Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Decizia penală nr. 40/2015

Asupra apelurilor penale de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

A. Judecata în fond

I. Prin rechizitoriul nr. x/P/2013 din 25 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

1. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru altul un avantaj patrimonial prevăzută, în formă continuată, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 248 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. (10 acte materiale), constând în aceea că în lunile iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012, în mod repetat, la diferite intervale de timp (lunar) și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale l-a determinat cu intenție pe ordonatorul principal de credite al CSM să-și încalce, fără vinovăție atribuțiile de serviciu specifice funcției, dispunând, pe baza a 10 documente justificative falsificate de inculpat, respectiv 5 foi colective de prezență și 5 cereri pentru plata cheltuielilor de diurnă de detașare, plata integrală a drepturilor de natură salarială și asociate (venitul brut, contribuțiile sociale datorate de angajator și indemnizația de diurnă de detașare) aferente unui număr de 48 de zile în care a absentat nemotivat de la serviciu, ceea ce a avut drept rezultat producerea în patrimoniul CSM a unui prejudiciu în sumă de 66.942,05 RON constând în drepturi de natură salarială și asociate (din care 13.136,12 RON diurnă de detașare), corelativ cu obținerea de către inculpat a unui avantaj patrimonial în același cuantum;

- fals intelectual în legătură cu fapta de corupție descrisă la pct. 1, în formă continuată, prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale), constând în aceea că în lunile iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012, în mod repetat, la diferite intervale de timp (lunar) și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a întocmit foi colective de prezență, în care a atestat în mod nereal că a fost prezent la serviciu în cele 48 de zile în care, în realitate, a absentat nemotivat;

- participație improprie la infracțiunea de uz de fals în legătură cu fapta de corupție descrisă la pct. 1, în formă continuată, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale), constând în aceea că în semestrul al doilea al anului 2012, în mod repetat, la diferite intervale de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a determinat-o cu intenție pe martora B. să depună lunar la ordonatorul principal de credite al CSM, foile colective de prezență aferente perioadei iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012 despre care martora nu cunoștea faptul că conțin date nereale;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu fapta de corupție descrisă la pct. 1, în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale), constând în aceea că, în semestrul al doilea al anului 2012, în baza unei înțelegeri prealabile de natură infracțională cu inc. C., a participat, în calitate de autor sau instigator, în mod repetat, la diferite intervale de timp (lunar) și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale la întocmirea în fals a 5 cereri de decont pentru plata cheltuielilor de diurnă de detașare corespunzătoare lunilor iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012, care au fost depuse, din dispoziția sa de către inc. C. la compartimentele de specialitate ale CSM.

2. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru altul un avantaj patrimonial, în formă continuată, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 248 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. (10 acte materiale), constând în aceea că în lunile iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012, în mod repetat, la diferite intervale de timp (lunar) și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale l-a determinat cu intenție pe ordonatorul principal de credite al CSM să-și încalce atribuțiile de serviciu specifice funcției și să dispună, fără vinovăție, pe baza documentelor justificative falsificate de inculpat, respectiv 55 file din condica de prezență și 71 foi de parcurs ale autovehiculului din dotare, plata sumei de 7668,09 RON reprezentând drepturi de natură salarială și asociate (venitul brut și contribuțiile sociale datorate de angajator) pentru cele 55 de zile în care a absentat nemotivat de la serviciu și decontarea sumei de 5.985,18 RON reprezentând contravaloarea combustibilului folosit în interesul său și al inc. A., ceea ce s-a soldat cu producerea unui prejudiciu în sumă totală de 13653,27 RON în patrimoniul CSM, corelativ cu obținerea de către inculpat a unui avantaj material în același cuantum;

- fals intelectual în legătură cu fapta de corupție descrisă la pct. 1, în formă continuată, prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (126 acte materiale), constând în aceea că, în lunile iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012, în mod repetat, la diferite intervale de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, pentru a-și ascunde absențele de la serviciu, a atestat în mod nereal prin semnătură în 55 de file ale condicii de prezență că s-a aflat la locul de muncă și a întocmit cu date nereale 71 foi de parcurs aferente unui număr echivalent de zile;

- uz de fals în legătură cu fapta de corupție descrisă la pct. 1, în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale), constând în aceea că în lunile iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012, în mod repetat, la diferite intervale de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a depus la sfârșitul fiecăreia din lunile iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012 foile de parcurs falsificate;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu fapta de corupție descrisă la pct. 1, în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale), constând în aceea că în semestrul al doilea al anului 2012, în baza unei înțelegeri prealabile de natură infracțională cu inc. A., în mod repetat, la diferite intervale de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a participat în calitate de autor sau instigator la întocmirea cu date nereale a celor 5 cereri de decont de diurnă ale inc. A. aferente lunilor iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012, pe care la cererea magistratului le-a și depus la compartimentul de specialitate al CSM.

II. În cursul cercetării judecătorești în primă instanță au fost audiați inculpații A. și C. și au fost administrate toate probele propuse în cuprinsul actului de sesizare, respectiv audierea martorilor D.; E.; F.; G.; H.; I.; J.; B.; K.; L.; M.; N. și O.

De asemenea, au fost încuviințați și audiați ca martori, numiții P. și Q., în apărarea inculpatului A., și martorul R., în apărarea inculpatului C.

La dosar au fost atașate numeroase înscrisuri, în susținerea acuzării sau a apărării.

III. Prin sentința penală nr. 459 din 15 mai 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. b) în referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru infracțiunile prevăzute de art. 52 alin. (3) cu aplicarea art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 323 teza I C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. b) în referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C. pentru infracțiunile prevăzute de art. 52 alin. (3) cu aplicarea art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 323 teza I C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

A respins acțiunea civilă formulată de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva inculpatului A.

A ridicat măsura sechestrului asigurator instituită asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului A., prin ordonanța nr. x/P/2013 din 28 februarie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată împotriva inculpatului C.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. a menținut măsura sechestrului asigurator instituită asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului C., prin ordonanța nr. x/P/2013 din 05 martie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției.

IV. Prima instanță a reținut ca situație de fapt că prin Hotărârea nr. 43/2010 din 22 decembrie 2010 a Senatului României, publicată în M. Of. al României Partea I nr. 866/23.12.2010, inculpatul A. a fost validat pentru un mandat de 6 ani în funcția de membru ales cu activitate permanentă în cadrul Consiliul Superior al Magistraturii.

În intervalul 04 aprilie 2011 – 13 iulie 2011, Curtea de Conturi a României a efectuat la Consiliul Superior al Magistraturii o misiune de audit financiar asupra contului de execuție pe anul 2010, finalizată prin procesul-verbal de constatare încheiat la data de 13 iulie 2011, raportul de audit financiar din 13 iulie 2011 și decizia din 20 iulie 2011.

În cursul acțiunii de controlul s-a constatat că „statele de salarii întocmite pentru membrii CSM nu au la bază documente justificative așa cum prevăd dispozițiile OMFP nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile și ale art. 6 din Legea nr. 82/1991 legea contabilității” și s-a dispus în conformitate cu prev. art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi înlăturarea deficienței fixându-se ca termen limită în acest sens 31 decembrie 2011.

Deficiența a fost înlăturată de CSM începând cu luna decembrie 2011, prin introducerea foilor colective de prezență ca formă de evidență a timpului lucrat pentru membrii CSM.

Prin adresa din 05 ianuarie 2012 Președintele Consiliului Superior al Magistraturii a comunicat Curții de Conturi a României remedierea neregulilor constatate.

Cu privire la modul concret de implementare, cercetările au stabilit că martorii J., care la acea dată ocupa funcția de președinte al CSM și M., director al Direcției Economică și Administrativ din cadrul C.S.M., au convenit ca procedura operațională în vigoare pentru personalul din aparatul propriu, cu referire la întocmirea și introducerea în circuitul financiar-contabil a foilor colective de prezență, să se aplice și în cazul membrilor CSM. Astfel, documentele urmau să fie redactate de către angajații Serviciului Salarizare, Buget din cadrul Direcției Economice și Administrativ, pe baza cererilor de concediu de odihnă, concediu medical, ordinelor de deplasare internă și externă, etc. și ulterior predate membrilor CSM pentru a le verifica și atesta prin semnătură sub aspectul veridicității mențiunilor. În final, foile colective de prezență trebuiau predate spre aprobare președintelui sau vicepreședintelui CSM, după cum membrul CSM era judecător sau procuror.

Toți membrii CSM au acceptat această formă de evidență a timpului lucrat și au întocmit lunar foi colective de prezență.

a. Din datele comunicate de operatorii de telefonie și internet în baza încheierilor nr. 4 din 10 ianuarie 2013 și nr. 7 din 21 ianuarie 2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2013 vizând localizarea în perioada iulie-decembrie 2012 a sistemelor informatice de comunicație utilizate de inculpatul A., respectiv modemul de transfer date prin internet și postul telefonic ce i-au fost repartizate de CSM pentru a le folosi în interes de serviciu, a rezultat că în intervalul de timp menționat în actul de acuzare, inculpatul A. s-a aflat în localitatea de domiciliu, municipiul Focșani, județul Vrancea, absentând de la locul de muncă un număr de 48 zile, respectiv:

- zilele de 12, 13, 17, 19 și 20 iulie 2012 (5 zile);

- zilele de 11, 12, 14, 17, 21, 24, 26 și 28 septembrie 2012 (8 zile);

- zilele de 4, 5, 9, 10, 11, 12, 18, 19, 22, 25, 26 și 29 octombrie 2012 (12 zile);

- zilele de 2, 5, 6, 8, 9, 12, 16, 19, 21, 22, 23, 27 și 29 noiembrie 2012 (13 zile);

- zilele de 3, 5, 6, 7, 10, 14, 17, 20, 21 și 27 decembrie 2012 (10 zile).

În același timp, inculpatul A. a participat la întocmirea a 5 foi colective de prezență, câte una pentru fiecare din lunile iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012, înscriindu-se prezența sa pentru integralitatea lunilor respective.

În concret, potrivit procedurii operaționale extinse și la magistrați, la finele fiecăreia din lunile arătate, martora L., consilier în cadrul Serviciului Salarizare Buget, a redactat câte o foaie colectivă de prezență pentru A., pe baza documentelor transmise de inculpat în cursul lunii respective, marcând prezența la serviciu prin înscrierea numărului de 8 ore în caseta corespunzătoare fiecărei zile lucrătoare sau alte mențiuni specifice, CO (concediu de odihnă) DI (deplasare internă) ș.a.

Apoi, prin intermediul martorei B., documentele au fost predate inculpatului care le-a verificat sub aspectul veridicității mențiunilor, atestând acest lucru prin semnătură.

În continuare, la cererea inculpatului, martora B. a depus foile colective de prezență la ordonatorul principal de credite.

În acest mod inculpatul și-a asigurat disimularea absențelor și încasarea drepturilor bănești necuvenite pentru zilele în care a absentat nemotivat.

Funcționarii din compartimentul de specialitate al C.S.M., au calculat drepturile de natură salarială și asociate pentru inculpatul A., întocmind următoarele documente financiar - contabile:

Pentru luna iulie 2012:

- foaie colectivă de prezență;

- ordonanțările de plată din 07 august 2012 având ca obiect plata drepturilor bănești și a contribuțiilor datorate bugetului de stat, inclusiv pentru cele 5 zile în care magistratul a lipsit. Documentele au fost semnate de O. - ordonator principal de credite al C.S.M., S. – C.F.P., T. – compartiment specialitate și K. – compartiment contabilitate;

- extras din registrul controlorului financiar preventiv intern în care au fost înregistrate operațiunile verificate;

- stat de lichidare, situație recapitulativă privind plata salariilor, centralizator lichidare;

- ordinele de plată din 09 august 2012;

Pentru luna septembrie 2012:

- foaie colectivă de prezență;

- ordonanțările de plată din 05 octombrie 2012 având ca obiect plata drepturilor bănești și a contribuțiilor datorate bugetului de stat, inclusiv pentru cele 8 zile în care magistratul a lipsit. Documentele au fost semnate de O. - ordonator principal de credite al C.S.M., U. - C.F.P., T. – compartiment specialitate și K. – compartiment contabilitate.

- extras din registrul controlorului financiar preventiv intern în care au fost înregistrate operațiunile verificate;

- ștat de lichidare, situație recapitulativă privind plata salariilor, centralizator lichidare;

- ordinele de plată din 09 octombrie 2012;

Pentru luna octombrie 2012:

- foaie colectivă de prezență;

- ordonanțările de plată din 05 noiembrie 2012 având ca obiect plata drepturilor bănești și a contribuțiilor datorate bugetului de stat, inclusiv pentru cele 12 zile în care magistratul a lipsit. Documentele au fost semnate de O. - ordonator principal de credite, U. – C.F.P., T. – compartiment specialitate și K. – compartiment contabilitate.

- extras din registrul controlorului financiar preventiv intern în care au fost înregistrate operațiunile verificate;

- ștat de lichidare, situație recapitulativă privind plata salariilor, centralizator lichidare;

- ordinele de plată din 08 noiembrie 2012.

Pentru luna noiembrie 2012:

- foaie colectivă de prezență;

- ordonanțările de plată din 05 decembrie 2012 având ca obiect plata drepturilor bănești și a contribuțiilor datorate bugetului de stat, inclusiv pentru cele 13 zile în care magistratul a lipsit. Documentele au fost semnate de O. - ordonator principal de credite, U. – C.F.P., T. – compartiment specialitate și K. – compartiment contabilitate.

- extras din registrul controlorului financiar preventiv intern în care au fost înregistrate operațiunile verificate;

- ștat de lichidare, situație recapitulativă privind plata salariilor, centralizator lichidare;

- ordinele de plată din 07 decembrie 2012.

Pentru luna decembrie 2012:

- foaie colectivă de prezență;

- ordonanțările de plată din 08 ianuarie 2013 având ca obiect plata drepturilor bănești și a contribuțiilor datorate bugetului de stat, inclusiv pentru cele 10 zile în care magistratul a lipsit. Documentele au fost semnate de N. în calitate de ordonator principal de credite al C.S.M., U. – C.F.P., T. – compartiment specialitate și K. – compartiment contabilitate.

- extras din registrul controlorului financiar preventiv intern în care au fost înregistrate operațiunile verificate;

- stat de lichidare, situație recapitulativă privind plata salariilor, centralizator lichidare;

- ordinele de plată din 09 ianuarie 2013

Ordonatorul principal de credite din cadrul C.S.M. a dispus lunar plata pentru inculpatul A. a unor drepturi salariale și asociate, totalizând 53.805,93 RON, din care: 42.200,73 RON venituri brute din salarii și 11.605.20 RON contribuții sociale.

Cercetările au mai stabilit că inculpatul A. a încasat și diurnă de detașare, inclusiv pentru cele 48 de zile în care a absentat.

Din dispoziția inculpatului A., inculpatul C. și martora B. au participat la întocmirea cererilor de decont de diurnă, aferente lunilor iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012, pe care inculpatul C., tot la solicitarea magistratului, le-a depus la compartimentul de specialitate.

În concret, martora B. a consemnat olograf în prezența inculpatului C. și pe baza datelor furnizate de acesta, numele magistratului, calitatea și perioada integrală pentru care a solicitat diurna. Martora nu a cunoscut faptul că în mai multe zile din lunile respective magistratul a lipsit de la serviciu.

Cu excepția cererii pentru luna noiembrie 2012, semnată de inculpatul A., pe celelalte 4 cereri, vizând lunile iulie, septembrie, octombrie și decembrie 2012, semnătura magistratului a fost realizată, cu acordul său, de inculpatul C.

Ordonatorul principal de credite din cadrul C.S.M. a dispus așadar, lunar, plata către inculpatul A. a unor sume de bani totalizând 13.136,12 RON, reprezentând diurna de detașare pentru cele 48 de zile, întocmindu-se următoarele înscrisuri financiar-contabile:

1. Pentru cererea de decont de diurnă de detașare, înregistrată din 18 iulie 2012 a fost emisă ordonanțarea de plată din 03 august 2012 pentru suma de 3.665,22 RON, aferentă unui număr de 13 zile lucrătoare, din care 1.409,7 RON pentru cele 5 în care inc A. a absentat.

Documentul a fost semnat de magistratul O. în calitate de ordonator principal de credite al C.S.M., S. pentru controlul financiar preventiv propriu, T. pentru compartimentul specialitate și K. pentru compartimentul contabilitate.

La data de 08 august 2012, s-a emis ordinul de plată cu valoare de 3665,22 RON pentru beneficiarul A.

2. Pentru cererea de decont de diurnă de detașare, înregistrată din 27 septembrie 2012 a fost emisă ordonanțarea de plată din 08 octombrie 2012 pentru suma de 5638,80 RON, aferentă unui număr de 20 zile lucrătoare, din care 2255,52 RON pentru cele 8 zile în care inculpatul A. a absentat.

Documentul a fost semnat de magistratul O. în calitate de ordonator principal de credite al C.S.M., U. pentru controlul financiar preventiv propriu, T. pentru compartimentul specialitate și K. pentru compartimentul contabilitate.

La data de 08 octombrie 2012, s-a emis ordinul de plată cu valoare de 5638,80 RON pentru beneficiarul A.

3. Pentru cererea de decont de diurnă de detașare, înregistrată din 30 octombrie 2012 a fost emisă ordonanțarea de plată din 07 noiembrie 2012 pentru suma de 6202,68 RON, aferentă unui număr de 22 zile lucrătoare, din care 3383,28 RON pentru cele 12 zile în care inc A. a absentat.

Documentul a fost semnat de magistratul N. în calitate de ordonator principal de credite al C.S.M., U. pentru controlul financiar preventiv propriu, T. pentru compartimentul specialitate și K. pentru compartimentul contabilitate.

La data de 08 noiembrie 2012 s-a emis ordinul de plată cu valoare de 6202,68 RON pentru beneficiarul A.

4. Pentru cererea de decont de diurnă de detașare, înregistrată din 04 decembrie 2012 a fost emisă ordonanțarea de plată din 04 decembrie 2012 pentru suma de 5920,74 RON, aferentă unui număr de 21 zile lucrătoare, din care 3665,22 RON pentru cele 13 zile în care inc A. a absentat.

Documentul a fost semnat de magistratul O. în calitate de ordonator principal de credite al C.S.M., U. pentru controlul financiar preventiv propriu, T. pentru compartimentul specialitate și K. pentru compartimentul contabilitate.

La data de 06 decembrie 2012, s-a emis ordinul de plată cu valoare de 5920,74 RON pentru beneficiarul A.

5. Pentru cererea de decont de diurnă de detașare, înregistrată din 18 decembrie 2012 a fost emisă ordonanțarea de plată din 08 ianuarie 2013 pentru suma de 4844,80 RON, aferentă unui număr de 16 zile lucrătoare, din care 2422,4 RON pentru cele 10 zile în care inc A. a absentat.

Documentul a fost semnat de magistratul N. în calitate de ordonator principal de credite al C.S.M., U. pentru controlul financiar preventiv propriu; V. pentru compartimentul specialitate și K. pentru compartimentul contabilitate.

La data de 09 ianuarie 2013, s-a emis ordinul de plată cu valoare de 4844,80 RON pentru beneficiarul A.

Constatarea tehnico-științifică financiar contabilă din 21 februarie 2013 efectuată de specialiști din cadrul D.N.A. a stabilit că angajatorul (C.S.M.) a suportat din buget pentru inculpatul A. suma totală de 66.942,05 RON, reprezentând 42.200,73 RON venituri brute din salarii, 11.605.20 RON contribuții sociale și 13.136,12 RON diurnă de detașare, aferentă celor 48 de zile în care acesta a lipsit.

