Decizia nr. 1047/2015
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4204 din 7 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a anulat recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 136/2013 din 15 martie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Împotriva acestei hotărâri, A., a formulat contestație în anulare.
Contestaţia în anulare este întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Contestatoare arată că procedura de citare nu a fost îndeplinită pentru termenul de recurs astfel încât obligația de a achita taxa de timbru nu i-ar fi fost comunicată.
De asemenea, se mai arată că soluţionarea recursului de către instanţa de recurs a presupus doar un termen intermediar, în care părţile nu au fost citate şi care a vizat o eventuală preschimbare de termen. Se mai reţine că instanţa de recurs, în mod greşit la termenul din 07 noiembrie 2014, a soluţionat fără cercetarea pe fond a motivelor de recurs, prin anularea recursului ca netimbrat.
Excepţia procesuală a timbrajului ce reprezintă un incident procedural care poate conduce la finalizarea litigiului fără cercetarea pe fond a cauzei presupune respectarea principiului contradictorialităţi, ce generează dreptul părţilor de a pune concluzii asupra excepţiei.
Ori, la termenul din 07 noiembrie 2014 aşa cum reiese din practicaua deciziei contestate şi din considerentele acesteia instanţa de recurs nu a respectat dreptul recurentei - reclamante de a pune concluzii asupra excepţiei ridicate, din oficiu, de către instanţă şi a soluţionat recursul fără a analiza motivele invocate de către reclamantă.
De asemenea, soluţionarea recursului s-a făcut eronat prin admiterea excepţiei lipsei timbrajului în condiţiile în care taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei fusese achitată.
Înalta Curte, examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, constată că prezenta contestaţie în anulare este nefondată, pentru considerentele în continuare arătate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ. „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului”.
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol: „contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.
Cu alte cuvinte, prin această cale de atac se urmăreşte repararea neregularităţilor evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate şi a stării de fapt la care se referă litigiul.
Deci, în cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de normele menţionate anterior.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege.
Susținerile contestatoarei nu pot fi primite, deoarece din actele și lucrările dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că recurenta a fost legal citată pentru termenul de judecată din 07 noiembrie 2014, conform dovezii de îndeplinire a procedurii aflate la fila 11 din dosarul de recurs, iar prin Încheierea din 15 noiembrie 2013 a fost respinsă cererea de preschimbare.
De asemenea, instanța constată că, deşi recurenta susţine că a depus dovada achitării taxelor de timbru aferente căi de atac exercitată, acestea nu se regăsesc la dosarul cauzei.
Prin urmare, instanţa de recurs în mod corect a constatat că procedura de citare este legal îndeplinită cu toate părţile şi constatând pricina în stare de judecată a soluţionat cauza, pe excepţie, având în vedere că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a timbra cererea de recurs.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate sunt neîntemeiate, instanţa de recurs pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 4204 din 07 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2015.