Fonduri europene. Constatarea şi sancţionarea în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 a unor nereguli apărute sub imperiul O.U.G. nr. 79/2003. Legalitate.
O.U.G. nr. 66/2011
Prin jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, a fost statuat faptul că deşi principiul securităţii juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, acelaşi principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată, în lipsa unei derogări, şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi.
Prin urmare, pentru nereguli săvârşite anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 – care a fost emisă în temeiul Regulamentului (CE) nr.1083/2006 - constatate, însă, ca urmare a unui control efectuat ulterior acestui moment, este corectă aplicarea unei corecţii financiare reglementată prin noul act normativ, în acest caz neputând fi reţinută o încălcare a principiului neretroactivităţii legii civile.
Decizia nr. 2168 din 7 iulie 2016
Notă: Instanţa a avut în vedere hotărârea CJUE pronunţată în cauzele conexate C-260/14, Judeţul Neamţ şi C-261/14 PPU, Judeţul Bacău, privind cererile de decizie preliminară formulate de Curtea de Apel Bacău în legătură cu interpretarea Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, precum și a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999.
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 8 mai 2013, în dosarul nr. xxx/43/2013, al Curţii de Apel X – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul A, prin primar, a chemat în judecată pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (denumită în continuare MDRAP), solicitând anularea Deciziei nr. 93 din 21.03.2013 şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare emisă de pârât la data de 06.12.2012 sub nr. XX- 91401 prin Comisia de soluţionare a contestaţiei, numită prin Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 930 din 18.03.2013, exonerarea reclamantei de la plata sumelor stabilite prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare emisă de pârât la data de 06.12.2012 sub nr. XX - 91401 aferentă proiectului COD SMIS 22055 cu titlul "Crearea unei reţele de monitorizare a zonelor cu risc social crescut în Municipiul A Etapa I Sistem de monitorizare pentru siguranţa populaţiei" prin care s-a aplicat o corecţie financiară în cuantum de 10% şi menţinute prin decizia a cărei anulare o solicită, şi pe cale de consecinţă achitarea către UAT Municipiul A a sumelor reţinute ca urmare a reducerii de 25% aplicată prin aceste acte sumelor achitate la cererile de rambursare nr. 4 aplicată preventiv până la emiterea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiei financiare; cu cheltuieli de judecată.
Prin Încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de 22 octombrie 2013, pronunţată în dosarul nr. xx0/43/2013 s-a dispus conexarea dosarului nr. xx1/43/2013 al Curţii de Apel X la dosarul nr. xxx/43/2013 al aceleiaşi instanţe.
Reclamantul Municipiul A a formulat excepţia de nelegalitate a Sesizării Direcţiei Generale Autoritatea de Management - Programul Operaţional Regional - Verificare Programe şi Gestionare Nereguli nr. VT - 62919/24.08.2012, emisă de Direcţia generală Autoritatea de management - Programul Operaţional Regional - Verificare Programe şi Gestionare Nereguli din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale a Turismului, susţinând că aceasta cuprinde constatări cu implicaţii financiare cu privire la achiziţionarea contractului de lucrări de instalare şi achiziţia de echipamente şi dotări nr. 331/26.09.2011 privitoare la existenţa unor suspiciuni de nereguli şi aplicarea de corecţii financiare pentru acestea, ce au fost reţinute în sarcina UAT Municipiul A.
Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a invocat excepţia de inadmisibilitate a excepţiei de nelegalitate a Sesizării Direcţiei Generale Autoritatea de Management-Programul Operaţional Regional-Verificare Programe si Gestionare Nereguli nr.VT-62919/24.08.2012.
1.2. Soluţia primei instanţe
Curtea de Apel X Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr.21 din 24 ianuarie 2014, a admis excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate şi, în consecinţă, a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamantul Municipiul A, cu privire la Sesizarea Direcţiei Generale Autoritatea de Management - Programul Operaţional Regional - Verificare Programe şi Gestionare Nereguli nr. VT - 62919/24 august 2012, ca inadmisibilă. A respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul A, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României – Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în dosarul nr. xxx/43/2013 al Curţii de Apel X, a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul A, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în dosarul nr. XX0/43/2013 al Curţii de Apel X, conexat la dosarul nr. xxx/43/2013 şi, în consecinţă: a anulat Decizia nr. 33/12 iunie 2013 emisă de Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene din cadrul pârâtului şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. XX - 27364/03.04.2013 privind Contractul de finanţare nr. 1588/06.05.2011 aferentă proiectului Cod SMIS 22055 având denumirea „Crearea unei reţele de monitorizare a zonelor cu risc social crescut în Municipiul A Etapa I Sistem de monitorizare pentru siguranţa populaţiei", a respins celelalte capete de cerere ale acţiunii formulată de reclamant în dosarul nr. xx0/43/2013, conexat la dosarul nr.xxx/43/2013.