Prima instanță a reținut că probele administrate în cauză au relevat, așadar, în afara oricărui dubiu, că în perioada iulie - decembrie 2012, inculpatul A. a decis în mod suveran să participe doar la anumite activități ale Consiliului Superior al Magistraturii, în special la ședințele de Plen, ședințele secției pentru judecători și ale secției pentru judecători în materie disciplinară, absentând de la serviciu în cele 48 de zile individualizate. În paralel, inculpatul A. a întocmit sau participat la întocmirea celor 5 foi colective de prezență și 5 cereri de decont de diurnă pe care le-a depus, prin intermediul altor angajați ai C.S.M., la compartimentul de specialitate. Ordonatorul principal de credite a dispus, fără vinovăție, plata către inculpat a drepturilor bănești menționate.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a considerat că în sprijinul dovezii certe că inculpatul A. a lipsit cele 48 zile, în afara probatoriului elocvent strâns în faza de urmărire penală, este și declarația acestuia din faza de judecată potrivit căreia inculpatul a recunoscut faptul că au fost zile în care nu s-a aflat în sediul Consiliului Superior al Magistraturii.

b. Începând cu data de 17 ianuarie 2011, inculpatul C. a fost detașat de la Tribunalul Vrancea la CSM pe funcția de conducător auto, fiindu-i repartizat pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu autoturismul cu numărul de înmatriculare B-XXX.

Conform fișei postului inculpatul trebuia să deservească „un membru permanent al plenului Consiliului Superior al Magistraturii și compartimentele care solicită transport de persoane sau materiale dispuse de conducerea consiliului”.

De la data detașării inculpatul C. l-a deservit exclusiv pe inculpatul A.

În exercitarea atribuțiilor de serviciu inculpatul C. avea obligația să ateste zilnic prezența la locul de muncă prin semnătură în condica de prezență și să întocmească foi de parcurs în care să menționeze datele privind cursele efectuate cu autoturismul și timpul efectiv lucrat.

Conform Normelor tehnice proprii privind exploatarea, întreținerea și repararea parcului auto aferent Consiliului Superior al Magistraturii nr. 26810/1154 din 21 octombrie 2011 elaborate de Direcția Economică și Administrativ, conducătorii auto au următoarele obligații:

- certificarea prin semnătură a realității însemnărilor din foile de parcurs

- predarea de regulă zilnic și cel mai târziu decadal a foilor de parcurs către responsabilul activităților de transport rutier pentru verificarea conținutului acestora

- folosirea autovehiculelor din dotare numai în scopul pentru care sunt destinate în vederea îndeplinirii atribuțiilor Consiliului Superior al Magistraturii.

- să efectueze deplasarea interurban sau peste hotare numai cu aprobarea Președintelui/Vicepreședintelui/Secretarului General în baza ordinului de deplasare

Din datele comunicate de operatorii de telefonie în baza încheierii nr. 5 din 17 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2013, vizând localizarea în perioada iulie-decembrie 2012 a postului telefonic repartizat de CSM inculpatului C. pentru a-l folosi în interes de serviciu, precum și a postului telefonic personal al susnumitului, coroborate cu celelalte mijloace de probă a rezultat că inculpatul a absentat de la locul de muncă un număr de 55 zile, respectiv:

- 19, 20, 23, 24, 25, 26, 27, 30 și 31 iulie 2012 (9 zile);

- 6, 7, 11, 12, 17, 21, 24, 26 și 28 septembrie 2012 (9 zile);

- 4, 5, 9, 10, 11, 12, 17, 18, 19, 22, 25, 26 și 29 octombrie 2012 (13 zile);

- 2, 5, 6, 8, 9, 12, 16, 19, 20, 21, 22, 23, 27 și 29 noiembrie 2012 (14 zile);

- 3, 5, 6, 7, 10, 13, 14, 17, 21 și 27 decembrie 2012 (10 zile).

Prin rechizitoriu s-a reținut că, pentru a-și disimula absențele de la serviciu, inculpatul C. a atestat în fals, prin semnătură, prezența sa la locul de muncă în 55 de file ale condicii de prezență aferente zilelor menționate.

Actele de urmărire penală efectuate au mai relevat că în intervalul de timp menționat inculpatul C. a folosit în interesul său și al inculpatului A., autoturismul din dotare, justificând consumul de combustibil cu 71 de foi de parcurs întocmite în fals, 43 aferente unui număr echivalent de zile în care a lipsit nemotivat și 28 în alte zile din același interval, după cum urmează:

Foi de parcurs din cele 43 zile în care a lipsit:

- din 20 iulie 2012 (vineri) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00, o cursă pe itinerariul București – Focșani;

- din 23 iulie 2012 (luni) în care a atestat în mod nereal că a efectuat o cursă, începând cu ora 07:00 pe itinerariul Focșani - București;

- din 27 iulie 2012 (vineri) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00, o cursă pe itinerariul C.S.M. – Focșani;

- din 06 septembrie 2012 (joi) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, între orele 07:00 – 19:00 curse pe raza municipiului București;

- din 07 septembrie 2012 (vineri) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, între orele 07:00 – 21:00 curse pe raza municipiului București și o cursă pe itinerariul București - Focșani.

- din 11 septembrie 2012 (marți) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București;

- din 12 septembrie 2012 (miercuri) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București;

- din 17 septembrie 2012 (luni) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 06:00 curse pe raza municipiului București și o cursă pe itinerariul Focșani – București;

- din 21 septembrie 2012 (vineri) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București și o cursă pe itinerariul Focșani – București;

- din 24 septembrie 2012 (luni) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 06:00 curse pe raza municipiului București și o cursă pe itinerariul Focșani – București;

- din 26 septembrie 2012 (miercuri) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București;

- din 28 septembrie 2012 (vineri) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 06:00 curse pe raza municipiului București și o cursă pe itinerariul București - Focșani;

- din 04 octombrie 2012 (joi) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București;

- din 05 octombrie 2012 (vineri) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București și o cursă pe itinerariul București - Focșani;

- din 09 octombrie 2012 (marți) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București;

- din 10 octombrie 2012 (miercuri) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București;

- din 11 octombrie 2012 (joi) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București;

- din 12 octombrie 2012 (vineri) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București și o cursă pe itinerariul București - Focșani;

- din 17 octombrie 2012 (miercuri) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București;

- din 18 octombrie 2012 (joi) în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București;

- din 19 octombrie 2012 (vineri) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București și o cursă pe itinerariul București - Focșani;

- din 22 octombrie 2012 (luni) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 06:00 o cursă pe itinerariul Focșani - București și curse pe raza municipiului București;

- din 25 octombrie 2012 (joi) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București;

- din 26 octombrie 2012 (vineri) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București și o cursă pe itinerariul București - Focșani;

- din 29 octombrie 2012 (luni) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 06:00 curse pe raza municipiului București și o cursă pe itinerariul Focșani - București;

- din 02 noiembrie 2012 (vineri) în care a atestat în mod nereal că a efectuat o cursă pe itinerariul București - Focșani;

- din 05 noiembrie 2012 (luni) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 06:00 curse pe raza municipiului București și o cursă pe itinerariul Focșani - București;

- din 06 noiembrie 2012 (marți) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București;

- din 08 noiembrie 2012 (joi) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București;

- din 09 noiembrie 2012 (vineri) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București și o cursă pe itinerariul București - Focșani;

- din 12 noiembrie 2012 (luni) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 06:00 curse pe raza municipiului București și o cursă pe itinerariul Focșani - București ;

- din 16 noiembrie 2012 (vineri) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București și o cursă pe itinerariul București - Focșani;

- din 19 noiembrie 2012 (luni) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București și o cursă pe itinerariul Focșani - București;

- din 23 noiembrie 2012 (vineri) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București și o cursă pe itinerariul București - Focșani;

- din 27 noiembrie 2012 (marți) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București;

- din 29 noiembrie 2012 (joi) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București;

- din 07 decembrie 2012 (vineri) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București și o cursă pe itinerariul București - Focșani;

- din 10 decembrie 2012 (luni) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 06:00 curse pe raza municipiului București și o cursă pe itinerariul Focșani - București;

- din 13 decembrie 2012 (joi) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București;

- din 14 decembrie 2012 (vineri) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București și o cursă pe itinerariul București - Focșani;

- din 17 decembrie 2012 (luni) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 06:00 curse pe raza municipiului București și o cursă pe itinerariul Focșani - București ;

- din 21 decembrie 2012 (vineri) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București și o cursă pe itinerariul București - Focșani;

- din 27 decembrie 2012 (joi) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 06:00 curse pe raza municipiului București și o cursă pe itinerariul Focșani - București;

Foi de parcurs din alte 28 de zile aferente perioadei iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012:

- din 18 iulie 2012 (miercuri) în care a omis să insereze cursa efectuată între orele 17:01:29 - 19:22:03 pe itinerariul București - Focșani, jud. Vrancea;

- din 05 septembrie 2012 (miercuri), în care a omis să insereze cursa efectuată începând cu ora 14:57:24 pe itinerariul București - Focșani, jud. Vrancea;

- din 10 septembrie 2012 (luni) în care a omis să insereze cursa efectuată între orele 14:02:08 - 16:17:59 pe itinerariul București - Focșani, jud. Vrancea;

- din 13 septembrie 2012 (joi) în care a omis să insereze cursele efectuate între orele 08:11:18 - 12:08:06 pe itinerariile Focșani – București, respectiv București – Focșani între orele 14:43:14 - 16:56:33 și Focșani – București între orele 17:14:42 - 18:56:11;

- din 15 septembrie 2012 (sâmbătă) în care a atestat în mod nereal că a efectuat o cursă pe itinerariul București – Focșani, jud. Vrancea;

- din 18 septembrie 2012 (marți) în care a omis să insereze cursa efectuată între orele 10:03:28 - 11:47:39 pe itinerariul București - Focșani, jud. Vrancea;

- din 20 septembrie 2012 (joi) în care a omis să insereze cursa efectuată între orele 11:20:24 - 13:03:47 pe itinerariul București - Focșani, jud. Vrancea;

- din 27 septembrie 2012 (joi) în care a omis să insereze cursa efectuată între orele 07:59:01 - 10:38:13 pe itinerariul Focșani București;

- din 03 octombrie 2012 (miercuri) în care a omis să insereze cursa efectuată între orele 16:38:38 – 18.41.12 pe itinerariul Focșani București;

- din 08 octombrie 2012 (luni) în care a omis să insereze cursa efectuată între orele 20:15:02 - 22:55:56 pe itinerariul Focșani București;

- din 16 octombrie 2012 (marți) în care a omis să insereze cursa efectuată între orele 15:38:44-17:03:43 pe itinerariul București - Focșani;

- din 23 octombrie 2012 (marți) în care a omis să insereze cursa efectuată între orele 07:09:32 - 09:59:58 pe itinerariul Focșani - București;

- din 24 octombrie 2012 (miercuri) în care a omis să insereze cursa efectuată între orele 11:09:13 - 15:16:04 pe itinerariul București –Focșani;

- din 30 octombrie 2012 (marți) în care a omis să insereze cursa efectuată între orele 09:12:56 - 12:12:46 pe itinerariul Focșani - București;

- din 01 noiembrie 2012 (joi) în care a omis să insereze cursa efectuată între orele 12:37:14 - 16:25:37 pe itinerariul București - Focșani;

- din 07 noiembrie 2012 (miercuri) în care a omis să insereze cursa efectuată între orele 07:22:47 - 11:59:06 pe itinerariul Focșani - București;

- din 13 noiembrie 2012 (marți) în care a omis să insereze cursa efectuată între orele 07:56:33 - 12:29:01 pe itinerariul Focșani - București;

- din 15 noiembrie 2012 (joi) în care a omis să insereze cursa efectuată între orele 15:15:01 – 18:31:48 pe itinerariul București - Focșani ;

- din 26 noiembrie 2012 (luni) în care a omis să insereze cursa efectuată între orele 18:09:33 - 21:25:39 pe itinerariul București – Focșani;

- din 28 noiembrie 2012 (miercuri) în care a omis să insereze cursele efectuate între orele 06:47:12 - 08:51:03 pe itinerariul Focșani București, și între orele 16:46:18 - 18:27:50 pe itinerariul București Focșani, jud. Vrancea;

- din 30 noiembrie 2012 (vineri) în care a atestat în mod nereal că a efectuat, începând cu ora 07:00 curse pe raza municipiului București și o cursă pe itinerariul București - Focșani;

- din 04 decembrie 2012 (marți) în care a omis să insereze cursa efectuată între orele 17:23:53- 20:43:32 pe itinerariul București – Focșani;

- din 11 decembrie 2012 (marți) în care a omis să insereze cursa efectuată între orele 07:48:35 - 10:34:10 pe itinerariul Focșani - București;

- din 12 decembrie 2012 (miercuri) în care a omis să insereze cursa efectuată între orele 14:10:04 - 17:26:30 pe itinerariul București - Focșani;

- din 18 decembrie 2012 (marți) în care a omis să insereze cursa efectuată între orele 09:20:40 - 11:15:41 pe itinerariul Focșani - București;

- din 19 decembrie 2012 (miercuri) în care a omis să insereze cursele efectuate între orele 15:24:32 - 18:00:23 pe itinerariul București - Focșani și între orele 18:00:50 - 20:24:04 pe itinerariul Focșani - București;

- din 20 decembrie 2012 (joi) în care a omis să insereze cursa efectuată între orele 16:02:02 - 20:47:26 pe itinerariul București - Focșani;

- din 28 decembrie 2012 (vineri) în care a omis să insereze cursa efectuată între orele 09:00:10 - 10:45:48 pe itinerariul Focșani - București.

În concret, inculpatul C. a completat rubricile din foile de parcurs, înscriind curse neefectuate sau omițându-le pe cele efectuate, după care a determinat-o cu intenție pe B. să le confirme prin semnătură, potrivit atribuțiilor de serviciu decurgând din documentul intitulat „Tabel nominal cu persoanele care confirmă foile de parcurs și programul aferent autovehiculelor – Anexei nr. 1 aprobat de ordonatorul principal de credite al CSM”. Martora nu a avut reprezentarea că înscrisurile conțin mențiuni nereale.

Foile de parcurs întocmite de inculpat și depuse de el la compartimentul de specialitate, au fost evidențiate în „Situațiile centralizatoare privind consumurile de combustibil” din lunile iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012, aprobate de ordonatorul principal de credite al CSM, ulterior efectuându-se lunar și plata către furnizor.

Atestările efectuate de inculpat în condica de prezență (55 file) și foile de parcurs respective ar fi servit la calculul și plata drepturilor bănești de natură salarială și asociate către inc. C.

Constatarea tehnico-științifică din 21 februarie 2013 efectuată de specialiștii D.N.A., a concluzionat că inculpatul C. a încasat de la C.S.M., pentru cele 55 de zile în care a absentat, drepturi de natură salarială și asociate totalizând 7668,09 RON (6.014,19 RON - venit brut realizat din salarii și 1.653,90 RON - contribuții sociale).

De asemenea, s-a mai stabilit că, ordonatorul principal de credite a dispus decontarea cantității totale de 1016,54 litri combustibil în valoare de 5.985,18 RON.

La data de 15 aprilie 2013, după ce a luat cunoștință de materialul de urmărire penală, inculpatul C. a dat o declarație cu privire la acuzațiile de corupție formulate împotriva sa, recunoscând că a absentat nemotivat de la serviciu în zilele reținute de organele de urmărire penală, a semnat condica de prezență și pentru zilele în care a absentat și a întocmit foile de parcurs cu date nereale, însă pentru toate aceste fapte consideră că este nevinovat deoarece le-a săvârșit fără voia sa și la ordinele membrului CSM pe care îl deservea, respectiv inculpatul A.

V. Prima instanță a apreciat că probele administrate în cauză au relevat în afara oricărui dubiu derularea faptică anterior descrisă, petrecută în perioada iulie-decembrie 2012 (5 luni).

Analizând fiecare dintre acuzațiile aduse inculpaților, instanța de fond a reținut următoarele:

În ce privește infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 248 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. (10 acte materiale) imputată inculpatului A.

Cu privire la această infracțiune, prima instanță a constatat că, în contextul în care de la momentul săvârșirii infracțiunii și până la judecata în fond au intervenit mai multe modificări a legii penale, respectiv la 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul C. pen. – Legea nr. 286/2009, a considerat că pentru acuratețe se impune a stabilii legea aplicabilă, apreciind că încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 52 alin. (3) cu aplicarea art. 297 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 35 alin. (1) noul C. pen.

În fond, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a considerat că în examinarea elementelor de tipicitate ale infracțiunii trebuie să analizeze specificul activității unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii, caracterul muncii acestuia, poziția de demnitate publică pe care acesta o exercită.

Grupând declarațiile martorilor audiați în cauză, în funcție de teza expusă, prima instanță a constatat că există un grup principal de martori care împărtășesc punctul de vedere al inculpatului A., vizând caracterul nenormat al programului de muncă al unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii (J., E. și P.), alți martori invocând strict dispozițiile Legii nr. 317/2004, respectiv sintagma generală „CSM este un organ cu activitate permanentă”, apreciind că se impune prezența zilnică la serviciu a membrului CSM (D. și N.), singulară fiind declarația martorei O., care deși a reiterat necesitatea prezenței zilnice la serviciu prevalat de caracterul „activității permanente a organismului Consiliul Superior al Magistraturii”, atunci când a făcut vorbire de baza legală a susținerii, a făcut trimiteri atât la „Legile nr. 303 și nr. 304 din 2004 și Legea nr. 317/2004” dar și la aspectul juridic că „nu am găsit pentru membrul CSM niciun fel de cadru legal care să devieze de la dispozițiile legale care vizează activitatea de muncă (n.n. a oricărui salariat), în C. muncii sau legile speciale”.

Privind din această perspectivă speța, prin prisma atestării caracterului normat sau nenormat al activității membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, din analiza declarațiilor oricăruia dintre membrii Consiliului Superior al Magistraturii audiați, prima instanță a apreciat că dispozițiile C. muncii [art. 1 alin. (2)] se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii. În Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților și în Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, instanța de fond a considerat că nu există dispoziții derogatorii de la C. muncii (art. 111 și urm.) în privința duratei timpului de muncă de 8 ore/zi și 40 de ore pe săptămână, sub aspectul modului de repartizare a acestuia pe zile ori a obligației instituției de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat. Timpul de muncă este definit de legislația specifică (art. 111 C. muncii). C. muncii reglementează și munca la domiciliu care presupune că salariatul îndeplinește la domiciliul său atribuțiile specifice funcției pe care o deține pe baza unui contract în care se precizează expres că salariatul lucrează la domiciliu iar angajatorul are dreptul de a controla activitatea într-o modalitate stabilită de comun acord (art. 108-109). Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a considerat că din probele administrate a rezultat că nu a existat vreun acord între reprezentantul legal al CSM care a avut și calitatea de ordonator principal de credite și membrii CSM, în sensul ca aceștia din urmă să-și stabilească singuri programe de lucru individual sau posibilitatea îndeplinirii sarcinilor specifice funcției în alte locații cum ar fi, de exemplu, la domiciliu.

În apărarea sa, pe acest palier, inculpatul A. a depus la dosar inclusiv opinii doctrinare ce-i susțin punctul de vedere: „dispozițiile C. muncii nu se aplică funcțiilor de demnitate, fie că sunt senatori, deputați, fie că sunt membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, acestora nu li se aplică dispozițiile legislației muncii decât dacă norma prevede în mod expres acest lucru. În lipsa unei prevederi exprese că norma de dreptul muncii se aplică și demnitarilor, orice trimitere la normele de dreptul muncii în cazul demnitarilor sunt fundamental eronate, pentru simplul motiv că demnitarii au un alt statut, au altă poziție, au cu totul și cu totul altă filozofie de a fi. Dacă legiuitorul nu a reglementat o anumită situație pentru demnitari, nu se poate face apel la norma de dreptul muncii (C. Gâlcă – Aplicabilitatea dispozițiilor dreptului muncii demnitarilor).

Din interpretarea coroborată a tuturor normelor juridice incidente, din economia Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, atât în planul „Funcționării Consiliului” (art. 9 și urm.), cât și în cel al „Statutului membrilor Consiliului” (art. 37 și urm.), prima instanță a considerat că Statutul membrilor Consiliului Superior al Magistraturii nu poate fi substanțial îndepărtat de statutul oricărui alt magistrat.

Sub aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că o importanță deosebită o reprezintă Hotărârea de principiu nr. 1237 privind noțiunea de „program de lucru flexibil al judecătorului” adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în ședința din 19 noiembrie 2013, în cuprinsul căreia se specifică: „îi este permis judecătorului să nu fie prezent în fiecare zi la ora 8.00, respectiv să nu plece din instanță în fiecare zi la ora 16.00”. În continuare, au fost instituite o serie de obligații acestuia, printre care și cea de „prezență zilnică la sediul instanței, chiar dacă durata de timp zilnică în care se află la sediul instanței nu este de 8 ore”.

