Decizia nr. 966/2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., C., anularea Dispoziţiei zilnice a rectorului B. nr. S/183 din 19 septembrie 2011, prin care s-a dispus exmatricularea sa din A. pentru nepromovarea anului universitar 2010 - 2011, cu obligaţia restituirii cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării.
Totodată, reclamantul a solicitat şi suspendarea actului administrativ până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, iar ca efect al suspendării, reînmatricularea sa în A. - C., în anul III de studii, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 10000 lei daune morale şi la plata sumelor achitate cu titlu de taxă de şcolarizare şi c/valoare chirie achitate până la reintegrarea sa în anul şcolar menţionat.
Prin precizarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat şi anularea Deciziei de imputare nr. 3741677 din 22 august 2011 prin care i s-a imputat suma de 13.352,59 lei, reprezentând cheltuieli de întreţinere pe timpul şcolarizării, suportate de D., ca act subsecvent actului administrativ atacat.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin comunicarea efectuată de pârâtă la data de 20 septembrie 2011 i s-a adus la cunoştinţă că a fost exmatriculat, susţinând că actul administrativ atacat a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la aplicarea Sistemului european de credite transferabile, care este obligatorie începând cu anul universitar 2005-2006 în toate universităţile, iar în opinia sa, potrivit situaţiei şcolare, a obţinut pe parcursul anului II de studii un număr suficient de credite pentru promovarea în anul II, prin urmare dispoziţia prin care s-a dispus exmatricularea sa şi decizia de imputare subsecventă sunt nelegale.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii, arătând, în esenţă, că reclamantul a fost exmatriculat pentru nepromovarea anului II de studii, întrucât nu a promovat două discipline, respectiv dreptul penal partea generală şi tehnica criminalistică.
Având în vedere Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din B., situaţia reclamantului a fost supusă analizei comisiei de disciplină, iar Hotărârea nr. 3729309 din 16 septembrie 2011 a acestei comisii a fost pronunţată potrivit Regulamentului, după ascultarea studentului şi studierea situaţiei şcolare. Fapta a fost încadrată în dispoziţiile art. 42 alin. (1) şi (3) şi art. 57 lit. b) din Regulament, constatându-se lipsa de interes în pregătire pe timpul anului universitar şi a sesiunilor de examene şi propunându-se exmatricularea reclamantului, căruia i s-au asigurat accesul la lucrările comisiei şi a documentelor pe care aceasta şi-a întemeiat hotărârea.
1.3. Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 347 din 9 aprilie 2012, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca nefondată.
1.4. Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamantul a fost înscris la B. începând cu anul 2009-2010 la forma de învăţământ zi, cursuri cu frecvenţă, C., specializarea „Ordine şi siguranţă publică”, iar în anul universitar 2010-2011 (anul II de studii) acesta nu a obţinut promovarea la disciplinele „Drept penal, partea generală” şi „Tehnică criminalistică”.
Prin Dispoziţia zilnică a rectorului B. nr. S/183 din 19 septembrie 2011 s-a dispus exmatricularea reclamantului, cu suportarea de către acesta a cheltuielilor de şcolarizare, conform art. 42, 57 lit. b), 58 alin. (1) şi (2), art. 59 alin. (1) şi art. 60 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din A., nr. 3727284 din 15 iunie 2011, contestaţia formulată de reclamant împotriva acestei dispoziţii fiind respinsă.
Prima instanţă a reţinut că actele administrative atacate au fost întocmite cu respectarea Regulamentului de ordine interioară (Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din B.), H.G. nr. 294/2007 şi Legii nr. 288/2004.
Începând cu anul universitar 2005-2006, Sistemul European de Credite Transferabile este utilizat în toate universităţile româneşti, atât în evidenţa rezultatelor profesionale ale propriilor studenţi, cât şi în operarea transferului de rezultate profesionale obţinute de studenţi ca urmare a frecventării şi promovării unor discipline cuprinse în planurile de învăţământ ale altor universităţi din ţară şi străinătate sau ale altor programe de studii din propria universitate.