2. Calea de atac exercitată
2.1 Recursurile
Împotriva Sentinţei nr.21/2014 a Curţii de Apel X – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Municipiul A încadrând criticile în prevederile art.488 alin.(1) pct.8 din Codul de procedură civilă.
În cuprinsul cererii de recurs, recurentul Municipiul A a adus, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate.
-În mod greşit instanţa de fond a respins excepţia de nelegalitate ca inadmisibilă pentru că Sesizarea Direcţiei Generale Autoritatea de Management - Programul Operaţional Regional - Verificare Programe şi Gestionare Nereguli nr. VT - 62919/24 august 2012 întruneşte condiţiile prevăzute de art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.554/2004, pentru a fi considerată act administrativ, fiind şi actul care a condus la aplicarea corecţiei financiare stabilită în temeiul prevederilor OUG nr.66/2011.
-Prevederile OUG nr.66/2011 nu sunt incidente în speţă întrucât controlul a început anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
De asemenea, documentaţia de atribuire în baza căruia s-a încheiat contractul de lucrări nr.375/09.11.2011, a fost publicată în SEAP la data de 22.06.2011, astfel că este incident în cauză principiul neretroactivităţii legii civile noi, cu referire la OUG nr.66/2011.
-Cerinţele impuse de autoritatea contractantă nu sunt restrictive ci au fost impuse în raport de specificul, volumul şi complexitatea lucrărilor ce urmau să fie efectuate, astfel că hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art.178 alin.(2), art.188 alin.(3) lit.b) din OUG nr.34/2006, respectiv art.8 alin.(6) din HG nr.925/2006.
În argumentarea motivului de recurs invocat, recurentul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP), a adus în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:
- Soluţia instanţei de fond prin care s-a anulat Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiei financiare nr.27346/3.04.2013 şi a Deciziei nr.33/12.06.2013 este greşită.
S-a arătat că în temeiul art.31 alin.(3) din OUG nr.66/2011 atât nota cât şi decizia menţionate au fost emise pentru regularizarea debitului iniţial cu diferenţele necesare până la recuperarea integrală a prejudiciului, pentru că la întocmirea titlului de creanţă nu au fost luate în considerare, la aplicarea corecţiei de 10% cheltuielile solicitate la rambursarea în sumă de 209.212,68 lei + 48.921,60 lei TVA, la cererea de rambursare nr.3 – linia bugetară 4, ca fiind aferente contractului nr.331/26.07.2011.
2.2.Întâmpinare
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP), a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-reclamant, combătând criticile invocate, susţinând, în esenţă, că în cauză nu se poate reţine nerespectarea principiului neretroactivităţii legii.
Municipiul A prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului MDRAP, ca nefondat.
2.3.Procedura de examinare a recursului în completul de filtru.
Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art.493 alin.(2) şi 83) din Cod procedură civilă, republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din 29.02.2016.
Totodată potrivit art.493 alin.(4) Cod procedură civilă completul de filtru prin Încheierea de şedinţă din 18.05.2016 a admis în principiu recursurile formulate şi, potrivit prevederilor art.493 alin.(7) din Cod procedură civilă, a fixat termen pentru judecata recursului la 2 iunie 2016, dispunând citarea părţilor.
3.Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Înalta Curte, analizând recursurile formulate, reţine că este nefondat recursul declarat de Municipiul A prin Primar, fiind fondat recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Criticile privind soluţia de respingere a excepţiei de nelegalitate ca inadmisibilă sunt nefondate.
Potrivit art.4 din Legea nr.554/2004, excepţia de nelegalitate poate avea ca obiect actele administrative, în accepţiunea art.2 alin.(1) lit.c) din aceeaşi lege.
Or, Sesizarea de neregulă nr.VT-62919/24.08.2012 a cărei nelegalitate se invocă, reprezintă un înscris întocmit de Direcţia Generală Autoritatea de Management-Programul Operaţional Regional-Verificare Programe şi Gestionare Nereguli în care sunt consemnate toate informaţiile relevante obţinute ca urmare a verificării, însă fără a conţine măsuri ce se impun a fi realizate în cazul constatării unei neconformării. Prin urmare, sesizarea de neregulă este un act premergător în vederea emiterii notei de constatare. Neproducând efecte juridice prin el însuşi, acesta nu poate fi contestat decât împreună cu actul administrativ producător de efecte juridice. Aşadar, această sesizare de neregulă nu este un act administrativ de sine stătător, în sensul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, întrucât nu a dat naştere, modificat sau stins raporturi juridice.