Prin Hotărârea nr. 387 din 22 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, care a suferit în timp mai multe modificări. Prin Hotărârea nr. 1080 din 8 octombrie 2013 au fost modificate dispozițiile art. 88 alin. (1) din același Regulament, după cum urmează: „(1) Programul de lucru al instanțelor este de 8 ore zilnic, timp de 5 zile pe săptămână; programul începe de regulă la ora 8,00 și se încheie la ora 16,00. Programul de lucru al judecătorului este flexibil și poate să difere de programul de lucru al instanței. Judecătorul este obligat să fie prezent la ora stabilită pentru ședințele de judecată și la alte activități în care este planificat sau pe care și le-a stabilit”.

Plenul a considerat necesară adoptarea unei hotărâri de interpretare a art. 88 alin. (1), în forma precizată, iar „nota de fundamentare” în acest sens pleacă tocmai de la specificul activității unui judecător, de la caracterul special al muncii acestuia:

„Activitatea desfășurată de judecător se caracterizează printr-un permanent efort de studiere a dosarelor, de judecare, de motivare a hotărârilor. Cunoașterea jurisprudenței și doctrinei relevante, ca și a modificărilor intervenite în plan legislativ sunt indispensabile pentru deliberarea, conceperea și redactarea hotărârilor pronunțate.

Pe de altă parte, obligația judecătorului de a îndeplini atribuții judiciare include nu numai exercitarea funcției judiciare, a responsabilităților legate de activitatea instanței și luarea hotărârilor, ci și îndeplinirea altor sarcini relevante pentru activitatea judiciară și pentru funcționarea instanței. Sub acest aspect, activitatea judecătorului nu se desfășoară neapărat între anumite ore prestabilite, întrucât rezolvarea unui caz cu care acesta este sesizat necesită deseori un timp de documentare și de analiză suplimentar.

În programul de lucru zilnic al judecătorului intră nu doar perioada în care acesta își exercită funcția judiciară sau îndeplinește alte atribuții la sediul instanței, ci și durata de timp în care judecătorul desfășoară activități de analiză, documentare sau redactare, inerente activității judiciare, chiar în afara sediului instanței, împreună aceste activități fiind de natură să asigure un program de lucru în conformitate cu dispozițiile legale.

Această realitate a justificat prevederea prin Regulament a posibilității judecătorului de a nu avea un program de lucru identic cu al instanței, respectiv de a nu fi prezent în fiecare zi între orele 8,00-16,00”.

Așadar, instanța de fond a reținut că hotărârea statornicește optica îndelung palpată în materie, a derogării pentru magistrați, atunci când este abordată noțiunea de „program de lucru”, de la cadrul obișnuit funcțional, clasic de dreptul muncii.

În concluzie, prima instanță a apreciat că în lipsa unor norme și a unui regulament cadru cert, ferm și unitar interpretat aplicabil în materie, fapta inculpatului de a fi determinat cu intenție pe ordonatorul principal de credite al CSM, de a încălca, fără vinovăție, atribuțiile de serviciu specifice funcției, considerată astfel atâta vreme cât a dispus plata integrală a drepturilor de natură salarială și asociate aferente unui număr de 48 de zile în care A. a absentat de la sediul instituției, nu poate realiza elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la infracțiunea unică continuată de abuz în serviciu.

În raport cu cele prezentate, instanța de fond a considerat că sub aspectul elementelor de factură subiectivă autorul nu a cunoscut toate elementele ce ar caracteriza existența infracțiunii, nepliindu-se pe un anumit comportament în lipsa normelor și a unui regulament cadru cert, ferm, unitar interpretat care să-l impună.

Cât privește latura obiectivă a infracțiunii, prima instanță a apreciat că din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că la data de 19 ianuarie 2012, Plenul CSM a adoptat Hotărârea nr. 17 prin care inculpatul A. a fost desemnat, conform propriilor opțiuni, ca membru în cele trei comisii constituite la nivelul CSM, respectiv Comisia nr. 1 - „Independența și responsabilizarea justiției, eficientizarea activității acesteia și creșterea performanței judiciare. Integritatea și transparența sistemului judiciar”; Comisia nr. 2 - „Eficientizarea activității Consiliului Superior al Magistraturii și a instituțiilor coordonate. Parteneriatul cu instituțiile interne și societatea civilă” și Comisia nr. 3 - „Relația cu Uniunea Europeană și organismele internaționale”.

Prin Hotărârea nr. 317 din 19 aprilie 2012 Plenul CSM a luat act de solicitarea inculpatului A. de a se retrage din Comisiile nr. 2 și 3. Începând cu data de 19 aprilie 2012 și până la sfârșitul anului 2012 inculpatul și-a păstrat calitatea de membru în Comisia nr. 1.

Conform art. 41¹⁰ alin. (3) din Hotărârea nr. 326 din 26 august 2005 a Plenului C.S.M., privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii „Participarea la lucrările comisiilor a membrilor și a celorlalte persoane desemnate este obligatorie.

Actele de urmărire penală au relevat însă că în 13 din cele 48 zile în care inculpatul A. a lipsit nemotivat au avut loc și ședințe ale Comisiei nr. 1 (13 iulie 2012 - vineri; 28 septembrie 2012 - vineri; 18 octombrie 2012 - joi; 22 octombrie 2012 - luni; 25 octombrie 2012 - joi; 29 octombrie 2012 - luni; 05 noiembrie 2012 - luni; 12 noiembrie 2012 - luni; 19 noiembrie 2012 - luni; 21 noiembrie 2012 - miercuri; 06 decembrie 2012 - joi; 10 decembrie 2012 - luni și 17 decembrie 2012 - luni).

Totodată din situațiile nominalizate la punctele 6 și 7 a rezultat că inculpatul A. a fost prezent la lucrările comisiei nr. 1 doar în zilele în care s-au desfășurat ședințele de plen și cele ale secției pentru judecători.

Probatoriul administrat în cauză a demonstrat astfel că inculpatul a fost prezent doar la lucrările comisiei nr. 1, în zilele în care s-au desfășurat ședințele de plen și cele ale secției pentru judecători, însă deși prezența sa generală la sediul instituției a fost una „meteorică”, potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză „numitul A. nu a creat niciodată probleme (...) acesta s-a prezentat la toate ședințele de plen (…) la ședințele la care participa era bine pregătit”.

Prima instanță a constatat că pretinsa formă concretă, expresă de realizare a infracțiunii de abuz în serviciu imputată inculpatului A., sub aspectul elementului material, constă strict în alternativa acțiunii de a fi cauzat o pagubă, respectiv ordonatorul principal de credite al CSM și-ar fi încălcat, ca urmare a determinării sale, atribuțiile de serviciu specifice funcției, dispunând plata integrală a drepturilor de natură salarială și asociate aferente fiecărei luni, inclusiv pentru un număr de 48 de zile în care a absentat inculpatul nemotivat de la serviciu.

Și sub acest aspect, instanța de fond a reiterat aspectul neîntrunirii situației premisă care stă la baza oricărei construcții penale, respectiv lipsa unor norme juridice și a unui regulament cadru ferm și unitar interpretat aplicabil în materie, pentru a putea cataloga că ordonatorul principal de credite al CSM și-a încălcat efectiv, indubitabil atribuțiile de serviciu specifice funcției.

Instanța de fond a apreciat că, în sine, acuzația pentru abuz în serviciu derivată din absențele nemotivate de la serviciu nu este lipsită total de fundament, însă aceasta nu are conotație penală intrând în sfera răspunderii disciplinare a magistraților. Decizia suverană, chiar și a unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii, de a nu participa, în chip real și pe perioade semnificative, de la activitățile esențiale și obligatorii ale CSM, spre exemplu ședințele de Plen sau Secții, corelativ cu desfășurarea unei activități, în afara sediului instanței, situate în afara specificului muncii sale, cu consecința tulburării evidente a bunului mers al instituției, nu poate fi plasată, ca răspuns, într-un cadru de pasivitate sancționatorie.

Astfel, potrivit art. 94 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, magistrații răspund civil disciplinar și penal în condițiile legii.

Printre abaterile disciplinare enumerate expres și limitativ în acest act normativ care atrag aplicarea uneia din sancțiunile disciplinare prevăzute în art. 100, figurează și aceea constând în absențe nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează direct activitatea instanței ori a parchetului [art. 99 alin. (1) lit. k)].

Art. 55 și urm. din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii prevăd că un membru CSM este revocat din funcție în cazul aplicării unei sancțiuni disciplinare.

Din interpretarea coroborată a acestor norme juridice, instanța de fond a apreciat că și pentru membrii CSM, ca, de altfel, pentru toți magistrații prezența la serviciu nu este facultativă ci obligatorie, instituția având sarcina de a ține evidența prezenței la serviciu prin întocmirea unor documente care să constituie acte justificative din punct de vedere financiar-contabil, pentru calculul drepturilor bănești cuvenite.

A raționa altfel, echivalează cu imposibilitatea sancționării membrilor CSM pentru absențe nemotivate de la serviciu, ceea ce, evident, contravine literei și spiritului actelor normative.

În raport cu aceste reglementări, instanța de fond a apreciat că lipsa nemotivată a inculpatului A. poate fi considerată ca o conduită necorespunzătoare a unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii ales, o faptă lipsită de etică, posibil chiar abatere disciplinară, fără a incumba însă, dat fiind cadrul juridico-penal expus, și tipicitatea comiterii de infracțiuni.

În ce privește infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale) imputată inculpatului A.

Instanța de fond a reținut că construcția juridică de bază a dosarului, temei pentru consemnarea infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu, vizează operațiunea de întocmire a foilor colective de prezență pentru membrii Consiliului Superior al Magistraturii.

Concret, prima instanță a reținut că în intervalul 04 aprilie 2011 – 13 iulie 2011, Curtea de Conturi a României a efectuat la Consiliul Superior al Magistraturii o misiune de audit financiar asupra contului de execuție pe anul 2010, finalizată prin procesul-verbal de constatare încheiat la data de 13 iulie 2011, raportul de audit financiar din 13 iulie 2011 și decizia nr. XII/5 din 20 iulie 2011.

În cursul acțiunii de controlul s-a constatat că „statele de salarii întocmite pentru membrii CSM nu au la bază documente justificative așa cum prevăd dispozițiile OMFP nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile și ale art. 6 din Legea nr. 82/1991 legea contabilității” și s-a dispus în conformitate cu prev. art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi înlăturarea deficienței fixându-se ca termen limită în acest sens 31 decembrie 2011.

Deficiența a fost înlăturată de Consiliul Superior al Magistraturii începând cu luna decembrie 2011, prin introducerea foilor colective de prezență ca formă de evidență a timpului lucrat pentru membrii aleși ai Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin adresa din 05 ianuarie 2012 Președintele Consiliului Superior al Magistraturii a comunicat Curții de Conturi a României remedierea neregulilor constatate.

Cu privire la modul concret de implementare, cercetările au stabilit că martorii J., care la acea dată ocupa funcția de președinte al Consiliului Superior al Magistraturii și M., director al Direcției Economică și Administrativ din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, au convenit ca procedura operațională în vigoare pentru personalul din aparatul propriu, cu referire la întocmirea și introducerea în circuitul financiar-contabil a foilor colective de prezență, să se aplice și în cazul membrilor aleși ai Consiliului Superior al Magistraturii.

Documentele urmau să fie redactate de către angajații Serviciului Salarizare, Buget din cadrul Direcției Economice și Administrativ, pe baza cererilor de concediu de odihnă, concediu medical, ordinelor de deplasare internă și externă, etc. și ulterior predate membrilor CSM pentru a le verifica și atesta prin semnătură sub aspectul veridicității mențiunilor.

În final, foile colective de prezență trebuiau predate spre aprobare președintelui sau vicepreședintelui Consiliului Superior al Magistraturii, după cum membrul Consiliului Superior al Magistraturii era judecător sau procuror.

Toți membrii aleși ai Consiliului Superior al Magistraturii au acceptat această formă de evidență a timpului lucrat și au întocmit lunar foi colective de prezență.

Din analiza probelor, prima instanță a constatat că în intervalul de timp menționat în actul de acuzare, inculpatul A. s-a aflat în localitatea de domiciliu, municipiul Focșani, județul Vrancea, absentând de la locul de muncă un număr de 48 zile, în același timp participând la întocmirea a 5 foi colective de prezență, câte una pentru fiecare din lunile iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012, înscriindu-se prezența sa pentru integralitatea lunilor respective.

În concret, potrivit procedurii operaționale extinse și la magistrați, la finele fiecăreia din lunile arătate, martora L., consilier în cadrul Serviciului Salarizare Buget, a redactat câte o foaie colectivă de prezență pentru A., pe baza documentelor transmise de inculpat în cursul lunii respective, marcând prezența la serviciu prin înscrierea numărului de 8 ore în caseta corespunzătoare fiecărei zile lucrătoare sau alte mențiuni specifice, CO (concediu de odihnă) DI (deplasare internă) ș.a. Apoi, prin intermediul martorei B., documentele au fost predate inculpatului care le-a verificat sub aspectul veridicității mențiunilor, atestând acest lucru prin semnătură. În continuare, la cererea inculpatului, martora B. a depus foile colective de prezență la ordonatorul principal de credite.

Sub aceste aspecte, raportat la învinuirea de fals intelectual prevăzută de art. 321 C. pen., instanța de fond a apreciat că în lipsa unor norme și a unui regulament cadru cert, aplicabil în materie, în funcție de care comportamentul de facto al inculpatului, altfel indubitabil de atestare a unor împrejurări necorespunzătoare adevărului în cuprinsul „foilor colective de prezență”, să poată fi catalogat infracțiune.

Astfel, în declarațiile date în fața instanței, martorii membri ai Consiliului Superior al Magistraturii și-au exprimat punctul de vedere raportat la aceste aspecte: J. – „Din punctul meu de vedere, foile colective de prezență au un rol relativ asemănător cu condicile de prezență, astfel de condici nu sunt semnate și nu sunt întocmite pentru magistrați, la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii nu s-a semnat niciodată o condică de prezență”; martorul E. a arătat că în opinia sa - „munca judecătorului trebuie să fie aceea cu a oricărui demnitar, nu trebuie să semneze condică”; sau martorul D. care învederează – „La nivelul Consiliului Superior al Magistraturii nu există condică de prezență”.

Analizând controlul efectuat în intervalul 04 aprilie 2011 – 13 iulie 2011 de Curtea de Conturi a României la Consiliul Superior al Magistraturii, finalizat prin procesul-verbal de constatare încheiat la data de 13 iulie 2011, raportul de audit financiar din 13 iulie 2011 și decizia nr. XII/5 din 20 iulie 2011, instanța de fond a apreciat că, deși s-a stabilit că statele de salarii întocmite pentru membrii CSM nu au la bază documente justificative așa cum prevăd dispozițiile OMFP nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile și ale art. 6 din Legea nr. 82/1991 legea contabilității, iar în conformitate cu prev. art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi s-a dispus înlăturarea deficienței, nici un moment organul de control nu a impus întocmirea expresă a unor foi de prezență sau condici de prezență, în acest sens fiind și declarația martorului J., președinte al Consiliului Superior al Magistraturii în anul 2011.

Totodată, prima instanță a mai reținut că procedura operațională pentru personalul din aparatul propriu al CSM, cu referire la întocmirea și introducerea în circuitul financiar-contabil a foilor colective de prezență, extinsă în aplicare și în cazul membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, a fost una încropită, fără a se fi adoptat niciun act oficial în acest sens, ilustrativă, pentru întreg demersul financiar contabil în materie, fiind declarația martorei M., directorul Direcției Economice și administrative a Consiliului Superior al Magistraturii.

De asemenea, operațiunea de completare a „foilor colective de prezență” presupunea un profund formalism, relevante în acest sens fiind declarațiile martorilor M., L., B., J. și P.

În concluzie, prima instanță a apreciat că în lipsa unor norme și a unui regulament cadru, a unei proceduri adecvate, aplicabile în materie, nici fapta de atestare a unor împrejurări necorespunzătoare adevărului în cuprinsul acelor foi de prezență nu poate fi catalogată drept infracțiune.

Absența unor norme juridice ferme, a unei reglementări că așa trebuie procedat și, corelativ, absența unor obligații implicite legale ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii nu pot conduce la atragerea unor răspunderi de natură penală. Este de esența oricărei răspunderi coercitive preexistența unor norme clare, cu caracter imperativ, de la abaterea cărora subiectul activ să se facă vinovat. Este de esența oricărei infracțiuni caracterul premisă a unor raporturi sociale previzibile, normate, care să presupună încălcarea lor, cu intenție, de către subiectul activ.

În ce privește infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale) imputată inculpatului A.

Cercetările au stabilit că inc. A. a încasat, aferent indemnizației de încadrare lunară, și diurnă de detașare. Din dispoziția inculpatului A., inc. C. și martora B. au participat la întocmirea cererilor de decont de diurnă, aferente lunilor iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012, pe care inc. C., tot la solicitarea magistratului, le-a depus la compartimentul de specialitate.

Ca simple demersuri financiar-contabile concrete, martora B. a consemnat olograf în prezența inculpatului C. și pe baza datelor furnizate de acesta numele magistratului, calitatea și perioada integrală pentru care solicită diurna. Cu excepția cererii pentru luna noiembrie 2012, semnată de inc. A., pe celelalte 4 vizând lunile iulie, septembrie, octombrie și decembrie 2012 semnătura magistratului a fost realizată, cu acordul său, de inculpatul C.

Ordonatorul principal de credite din cadrul C.S.M. a dispus lunar, plata către inculpatul A. a unor sume de bani totalizând 13.136,12 RON, reprezentând diurna de detașare pentru cele 48 de zile, întocmindu-se următoarele înscrisuri financiar-contabile:

1. Pentru cererea de decont de diurnă de detașare, înregistrată din 18 iulie 2012 a fost emisă ordonanțarea de plată din 03 august 2012 pentru suma de 3665,22 RON, aferentă unui număr de 13 zile lucrătoare, din care 1409,7 RON pentru cele 5 în care inculpatul A. a absentat.

Documentul a fost semnat de magistratul O. în calitate de ordonator principal de credite al C.S.M., S. pentru controlul financiar preventiv propriu, T. la poziția compartiment specialitate și K. la poziția compartiment contabilitate.

La data de 08 august 2012, s-a emis ordinul de plată cu valoare de 3665,22 RON pentru beneficiarul A.

2. Pentru cererea de decont de diurnă de detașare, înregistrată din 27 septembrie 2012 a fost emisă ordonanțarea de plată din 08 octombrie 2012 pentru suma de 5638,80 RON, aferentă unui număr de 20 zile lucrătoare, din care 2255,52 RON pentru cele 8 zile în care inculpatul A. a absentat.

Documentul a fost semnat de magistratul O. în calitate de ordonator principal de credite al C.S.M., U. pentru controlul financiar preventiv propriu, T. la poziția compartiment specialitate și K. la poziția compartiment contabilitate.

La data de 08 octombrie 2012, s-a emis ordinul de plată cu valoare de 5638,80 RON pentru beneficiarul A.

3. Pentru cererea de decont de diurnă de detașare, din 30 octombrie 2012 a fost emisă ordonanțarea de plată din 07 noiembrie 2012 pentru suma de 6202,68 RON, aferentă unui număr de 22 zile lucrătoare, din care 3383,28 RON pentru cele 12 zile în care inculpatul A. a absentat.

Documentul a fost semnat de magistratul N. în calitate de ordonator principal de credite al C.S.M., U. pentru controlul financiar preventiv propriu, T. la poziția compartiment specialitate și K. la poziția compartiment contabilitate.

La data de 08 noiembrie 2012 s-a emis ordinul de plată cu valoare de 6202,68 RON pentru beneficiarul A.

4. Pentru cererea de decont de diurnă de detașare, înregistrată din 04 decembrie 2012 a fost emisă ordonanțarea de plată din 04 decembrie 2012 pentru suma de 5920,74 RON, aferentă unui număr de 21 zile lucrătoare, din care 3665,22 RON pentru cele 13 zile în care inculpatul A.

Documentul a fost semnat de magistratul O. în calitate de ordonator principal de credite al C.S.M., U. pentru controlul financiar preventiv propriu, T. la poziția compartiment specialitate și K. la poziția compartiment contabilitate.

