Decizia nr. 1048/2015
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3.707 din 9 octombrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 5.493 din 30 mai 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie Înalta Curte a reţinut că revizuentul în cuprinsul cererii de revizuire, a reiterat susţinerile privind reglementarea drepturilor salariale şi a pensiei de serviciu în raport de dreptul comunitar, precum şi trimiterile la Legea contabilităţii nr. 82/1991 şi alte acte normative, considerând că sunt întrunite condiţiile impuse de dispoziţii legale ale art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Instanţa a mai reţinut că potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. condiţiile trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiţii duce la respingerea cererii de revizuire.
Astfel s-a constat că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire în raport cu prevederile art. 322 C. proc. civ., întrucât hotărârile judecătoreşti invocate sunt pronunţate în cereri diferite de revizuire şi nu sunt date în aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, nefiind îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză pentru a se pretinde de către revizuent o încălcare a principiului autorităţii de lucru judecat.
Împotriva Deciziei nr. 3.707 din 9 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, revizuentul A. a formulat contestaţie în anulare.
S-a învederat, prin motivele contestaţiei în anulare, că instanţa a omis să examineze condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, întemeiate pe dispoziţiile art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ., deşi trebuia să o facă.
S-a mai arătat că dispozitivul hotărârii este imperfect atâta vreme cât informaţii necesare identificării sentinţelor civile, lipsesc şi că, în cauză, condiţia de admisibilitate a contestaţiei în anulare prevăzută expres şi limitativ de dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. este îndeplinită pe deplin atâta timp cât, dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Înalta Curte, examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, constată că prezenta contestaţie în anulare este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În cadrul contestaţiei în anulare este necesar ca eroarea materială gravă să privească o problemă de procedură, o eroare evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Prin greşeală materială se înţelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârşeşte instanţa, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului şi care este determinantă pentru soluţia pronunţată.
În sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., greşeala materială trebuie să fie esenţială, ceea ce înseamnă că în lipsa ei, situaţia ar fi fost alta.
De asemenea, trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, fiind săvârşită de instanţă ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante.
Astfel, noţiunea de "greşeală materială" nu poate fi interpretată extensiv.
Calea contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ. este deschisă atunci când instanţa s-a pronunţat minus petita, fără a analiza toate motivele cu care a fost învestită.
Deşi contestatorul invocă formal nepronunţarea instanţei asupra motivelor cererii de revizuire, în realitate reia criticile formulate anterior, nesusceptibile de valorificare pe calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare specială.
Prin urmare instanţa constată că suspiciunile şi criticile contestatorului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 3.707 din 9 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 martie 2015.
Procesat de GGC - N