Mai mult, această sesizare poate fi confirmată sau infirmată în ceea ce priveşte neregulile sesizate de echipa de control.
De altfel, conform art.21 alin.(19), (20) respectiv art.43 din OUG nr.66/2011, doar nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare constituie titlu de creanţă / titlu executoriu, fiind menţionată în categoria actelor administrative în sensul Legii nr.554/2004.
Prin urmare, sesizarea menţionată de recurentul-reclamant nefiind act administrativ nu poate face obiectul excepţiei de nelegalitate invocată, astfel că în mod corect, urmare a admiterii excepţiei invocate de pârât, cererea privind excepţia de nelegalitate a fost respinsă ca inadmisibilă.
În ceea ce priveşte criticile formulate de părţile recurente subsumate motivului de recurs prevăzut la art.488 pct.8 alin.(1) din Cod procedură civilă, instanţa de recurs reţine următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 21/24.01.2014, pronunţată de Curtea de Apel X, Secţia a II a Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 165/43/2013 a fost admisă în parte cererea formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul A şi s-a dispus anularea doar a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiei financiare nr. 27346/03.04.2013 si a Deciziei nr.33/12.06.2013 menţinându-se ca legală şi temeinică Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiei financiare nr. 91401/06.12.2012 şi a Deciziei nr.93/21.03.2013.
Din actele şi documentele aflate la dosar rezultă că neregulile aferente celor două note au fost semnalate prin sesizarea VT 62919/24.08.2012, care cuprinde constatări cu privire la încălcarea prevederilor legale în materie de achiziţie publică a contractului de lucrări nr.331/26.09.2011. În acest sens, s-a procedat la efectuarea unei verificări ce a avut drept scop emiterea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare urmare a neregulilor rezultate din constatări cu implicaţii financiare cu privire la nerespectarea procedurii de atribuire a contractului de lucrări mai sus menţionat.
Prin Nota de constatare nr.91401/2012 a fost stabilită o creanţă bugetară în valoare de 25.692,18 lei, sumă aferenta doar cererii de rambursare nr.2, aşa cum în mod corect a constatat şi instanţa de fond.
Ulterior, s-a constatat, că la întocmirea acestui titlu de creanţă nu au fost luate în considerare, la aplicarea corecţiei de 10%, respectiv la stabilirea creanţei, cheltuielile solicitate la rambursare în sumă de 209.212, 68 lei+48.921, 60 lei TVA, la cererea de rambursare nr.3- linia bugetară 4, ca fiind aferente contractului de lucrări de instalare şi achiziţia de echipament şi dotări nr.331/26.09.2011.
Aceste sume neluate iniţial în considerare sunt aferente facturilor nr.939/16.12.2011 şi nr.943/16.12.2011, plătite anterior notei de constatare nr.91401/2012, fapt necontestat, în cauză.
Prin urmare, la aplicarea corecţiei financiare legată de contractul nr.331/26.09.2011 trebuiau avute în vedere toate sumele neeligibile legate de nerespectarea procedurii privind achiziţia şi atribuirea acestuia, incluisiv sumele solicitate prin cererea de rambursare nr.3 – linie bugetară 4, aferentă acestui contract.
Potrivit dispoziţiilor art.31 din OUG nr.66/2011, „activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare poate fi reluată de aceeaşi sau altă structură de control prevăzută la art.20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripţie apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influenţează rezultatele acestora”.
Rezultă din cuprinsul acestor dispoziţii că, până la data împlinirii termenului de prescripţie, în oricare dintre situaţiile menţionate, respectiv apariţia unor date suplimentare necunoscute sau erori de calcul, care nu trebuie îndeplinite cumulativ, se poate emite o nouă notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru eventualele diferenţe necesare, până la acoperirea integrală a prejudiciului, teză prevăzută expres de dispoziţiile art.31 alin.(2) din OUG nr.66/2011.
În consecinţă, în mod legal autoritatea publică pârâtă a emis Nota nr.27346/2013 de constatare şi stabilire a creanţei suplimentare, cu aplicarea dispoziţiilor art.31 din OUG nr.66/2011.
Prin urmare, în mod eronat instanţa de fond a anulat Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr.27346/2013 şi Decizia nr.33/2013, soluţia corectă fiind de respingerea a acţiunii şi în privinţa acestora şi implicit respingerea acţiunii în integralitate.
Cu privire la criticile formulate de recurenta-reclamantă, instanţa de recurs reţine că acestea sunt nefondate.
În cauză, este necontestat că a început controlul după data intrării în vigoare a OUG nr.66/2011.