La data de 06 decembrie 2012, s-a emis ordinul de plată cu valoare de 5920,74 RON pentru beneficiarul A.

5. Pentru cererea de decont de diurnă de detașare, înregistrată din 18 decembrie 2012 a fost emisă ordonanțarea de plată din 08 ianuarie 2013 pentru suma de 4844,80 RON, aferentă unui număr de 16 zile lucrătoare, din care 2422,4 RON pentru cele 10 zile în care inculpatul A.

Documentul a fost semnat de magistratul N. în calitate de ordonator principal de credite al C.S.M., U. pentru controlul financiar preventiv propriu, V. la poziția compartiment specialitate și K. la poziția compartiment contabilitate.

La data de 09 ianuarie 2013, s-a emis ordinul de plată cu valoare de 4844,80 RON pentru beneficiarul A.

Constatarea tehnico-științifică financiar-contabilă din 21 februarie 2013 efectuată de specialiști din cadrul D.N.A. a stabilit că angajatorul (C.S.M.) a suportat din buget pentru inculpatul A. suma totală de 66.942,05 RON reprezentând drepturi de natură salarială și asociate, 42.200,73 RON venituri brute din salarii, 11.605.20 RON contribuții sociale și 13.136,12 RON diurnă de detașare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, analizând temeiul în baza căruia s-a încasat diurna, a constatat că în mod eronat s-a considerat că aceste drepturi importante de natură salarială asociate (accesorii), cum este diurna de detașare, aferente indemnizației de încadrare lunară, își au temeiul de achitare în baza unor simple documentații justificative, ce țin de rigoarea gestiunii financiare, și nu, ope legis, cu trimitere la dispozițiile O.U.G. nr. 27/2006.

În ce privește infracțiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale) imputată inculpatului A.

Dată fiind interdependența dintre infracțiunea de uz de fals și cea premisă, vizând infracțiunea unică continuată de fals intelectual, constatarea în prealabil a lipsei elementelor de tipicitate ce țin de infracțiunea de fals, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a considerat că argumentarea privind îndepărtarea incriminării pentru infracțiunea de fals este valabilă și pentru infracțiunea de uz de fals, suplimentar precizând că acțiunea de folosire trebuind să privească, în mod obligatoriu, un înscris fals.

În ce privește infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 248 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. (10 acte materiale) imputată inculpatului C.

Instanța de fond a reținut că din fișa postului ocupat de inculpat rezultă că acesta trebuia să „deservească un membru permanent al plenului Consiliului Superior al Magistraturii și compartimentele care solicită transport de persoane sau materiale dispuse de conducerea consiliului”.

În funcție de precizările regăsite în lucrările de urmărire penală, atestate în instanță, de la data detașării inculpatul C. l-a deservit exclusiv pe inculpatul A.

Ca atare, din această perspectivă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a apreciat că inculpatul C., detașat de la Tribunalul Vrancea la CSM pe funcția de conducător auto, fiindu-i repartizat pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu autoturismul cu numărul de înmatriculare B-XXX, pentru a deservi exclusiv pe inculpatul A., trebuia să stea la dispoziția acestuia în condițiile solicitate.

După cum s-a învederat, din datele comunicate de operatorii de telefonie vizând localizarea în perioada iulie-decembrie 2012 a postului telefonic de repartizat de CSM inculpatului C. pentru a-l folosi în interes de serviciu, precum și a postului telefonic personal al susnumitului, coroborate cu celelalte mijloace de probă a rezultat indubitabil că inculpatul a absentat de la locul de muncă un număr de 55 zile, respectiv:

- 19, 20, 23, 24, 25, 26, 27, 30 și 31 iulie 2012 (total 9 zile);

- 6, 7, 11, 12, 17, 21, 24, 26 și 28 septembrie 2012 (total 9 zile);

- 4, 5, 9, 10, 11, 12, 17, 18, 19, 22, 25, 26 și 29 octombrie 2012 (total 13 zile);

- 2, 5, 6, 8, 9, 12, 16, 19, 20, 21, 22, 23, 27 și 29 noiembrie 2012 (total 14 zile);

- 3, 5, 6, 7, 10, 13, 14, 17, 21 și 27 decembrie 2012 (total 10 zile).

Comparând absențele de la locul de muncă ale inculpatului C., în număr de 55 zile, cu absențele menționate în actul de acuzare, imputate inculpatului A., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat o covârșitoare suprapunere a acestora, ceea ce demonstrează, odată în plus, starea de dependență în prestarea muncii din partea inculpatului C. pentru inculpatul A.

În acest context, prima instanță a apreciat obiectivă poziția inculpatului C., care dând declarații cu privire la acuzațiile de corupție formulate împotriva sa, a recunoscut că a absentat de la serviciu în zilele reținute de organele de urmărire penală, a semnat condica de prezență și pentru zilele respective, însă pentru toate aceste fapte consideră că este nevinovat deoarece le-a săvârșit fără voia sa și la ordinele membrului CSM pe care îl deservea, respectiv inculpatul A.

Analizând infracțiunea de abuz în serviciu, instanța de fond apreciază că sub aspectul elementelor de factură subiectivă, în mod cert autorul C. nu a cunoscut elementele ce ar putea caracteriza existența infracțiunii, pliindu-se pe un anumit comportament în funcție de normele incidente în materie și de dispozițiile fișei postului.

Totuși, în afara celor expuse, prima instanță a constatat că în urma comparării absențelor inculpatului C., în număr de 55 zile, cu absențele inculpatului A., în număr de 48 zile, implică o suprapunere doar parțială, rămânând în discuție o diferență de câteva zile (7 sau mai multe).

Sub aceste aspecte, dacă în cazul inculpatului A., în ceea ce privește absențele nemotivate de la sediul instituției, problematica a fost tratată prin prisma neîntrunirii situației premisă ce stă la baza oricărei construcții penale, respectiv lipsa unor norme juridice și a unui regulament cadru ferm și unitar interpretat aplicabil în materie membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul inculpatului C. raporturile de muncă obișnuite, clasice, ce implică prezența acestuia la serviciu, caracterizează tipicitatea abstractă a abaterii disciplinare ce derivă din „absențele nemotivate de la serviciu”, ce atrage sancțiuni disciplinare.

Pentru personalul plătit din fonduri publice prevede, pentru încălcarea cu vinovăție de către aceste persoane a îndatoririlor corespunzătoare postului pe care îl dețin și a normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege, forma răspunderii disciplinare.

Constatarea acestei chestiuni de natură strict disciplinară implică însă și toate argumentele juridice de incidență a dispozițiilor art. 16 lit. b) C. proc. pen., în speță, respectiv cazul clasic de împiedicare a punerii în mișcare și exercitare a acțiunii penale derivat din „fapta nu este prevăzută de legea penală”.

În ce privește acuzația adusă inculpatului C. constând în aceea că în lunile iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012, în mod repetat, la diferite intervale de timp (lunar) și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale l-ar fi determinat cu intenție pe ordonatorul principal de credite al CSM să-și încalce atribuțiile de serviciu specifice funcției și să dispună, fără vinovăție, pe baza documentelor justificative falsificate de inculpat, respectiv 71 foi de parcurs ale autovehiculului din dotare, decontarea sumei de 5.985,18 RON reprezentând contravaloarea combustibilului folosit în interesul său și al inculpatului A., prima instanță a constatat existența unor inadvertențe. Astfel, analizând cele 71 de foi de parcurs a constatat că acestea sunt formate din 43 file aferente unui număr echivalent de zile în care a lipsit nemotivat și în care a atestat în mod nereal că a efectuat curse și alte 28 foi de parcurs, ce privesc zile aferente perioadei iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012 în care ar fi omis să insereze cursele efectuate.

Or, inserarea și a celor 28 foi de parcurs, ce privesc zile aferente perioadei iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012 în care inculpatul ar fi omis să insereze cursele efectuate, nu este, cu evidență, un fapt generator de prejudiciu.

Analizând fondul acuzației penale de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la elementele ce țin de latura obiectivă a infracțiunii și urmarea imediată specifică activității abuzive derulate în cauză, respectiv cauzarea unei pagube în patrimoniul instituției, instanța de fond comparând cele 43 file aferente unui număr echivalent de zile în care a lipsit nemotivat și în care a atestat în mod nereal că a efectuat curse cu cele 28 foi de parcurs, ce privesc zile aferente perioadei iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012 în care inculpatul C. a omis să insereze cursele efectuate, a constatat că apărarea inculpatului care arată că în perioada supusă analizei a efectuat în mod dovedit 29 de curse între destinațiile București și Focșani, pe care însă, în mod eronat, le-am inserat în alte zile decât cele efectuate, la intervale de o zi sau de 2-3 zile”, este pertinentă.

În urma comparării s-a constatat că a rezultat o suprapunere parțială, rămânând o diferență a numărului de foi de parcurs ce se raportează la zilele în care inculpatul C. a lipsit nemotivat dar a atestat în mod nereal că a efectuat curse, comparativ cu foile de parcurs ce privesc zilele aferente perioadei respective în care același inculpat a omis să insereze cursele efectuate.

În concluzie, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice” (art. 248 vechi C. pen.), neexistând niciun argument care să susțină că paguba cauzată patrimoniului unității prezintă o însemnătate. În condițiile în care paguba cauzată este lipsită de însemnătate (irelevantă), fapta poate să atragă numai răspunderea disciplinară a făptuitorului.

În ce privește infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (126 acte materiale) imputată inculpatului C.

Raportat la „atestarea în mod nereal, prin semnătură, în 55 de file ale condicii de prezență, că s-a aflat la locul de muncă”, instanța de judecată a învederat, sub aspectul elementelor de factură subiectivă ce țin de infracțiunea de abuz în serviciu, că în mod cert autorul C. nu a cunoscut elementele ce ar putea caracteriza existența infracțiunii, pliindu-se pe un anumit comportament în funcție de normele incidente în materie, de dispozițiile fișei postului ferme, care se impuneau. Așadar, a fost apreciată ca obiectivă apărarea inculpatului C., care deși a semnat condica de prezență și pentru zilele când a absentat de la sediul instituției, a comis fapta într-o notă vădită de nevinovăție, având reprezentarea că în tot intervalul respectiv a prestat munca specifică, l-a deservit pe inculpatul A.

Ca aspect de detaliu, instanța de fond a făcut trimitere la împrejurarea că, totuși, a rămas o diferență de cca. 7 zile de absențe nemotivate (din numărul total de 55 zile) a inculpatului C. și de atestare prin semnătură în filele condicii a prezenței la locul de muncă, pentru timpii respectivi inculpatului-judecător A. neimputându-se că ar fi absentat de la locul de muncă.

Raportat la acest ultim aspect, cel puțin în plan teoretic tipicitatea săvârșirii falsului intelectual ar fi realizată prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, având de decelat însă și asupra aspectului scopului întregii acțiuni infracționale, ce nu poate fi privit decât în forma sa unitară, actul de acuzare subliniind că acesta a fost – „pentru a-și ascunde absențele de la serviciu”.

Or, în mod cert, neputând defalca aspectul volitiv, în cauză lipsind elementul intențional al atestării acelor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, inculpatul C. manifestând, în genere, o atitudine transparentă și nu ascunsă asupra activității sale, atâta vreme cât avea reprezentarea că în continuu prestează munca specifică, respectiv îl deservește pe judecătorul A., și astfel are deplina justificare de a completa filele condicii de prezență.

În ceea ce privește „întocmirea cu date nereale a 71 foi de parcurs aferente unui număr echivalent de zile”, în același scop, „pentru a-și ascunde absențele de la serviciu”, instanța de fond a considerat că în plan teoretic există tipicitatea falsului intelectual, însă a apreciat că acestea reprezintă simple erori materiale în întocmirea foilor de parcurs, ceea ce exclude, de plano, întrunirea elementelor de factură subiectivă ce țin de infracțiunea de fals intelectual

În ce privește infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale), imputată inculpatului C.

Dată fiind interdependența dintre această infracțiune și cea premisă, vizând infracțiunea unică continuată de fals intelectual, vizând „întocmirea cu date nereale a 71 foi de parcurs aferente unui număr echivalent de zile pentru a-și ascunde absențele de la serviciu”, instanța de fond a apreciat că lipsa elementelor de tipicitate ce țin de infracțiunea de fals conduc la îndepărtare juridică de la incriminarea infracțiunii de uz de fals.

În ce privește prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale), imputată inculpatului C.

Raportat la infracțiunea unică continuată de fals în înscrisuri sub semnătură privată, reținută în același plan juridic și pentru inculpatul A., s-a detaliat că, „dacă în cazul infracțiunilor continuate de abuz în serviciu și fals intelectual, întemeierea soluțiilor de achitare s-a făcut, în principal, pe lipsa unor norme juridice clare, certe și a unor proceduri adiacente în materie, raportat la cererile pentru plata cheltuielilor de diurnă de detașare tocmai spațiul normativ de reglementare apare îndestulător în conturarea aceleiași soluții”.

În plan factual, cercetările au stabilit că inc. A. a încasat, aferent indemnizației de încadrare lunară, și diurnă de detașare. Din dispoziția inculpatului A., inc. C. și martora B. au participat la întocmirea cererilor de decont de diurnă, aferente lunilor iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012, pe care inc C., tot la solicitarea magistratului, le-a depus la compartimentul de specialitate. Cu excepția cererii pentru luna noiembrie 2012, semnată de inc. A., pe celelalte 4 vizând lunile iulie, septembrie, octombrie și decembrie 2012 semnătura magistratului a fost realizată, cu acordul său, de inc. C.

Rezumând, reprezentarea juridică a instanței de judecată raportat la această acuzație penală a fost aceea de a considera că aceste drepturi importante de natură salarială asociate (accesorii), cum este diurna de detașare, aferente indemnizației de încadrare lunară, nu își au temeiul de achitare în baza unei simple documentații justificative, ce ține de rigoarea gestiunii financiare, ci ope legis.

În concluzie, în contextul în care inculpatului A. nu i-a putut fi reținută, pentru argumentele aduse, infracțiunea unică continuată de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în același plan juridic fiind, nici coparticipantului C. – în calitate de autor sau instigator – nu i se poate imputa comiterea aceleași infracțiunii unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Pentru aceste considerente, raportând aspectele teoretice la întreaga motivare a instanței de judecată vizavi de acuzațiile penale aduse inculpaților, instanța de fond a reținut că în cauză se impune soluția unică de achitare aplicabilă ambilor, conform art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 lit. b) în referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen.

VI. În ce privește latura civilă a cauzei

Prima instanță a reținut că, dacă în cazul inculpatului A. soluția de achitare s-a prefigurat sub aspectul lipsei elementelor obiective și/sau subiective, în funcție de specificul fiecărei învinuiri în parte, în cazul inculpatului C., în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, problematica absențelor nemotivate de la serviciu a fost caracterizată, parțial, și prin prisma tipicității abstracte a unei abateri disciplinare – raportat la acea diferență de cca. 7 zile –, aceeași răspundere disciplinară fiind adusă în discuție și în ceea ce privește acuzația bazată pe întocmirea „foilor de parcurs” unde, circumscriindu-ne la faptele generatoare de prejudiciu, s-a reținut, în final, provocarea unei pagube ce nu prezintă însemnătate, relevanță penală.

Detaliul prezentat nu este lipsit de semnificație juridică întrucât, din economia disp. art. 25 rap. la art. 397 C. proc. pen., rezultă că doar o soluție de condamnare implică soluționarea pozitivă a acțiunii civile în procesul penal, iar în caz de achitare a inculpatului, numai pentru situația clasică vizând art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi C. proc. pen. - respectiv când fapta nu cade sub incidența legii penale, înscriindu-se în domeniul unui alt ilicit -, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.

Transpunând aserțiunile la concretețea speței, instanța de fond a respins acțiunea civilă formulată de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva inculpatului A., prin care s-a solicitat plata sumei de 66.942,05 RON la care se adaugă dobânda legală aferentă de la data cauzării prejudiciului până la data plății efective, constând în drepturi de natură salarială și asociate.

Totodată, a fost ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor imobile ale inculpatului A.

Cu privire la inculpatul C., în condițiile în care achitarea a fost dispusă în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi C. proc. pen., prima instanță a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva inculpatului C., ce a vizat plata sumei de 13.653,7 RON la care se adaugă dobânda legală aferentă de la data cauzării prejudiciului până la data plății efective, și a menținut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor imobile ale inculpatului.

B. Judecata în apel

I. Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și partea civilă Consiliul Superior al Magistraturii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 Judecători, la data de 10 iulie 2014, primul termen fiind fixat aleatoriu la data de 22 septembrie 2014.

În ședința publică din 27 octombrie 2014, luând act de manifestarea de voință a inculpaților, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, a procedat la audierea inculpaților, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, ulterior citirii și semnării lor de către inculpați.

În aceeași ședință de judecată, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, apreciind necesară perceperea în mod direct a probatoriului administrat în faza cercetării judecătorești, în temeiul art. 100 alin. (2) și (3) C. proc. pen. a admis cererea de probatorii formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și a dispus reaudierea tuturor martorilor propuși în actul de sesizare al instanței și audiați în fața instanței de fond, dar și a martorilor P., Q. și R., martori încuviințați de instanța de fond în apărarea inculpaților A. și C.

De asemenea, apreciind utilă și concludentă soluționării cauzei și proba cu înscrisuri solicitată de apărarea intimatului inculpat A., a dispus admiterea acesteia, înscrisurile fiind ulterior depuse la dosar.

Înalta Curte, completul de 5 Judecători, a procedat la audierea martorilor:

- E., F. și G.;

- J., D., B., H. și I.;

- K., L., M., N. și O.;

- R. și Q.;

- P..

Instanța de apel a admis solicitarea intimatului inculpat A. și a emis o adresă către partea civilă Consiliul Superior al Magistraturii cu referire la circumstanțele întocmirii foilor colective de prezență, răspunsul primit, însoțit de mai multe înscrisuri, fiind atașat la dosarul cauzei.

II. Motivele de apel formulate în cauză au vizat în esență următoarele:

1. Prin apelul promovat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a criticat soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:

a. Greșita achitare a inculpaților A. și C. pentru faptele pentru care aceștia au fost trimiși în judecată

b. Greșita soluționare a laturii civile atât cu privire la inculpatul A., cât și cu privire la inculpatul C.

În susținerea apelului, reprezentantul Ministerului Public a învederat că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpaților A., judecător și membru de drept cu activitate permanentă al C.S.M. la data faptelor și C., angajat al C.S.M. Astfel, prin demersurile infracționale derulate pentru a ascunde absența de la serviciu, inculpatul A. și-a încălcat atribuțiile profesionale și de demnitate publică, folosindu-se de calitatea de judecător și membru cu activitate permanentă al C.S.M. și a întocmit sau a participat la întocmirea a 10 documente (5 foi colective prezență și 5 cereri decont diurnă) care atestau în mod fals prezența sa la locul de muncă în București, la sediul C.S.M., iar pe baza acestora a determinat ordonatorul principal de credit, respectiv C.S.M. să îi achite o sumă totală necuvenită în cuantum de 66.942,05 RON.

În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului C., reprezentantul Ministerului Public a arătat că în calitate de angajat al C.S.M., respectiv de șofer al inculpatului A., aflat exclusiv în serviciul acestuia, a încălcat atribuțiile rezultate din contractul său de muncă și a întocmit 55 file condică de prezență și 71 foi de parcurs ale autovehiculului din dotare, determinând ordonatorul principal de credite, respectiv C.S.M. să-i plătească suma de 7668,09 RON reprezentând drepturi de natură salarială și asociate, precum și suma de 5.985,18 RON reprezentând contravaloarea combustibilului folosit în interesul său și al inculpatului A., ceea ce s-a soldat cu producerea unui prejudiciu în sumă totală de 13653,27 RON în patrimoniul CSM, corelativ cu obținerea de către inculpat a unui avantaj material în același cuantum.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, reprezentantul Ministerului Public a învederat că în mod greșit instanța de fond a înlăturat obligarea inculpatului A. de la plata prejudiciului produs și a lăsat nesoluționată latura civilă în ceea ce îl privește pe inculpatul C., în condițiile în care probatoriul administrat a relevat fără dubiu că în perioada de referință inculpații au absentat mai multe zile de la serviciu, dar cu toate acestea, în baza documentelor false întocmite, au pretins și încasat sume de bani (venituri din salarii, diurnă de detașare, contravaloare combustibil pentru curse neefectuate), deși nu aveau dreptul la acestea.

