autoritate emitentă a hotărârii contestate, şi-a exercitat dreptul de apreciere în verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute în art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, ajungând la concluzia judicioasă infracţiunile de natura celor pentru care a fost condamnat recurentul - reclamant - complicitate şi participare improprie la înşelăciune şi instigare la prezentarea de documente false la autorităţile vamale - prin gradul ridicat al pericolului social concret şi prin valoarea prejudiciului produs, au aptitudinea de a aduce atingere prestigiului profesiei de avocat.
Prin urmare, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., având în vedere dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 2022 din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2015.