Fonduri europene. Contestarea titlurilor de creanţă emise pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit. Inadmisibilitatea acţiunii formulate direct în instanţă.
O.U.G. nr. 66/2011, art. 47-51
Legea nr. 554/2004
În temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ numai decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva titlului de creanţă, iar nu, în mod direct, acest act administrativ fiscal.
Cum procedura administrativă şi termenul prevăzut pentru soluţionarea contestaţiei împotriva titlului de creanţă derogă de la prevederile Legii nr. 554/2004, O.U.G. nr. 66/2011 având caracterul de lege specială în raport cu acest act normativ, faptul că autoritatea învestită cu soluţionarea contestaţiei nu a emis decizia de soluţionare în termenul prevăzut de norma de drept comun în materia contenciosului administrativ nu conferă părţii un drept de acţiune în instanţă direct împotriva titlului de creanţă.
Decizia nr. 3236 din 21 octombrie 2015
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a Contencios administrativ şi fiscal la data de 06.05.2014, ulterior completată, reclamanta A din România în contradictoriu cu pârâţii Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Sud-Est şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale-Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, a solicitat anularea următoarelor acte: Nota (procesul-verbal) de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenta încheiată în data de 23.04.2012 şi înregistrată de OIPOSDRU Brăila cu nr. 8806/03.05.2012 + Anexa Nota de debit nr.17/ 03.05.2012, prin care a fost stabilită o creanţă bugetară în cuantum de 71.337,56 lei; procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 03.05.2012 şi înregistrat de OIPOSDRU Brăila cu nr. 8947/07.05.2012, transmis la A în data de 10.05.2012 + Anexa Nota de debit nr.18/ 08.05.2012, prin care a fost stabilită o creanţă bugetară în cuantum de 795.371,32 lei; Procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii, încheiat la data de 12.01.2013, cu obligarea pârâţilor la repararea pagubelor cauzate.
Prin sentinţa civilă nr. 1029 din 13 februarie 2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a Contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 10 alin.11 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 1915 din 17.06.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanta A din România în contradictoriu cu pârâţii Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Sud-Est şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale-Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a contestat primele două acte pe cale administrativă, însă nu a primit răspuns până la data sesizării instanţei. Cu privire la cel de-al treilea act, menţionat în cererea completatoare, reclamanta nu a precizat dacă a formulat contestaţie administrativă.
Prima instanţă a constatat că O.U.G. nr.66/2011 prevede procedura administrativă de contestare a titlurilor executorii, precum şi care din actele emise în cursul procedurii de aplicare a corecţiilor, pot fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ.
În cauza dedusă judecăţii s-a reţinut că reclamanta, fie nu a aşteptat emiterea deciziilor menţionate la art. 51 alin. (2) din OUG nr.66/2011 (în cazul primelor două acte contestate), fie nu a formulat o contestaţie administrativă.
Prin urmare, instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă, constatând că reclamanta a contestat acte care, potrivit legii speciale, nu pot fi atacate direct la instanţa de contencios administrativ.
Împotriva sentinţei civile nr. 1915 din 17 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs, în termen legal, reclamanta A din România, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul declarat de reclamantă s-a întemeiat pe dispoziţiile art.3041 Cod procedură civilă, în temeiul cărora s-a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru următoarele considerente:
O.U.G. nr. 66/2011 nu reglementează condiţiile de admisibilitate pentru dreptul la acţiune exercitat în materia contenciosului administrativ, cerinţele dreptului la acţiune fiind stabilite exclusiv de Legea contenciosului administrativ.
Legea nr. 554/2004 şi art. 52 din Constituţia României, revizuită, dispun în mod expres că în situaţia nesoluționării în termen a contestaţiei administrative formulate, contribuabilul are dreptul de a solicita analiza pe fond a cauzei sale de către instanţa judecătorească competentă.
O.U.G. nr. 66/2011 este normă specială exclusiv în ce priveşte procedura administrativă şi se completează cu norma generală, şi anume Legea contenciosului administrativ, ce reglementează faza judecătorească şi care sunt cerinţele de introducere a unei acţiuni în contencios administrativ.
Analiza coroborată a art. 46 alin. (2) şi art. 51 din O.U.G. nr.66/ 2011 demonstrează că decizia dată asupra contestaţiei se poate ataca în contencios administrativ în condiţiile Legii nr. 554/2004, în timp ce formularea unei contestaţii, în aceleaşi condiţii ale legii, nu înlătură dreptul contribuabilului, de a formula direct acţiune.
În caz contrar, ar fi încălcat efectiv dreptul de acces la justiţie deoarece pe de-o parte, s-ar putea respinge ca inadmisibilă acţiunea formulată, pe considerentul că nu exista o decizie pronunţată în contestaţia administrativă, iar pe de alta parte, există riscul tardivităţii acţiunii în contencios administrativ, în ipoteza în care o decizie ar fi emisă ulterior împlinirii termenului de 6 luni pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ.
4. Apărările formulate de intimatul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud-Est
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Sud-Est a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică, reiterând în esenţă, apărările formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză:
În mod judicios prima instanţă, interpretând normele legale incidente în materie, a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, numai deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ.
O.U.G. nr. 66/2011 reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control şi de atacare a acestora, anterior sesizării instanţei de judecată.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art.46 - 51 din actul normativ menţionat, împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie administrativă în termen de maximum 30 de zile de la comunicare, urmând ca decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei să fie atacată de către contestator la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr.554/ 2004.
Prin urmare, în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ, numai decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva titlului de creanţă, iar nu, în mod direct, acest administrativ fiscal.
În acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar reţine că procedura administrativă şi termenul prevăzut pentru soluţionarea contestaţiei derogă de la prevederile Legii nr. 554/2004, O.U.G. nr. 66/2011 având caracterul de lege specială în raport cu acest act normativ, situaţie în care, dispoziţiile ordonanţei de urgenţă sunt aplicabile cu prioritate.
Procedura administrativă prealabilă învestirii instanţei de contencios administrativ nu încalcă dreptul de acces liber la justiţie, deoarece instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a titlului de creanţă atacat, prin reexaminarea lui de către autoritatea publică emitentă, care în cazul admiterii contestaţiei, decide anularea acestuia, fapt ce permite contestatorului să-şi ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanţei de judecată.
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a hotărârii atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, Înalta Curte a dispus respingerea recursului declarat de reclamanta A din România, ca nefondat.