2. Prin apelul promovat, partea civilă Consiliul Superior al Magistraturii a criticat soluția instanței de fond doar sub aspectul laturii civile, apreciind că, în raport de temeiul de achitare invocat, instanța de fond ar fi trebuit să lase nesoluționată latura civilă și în cazul inculpatului A.

În concluziile scrise depuse la dosar ulterior motivării sentinței atacate și a formulării motivelor de apel, observând temeiul concret de achitare [art. 16 lit. b) teza a-II-a C. proc. pen.], partea civilă a solicitat, în principal, admiterea acțiunii civile și înlăturarea dispoziției privind ridicarea sechestrului, iar în subsidiar lăsarea nesoluționată a acțiunii civile și menținerea sechestrului asigurător.

III. Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate în cauză, dar și din oficiu conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, reține următoarele:

1. Aspecte prealabile

a. Așa cum se poate constata din considerentele hotărârii atacate, deși a pronunțat o soluție de achitare a inculpaților pentru infracțiunile imputate prin actul de sesizare, instanța de fond a reținut că „probele administrate în cauză au relevat, în afara oricărui dubiu, derularea faptică, pretins infracțională, anterior descrisă, petrecută în perioada iulie-decembrie 2012 (5 luni)”.

În acest sens, prima instanță a reținut în esență că:

- „probele administrate în cauză au relevat, așadar, în afara oricărui dubiu, că în perioada iulie - decembrie 2012, inc. A. a decis în mod suveran să participe doar la anumite activități ale Consiliului Superior al Magistraturii, în special la ședințele de Plen, ședințele secției pentru judecători și ale secției pentru judecători în materie disciplinară, absentând de la serviciu în cele 48 de zile individualizate”;

- „în paralel, inc. A. a întocmit sau participat la întocmirea celor 5 foi colective de prezență și 5 cereri de decont de diurnă pe care le-a depus, prin intermediul altor angajați ai C.S.M., la compartimentul de specialitate. Ordonatorul principal de credite a dispus, fără vinovăție, plata către inculpat a drepturilor bănești menționate”;

- absența inculpatului de la serviciu în zilele menționate în actul de sesizare a fost probată atât de declarațiile inculpatului (care a recunoscut că au fost zile în care nu s-a aflat la sediul C.S.M.), cât și de probele testimoniale care au fost administrate în cauză;

- suma totală suportată de angajatorul parte civilă, aferentă celor 48 de zile în care inculpatul A. a lipsit de la serviciu, este de 66.942,05 RON din care 42.200,73 RON venituri brute din salarii, 11.605.20 RON contribuții sociale și 13.136,12 RON diurnă de detașare;

- în mod similar, în privința inculpatului C., prima instanță a reținut „confirmarea imputărilor faptice” făcute acestuia prin actul de sesizare, care „survine, cu certitudine, în urma analizării și coroborării tuturor probelor administrate în cauză”;

- astfel, probatoriul administrat în cauză a dovedit că inculpatul C., în calitate de șofer desemnat să-l deservească pe inculpatul A., a absentat de la locul de muncă 55 de zile în perioada iulie-decembrie 2012, iar „pentru a-și disimula absențele de la serviciu, inc. C. a atestat în fals prin semnătură prezența sa la locul de muncă în 55 de file ale condicii de prezență aferente zilelor menționate”;

- de asemenea, „actele de urmărire penală efectuate au mai relevat că în intervalul de timp menționat inc. C. a folosit în interesul său și al inc. A., autoturismul din dotare, justificând consumul de combustibil cu 71 de foi de parcurs întocmite în fals, 43 aferente unui număr echivalent de zile în care a lipsit nemotivat și 28 în alte zile din același interval”;

- inculpatul C. a încasat de la C.S.M., pentru cele 55 de zile în care a absentat, drepturi de natură salarială și asociate totalizând 7668,09 RON (6.014,19 RON - venit brut realizat din salarii și 1.653,90 RON - contribuții sociale), beneficiind totodată decontarea cantității totale de 1016,54 litri combustibil în valoare de 5.985,18 RON.

b. Deși și-a însușit situația de fapt reținută în actul de sesizare, prima instanță a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunile menționate în rechizitoriu, considerând că sunt incidente disp. art. 16 lit. b) C. proc. pen., în ambele teze (fapta nu este prevăzută de legea penală; fapta nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege).

Astfel:

- în privința infracțiunilor de abuz în serviciu (participație improprie) și fals intelectual imputate inculpatului A., prima instanță a reținut „lipsa unor norme juridice și a unui regulament cadru ferm și unitar interpretat aplicabil în materie”, atât cu referire la plata integrală a drepturile de natură salarială și asociate, în condițiile în care inculpatul absentase de la serviciu 48 de zile, cât și la întocmirea foilor colective de prezență (inclusiv efectele juridice ale acestora);

- în privința infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată imputată aceluiași inculpat, s-a reținut că plata diurnei de detașare nu era condiționată de întocmirea unei documentații justificative, ci rezulta ope legis (soluția de achitare nu este justificată de un vid de reglementare, ci tocmai de legislația în vigoare);

- în privința infracțiunii de uz de fals imputată inculpatului A., soluția de achitare este justificată prin „interdependența dintre această infracțiune și cea premisă, vizând infracțiunea unică continuată de fals intelectual”;

- în privința infracțiunii de abuz în serviciu (participație improprie) imputată inculpatului C., prima instanță a reținut că absența acestuia nemotivată de la serviciu constituie abatere disciplinară și poate atrage sancțiuni disciplinare corelative; în privința decontării contravalorii combustibilului pentru curse neefectuate, paguba cauzată angajatorului este lipsită de însemnătate și poate atrage numai răspunderea disciplinară;

- în privința infracțiunii de fals intelectual, cu referire la semnarea filelor condicii de prezență pentru zilele în care a lipsit de la serviciu și la întocmirea cu date nereale a foilor de parcurs, instanța de fond a reținut, pe de o parte, că inculpatul C. „a comis fapta într-o notă vădită de nevinovăție, având reprezentarea că în tot intervalul respectiv a prestat munca specifică, l-a deservit pe inc. A.”, iar pe de altă parte, că operațiunea de completare a filelor condicii de prezență și a foilor de parcurs „presupunea un profund formalism”;

- în privința infracțiunii de uz de fals imputată inculpatului C., soluția de achitare este justificată, ca și în cazul coinculpatului A., prin „interdependența dintre această infracțiune și cea premisă, vizând infracțiunea unică continuată de fals intelectual”;

- în fine, în ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu referire la participația inculpatului C. la întocmirea cu date nereale a celor 5 cereri de decont diurnă ale inculpatului A., s-a reținut că „în contextul în care inculpatului A. nu i-a putut fi reținută, pentru argumentele aduse, infracțiunea unică continuată de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în același plan juridic fiind, nici coparticipantului C. – în calitate de autor sau instigator – nu i se poate imputa comiterea aceleași infracțiunii unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată”.

2. În ce privește soluția de achitare a inculpatului A. pentru infracțiunile imputate prin actul de sesizare

Analizând criticile formulate de Parchet prin raportare la considerentele care au stat la baza soluției de achitare dispusă în privința inculpatului A., instanța de apel, în opinie majoritară, reține următoarele:

a. absența nejustificată a unui membru al C.S.M. de la serviciu și consecințele acesteia cu privire la stabilirea drepturilor de natură salarială

Din analiza dispozițiilor Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii și ale Regulamentului de organizare și funcționare a acestuia, în forma în vigoare la data comiterii faptelor, prin raportare la conținutul concret al acuzațiilor aduse inculpatului A. în prezenta cauză, prezintă relevanță următoarele:

- Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.) funcționează ca organ cu activitate permanentă; membrii C.S.M. desfășoară activitate permanentă și își suspendă activitatea de judecător, respectiv de procuror până la încetarea mandatului (art. 23 din Legea nr. 317/2007);

- în termen de 15 zile de la ședința de constituire a C.S.M. se stabilesc atribuțiile și responsabilitățile fiecărui membru permanent, pe domenii de activitate [art. 22 alin. (3) din lege];

- atribuțiile C.S.M. prevăzute explicit de lege sunt cele referitoare la activitatea Plenului C.S.M. (cap. IV, secțiunea a 2-a), a secțiilor C.S.M. (cap. IV, secțiunea a 3-a) și în domeniul răspunderii disciplinare a magistraților (cap. IV, secțiunea a 4-a);

- în cadrul Consiliului ființează comisii pe domenii de activitate cu rol consultativ pentru Plen și secții (un membru C.S.M. poate face parte din cel mult 3 comisii; participarea membrilor comisiei la lucrările acesteia este obligatorie), precum și colective de lucru care efectuează deplasări la sediile instanțelor și parchetelor și organizează întâlniri cu judecătorii, procurorii și reprezentanții societății civile (un membru C.S.M. poate face parte dintr-un singur colectiv) - cap. VI¹ din Regulament;

- în ce privește statutul membrilor C.S.M. aceștia au calitatea de demnitar [art. 54 alin. (1) din lege], iar membrii care au calitatea de judecător sau procuror răspund civil, disciplinar și penal, în condițiile legii [art. 56 alin. (1) din lege].

Referitor la atribuțiile unui membru C.S.M., din declarațiile tuturor martorilor reaudiați în cauză în această calitate de către instanța de apel (E., J., D., O., N. și P.) rezultă că activitatea desfășurată era una complexă, în sensul că nu se limita la exercitarea atribuțiilor strict prevăzută de lege (prezența la lucrările Plenului și ale secțiilor, inclusiv în materie disciplinară), ci presupunea și alte activități, cum ar fi cele din comisiile organizate la nivelul C.S.M., deplasări în teritoriu, primirea unor delegații străine.

În ce privește caracterul permanent al activității desfășurată de un membru ales al C.S.M., aceasta trebuie înțeleasă în primul rând prin raportare la atribuțiile ce au revenit acestuia anterior dobândirii acestei calității, în sensul că judecătorul sau procurorul ales în C.S.M. nu mai poate exercita pe durata mandatului activitățile de judecată, respectiv de efectuare a actelor de urmărire penală.

În altă ordine de idei însă, este evident că ulterior alegerii sale în C.S.M., activitatea unui membru se desfășoară în fiecare zi, fără ca aceasta să însemne obligația prezenței zilnice la sediul instituției, în condițiile în care așa cum o dovedește probatoriul testimonial menționat anterior, această activitate presupune inclusiv deplasări în teritoriu sau în străinătate în interes de serviciu.

Strict legal însă, activitatea unui membru al C.S.M. presupune exercitarea atribuțiilor în cadrul ședințelor de Plen și secții (inclusiv în materie disciplinară), neexistând o obligație prevăzută de lege de a face parte din comisii sau colective de lucru (prezența la comisii este obligatorie numai pentru membrii C.S.M. care și-au exprimat opțiunea de a fi și membru al unei asemenea comisii) ori de a participa la alte activități inerente acestei calități (deplasări în teritoriu, primirea unor delegații etc.).

Cu alte cuvinte, exceptând atribuțiile strict prevăzute de lege, participarea la alte activități ține de modul în care fiecare membru ales al C.S.M. înțelege să-și exercite mandatul primit din partea alegătorilor, fără a putea influența drepturile de natură salarială cuvenite potrivit legii.

În ce privește salarizarea membrilor C.S.M., deși Legea nr. 317/2004 le recunoaște calitatea de demnitar, aceasta nu se regăsește reglementată corespunzător și în legislația salarială, respectiv Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice.

În concret, calitatea de membru C.S.M. nu se regăsește între funcțiile de demnitate publică, alese sau numite, prevăzute în anexa I capitolul IV din Legea nr. 284/2010, a căror unică formă de remunerare constă în plata unei indemnizații fixe. Salarizarea membrilor aleși ai C.S.M. se face în conformitate cu prevederile anexei VI - familia ocupațională de funcții bugetare „justiție” -, iar indemnizațiile acordate acestora nu sunt în cuantum fix, ci includ și sporurile prevăzute de lege pentru toți magistrații.

Prin urmare, chiar dacă sunt asimilați demnitarilor, salarizarea membrilor aleși ai C.S.M. nu se face potrivit dispozițiilor legale aplicabile acestora, ci potrivit reglementărilor speciale aplicabile personalului din justiție, mai exact judecătorilor și procurorilor.

În altă ordine de idei, statutul de demnitar nu presupune prin el însuși încasarea necondiționată a indemnizației cuvenite potrivit legii, independent de exercitarea în concret a atribuțiilor ce revin persoanei în cauză.

În acest sens, potrivit art. 29 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și senatorilor, în forma în vigoare la data săvârșirii faptelor, participarea la lucrările Camerei din care fac parte deputații și senatorii reprezintă o obligație legală, morală și regulamentară, iar potrivit art. 30 din aceeași lege, deputatul și senatorul care absentează nemotivat de la 5 ședințe ale Camerei sau de la 3 ședințe ale comisiei parlamentare din care face parte pierde drepturile la indemnizație, la diurnă și celelalte drepturi bănești corespunzătoare perioadei în care a lipsit.

În ce privește posibilitatea acordării indemnizației cuvenite membrilor C.S.M. în funcție de participarea acestora la ședințe, cu consecința micșorării corespunzătoare a acesteia în caz de absență nemotivată, instanța de apel, în opinie majoritară, constată că această problemă a format obiectul punctului de vedere din 03 noiembrie 2005 întocmit de Direcția legislație, documentare și contencios din cadrul C.S.M. și însușit de Plen în ședința din 09 noiembrie 2005, în sensul că de lege lata acest lucru nu ar fi posibil, ci ar necesita o modificare legislativă.

În ce privește absența de la serviciu, potrivit art. 99 lit. k) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în forma în vigoare la data săvârșirii faptelor, constituie abatere disciplinară absențele nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct activitatea instanței ori a parchetului.

Aceasta abatere disciplinară este aplicabilă deopotrivă judecătorilor sau procurorilor, membri aleși ai C.S.M. având în vedere disp. art. 56 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, însă reținerea răspunderii disciplinare într-o asemenea situație este în mod evident condiționată de neîntrunirea elementelor constitutive ale unei infracțiuni, cum ar fi de pildă situația falsificării unor înscrisuri și utilizarea acestora în scopul ascunderii faptei comise și încasării integrale a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada respectivă.

Cu alte cuvinte, sancționarea disciplinară într-o asemenea ipoteză este independentă de încasarea efectivă a unor drepturi necuvenite, însă în măsura în care această din urmă consecință a fost rezultatul unor manopere frauduloase din partea magistratului în cauză, nu ne mai aflăm pe tărâmul răspunderii disciplinare, ci a celei penale.

Concluzionând, deși activitatea membrilor C.S.M. este una complexă, derivând din însuși caracterul ei permanent, remunerarea acestora este condiționată de exercitarea atribuțiilor strict determinate de lege (prezența la ședințele de Plen și secții, inclusiv în materie disciplinară); neimplicarea membrilor C.S.M. în celelalte activități menționate anterior sau lipsa de la acestea, țin de modul în care fiecare membru înțelege să-și exercite funcția în care a fost ales, neavând însă consecințe în planul drepturilor salariale (indemnizației) cuvenite potrivit legii.

b. absența nejustificată a unui membru al C.S.M. de la serviciu și consecințele acesteia cu privire la diurna de detașare

Diurna este unul dintre drepturile de care beneficiază personalul autorităților și instituțiilor publice pe perioada detașării și se concretizează în plata unei sume de bani a cărei finalitate este compensarea cheltuielilor de hrană efectuate de salariat atunci când se află în interes de serviciu într-o altă localitate.

În privința magistraților, diurna de detașare este reglementată O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.

Potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din acest act normativ, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, care sunt detașați sau delegați în altă localitate decât cea de domiciliu, beneficiază, pe toată durata delegării sau detașării, de diurnă în cuantum de 2% din indemnizația de încadrare brută lunară, dar nu mai puțin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unitățile bugetare.

Potrivit art. 10 alin. (8) din același act normativ, președintele, vicepreședintele și membrii Consiliului Superior al Magistraturii, dacă nu au domiciliul în municipiul București, beneficiază de drepturile prevăzut la art. 13, așadar și de diurna de detașare.

Deși cadrul normativ în vigoare (O.U.G. nr. 27/2006, ca reglementare specială și H.G. nr. 1860/2006, ca reglementare generală) nu o prevede în mod expres, este evident că diurna de detașare este strâns legată de perioada efectivă în care salariatul se află într-o altă localitate decât cea în care domiciliază, căci numai într-o asemenea ipoteză se pune problema compensării cheltuielilor de hrană.

În acest sens, instanța de apel, în opinie majoritară face trimitere inclusiv la reglementări legale cu caracter adiacent, cum sunt cele în materia tichetelor de masă.

Astfel, potrivit art. 11 din Normele de punere în aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, aprobate prin H.G. nr. 5/1999 și aflate în vigoare în perioada în care au fost comise faptele deduse judecății, angajatorii nu pot acorda mai mult de un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare; nu se consideră zile lucrătoare perioadele în care salariații sunt delegați sau detașați în afara localității în care își au locul permanent de muncă și primesc indemnizație zilnică sau lunară de delegare sau detașare.

Rațiunea reglementării acestei situații de excepție rezidă în natura tichetelor de masă, care potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998 reprezintă o alocație individuală de hrană.

Or, în situația în care o persoană este detașată și primește diurnă de detașare, ea nu mai este îndreptățită și la tichete de masă, tocmai datorită similitudinii celor două categorii de drepturi din perspectiva finalității lor (compensarea cheltuielilor de hrană ale unui salariat pentru zilele lucrătoare).

Revenind la situația magistraților, având în vedere că diurna de detașare se calculează prin raportare la indemnizația de încadrare brută lunară, iar aceasta din urmă are în vedere exclusiv zilele lucrătoare, este evident că și diurna de detașare va fi acordată doar pentru zilele lucrătoare în care magistratul s-a aflat în ipoteza reglementată de lege, adică în altă localitate decât cea de domiciliu.

În aceste condiții, acceptând ideea că plata indemnizației de încadrare este condiționată în esență de exercitarea de către membrul C.S.M. a atribuțiilor strict prevăzute de Legea nr. 317/2004, iar nu de prezența zilnică la sediul instituției, în cazul diurnei de detașare aceasta se calculează prin raportare la numărul de zile lucrătoare în care membrul C.S.M. cu domiciliul într-o altă localitate s-a aflat la București (sediul instituției), căci cele două categorii de drepturi au o natură juridică diferită.

Prin urmare, diurna de detașare nu se datorează ope legis, ci este condiționată de prezența membrului C.S.M. în București în fiecare zi lucrătoare a lunii pentru care se solicită plata acestui drept, împrejurare care este dovedită prin mențiunile din foile colective de prezență verificate și însușite prin semnătură de către persoana în cauză, ceea ce conferă respectivelor înscrisuri aceleași efecte pe care le-ar avea niște declarații de proprie răspundere cu privire la aspectele consemnate (în speță, prezența în București unde se află sediul C.S.M.).

Toate aceste considerații de ordin teoretic sunt susținute și de situația concretă de la nivelul C.S.M., în sensul că diurna de detașare este condiționată de prezența la serviciu (la sediul C.S.M. din București) a membrului C.S.M. care o solicita.