Faţă de scopul şi principiile Sistemului European de Credite Transferabile care se aplică în toate instituţiile de învăţământ superior din România, prima instanţă a reţinut că acest sistem nu exclude incidenţa Regulamentului de ordine interioară unităţii de învăţământ universitar, în speţă B.
Regulamentul privind aplicarea Sistemului European de Credite Transferabile şi Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din cadrul B. sunt documente ce reglementează situaţii distincte, astfel că ambele îşi găsesc aplicabilitatea.
În speţă, întrucât reclamantul a fost înmatriculat la forma de învăţământ zi în C., cursuri cu frecvenţă, seria 2009- 2012, prima instanţă a reţinut că pentru anul universitar 2010 - 2011, când reclamantul a urmat cursurile anului II de studii, era în vigoare Regulamentul nr. 3058 din 26 noiembrie 2008, înlocuit ulterior prin Regulamentul nr. 3727284 din 15 iunie 2011.
Susţinerea reclamantului în sensul că potrivit Regulamentului aflat în vigoare la începutul anului universitar 2010-2011 şi la momentul susţinerii examenelor şi colocviilor se făcea distincţia clară între examene şi colocvii, neputând fi primită.
Regulamentul nr. 3058/2008 era în vigoare la începutul anului universitar 2010 - 2011 şi la momentul susţinerii examenelor şi colocviilor de către reclamant, iar potrivit art. 22 din acest regulament, numărul de restanţe este dat de numărul examenelor şi colocviilor nepromovate, conform planului de învăţământ.
Cum potrivit situaţiei şcolare, reclamantul avea două restanţe, neobţinând nota de promovare la disciplinele drept penal - partea generală şi tehnică criminalistică, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor din Regulament care stabilesc sancţiunea exmatriculării ca urmare a nepromovării anului de studii din motive imputabile (art. 21 alin. (1) teza II-a din Regulamentul nr. 3058/2008, respectiv art. 45 alin. (3) din Regulamentul nr. 3727284/2011).
Aşa fiind, reţinând că norma de drept ce stabileşte obligativitatea aplicării sistemului, respectiv art. 15 din Legea nr. 288/2004, promovează posibilitatea recunoaşterii academice a studenţilor români în afara ţării şi transferabilitatea creditelor de studii între facultăţile aceleiaşi instituţii de învăţământ superior, între instituţiile româneşti de învăţământ superior, precum şi între acestea şi universităţile din alte ţări, în raport cu scopul legii, instanţa a apreciat că, în speţă, aplicarea necorespunzătoare, sau chiar lipsa aplicării sistemului nu ar afecta legalitatea actelor administrative atacate. În cauză fiind incidente dispoziţiile cuprinse în Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din cadrul B.
Prin urmare, actele contestate au fost emise în baza şi în executarea art. 57 alin. (3) lit. b) din Regulamentul de ordine interioară al B., precum şi art. 17 din Legea nr. 288/2004.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 347/2012 a Curţii de Apel Craiova, apreciată ca netemeinică şi nelegală, a formulat recurs reclamantul A., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost precizată.
În esenţă, recurentul a adus următoarele critici sentinţei recurate:
- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de anulare a Deciziei de imputare nr. 3741677 din 22 august 2011;
- instanţa a omis să se pronunţe asupra tuturor motivelor de nelegalitate invocate, respectiv: nulitatea actului administrativ atacat, pentru lipsa termenului în care poate fi atacat şi a instanţei competente; actul administrativ este semnat de o persoană care nu îndeplinea calitatea legală de reprezentare, ca rector, întrucât nu a fost confirmată în această calitate printr-un ordin al Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului; actele premergătoare care au stat la baza actului administrativ contestat au fost semnate de o persoană care nu avea legal calitatea de decan al facultăţii pârâte;
- soluţia pe fondul cauzei este greşită pentru că s-a reţinut eronat că reclamantul nu a promovat două examene, în realitate, fiind vorba de un examen şi un colocviu.
Recurentul arată că în prezent, întrucât măsura dispusă nu operează, fiind suspendată, a fost reînmatriculat în anul II de studii şi a promovat colocviul la disciplina „Tehnica Criminalistică”.
Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din B., în baza căruia a fost exmatriculat, nu îi este opozabil, nefiindu-i adus la cunoştinţă. De asemenea, la nicio universitate europeană nu există regula obţinerii maximului de puncte-credit pentru promovare, ci a unui minim pe care l-a îndeplinit.
Ulterior recurentul a formulat precizări la motivele de recurs, învederând că actul administrativ nu a produs efecte întrucât în sesiunea iulie 2013 a absolvit C., Specializarea Ordine şi Siguranţă Publică, a promovat examenul de licenţă cu media 9,28 şi, implicit toate examenele la disciplinele cuprinse în planul de învăţământ pe fiecare an de studiu.
De asemenea, a reiterat faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii sale privind anularea deciziei de imputare.
Intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate şi combătând criticile recurentului.
Se arată că în contextul suspendării efectelor măsurii exmatriculării urmare a sentinţei nr. 74/2012 a Curţii de Apel Craiova, irevocabilă, recurentul a absolvit cursurile C. din cadrul B., pierzând calitatea de student şi dobândind-o pe cea de absolvent al acestei instituţii de învăţământ, astfel că schimbarea situaţiei juridice nu mai permite exmatricularea.
Recurentul a depus la dosarul cauzei adeverinţa privind absolvirea C., în sesiunea iulie 2013 şi a menţionat că este angajat al D.
De asemenea, prin precizările şi concluziile scrise depuse la dosar, a precizat că îşi menţine criticile referitoare la faptul că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din B., în vigoare la momentul susţinerii examenului şi al emiterii actului administrativ contestat este prioritar faţă de Legea educaţiei naţionale şi faţă de Sistemul european de credite transferabile.
Cu privire la decizia de imputare, se arată că întrucât instanţa de fond a respins acţiunea, nu se mai impune trimiterea cauzei pentru rejudecare pe motivul că în dispozitiv nu este menţionată în mod expres şi respingerea petitului având ca obiect anularea deciziei de imputare. Indiferent de conţinutul dispozitivului, minuta are prioritate cu atât mai mult cu cât instanţa de fond a analizat în considerente şi petitul având ca obiect anularea deciziei de imputare.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Înalta Curte va analiza criticile formulate de recurentul-reclamant, astfel cum acestea au fost restrânse prin precizările şi concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
În cauză, recurentul-reclamant prin Dispoziţia rectorului autorităţii pârâte nr. S/183 din 19 septembrie 2011 a fost exmatriculat începând cu 19 ianuarie 2011 din B. pentru nepromovarea din motive imputabile a anului universitar 2010-2011, cu obligaţia restituirii cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării.
În fapt, recurentul-reclamant, în anul universitar 2010-2011 nu a promovat examenele la disciplinele „Drept penal” şi „Tehnica criminalistică”, nefiindu-i permisă reexaminarea pentru examenele nepromovate, conform art. 42 din Regulamentul nr. 3227284 din 25 iunie 2011.
Potrivit art. 4 alin. (1)-(3) din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, „(1) Studiile universitare de licenţă corespund unui număr cuprins între minimul 180 şi maximum 240 de credite de studiu transferabile, conform Sistemului European de Credite de Studiu Transferabile. (2) În sensul prezentei legi, creditele de studiu transferabile sunt valori numerice alocate unor unităţi de cursuri şi altor activităţi didactice. Prin creditele de studiu transferabile se apreciază, în medie, cantitatea de muncă, sub toate aspectele ei, efectuată de student pentru însuşirea unei discipline. (3) La învăţământul de zi, durata normală a studiilor universitare de licenţă este de 3-4 ani şi corespunde unui număr de 60 credite de studiu transferabile pentru un an de studiu (…)”.
Conform art. 15 alin. (1) din aceeaşi lege, „Aplicarea în toate universităţile a Sistemului European de Credite de Studiu Transferabile este obligatorie”.
Potrivit art. 1 din Ordinul ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3617/2005, „Această măsură se aplică în ciclul de studii universitare de licenţă, cât şi în ciclul de studii de masterat, începând cu anul universitar 2005-2006”.
În cuprinsul art. 41 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din B. nr. 3727284 din 15 iunie 2011 emis în cel de-al doilea semestru al anului universitar 2010-2011 s-a prevăzut că „Promovarea unui an de studiu este condiţionată de realizarea a minimum 60 de puncte/credit aferente disciplinelor obligatorii şi opţionale din planul de învăţământ”.