Din actele dosarului rezultă că, în ceea ce priveşte contractul de achiziţie nr.331/26.01.2011, referitor la capacitatea tehnică şi/sau profesională, în Fişa de date a achiziţiei, la punctul IV.4.5) a fost menţionată cerinţa privitoare la Asigurarea cu personal calificat în domeniul lucrărilor de construcţii.
Autoritatea contractantă a stabilit cerinţa minimă ca ofertantul să dispună de un număr de 8 muncitori calificaţi în domeniul construcţiilor şi 3 electricieni pentru instalarea produselor, prezentând în acest sens copie după Registrul REVISAL.
De asemenea, în caietul de sarcini s-a solicit: Necesarul de personal: (...)electricieni – minim angajaţi, pentru instalarea echipamentelor; - muncitori, minim 8 angajaţi, pentru realizarea lucrărilor de săpaturi si refaceri."
Această situaţie de fapt, reţinută atât organele de control cât şi de instanţa de fond nu a fost contestată.
În cauză, normele de drept material, incidente în cauză, sunt următoarele:
-OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare
Art. 178 alin. (2) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară şi/sau la capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire
Art. 188 (3) În cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de lucrări, în scopul verificării capacităţii tehnice şi/sau profesionale a ofertanţilor/candidaţilor, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcţie de specificul, de volumul şi de complexitatea lucrărilor ce urmează să fie executate şi numai în măsura în care aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele:
b) informaţii referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune sau al cărui angajament de participare a fost obţinut de către candidat/ofertant, în special pentru asigurarea controlului calităţii
- HG nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 8 alin (1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricţiona participarea Iu procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică prin introducerea unor cerinţe minime de calificare, care:
- nu prezintă relevanţă în raport cu natura si complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit;
- sunt disproporţionate in raport cu natura si complexitatea contractului de achiziţie publica ce urmează sa fie atribuit.
(2) Atunci când impune cerinţe minime de calificare referitoare la situaţia economică şi financiară ori la capacitatea tehnică şi/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerinţe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se ataşează la dosarul achiziţiei.
-Articolul 5, contractul de finanţare cod SMIS 22055 - Eligibilitatea cheltuielilor
(1) Cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 759/200 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu Ordinul comun al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor nr. 1119/30.10.2007 şi al ministrului economiei şi finanţelor nr. 2392/13.12.2007 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenţie 3.2 Reabilitarea/modernizarea/dezvoltarea şi echiparea infrastructurii serviciilor sociale, în cadrul axei prioritare Îmbunătăţirea infrastructurii sociale, din cadrul programului Operaţional Regional 2007-2013, cu modificările şi completările ulterioare.
-Art. 9( 22) contractul de finanţare cod SMIS 22055 - Atribuirea contractelor şi politici comunitare
În scopul atribuirii contractelor de servicii, furnizare, execuţie de lucrări necesare pentru implementarea proiectului care face obiectul prezentului Contract, Beneficiarul, în calitate de Autoritate Contractantă, are obligaţia de a respecta prevederile legislaţiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice. Nerespectarea acestei obligaţii conduce la neeligibilitatea cheltuielilor astfel efectuate.
- Regulamentul (CE) AL CONSILIULUI, nr.1083/2006, art. 70 (1), art. 98 şi art.107
- Regulamentul (CE) AL CONSILIULUI, nr.1828/2006, art.13 (2) şi art.27 a), b) şi c)
- Decizia Comisiei C/2001/476, respectiv COCOF/2007 - Orientări pentru stabilirea corecţiilor financiare care trebuie aplicate cheltuielilor cofinanţate din fondurile structurale şi fondul de coeziune în caz de nerespectare a normelor în materie de contracte de achiziţii publice, aşa cum a fost preluat în legislaţia naţională - Anexa la OUG 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
În raport de situaţia de fapt expusă şi de dispoziţiile legale citate/menţionate, prin impunerea existenţei dovezii privind angajrea personalului, respectiv 8 muncitori calificaţi în domeniul construcţiilor şi 3 electricieni, cu obligaţia de a prezenta copie după registrul REVISAL, autoritatea contractantă a restricţionat/îngrădit participarea ofertanţilor, impunând cerinţe minime de calificare, împrejurare care conduce la concluzia că au fost încălcate dispoziţiile art. 178 alin.(2) din OUG nr.34/20006, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 8 din HG nr.925/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Dispoziţiile art.188 din OUG nr.34/2006 citate anterior nu impun/prevăd un număr fix de personal, în speţă, muncitori/electricieni, iar autoritatea contractantă nu a justificat în mod rezonabil cerinţele impuse.