Sunt relevante în acest sens declarațiile membrilor C.S.M. reaudiați direct și nemijlocit de către instanța de apel, care au făcut referire inclusiv la un episod petrecut la începutul anului 2012 în care s-a ridicat problema achitării diurnei pentru inculpatul A. care absentase de la serviciu o perioadă mai lungă de timp, aparent din cauza timpului nefavorabil:

- „am spus la nivelul CSM că, dacă se pretinde plata unei diurne, este normal ca persoana în cauză să fie la serviciu. (…) Îmi amintesc, însă, de un episod și o discuție la nivelul CSM, când i s-a reproșat (nn: inculpatului A.) faptul că, din cauza vremii nefavorabile, deși nu a fost la sediul CSM circa două săptămâni, el a cerut totuși plata diurnei pentru zilele respective, iar eu am susținut faptul că nu este normal să iei diurnă atunci când nu ești la serviciu. Această afirmație am făcut-o cu titlu de principiu în ședința CSM, la care participa majoritatea consistentă a membrilor săi. Discuția, cu acea ocazie, a fost deschisă de către Președintele CSM” (declarație martor E.);

- „În privința celorlalți membri CSM care nu locuiesc în București, în situația în care nu suntem în București ne facem cereri de concediu de odihnă, cu excepția cazurilor în care ne aflăm într-o deplasare în teritoriu. (…) A existat o discuție legată de lipsa inculpatului A. la începutul anului 2012, când, din cauza vremii nefavorabile, acesta a lipsit mai multe zile de la CSM. Discuția a fost una informală, în care s-a spus (mi-a aduc aminte despre d-l judecător E.) că nu este normal ca cineva să absenteze de la sediul CSM și să ia diurna aferentă. Cred că a mai existat o discuție în care d-l judecător E. a mai afirmat lucrul că nu este moral să încasezi o diurnă pentru o activitate neprestată” (declarație martor D.);

- „A existat un moment mai tensionat în februarie 2012, când urmare a lipsei inculpatului timp de 2 săptămâni anunțată pe mail-ul instituției și motivată de condițiile meteo nefavorabile, am decis ca pentru acea perioadă să nu i se plătească diurna de detașare pe baza foii colective de prezență pe care inculpatul o atestase în baza căreia a rezultat că acesta a fost la serviciu in toată această perioadă. Mi s-a reproșat in proxima ședință de plen că nu am avut o atitudine colegială în această situație, inculpatul A. fiind susținut de domnul judecător Dumbravă, domnul procuror W. Ceilalți membrii CSM mi-au împărtășit soluția și îmi amintesc că cel mai vocal a fost domnul judecător E., acesta reproșând faptul că unii stau acasă și iau bani mai mulți decât ceilalți. (…) Personal primesc diurnă de detașare întrucât am stabilit domiciliul in afara Bucureștiului. Sper ca plata diurnei de detașare să se facă în privința mea in funcție de prezența mea la serviciu. Precizez că ori de câte ori nu vin la serviciu toată ziua îmi fac cerere de concediu, iar aceasta ar trebui să fie avută în vedere la plata diurnei” (declarație martor O.);

- „Știu că a existat la începutul anului 2012 situația in care inculpatul a absentat de la serviciu o săptămână sau două, motivând acest lucru prin vremea nefavorabilă (deși eu locuiesc în Bacău mai departe de localitatea sa de domiciliu și eu am putut veni la ședințele consiliului). Ca urmare a lipsei sale de la serviciu nu i s-a acordat diurna pentru perioada respectivă, lucru pe care acesta l-a contestat verbal, considerând că este o chestiune abuzivă fără însă a formula și o contestație în scris. Nu rețin circumstanțele în care am realizat că inculpatul a lipsit în acea perioadă de la serviciu, nu cred că a anunțat pe cineva că nu vine in perioada aceia de la consiliu. A existat o discuție informală în plen pe această temă și din câte îmi amintesc nu a existat nici o opinie contrară deciziei de a nu se plăti diurna în acea situație” (declarație martor N.);

- „În privința diurnei de detașare acordată în baza O.G. nr. 27/2006 aceasta era condiționată de prezența membrului CSM in București, aceasta fiind interpretarea CSM. Până la începutul anului 2015, persoanele care erau îndreptățite la un asemenea drept completau o cerere în care indicau doar luna calendaristică pentru care se solicita plata diurnei. Începând cu ianuarie 2015 constatându-se că nu există o procedură în legătură cu plata diurnei s-a emis o decizie de către președintele CSM in baza căreia persoana care solicită plata diurnei trebuie să precizeze numărul zilelor lucrătoare pentru care se solicită plata în baza O.G. nr. 27/2006, precum și eventualele situații în care s-a găsit în luna respectivă care l-ar îndritui la plata diurnei de deplasare internă sau externă, ori a zilelor în care s-a aflat în concediu” (declarație martor P.)

De asemenea, relevante sunt și declarațiile persoanelor angajate la Direcția economică din cadrul C.S.M. direct implicate în calcularea diurnelor de detașare:

- „În legătură cu cererile de acordare a diurnelor arăt că acestea erau niște cereri tipizate care se completau doar cu numele petentului și luna pentru care se solicita diurna, cererile fiind semnate de către petent și depuse la cabinetul președintelui CSM. Ulterior, cererile erau vizate de către președinte și trimise la Direcția Economică, ajung la mine. Primind cererile analizam, pe baza foii de prezentă dacă persoana în cauză s-a aflat in perioada analizată în concediu de odihnă sau medical, ori dacă aveau vreo deplasare în tară, scăzând corespunzător aceste zile din zilele lucrătoare ale lunii. Diurna rezulta din înmulțirea indemnizației de încadrare, procentul de 2% și cu numărul de zile în care persoana petentului s-a aflat la sediul CSM. (…) Pentru mine esențială era analizarea foi colective de prezență, căci din aceasta rezulta perioada in care persoana in cauză s-a aflat la CSM și în funcție de aceasta se calcula în mod corespunzător diurna de detașare. În cazul unei deplasări în interes de serviciu în țară, membrul CSM nu mai primea diurnă de detașare, ci diurnă de deplasare. (…) Cererea de acordare a diurnei făcea referire doar la luna calendaristică. În cerere nu se făceau mențiuni suplimentare referitoare la eventualele zilei din luna pentru care se solicita plata diurnei, care ar fi trebuit deduse potrivit criteriilor expuse anterior (concediu de odihnă, etc) din numărul de zile lucrătoare aferente lunii pentru care se solicita plata diurnei” (declarație martor R.);

- „Foile colective de prezență erau folosite și pentru decontarea diurnei de detașare în cazul membrilor CSM care se aflau într-o asemenea situație. În cazul diurnei se făcea cerere de către membru CSM cu indicarea doar a lunii pentru care se solicita plata, iar nu a zilelor exacte din luna respectivă. Calculul diurnei se făcea luând în considerare foaia colectivă de prezență pentru luna pentru care se solicita diurna” (declarație martor M.).

c. natura și efectele juridice ale foilor colective de prezență întocmite în cazul unui membru al C.S.M.

În privința foilor colective de prezență, instanța de apel, în opinie majoritară reține că:

- foile colective de prezență au fost introduse ca urmare a controlului Curții de Conturi a României efectuat în anul 2011, care a constatat, printre altele, că pentru membrii CSM nu există o evidență privind prezența la serviciu, astfel că lipsește documentul justificativ pentru plata drepturilor salariale și a drepturilor asociate acestora.

În acest sens, sunt relevante următoarele constatări ale Curții de Conturi:

- „din verificările efectuate de echipa de audit public extern asupra documentelor financiar-contabile, s-a constatat că statele de salarii întocmite pentru membrii C.S.M. nu au la bază documente justificative (foaie colectivă de prezență), așa cum prevăd dispozițiile O.M.F.P. nr. 3512/2008 privind documentele financiar contabile și ale art. 6 din Legea nr. 82/1991 legea contabilității. (…) se recomandă C.S.M. să ia măsuri pentru respectarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 82/1991 legea contabilității. Termen de realizare: 31 decembrie 2011” (raport de audit financiar încheiat la 13 iulie 2011 și decizia nr. XII din 20 iulie 2011 a Curții de Conturi, Departamentul XII - Direcția 1);

- punctul de vedere exprimat de C.S.M. cu ocazia controlului, în sensul că „membrii Plenului C.S.M. au statut de demnitari și s-a considerat că nu este necesar” să se întocmească documente justificative care să stea la baza statelor de salarii, nu a fost acceptat de echipa de audit a Curții de Conturi, întrucât „nu s-a putut invoca vreun act normativ prin care persoanele care au calitatea de demnitar să fie exceptate” (proces-verbal de constatare încheiat la 13 iulie 2011 de echipa de audit a Curții de Conturi și semnat de președintele C.S.M.).

- implementarea foilor colective de prezență a fost acceptată de către toți membrii C.S.M., acestea reprezentând documentele justificative pentru plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi asociate, în baza acestora fiind stabilit și numărul de zile pentru care se acorda diurna de detașare pentru membrii CSM detașați.

În acest sens, este în primul rând de observat că prin adresa din 5 ianuarie 2012 președintele C.S.M., judecător J. a comunicat Curții de Conturi, Departamentul XII - Direcția 1 că „urmare a deciziei nr. XII din 20 iulie 2011 (…) în urma efectuării misiunii de audit financiar asupra contului de execuție pe anul 2010 la Consiliul Superior al Magistraturii (…) au fost implementate toate măsurile stabilite prin decizia sus menționată”.

Totodată, din verificarea prin sondaj a modului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizia arătată, s-a reținut că „C.S.M. a întocmit foi colective de prezență, așa cum rezultă din Anexa 3.2. pentru un număr de 14 membri (aleși) ai C.S.M. cu activitate permanentă în anul 2001”.

Aceste înscrisuri se coroborează cu declarațiile membrilor C.S.M., audiați nemijlocit de către instanța de apel în calitate de martori:

- „este real faptul că la sfârșitul fiecărei luni semnam o foaie cuprinzând niște cifre, reprezentând zilele lunii respective, iar această foaie atesta prezența membrului CSM în acea lună. Pentru mine, acea foaie nu avea o valoare, o semnam sau o vizam pur și simplu” (declarație martor E.);

- „în privința foilor colective de prezență, decizia întocmirii lor a fost luată în primăvara anului 2011, urmare unei discuții cu managerul economic al C.S.M., care la rândul său mi-a invocat un raport al Curții de Conturi din anul 2010, care nu punea în discuție explicit întocmirea acestor foi, dar care spunea că în spatele statului de plată trebuie să existe niște documente justificative (…) Întocmirea acestor foi de prezență mi-a părut un demers lipsit de valoare juridică” (declarație martor J.);

- „în anul 2012, urmare unui control al Curții de Conturi din anul anterior, s-a hotărât ca fiecare membru CSM să întocmească o foaie colectivă de prezență. Nu îmi amintesc să fi existat vreo decizie scrisă în acest sens sau comunicată tuturor într-un cadru oficial de către conducerea de atunci a consiliului. Cert este că aceste foi erau completate electronic la nivelul contabilității și resurselor umane, fiind evidențiate distinct zilele de prezență și absență din luna respectivă, cred că, în cazul prezenței, era trecută cifra 8, aferentă a opt ore de muncă. De asemenea, erau trecute situațiile de concedii, dar nu și de deplasările în teritoriu. Eu am înțeles că aceste foi sunt întocmite și cerute de departamentul contabilitate pentru drepturile aferente” (declarație martor D.);

- „în anul 2011 a existat un control al Curții de Conturi care a constatat mai multe nereguli inclusiv cu privire la acordarea diurnei de detașare și la lipsa unor documente justificative prin care să se evidențieze prezența membrilor CSM. Întocmirea foilor colective de prezență a fost o obligație impusă de Curtea de Conturi cu termen de îndeplinire pe parcursul anului 2012, iar eu personal am considerat că întocmirea acesteia este benefică atât pentru angajat cât și pentru angajator căci astfel se evidențiază situația zilelor de concediu, al deplasărilor etc. A existat o decizie a președintelui CSM încă din toamna anului 2011 care impunea ca fiecare membru CSM să își semneze foaia colectivă de prezență asumându-și prin propria semnătură cele menționate in cuprinsul foii (nu putea nimeni altcineva să facă o asemenea afirmație). Nu a existat nici o obiecție din partea membrilor CSM cu privire la necesitatea întocmirii acestor foi nici în anul 2011 și nici în anul 2012 in condițiile în care întocmirea foilor fusese impusă de Curtea de Conturi” (declarație martor O.);

- „în privința foilor colective de prezență acestea nu s-au ținut la începutul anului 2011 și decizia ca să le întocmim a fost luată în a doua jumătate a anului 2011 de către președintele de atunci ca urmare a concluziilor a unui control al Curții de Conturi fără a putea preciza exact dacă acea dispoziție a fost una scrisă. Nu-mi amintesc de vreo discuție a președintelui de atunci cu membrii CSM referitoare la necesitatea întocmirii acestor foi de prezență, iar in cadrul plenului nu s-a exprimat nici o obiecție în legătură cu întocmirea acestor foi. Rețin doar faptul că acel control al Curții de Conturi constatase că nu există o formă de evidență a prezenței magistraților, membrii CSM în directă legătură cu modul de calcul al diurnei de detașare care se acordă doar in situația in care un membru CSM era în București ori intr-o deplasare internă sau externă. (…) Consider că această foaie e de fapt o declarație pe proprie răspundere a membrului CSM prin care acesta atestă sub semnătură prezența sau, dimpotrivă absența de la CSM în luna respectivă, iar avizul președintelui CSM pe această foaie are valoarea unui „bun de plată.” (declarație martor N.);

- „După momentul investirii mele ca și membru CSM am luat legătura cu managerul economic al instituției care mi-a comunicat faptul că urmare a unui control al Curții de Conturi din anul 2010 sau 2011 la nivelul CSM s-a instituit o procedură de consemnare a prezenței în București a membrilor CSM concretizată în întocmirea unor așa zise foi colective de prezență. Personal nu am văzut rostul întocmirii unui asemenea document, însă am preluat această procedură ca atare, constatând astfel că la sfârșitul fiecărei luni se întocmea de către un funcționar de la departamentul economic o foaie care în fapt era individuală pentru fiecare membru CSM și în care, din discuțiile purtate cu alți membrii CSM, am constatat că se marca prezența fiecărui membru CSM în luna calendaristică prin marcarea in dreptul fiecărei zile lucrătoare a unor semne precum x, p sau 8. Am întrebat managerul economic de ce se trece cifra 8, căci aceasta dacă se referă la numărul de ore lucrate in fiecare zi nu ar permite încasarea diurnei de detașare care este condiționată de o perioadă de minim 12 ore. Mi s-a răspuns că aceasta este procedura și m-am conformat la ea” (declarație martor P.).

De asemenea, este relevantă și declarația martorei M., directorul Direcției economic și administrativ din cadrul C.S.M.:

- „În urma unui control al Curții de Conturi, finalizat la sfârșitul anului 2011 a fost o recomandare (de) la corpul de control, în sensul de a se întocmi asemenea foi la toți membrii CSM. Nu a existat un act care să stea la baza întocmirii acestor foi, cum ar fi o hotărâre a plenului CSM sau vreo dispoziție a ordonatorului principal de credit, însă pe cale informală președintele de la acea dată mi-a transmis că urmează să întocmim asemenea foi la toți membrii CSM. Bănuiesc că președintele a discutat cu membrii CSM această problemă de vreme ce in luna următoare am avut foile semnate de toți membrii CSM. Nu am cunoștință despre existența vreunei controverse în legătură cu necesitatea întocmirii acestor foi nici in mandatul vechiului CSM și nici in mandatul celui actual, cel puțin la sfârșitul anului 2011 începutul anului 2012. Pe baza acestor foii colective de prezență se stabileau drepturile salariale, dar și cele privind diurna”.

Din adresa de răspuns din 20 februarie 2015 depusă de Consiliul Superior al Magistraturii la solicitarea instanței de apel rezultă că „nu a fost identificată nicio decizie scrisă a președintelui C.S.M. referitoare la întocmirea foilor colective de prezență, urmare a misiunii de audit financiar asupra contului de execuție pe anul 2010, efectuată în perioada 04 aprilie 2011-13 iulie 2011 de către Curtea de Conturi”.

Coroborând toate aceste mijloace de probă, instanța de apel, în opinie majoritară, reține că întocmirea foilor colective de prezență pentru fiecare membru ales al C.S.M. a fost o măsură stabilită de conducerea acestui organism pentru a elimina deficiențele constatate în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi în anul 2011.

În acest context, este lipsită de relevanță împrejurarea că actul de dispoziție al președintelui C.S.M. nu s-a concretizat într-o decizie scrisă a acestuia, câtă vreme probatoriul administrat în cauză a demonstrat în mod indubitabil că toți membrii C.S.M. au cunoscut și s-au conformat dispoziției de a se întocmi lunar foi de prezență, cenzurând personal sub aspectul corectitudinii datele înscrise în ele de către angajații Direcției economice referitoare la prezența fiecărui membru C.S.M.

Mai mult, deși din declarațiile unora dintre membrii C.S.M. audiați în cauză a rezultat că aceștia au avut dubii cu privire la necesitatea și efectele juridice ale acestor documente (justificate prin calitatea lor de demnitari ori prin caracterul nenormat al muncii desfășurate), probatoriul administrat în cauză a dovedit că niciunul dintre membrii C.S.M. nu a ridicat vreo obiecție în legătură cu întocmirea acestor foi de prezență, fiind pe deplin conștienți că aceasta este o măsură de remediere a deficiențelor constatate de Curtea de Conturi.

De altfel, este de observat că C.S.M. a comunicat oficial Curții de Conturi că au fost implementate toate măsurile stabilite prin actul de control, cu precizarea că în conținutul acestuia s-a reținut ca abatere inexistența unor documente justificative care să stea la baza statelor de salarii pentru membrii C.S.M. și s-a fixat un termen de remediere a acesteia sfârșitul anului 2011 (31 decembrie 2011).

Prin urmare, în cauză nu interesează cât de agreată a fost în fapt măsura impusă de controlul Curții de Conturi, ci doar împrejurarea că întocmirea foilor colective de prezență a fost o realitate ce a avut la bază un act de dispoziție al ordonatorului principal de credite, care de altfel nu a contestat în condițiile legii actul de control și deficiențele constatate de acesta.

În ce privește natura juridică a foilor colective de prezență, acestea au constituit un document justificativ impus de legislația contabilă, care să stea la baza statelor de salarii, dar și a celorlalte drepturi cuvenite membrilor C.S.M. (a se vedea diurna de detașare).

În acest sens, mențiunile din foile colective de prezență aveau efecte juridice cu privire la natura și cuantumul drepturilor plătite membrilor C.S.M., în funcție de situația concretă în care aceștia s-au aflat în luna pentru care s-a întocmit documentul (prezență efectivă, deplasare în țară/străinătate, concediu de odihnă/medical).

d. analiza propriu-zisă a acuzațiilor aduse inculpatului A.

Odată tranșate aspectele de ordin principal și teoretic expuse anterior, instanța de apel, în opinie majoritară, constată că faptele imputate inculpatului A. prin actul de sesizare întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată, astfel încât soluția de achitare dispusă de instanța de fond este nelegală.

În ce privește infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 248 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. (10 acte materiale).

În concret, prin actul de sesizare s-a imputat inculpatului faptul că în lunile iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012, în mod repetat, la diferite intervale de timp (lunar) și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale l-a determinat cu intenție pe ordonatorul principal de credite al CSM să-și încalce, fără vinovăție atribuțiile de serviciu specifice funcției, dispunând, pe baza a 10 documente justificative falsificate de inculpat, respectiv 5 foi colective de prezență și 5 cereri pentru plata cheltuielilor de diurnă de detașare, plata integrală a drepturilor de natură salarială și asociate (venitul brut, contribuțiile sociale datorate de angajator și indemnizația de diurnă de detașare) aferente unui număr de 48 de zile în care a absentat nemotivat de la serviciu, ceea ce a avut drept rezultat producerea în patrimoniul CSM a unui prejudiciu în sumă de 66.942,05 RON constând în drepturi de natură salarială și asociate (din care 13.136,12 RON diurnă de detașare), corelativ cu obținerea de către inculpat a unui avantaj patrimonial în același cuantum.

În ce privește situația de fapt, aceasta este necontroversată, fiind acceptată ca dovedită atât de către prima instanță, cât și de către inculpat, fie în mod explicit (prin declarațiile date în cauză), fie în mod tacit (prin neatacarea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, inculpatul a achiesat în totalitate nu doar la soluția pronunțată în cauză, ci și la considerentele care au stat la baza acesteia).

În fața instanței de apel, inculpatul a solicitat însă excluderea unor mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, cu referire la datele necesare pentru urmărirea și identificarea sursei, destinației, datei, orei și duratei comunicărilor electronice ale inculpatului în perioada iulie-decembrie 2012, precum și pentru identificarea tipului de comunicare, a echipamentului de comunicație și a locației acestuia, ce au fost puse la dispoziția organelor de urmărire penală de către SC Y. SA, cu autorizarea judecătorului, în temeiul Legii nr. 82/2012, constatată ca fiind neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 440 din 8 iulie 2014 a Curții Constituționale.

