Decizia nr. 992/2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la data de 1 iunie 2012 pe rolul Curţii de Apel Cluj, contestatorul A. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata B. Cluj, să se anuleze Hotărârea nr. 31316 din 21 februarie 2012 emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 şi recunoaşterea calităţii de refugiat din motive etnice şi acordarea drepturilor aferente conform legii.
Prin sentinţa nr. 588 din 21 septembrie 2012, Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea formulată de reclamantul A., a dispus anularea Hotărârii nr. 31316 din 21 februarie 2012 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 12 februarie 1944 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 martie 2011.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: a fost deportată în ghetouri şi lagăre de concentrare din străinătate; a fost privată de libertate în locuri de detenţie sau în lagăre de concentrare; a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; a făcut parte din detaşamentele de muncă forţată; a fost supravieţuitoare a trenului morţii; este soţul sau soţia persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999 se poate realiza în condiţiile definite de art. 4 al aceluiaşi act normativ.
Prin Hotărârea nr. 31316 din 21 februarie 2012, emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000, s-a respins cererea formulată de contestatorul A. cu menţiunea că datele sunt contradictorii în dovedirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
A reţinut instanţa că, proba testimonială administrată în cauză, este concludentă, martorii arătând instanţei detalii ale refugiului reclamantului, împreună cu familia acestuia, relatând fapte pe care le-au cunoscut direct şi în care a fost implicaţi personal.
Pe cale de consecinţă, Curtea a statuat că, A. este îndreptăţit să se bucure de efectele O.G. nr. 105/1999 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta B. Cluj, criticând soluţia adoptată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând, în esenţă, că din documentele prezentate rezultă că refugiul nu s-a datorat persecuţiei etnice.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Prin „persoană strămutată” în altă localitate, conform dispoziţiilor H.G.R. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.
Din probatoriul administrat în cauză - proba testimonială - rezultă că familia reclamantului s-a refugiat pentru că satul în care locuiau a fost ocupat de forţele armatei străine, fiind o măsură de protejare.
Este de necontestat că şi persoanele care s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război au avut de suferit consecinţele nefavorabile, dar legiuitorul nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii şi acestei categorii.
Situaţia relevată nu atrage aşadar incidenţa prevederilor O.U.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, acest act normativ vizând acordarea de măsuri reparatorii exclusiv persoanelor persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
În raport de cele mai sus menţionate, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., recursul formulat va fi admis, casată sentinţa atacată şi respinsă acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de B. Cluj împotriva sentinţei nr. 588 din 21 septembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2014.