De altfel, la atribuirea contractului de lucrări s-a prezentat un singur ofertant.
Astfel fiind, instanţa de fond a reţinut în mod judicios încălcarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi existenţa neregulii constatate de organele de control, cu consecinţa aplicării corecţiei eferentă contractului nr.331/2011, atribuit fără organizarea unei licitaţii în conformitate cu dispoziţiile legale.
Cu privire la susţinerea recurentului-reclamant privind încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile noi, Înalta Curte reţine că această situaţie nu se regăseşte în cauza dedusă judecăţii.
Real este că prin Decizia Curţii Constituţionale nr.66/2015, s-a constatat că dispoziţiile art. 66 din OUG nr.66/2011 sunt neconstituţionale.
Astfel cum s-a reţinut şi anterior, controlul s-a desfăşurat ulterior intrării în vigoare a OUG nr. 66/2011, la fel şi constatarea neregulii, iar contractul nr. 331 asupra căruia au fost stabilite corecţiile, a fost încheiat la 26.09.2011, însă neregulile sunt anterioare acestei date şi datei intrării în vigoare a OUG nr.66/2011.
În eventualitatea în care controlul s-ar fi desfăşurat sub incidenţa vechii reglementări legale (O.G. nr. 79/2003), atunci întreaga sumă decontată de autoritatea contractantă, pentru realizarea unui contract atribuit cu încălcarea prevederilor legale în materia achiziţiilor publice devenea neeligibilă şi asupra ei, în integralitate, se putea emite un titlu de creanţă (respectiv o corecţie de 100%).
Problema de drept care se impune a fi dezlegată în cauză, în contextul de fapt prezentat este dacă legea nouă poate fi aplicată şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi, respectiv OG nr.79/2003.
Se impune a sublinia jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care, în cauza C 89/14, A2A, din data de 3.09.2015 a statuat că deşi principiul securităţii juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, acelaşi principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată în lipsa unei derogări, şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi.
De asemenea, cu privire la această problemă a fost sesizată Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, care, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, s-a pronunţat prin Hotărârea din 26 mai 2016 în cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14 în sensul că:
„„Articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/ 95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispoziţiilor naţionale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziţii publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o „abatere" în sensul articolului 1 alineatul (2) menţionat, respectiv o „neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate.
Articolul 98 alineatul (2) primul paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că corecţiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanţate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispoziţiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, sunt măsuri administrative în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 2988/95.
Principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale”.
Hotărârea CJUE este obligatorie pentru instanţa naţională, fiind îndeplinită în cauză condiţia ca noile reglementări să fie aplicate efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare.
Mai mult, la data săvârşirii neregulii, dar şi în prezent era şi este în vigoare Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, care se aplică direct, fiind parte a legislaţiei naţionale, în temeiul acestuia fiind emisă şi OUG nr. 66/2011.
Prin urmare, stabilirea corecţiilor în conformitate cu acest regulament şi cu prevederile OUG nr. 66/2011, respectă principiul securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime.
De altfel, autorităţii contractante îi revine obligaţia şi responsabilitatea respectării dispoziţiilor legale, inclusiv în ceea ce priveşte derularea procedurii de achiziţie, pe toată perioada de implementare şi monitorizare a contractului /proiectului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului şi implicit aplicării corecţiilor financiare, după intrarea în vigoare a OUG nr.66/2011, care oricum, instituie o situaţie favorabilă, urmare a aplicării principiului proporţionalităţii.
În concluzie având în vedere că OUG nr.66/2011 a fost emisă în temeiul Regulamentului (CE) nr.1083/2006, controlul fiind efectuat după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, pentru nereguli săvârşite anterior acesteia, precum şi Hotărârea CJUE din 26 mai 2016 în cauzele conexe C 260-14 şi C-261/14, este corectă aplicarea unei corecţii financiare reglementată prin noul act normativ, astfel că este nefondată critica privind încălcarea neretroactivităţii legii noi şi implicit incidenţa în cauză a dispoziţiilor OUG nr.66/2011.
Pentru toate considerentele prezentate, Înalta Curte stabileşte că actele administrative fiscale atacate în cauză sunt legale şi temeinicie, acţiunea reclamantului fiind neîntemeiată sub toate aspectele.
Prin urmare, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, a fost respins recursul reclamantului Municipiul A, a fost admis recursul pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, sentinţa recurată a fost modificată, în sensul că a fost respinsă integral acţiunea, fiind menţinute dispoziţiile privind admiterea excepţiei inadmisibilităţii şi respingerii excepţiei de nelegalitate invocată, ca inadmisibilă.