Faţă de dispoziţiile regulamentare menţionate anterior, rezultă că autoritatea pârâtă a prevăzut că numărul minim de credite obţinut pentru promovare este numărul maxim de credite pentru un an de studii.
Stabilirea numărului de credite minim pentru promovare care să fie egal cu numărul maxim de credite de studiu transferabile pentru un an de studiu nu înseamnă respectarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 288/2004, nefiind nici în spiritul acestor dispoziţii şi nici al celor privind Sistemul European de Credite de Studii Transferabile.
Din punct de vedere logic şi fizic, numărul maxim şi minim de credite nu poate să coincidă.
Mai mult, numărul de 180 de credite de studiu transferabile pentru studiile universitare de licenţă Ciclul I se impun a fi realizate/ obţinute pe durata studiilor de maxim 3 ani, care, cumulate pe ani universitari, să conducă la recunoaşterea studiilor universitare de licenţă, neexistând dispoziţii legale care să prevadă/ condiţioneze înmatricularea/ promovarea în anul universitar următor de obţinerea numărului de 60 de credite de studiu transferabile.
Faptul că nu a fost în intenţia legiuitorului să impună un număr de credite necesar promovării anului universitar şi implicit că acesta nu poate fi în nici un caz egal cu numărul de credite de studiu transferabile stabilit pentru un an de studiu (60) rezultă şi din interpretarea logică-juridică a dispoziţiilor art. 148 alin. (1)-(3) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale.
Real este că potrivit art. 176 alin. (5) din Legea nr. 1/2011, autoritatea publică recurentă poate emite regulamente proprii, însă acestea pot fi emise numai în condiţiile şi în spiritul legii.
Prin urmare, faţă de toate considerentele expuse, este evident că dispoziţiile regulamentare emise de intimată în ceea ce priveşte impunerea unui număr minim de 60 de credite de studiu transferabile pentru promovarea unui an de studiu nu corespund nici literei şi nici scopului dispoziţiilor Legii nr. 288/2004, Legii nr. 1/20101, Ordinului Ministrului, Economiei și Cercetării nr. 36147/2005 şi Sistemului European de Credite de Studiu Transferabile, astfel că toate criticile din cererea de recurs ce vizează aceste aspecte sunt fondate.
Mai mult, nu poate fi ignorată situaţia actuală confirmată de părţi, potrivit căreia reclamantul a absolvit facultatea, are calitatea de angajat D., ceea ce demonstrează promovarea tuturor examenelor aferente anilor de studii.
Întrucât reclamantul nu mai are calitatea de student, Dispoziţia rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011 nu-şi mai poate produce nici efectele în vederea cărora a fost emisă.
Faţă de toate aceste considerente, se impune admiterea în parte a acţiunii reclamantului aşa cum a fost precizată şi anularea Dispoziţiei nr. S/183/2011. Cererea de reînmatriculare a recurentului-reclamant a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
În altă ordine, Decizia de imputare nr. 3741677/2011 este un act juridic administrativ care poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ potrivit art. 6 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
Această decizie este lipsită de efecte juridice, având în vedere reînmatricularea reclamantului şi situaţia de fapt actuală, de absolvent şi angajat al D., cât şi soluţia asupra Dispoziţiei nr. S/183/2011.
Prin urmare, în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca fiind nefondată cererea privind anularea Deciziei de imputare nr. 3741677 din 22 august 2011.
În consecinţă, faţă de cele reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va admite recursul formulat de reclamant, va casa sentinţa recurată, va admite acţiunea precizată, în parte, în sensul anulării Dispoziţiei nr. S/183/2011 şi a Deciziei de imputare nr. 3741677/2011. Cererea privind reînmatricularea va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 347 din 9 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Admite acţiunea precizată, în parte, în sensul că dispune anularea Dispoziţiei zilnice a rectorului B. nr. S/183/2011 şi a Deciziei de imputare nr. 3741677/2011.
Respinge cererea privind reînmatricularea recurentului-reclamant, ca rămasă fără obiect.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2014.