Instanța de apel, în opinie majoritară, reține că potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, începând cu data publicării lor în Monitorul Oficial al României.

În ce privește decizia invocată, în considerentele acesteia se arată explicit că „de la publicarea deciziei Curții Constituționale a României, furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului nu mai au nici obligația, dar nici posibilitatea legală de a reține anumite date generate sau prelucrate în cadrul activității lor și de a le pune la dispoziția organelor judiciare și ale celor cu atribuții în domeniul siguranței naționale”, precum și faptul că „organele judiciare și organele de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale nu mai au acces la datele care au fost reținute și stocate deja în baza Directivei 2006/24/CE și a Legii nr. 82/2012 în vederea utilizării lor în cadrul activităților definite de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 82/2012”.

Prin urmare, efectele acestei decizii au în vedere exclusiv reținerea datelor prevăzut de art. 3 din Legea nr. 82/2012 (ca obligație și posibilitate a furnizorilor de rețele publice de comunicații electronice și de servicii de comunicații electronice destinate publicului), respectiv accesul la aceste date (ca posibilitate a organelor judiciare și a celor cu atribuții în domeniul siguranței naționale), ca acțiuni viitoare, fără ca aceste efecte să fie extinse și asupra utilizării și valorificării datelor deja reținute și accesate anterior publicării deciziei în Monitorul Oficial, cum se solicită în prezenta cauză.

În acest sens, instanța de apel, în opinie majoritară, reține că utilizarea și valorificarea datelor prevăzute de Legea nr. 82/2012 este o activitate separată și ulterioară de reținerea și accesul la aceste date; or, în speță, datele în litigiu au fost reținute de furnizorul de servicii și accesate de organul de urmărire penală mai înainte de pronunțarea și publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 440/2014, astfel încât, în cauză, se pune doar problema utilizării și valorificării acestora, care nu cad sub incidența acestei decizii, căci aceasta ar echivala cu o retroactivitate a ei.

Prin urmare, dincolo de împrejurarea că inculpatul A. nu a atacat sentința primei instanțe, solicitarea acestuia de excludere a mijloacelor de probă obținute prin utilizarea și valorificarea datelor prevăzute în art. 3 din Legea nr. 82/2012, nu poate fi primită.

Pe fondul cauzei, așa cum a reținut și instanța de fond, probatoriul administrat în cauză a demonstrat că în perioada iulie-decembrie 2012 inculpatul A. a lipsit nemotivat de la serviciu 48 de zile, perioadă de timp pentru care a beneficiat atât de drepturi salariale propriu-zise (indemnizație), cât și de diurnă de detașare, pe baza foilor colective de prezență ce au cuprins date nereale cu privire la prezența inculpatului la serviciu în perioada de referință, pe care acesta și le-a însușit prin verificarea și semnarea înscrisurilor respective.

În privința drepturilor salariale propriu-zise, în acord cu cele expuse anterior în considerentele prezentei decizii, dar și cu probatoriul administrat în cauză, instanța de apel, în opinie majoritară reține că, deși inculpatul a lipsit în mod deliberat și nemotivat 48 de zile de la serviciu, acesta a fost prezent la ședințele de Plen și secție, inclusiv în materie disciplinară, îndeplinindu-și atribuțiile ca membru C.S.M., astfel cum acestea sunt reglementate în mod explicit de Legea nr. 317/2004 (este de observat că în cursul anului 2012 inculpatul A. a lipsit doar de la 3 ședințe ale Plenului C.SM., având o prezență).

În privința diurnei de detașare însă, probatoriul administrat în cauză a demonstrat că aceasta a fost achitată în integralitate în perioada de referință, inclusiv pentru zilele lucrătoare în care inculpatul A. nu s-a aflat la sediul C.S.M. (în București).

În acest sens, decizia ordonatorului principal de credite de a-i achita inculpatului integral diurna de detașare a fost determinată de cererile formulate în acest sens de către inculpat, coroborate cu foile colective de prezență care au atestat în mod neadevărat prezența sa la serviciu în toate zilele lucrătoare din perioada de referință, înscrisuri care au fost verificate și însușite prin semnătură de către acesta, asumându-și ca fiind reale mențiunile din conținutul foilor referitoare la prezență.

Prin această conduită, patrimoniul C.S.M. a fost păgubit cu suma de 13.136,12 RON reprezentând diurnă de detașare achitată în mod nelegal inculpatului A., fără ca această faptă să-i poată fi imputată ordonatorului principal de credite, în condițiile în care acesta a acționat fără intenție.

În acest context, dincolo de împrejurarea că față de persoanele care au avut calitatea de ordonator principal de credite s-a dispus neînceperea urmăririi penale, instanța de apel, în opinie majoritară reține că, chiar dacă era de notorietate că inculpatul A. a avut o prezență „meteorică” la sediul C.S.M. în perioada de referință, aceasta nu echivalează cu cunoașterea exactă de către ordonatorul principal de credite a zilelor exacte din fiecare lună în care inculpatul a absentat, pentru a se putea vorbi despre o decizie nelegală luată în deplină cunoștință de cauză în sensul achitării unor sume necuvenite.

Astfel, este greu de acceptat că președintele C.S.M. care, pe lângă alte atribuții, are și calitatea de ordonator principal de credite, ar trebui să verifice prezența zilnică la serviciu a membrilor C.S.M., în condițiile în care aceștia au dobândit această calitate și reprezintă sistemul judiciar în urma unui vot cerut și primit din partea judecătorilor, respectiv procurorilor, ceea ce presupune nu doar interesul, ci și prezența activă, zilnică și permanentă la toate activitățile inerente acestei instituții, chiar dacă atribuțiile prevăzute de lege sunt limitate.

De altfel, chiar dacă am accepta că președintele C.S.M. ar avea teoretic și practic posibilitatea de a verifica prezența zilnică la serviciu a membrilor C.S.M. (dar și a tuturor celorlalți salariați din subordine, căci și în raport cu aceștia are calitatea de ordonator principal de credite), este greu de presupus că exercitarea în concret al unui asemenea control ar fi receptată pozitiv sau măcar neutru de către membrii, fie și numai prin prisma calității de demnitar recunoscută acestora prin Legea nr. 317/2004.

În plus, în cazul inculpatului A., o asemenea inițiativă din partea președintelui C.S.M. ar fi fost cu atât mai puțin acceptată sau înțeleasă de către inculpat, în condițiile în care potrivit declarațiilor sale, acesta s-a aflat în conflict cu conducerea C.S.M. în anul 2012, iar acest gest ar fi fost perceput ca o dovadă a acestor relații (presupus) încordate, iar nu ca o exercitare a vreunei atribuții de către ordonatorul principal de credite.

Concluzionând, instanța de apel, în opinie majoritară, apreciază că fapta inculpatului A. de a depune în mod repetat cererile pentru plata diurnei de detașare aferente lunilor iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012, însoțită de documente justificative (foi colective de prezență) cu cuprindeau date nereale cu privire la prezența inculpatului la sediul C.S.M. (în București) în toate zilele lucrătoare din perioada de referință, determinând în acest fel pe ordonatorul principal de credite să-și încalce fără vinovăție atribuțiile de serviciu prin emiterea dispoziției de plată integrală a diurnei de detașare către inculpat și având ca urmare producerea unui prejudiciu în patrimoniul C.S.M., respectiv obținerea de către inculpat a unui folos în cuantum de 13.136,12 RON întrunește elementele constitutive ale participației improprii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 la infracțiunea prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 248 C. pen. 1969 și art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

Prin urmare, critica Parchetului ce pune în discuție soluția de achitare a inculpatului A. pentru această infracțiune este întemeiată, însă doar în parte, cu referire la plata diurnei de detașare, fapt care nu afectează existența infracțiunii imputate, ci doar întinderea caracterului continuat al acesteia, în sensul restrângerii numărului de acte materiale ce intră în conținutul său (de la 10, aferente indemnizației și diurnei de detașare plătite/încasate în perioada de referință, la 5, aferente exclusiv diurnei de detașare).

În ce privește infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale).

În concret, prin actul de sesizare i s-a imputat inculpatului că în lunile iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012, în mod repetat, la diferite intervale de timp (lunar) și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a întocmit foi colective de prezență, în care a atestat în mod nereal că a fost prezent la serviciu în cele 48 de zile în care, în realitate, a absentat nemotivat.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că în intervalul de timp și în zilele menționate în actul de acuzare, deși s-a aflat în localitatea de domiciliu, municipiul Focșani, județul Vrancea, absentând astfel de la locul de muncă, inculpatul A. a confirmat prin semnătură mențiunile nereale privind prezența sa la serviciu cuprinse în cele 5 foi colective de prezență, aferente lunilor iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012, înscrisuri oficiale având caracterul unor documente justificative pentru plata drepturilor cuvenite acestuia ca membru C.S.M.

Având în vedere considerentele anterioare cu privire la natura juridică și efectele foilor colective de prezență, precum și faptele concrete săvârșite de inculpatul A. în legătură cu documentele aferente perioadei de referință (necontestate în esența lor nici de prima instanță și nici de către inculpat), instanța de apel, în opinie majoritară, apreciază că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale) imputată inculpatului prin actul de sesizare, astfel încât și în această privință apelul Parchetului este fondat.

În ce privește în ce privește infracțiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 41 alin. (2) C. pen.

În concret, fapta imputată inculpatului prin actul de sesizare a constat în aceea că în semestrul al doilea al anului 2012, în mod repetat, la diferite intervale de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a determinat-o cu intenție pe martora B. să depună lunar la ordonatorul principal de credite al C.S.M., foile colective de prezență aferente perioadei iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012 despre care martora nu cunoștea faptul că conțin date nereale.

Având în vedere considerentele care au stat la baza soluției instanței de fond de achitare a inculpatului A. pentru infracțiunea de uz de fals (care au constat, în esență, în interdependența dintre aceasta și infracțiunea de fals intelectual), precum și starea de fapt necontestată, instanța de apel, în opinie majoritară urmează să dispună condamnarea inculpatului A. și cu privire la infracțiunea de uz de fals, în condițiile în care se constată că premisa de la care a pornit prima instanță în raționamentul său (lipsa elementelor de tipicitate în legătură cu infracțiunea de fals intelectual) a fost înlăturată de către instanța de control judiciar, în opinie majoritară.

În consecință, critica Parchetului ce a pus în discuție soluția de achitare a inculpatului A. pentru infracțiunea de uz de fals este întemeiată.

În ce privește infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale).

În concret, această infracțiune imputată inculpatului A. are în vedere cele 5 cereri de decont pentru plata cheltuielilor de diurnă de detașare corespunzătoare lunilor iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012, la întocmirea în fals a cărora inculpatul A. a participat, în baza unei înțelegeri prealabile de natură infracțională cu inc. C., fie în calitate de autor, fie în calitate de instigator, în mod repetat, la diferite intervale de timp (lunar) și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, înscrisuri care au fost depuse ulterior de către inc. C. la compartimentele de specialitate ale C.S.M., din dispoziția inculpatului A.

În ce privește procedura de urmat în cazul diurnei de detașare, probatoriul administrat în cauză a demonstrat că plata acesteia se făcea în baza unui formular completat olograf de solicitant cu numele său și luna pentru care se cerea plata diurnei (fără indicarea exactă a zilelor sau măcar a numărului lor), tipizat care era apoi datat și semnat de către solicitant, de asemenea olograf.

Ulterior, cererea era procesată la direcția economic și administrativ, verificându-se pe baza foii colective de prezență dacă persoana în cauză s-a aflat în perioada analizată în concediu ori în vreo deplasare în interes de serviciu, scăzând în mod corespunzător aceste zile din cele lucrătoare aferente lunii pentru care se solicita plata diurnei.

În final, suma rezultată din aceste calcul se regăsea în ordonanțarea de plată care urma să fie semnată de către ordonatorul principal de credite, iar ulterior în ordinul de plată.

Prin urmare, neindicându-se în concret numărul de zile pentru care se solicita plata diurnei, ci doar luna calendaristică, singurele mențiuni din cerere care se pot analiza din perspectiva corespondenței lor cu realitatea, erau strict cele care se completau olograf de către solicitant: nume/prenume; luna pentru care se solicita plata; data cererii; semnătura.

Altfel spus, simplul fapt al întocmirii cererii cu datele reale (inclusiv semnătura) nu constituia un fals în înscrisuri, chiar dacă solicitantul cunoștea că nu este îndrituit la plata (integrală) a diurnei, căci cererea urma a fi analizată din perspectiva legalității și temeiniciei ei la direcția economic și administrativ, în baza legii și a mențiunilor din foaia colectivă de prezență verificate și însușite prin semnătură de către solicitant.

În speță, probatoriul administrat în cauză a demonstrat pe de o parte că 4 dintre cel 5 cereri de decont diurnă analizate nu au fost semnate de către inculpatul A. (fapt pentru dovedirea căruia nu este necesară vreo expertiză, ci rezultă dintr-o simplă comparație cu semnătura olografă a inculpatului).

Pe de altă parte, același probatoriu a demonstrat că semnătura de pe respectivele cereri a fost contrafăcută prin imitare de către inculpatul C., cu știința inculpatului A., singurul beneficiar al plăților efectuate ulterior în baza acestora.

Sunt relevante în acest sens declarațiile date în fața instanței de apel de către ambii inculpați și de martora B., secretara (șefa de cabinet) a inculpatului A.:

- „mențiunile în formularul de cerere erau completate de mână de către secretara mea, iar eu doar le semnam, cu precizarea că au fost situații în care au fost semnate pentru mine de către șoferul meu sau de către secretara mea. Nu s-a încercat imitarea semnăturii mele, însă nu pot preciza dacă persoanele respective au semnat cu propria semnătură” (declarația inc. A.);

- „în legătură cu cererile de decont diurnă pentru inculpatul A., este adevărat că am semnat cu o semnătură care nu îmi aparținea, însă de fiecare dată am făcut acest lucru cu știința inculpatului. (…) Cererile de decont au fost semnate nu doar de către mine, ci și de către șefa de cabinet, nu cunosc însă dacă a semnat cu propria semnătură sau cu altă semnătură. Eu am semnat la cererea șefei de cabinet astfel de cereri atunci când aceasta nu putea apoi să se deplaseze cu cererile pentru a le depune la Contabilitate” (declarație inc. C.);

- „în cazul inculpatului A., întotdeauna cererile de decont le dădeam inculpatului C. În cazul cererilor de decont ce mi s-au prezentat în faza de urmărire penală, nu mi-am recunoscut semnătura pe vreuna din ele, în realitate nu am recunoscut a cui ar fi semnătura de pe aceste cereri, nefiind a inculpatului A. Nu cunoșteam semnătura inculpatului C. Este adevărat că, în trecut, au fost situații în care am semnat eu aceste cereri pentru inculpatul A., însă acest lucru l-am făcut la cererea cuiva, cu propria semnătură și cu bară lângă” (declarație martor B.).

Rezultă așadar că în cazul inculpatului A. cererile de acordare a diurnei de detașare aferente lunilor iulie, septembrie, octombrie și decembrie 2012 au fost semnate în fals (prin contrafacerea semnăturii olografe) de către inculpatul C., iar în baza acestora s-a realizat plata integrală a diurnei de detașare pentru lunile sus-menționate, în urma depunerii lor (și a foilor colective de prezență) la direcția economic și administrativ.

Prin urmare, acuzația adusă inculpatului A. prin actul de sesizare este dovedită, însă ea trebuie circumscrisă exclusiv participației acestuia, sub forma instigării (determinării) inculpatului C. de a-i contraface semnătura olografă de pe cele 4 cereri de decont analizate, urmată de folosirea (depunerea) respectivelor înscrisuri la direcția economic și administrativ, în vederea procesării lor și a plății drepturilor solicitate (producerii de consecințe juridice).

Din această perspectivă critica Parchetului este întemeiată, cu restrângerea însă a numărului de acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată analizată (4 în loc de 5 cereri semnate în fals, în condițiile în care chiar în rechizitoriu se menționează că cererea pentru luna noiembrie 2012 a fost semnată de către inculpatul A.) și reținerea exclusivă a formei de participație a instigării (prin raportare la conținutul acțiunii de falsificare comise în calitate de autor de către inculpatul C., potrivit precizărilor anterioare).

Concluzionând, instanța de apel, în opinie majoritară apreciază că faptele imputate inculpatului A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor menționate în actul de sesizare (cu precizările corespunzătoare referitoare la conținutul, întinderea și forma de participație în legătură cu infracțiunile de abuz în serviciu și fals în înscrisuri sub semnătură privată), astfel încât apelul Parchetului este fondat și va fi admis, iar cauza rejudecată de către instanța de apel conform art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în sensul condamnării inculpatului.

3. În ce privește soluția de achitare a inculpatului C. pentru infracțiunile imputate prin actul de sesizare

Din considerentele sentinței atacate rezultă că instanța de fond și-a însușit starea de fapt reținută în actul de sesizare („confirmarea imputărilor faptice făcute inculpatului C. survine, cu certitudine, în urma analizării și coroborării tuturor probelor administrate în cauză”), ceea ce înseamnă că prima instanță a considerat dovedite următoarele împrejurări:

- în lunile iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012 inculpatul C. a lipsit nemotivat de la locul de muncă un număr de 55 de zile, individualizate ca atare în actul de sesizare;

- pentru a-și disimula absențele de la serviciu inculpatul C. a atestat în fals prin semnătură prezența sa la locul de muncă în 55 de file ale condicii de prezență aferente zilelor menționate;

- suplimentar, în aceeași perioadă de referință, inculpatul C. a folosit în interesul său și al inculpatului A. autoturismul din dotarea C.S.M., iar pentru a justifica consumul de combustibil, a completat în fals 71 de foi de parcurs, care au acoperit atât zilele în care inculpatul C. a lipsit nemotivat de la serviciu, cât și alte zile din același interval;

- din dispoziția inculpatului A. pe care-l deservea în calitate de conducător auto, inculpatul C. a participat la întocmirea cu date nereale a cererilor de decont diurnă pentru cel dintâi, aferente lunilor iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012, pe care le-a depus la compartimentul de specialitate al C.S.M.

În ce privește soluția de achitare dispusă față de inculpatul C., prima instanță a apreciat în esență că faptele sale fie atrag o răspundere disciplinară, fie se află în interdependență cu cele imputate inculpatului Neacșu și trebuie să primească, pentru consecvență, aceeași soluție de achitare de care a beneficiat acesta din urmă.

Instanța de apel, în opinie majoritară, constată că faptele inculpatului C. sunt prevăzute de legea penală și au fost săvârșite cu forma de vinovăție cerută de lege, astfel încât soluția de achitare dispusă de instanța de fond este nelegală.

Spre deosebire de inculpatul A., inculpatul C. a avut un contract de muncă și o fișă a postului, cu atribuții de serviciu precise, care nu se rezumau la deservirea exclusivă a unui membru C.S.M., ci includeau și efectuarea de alte transporturi în beneficiul instituției, în baza dispozițiilor primite din partea acesteia.

În acest context, probatoriul testimonial administrat în cauză a demonstrat că regula care funcționa în cadrul C.S.M. era aceea că, în situația în care membrul C.S.M. deservit nu venea la serviciu, șoferul avea obligația de a se prezenta la locul de muncă ori avea posibilitatea de a absenta, cu obligația de a întocmi o cerere prin care să-și justifice absența (fie de concediu, fie de recuperare/compensare ore suplimentare).

Relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor audiați nemijlocit de către instanța de apel:

- „Atunci când membrul C.S.M. nu venea la serviciu din diferite motive (cu excepția situației în care ne aflam în deplasare în teritoriu), nu mă prezentam nici eu la serviciu, însă întocmeam o cerere către Direcția Economică, prin care să se compenseze ziua/zilele respective de absență a mea de la serviciu cu orele suplimentare pe care le efectuasem anterior. Cererea respectivă era vizată de către judecătorul pe care îl deserveam” (declarație martor F.);

- „În drept, în situația în care membrul C.S.M. lipsea, șoferul trebuia totuși să vină la serviciu. Însă, în fapt, într-o asemenea ipoteză, nu venea nici șoferul, dar își făcea cerere de recuperare în legătură cu orele efectuate peste program într-o perioadă anterioară. Eu nu am constatat vreo situație în care șoferul să nu fi venit la serviciu și să nu aibă nici cerere de acordare a orelor suplimentare. Cererile despre care am făcut vorbire nu erau verificate de către mine, ci de șefa mea, Y., fiind avizate în prealabil de către membrul CSM pe care șoferul în cauză îl deservea. Inculpatul C. îl deservea doar pe inculpatul A., dar pentru urgențe de ordin administrativ, apelam și eu la acesta. Și în cazul inculpatului C., dacă inculpatul A. rămânea la Focșani, nu venea nici inculpatul C. la serviciu, însă era obligat să își facă cerere privind orele suplimentare” (declarație martor G.).

- „În situația în care membrul CSM pe care îl deservesc nu este la serviciu, în prezent, fac o cerere de recuperare a orelor suplimentare și nu mă prezint la serviciu, însă în perioada anului 2012 mă prezentam la serviciu și efectuam alte activități, de ex. activități la bancă” (declarație martor H.);

- „ În situația în care membrul CSM pe care îl deserveam nu se prezenta la serviciu, eu aveam obligația să o fac sau să îmi iau recuperarea orelor suplimentare, făcând în acest sens o cerere” (declarație martor I.);

- „ Din punct de vedere administrativ șoferii sunt subordonați serviciului administrativ, însă din punct de vedere al activității era la dispoziția membrului CSM pe care-l deservea. Regula în privința șoferilor era aceea că îl însoțeau pe membrul CSM, cu excepția situațiilor în care membrul CSM se afla în deplasări în străinătate sau in concediu, situație în care șoferul se afla la dispoziția instituției, chiar dacă acesta își avea domiciliului în altă localitate. Ca regulă, șoferii își luau concediul în același timp cu membrul CSM care-l deserveau” (declarație martor M.);

- „Chiar și în situația în care membrul CSM rămânea la domiciliu pentru a-și pregăti ședința consider că șoferul, ca și angajat al CSM, trebuia să fie la sediul consiliului. Fiind angajați ai consiliului șoferii puteau îndeplinea și alte atribuții, chiar dacă ei deserveau exclusiv un membru al CSM. Se apelează la șoferii membrilor CSM în cazuri urgente când șoferii de la serviciul administrativ nu sunt disponibili” (declarație martor N.);

- „Nu cunosc, cu titlu de principiu, care era situația șoferilor în ipoteza în care membrul CSM pe care îl deserveau lipsea de la sediul CSM în vreuna din zile. Pot spune că în cazul meu, șoferul, care este însă din București, vine la serviciu dacă eu lipsesc ori eventual își ia concediu de odihnă” (declarație martor J.).

În ce privește infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 248 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.

În concret, prin actul de sesizare i s-a imputat inculpatului C. faptul că în lunile iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012, în mod repetat, la diferite intervale de timp (lunar) și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale l-a determinat cu intenție pe ordonatorul principal de credite al CSM să-și încalce atribuțiile de serviciu specifice funcției și să dispună, fără vinovăție, pe baza documentelor justificative falsificate de inculpat, respectiv 55 file din condica de prezență și 71 foi de parcurs ale autovehiculului din dotare, plata sumei de 7668,09 RON reprezentând drepturi de natură salarială și asociate (venitul brut și contribuțiile sociale datorate de angajator) pentru cele 55 de zile în care a absentat nemotivat de la serviciu și decontarea sumei de 5.985,18 RON reprezentând contravaloarea combustibilului folosit în interesul său și al inc. A., ceea ce s-a soldat cu producerea unui prejudiciu în sumă totală de 13653,27 RON în patrimoniul CSM, corelativ cu obținerea de către inculpat a unui avantaj material în același cuantum.

În legătură cu această acuzație, instanța de apel, în opinie majoritară reține că în cauză nu poate fi vorba despre o simplă abatere disciplinară ce derivă din absențele nemotivate de la locul de muncă, căci în acest caz lipsa de la serviciu a fost acoperită de inculpat prin semnarea în fals în condica de prezență pentru zilele în care a absentat, cu consecința încasării integrale a drepturilor salariale pentru perioada respectivă.

Mai mult, lipsa de la serviciu a inculpatului C. a fost disimulată nu doar prin falsificarea filelor corespunzătoare din condica de prezență, ci și prin completarea în fals a foilor de parcurs, în sensul atestării unor curse pe care în realitate nu le-a efectuat.

În acest sens, probatoriul administrat în cauză a demonstrat că în perioada iulie-decembrie 2012 inculpatul C. a absentat de la locul de muncă un număr de 55 de zile, din care 52 de zile au coincis cu lipsa de la serviciu a inculpatului C. (43 zile absențe nemotivate și 9 zile concediu de odihnă ale acestuia din urmă).

Din cele 55 de zile de absență, inculpatul C. a atestat în mod nereal că a efectuat diverse curse în interes de serviciu (pe ruta București-Focșani și retur ori în municipiul București) în 43 de zile, din care 40 în perioada în care absența sa de la serviciu a coincis cu cea a inculpatului A. (36 zile absențe nemotivate și 4 zile concediu de odihnă ale acestuia din urmă).

Pentru toate aceste zile în care a lipsit nemotivat de la serviciu, inculpatul C. a încasat integral drepturile salariale și a beneficiat de decontarea combustibilului pentru curse neefectuate în realitate (în 43 din cele 55 de zile), ceea ce a constituit un prejudiciu pentru angajator și un folos necuvenit pentru inculpat.

Ca și în cazul inculpatului A., decizia păgubitoare a ordonatorului principal de credite de a-i achita inculpatului C. integral drepturile salariale și de a-i deconta cantitatea de combustibil aferentă curselor neefectuate a fost determinată de conduita acestuia, mai exact de înscrisurile semnate sau întocmite de către inculpat, care au atestat în mod neadevărat prezența sa la serviciu în toate zilele lucrătoare din perioada de referință, precum și curse care în realitate nu au fost efectuate, în condițiile în care ordonatorul principal de credite nu a cunoscut (și nici nu avea posibilitatea să o facă) situația reală a prezenței inculpatului la serviciu, acționând astfel fără vinovăție.

Prin această conduită, patrimoniul C.S.M. a fost păgubit cu suma de 13.653,7 RON reprezentând reprezentând drepturi de natură salarială și asociate (venitul brut și contribuțiile sociale datorate de angajator) pentru zilele în care inculpatul C. a absentat nemotivat de la serviciu și contravaloarea combustibilului folosit în interesul său și al inc. A.

Prin urmare, critica Parchetului ce pune în discuție soluția de achitare a inculpatului C. pentru infracțiunea analizată este întemeiată, astfel încât apelul va fi admis, iar cauza rejudecată conform art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

În ce privește infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut astfel prin rechizitoriu că în lunile iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012, în mod repetat, la diferite intervale de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, pentru a-și ascunde absențele de la serviciu, inculpatul C. a atestat în mod nereal prin semnătură în 55 de file ale condicii de prezență că s-a aflat la locul de muncă și a întocmit cu date nereale 71 foi de parcurs aferente unui număr echivalent de zile.

Probatoriul administrat în cauză a relevat fără dubiu că în perioada de referință, pentru a disimula lipsa nemotivată de la serviciu, inculpatul C. a atestat o situație de fapt contrară realității, semnând filele din condica de prezență pentru zilele în care a absentat și completând cu date nereale foile de parcurs, în sensul menționării unor curse pe care nu le-a efectuat.

În ce privește semnarea filelor din condica de prezență, instanța de apel, în opinie majoritară, nu poate primi apărarea inculpatului C., însușită ca atare de către prima instanță, în sensul că acesta a avut reprezentarea că îl deservește pe inculpatul A. și de aceea „are deplina justificare de a completa filele din condica de prezență”.

Așa cum s-a arătat, atribuțiile de serviciu al unui conducător auto nu se limitau la deservirea membrului C.S.M., ci includea și îndeplinirea altor sarcini de serviciu din dispoziția conducerii instituției (efectuarea altor transporturi în interesul acesteia), motiv pentru care prezența șoferului la serviciu era obligatorie chiar și în lipsa membrului C.S.M. deservit, cu excepția situației în care conducătorul auto formula o cerere de concediu sau de recuperare a orelor prestate anterior peste durata timpului de lucru (ore suplimentare).

Or, așa cum s-a văzut, inculpatul C. nu a procedat astfel atunci când inculpatul A. a lipsit de la serviciu (fie nemotivat, fie pentru că era în concediu de odihnă), ci a absentat la rândul său, fapt pe care l-a ascuns prin semnarea condicii de prezență și prin decontarea unor curse neefectuate în realitate.

În privința celor 28 de foi de parcurs în care a omis să insereze curse efectuate, este evident că nici acestea nu corespund adevărului, fiind fără relevanță că în această situație nu s-a generat un prejudiciu, căci infracțiunea de fals intelectual, ca de altfel orice infracțiune de fals în înscrisuri, este una de pericol, iar nu de rezultat.

Ceea ce interesează în cazul infracțiunii de fals intelectual este conținutul înscrisului oficial întocmit, respectiv dacă acesta corespunde realității faptice; în cazul în care infracțiunea este săvârșită prin inacțiune, omisiunea trebuie să privească date sau împrejurări care trebuiau să fie constatate sau menționate în respectivul înscris, iar săvârșirea acelei omisiuni să fie producătoare de consecințe juridice.

Or, în cazul foilor de parcurs, mențiunile efectuate de conducătorii auto determină în mod nemijlocit alocarea unor cantități de combustibil fiecărui autovehicul, acțiune cu certe implicații în patrimoniul angajatorului, căci decontările de combustibil depind de numărul curselor declarate ca fiind efectuate în respectivele documente.

În consecință, independent de împrejurarea că alterarea adevărului (prin acțiune sau omisiune) a avut sau nu consecințe patrimoniale, relevant pentru reținerea infracțiunii de fals intelectual este aptitudinea elementului material, examinată în concret, de a produce consecințe juridice (dacă legea leagă de acea acțiune sau inacțiune producerea de consecințe juridice), condiție care în speță este îndeplinită.

Prin urmare, instanța de apel, în opinie majoritară constată că faptele imputate inculpatului C. de a atesta în mod nereal prin semnătură în 55 de file ale condicii de prezență că s-a aflat la locul de muncă și de a întocmi cu date nereale 71 foi de parcurs aferente unui număr echivalent de zile întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual în formă continuată, astfel încât și acest motiv de apel al Parchetului este întemeiat, cu consecința rejudecării cauzei și pronunțării unei soluții de condamnare a inculpatului pentru această infracțiune.

În ce privește infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen.

În concret, s-a reținut prin actul de sesizare că în lunile iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012, în mod repetat, la diferite intervale de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale inculpatul C. a depus la sfârșitul fiecăreia din lunile iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012 foile de parcurs falsificate.

În ce privește infracțiunea de uz de fals, soluția de achitare dispusă de către instanța de fond a fost o consecință a aceleiași soluții dispuse cu privire la infracțiunea de fals intelectual, având în vedere „interdependența dintre această infracțiune și cea premisă”.

În consecință, reținând vinovăția inculpatului C. în ce privește infracțiunea de fals intelectual, aceeași soluție de condamnare va fi dispusă de către instanța de control judiciar, în opinie majoritară, și cu privire la infracțiunea de uz de fals, în condițiile în care inculpatul a folosit înscrisurile oficiale falsificate.

În ce privește prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În fine, prin același rechizitoriu s-a reținut că în semestrul al doilea al anului 2012, în baza unei înțelegeri prealabile de natură infracțională cu inc. A., în mod repetat, la diferite intervale de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul C. a participat în calitate de autor sau instigator la întocmirea cu date nereale a celor 5 cereri de decont de diurnă ale inc. A. aferente lunilor iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2012, pe care la cererea magistratului le-a și depus la compartimentul de specialitate al CSM.

În legătură cu această infracțiune instanța de fond și-a motivat soluția de achitare prin aceea că „în contextul în care inculpatului A. nu i-a putut fi reținută (…) infracțiunea unică continuată de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în același plan juridic fiind, nici coparticipantului C. – în calitate de autor sau instigator – nu i se poate imputa comiterea aceleași infracțiunii unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată.”

Or, pentru motivele expuse anterior, instanța de apel, în opinie majoritară a reținut că acuzația adusă inculpatului A. prin actul de sesizare este dovedită, însă ea trebuie circumscrisă exclusiv participației acestuia, sub forma instigării (determinării) inculpatului C. de a-i contraface semnătura olografă de pe cele 4 cereri de decont analizate, urmată de folosirea (depunerea) respectivelor înscrisuri la direcția economic și administrativ, în vederea procesării lor și a plății drepturilor solicitate (producerii de consecințe juridice).

În consecință, pentru aceleași considerente, instanța de apel, în opinie majoritară va reține săvârșirea de către inculpatul C., în calitate de autor, a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, având în vedere că probatoriul administrat în cauză a demonstrat că în cazul inculpatului A., cererile de acordare a diurnei de detașare aferente lunilor iulie, septembrie, octombrie și decembrie 2012 au fost semnate în fals (prin contrafacerea semnăturii olografe) de către inculpatul C., iar în baza acestora s-a realizat plata integrală a diurnei de detașare pentru lunile sus-menționate, în urma depunerii lor (și a foilor colective de prezență) la direcția economic și administrativ.

Prin urmare, apelul Parchetului este întemeiat, iar soluția de achitare dispusă și pentru această infracțiune va fi reformată de către instanța de control judiciar, în opinie majoritară, în sensul condamnării inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

Concluzionând, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, va admite apelul Parchetului, va desființa în parte sentința apelată și în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va proceda la rejudecarea cauzei, dispunând condamnarea inculpaților A. și C. pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în limitele și cu precizările expuse anterior.

4. Legea penală mai favorabilă și individualizarea pedepselor

Instanța de apel, în opinie majoritară, constată că de la data săvârșirii infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei există o succesiune de legi penale, reprezentată de C. pen. din 1969 (sub imperiul căruia s-a comis fapta) și C. pen. intrat în vigoare pe parcursul judecării cauzei în primă instanță, ceea ce ridică problema aplicării legii penale în timp, mai precis incidența art. 4 sau, după caz, art. 5 C. pen.

Raportând faptele imputate inculpaților la conținutul noilor norme incriminatoare, se constată că acestea continuă să fie sancționate penal și sub imperiul noii legi, neexistând sub acest aspect diferențe semnificative.

Împrejurarea că, odată cu intrarea în vigoare a noului C. pen., art. 17 și 18 din Legea nr. 78/2000 au fost abrogate (prin art. 79 pct. 10 din Legea nr. 187/2012), nu echivalează cu o dezincriminare a faptelor în sensul art. 4 C. pen. În realitate, legiuitorul nu a mai dorit sancționarea separată și mai severă a anumitor infracțiuni prevăzute în legislația specială aflate în legătură directă cu infracțiunile de corupție în sens larg, faptele încadrate anterior în art. 17 din Legea nr. 78/2000 continuând însă să fie incriminate în titlul VI capitolul III C. pen. (falsuri în înscrisuri), astfel încât singura problemă care se pune este aceea a aplicării legii penale mai favorabile în condițiile art. 5 C. pen.

În ce privește infracțiunea prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000, textul incriminator a fost modificat prin art. 79 pct. 9 din Legea nr. 187/2012, însă diferențierea dintre reglementarea anterioară și cea în vigoare este doar de ordin terminologic, fără implicații practice, căci prin „folos” (noțiune folosită în actuala incriminare) se înțelege orice formă de profit, cu caracter patrimonial sau nepatrimonial.

În concluzie, problema care se pune în speță din perspectiva aplicării legii penale în timp se reduce la stabilirea legii mai favorabile, în condițiile art. 5 C. pen.

În condițiile în care nu există deosebiri semnificative între cele două legi succesive din perspectiva condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cu referire la situația din speță, determinarea legii penale mai favorabile se va raporta la condițiile referitoare la pedeapsă, însă analizate în concret și mod global, atât cu referire la limitele speciale, cât și la modalitățile de individualizare.

Deși noul C. pen. prevede pentru majoritatea infracțiunilor analizate un maxim special mai redus, ținând seama că aprecierea legii mai favorabile se face global, iar nu pe fiecare infracțiune ori instituție de drept penal incidentă în cauză, instanța de apel, în opinie majoritară, reține că în speță legea penală mai favorabilă este cea veche, în condițiile în care în sarcina fiecărui inculpat este reținut un concurs de infracțiuni, iar tratamentul sancționator al acestuia prevăzut de legea nouă este unul mai sever, prin impunerea unui spor obligatoriu la pedeapsa cea mai grea, de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite pentru infracțiunile concurente.

În ce privește modalitatea de executare, dispozițiile legii vechi sunt mai favorabile atât în ce privește suspendarea condiționată a executării pedepsei prev. de art. 81 și urm. C. pen. 1969, cât și a suspendării executării pedepsei sub supraveghere în condițiile art. 86¹ și urm. C. pen. din 1969, ținând seama de sfera obligațiilor impuse condamnaților (prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității este prevăzută doar de legea nouă) și de efectele suspendării (reabilitarea de drept nu mai este prevăzută de legea nouă).

Prin urmare, caracterul mai favorabil al legii penale noi este doar aparent, acesta fiind anulat de tratamentul mai sever al concursului de infracțiuni, de imposibilitatea valorificării anumitor aspecte ca și circumstanțe atenuante judiciare, precum și de condițiile/efectele amânării aplicării ori suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzut de legea în vigoare, ceea ce conduce la concluzia că în cauză legea penală mai favorabilă stabilită în condițiile art. 5 C. pen. și ale Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 este legea veche (C. pen. din 1968, eventual raportat la Legea nr. 78/2000) în cazul ambilor inculpați.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, în opinie majoritară va avea în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei comise de fiecare inculpat, cât și circumstanțele care caracterizează persoana acestora.

În acest sens, în cazul inculpatului A. va reține că, independent de relațiile tensionate pe care acesta susține că le-a avut în perioada de referință cu conducerea C.S.M., acestea nu pot constitui o justificare pentru obținerea unor venituri în mod fraudulos, prin încălcarea legii, cu atât mai mult cu cât inculpatul era judecător și ocupa la acel moment o înaltă demnitate publică.

În acest context, standardul de apreciere a conduitei unui magistrat trebuie să fie unul foarte ridicat, căci acesta este cel care aplică legea și îi sancționează pe cei care o încalcă, fiind de neacceptat ca o asemenea persoană să se implice într-o activitate infracțională în scopul obținerii unor venituri la care nu era îndrituit sau să determine, în propriul beneficiu, o conduită ilicită a unor terți.

În privința inculpatului C., acesta a comis faptele ce i se impută sperând în mod ușuratic la propria impunitate dedusă exclusiv din calitatea de membru C.S.M. a persoanei pe care o deservea și pe care probabil inculpatul o considera de asemenea imună în fața legii.

Gravitatea faptelor comise de acesta trebuie apreciată în contextul în care prin conduita sa infracțională inculpatul C. a urmărit nu doar obținerea unor venituri nedatorate (încasate în lipsa unei contraprestații), ci și suplimentarea acestora prin însușirea contravalorii combustibilului ce era destinat exclusiv îndeplinirii atribuțiilor de serviciu. Totodată, inculpatul C. a acceptat să fie antrenat și în activitatea infracțională de care a beneficiat inculpatul A., prin falsificarea unor înscrisuri în folosul acestuia.

De asemenea, în evaluarea gradului de pericol social concret al faptelor săvârșite va avea în vedere caracterul continuat al infracțiunilor comise, perioada de timp îndelungată în care inculpații au acționat, dar și numărul actelor materiale reținute în sarcina fiecăruia.

Pe de altă parte, instanța de apel, în opinie majoritară va avea în vedere buna conduită a ambilor inculpați mai înainte de comiterea faptelor (iar în cazul inculpatului A., implicarea sa în proiecte favorabile dezvoltării sistemului judiciar), precum și comportamentul corect pe care l-au adoptat pe parcursul procesului penal, concretizat în prezența constantă în fața organelor judiciare și exercitarea cu bună-credință a drepturilor procesuale.

În raport de toate aceste circumstanțe reale și personale, instanța de apel, în opinie majoritară apreciază că funcțiile și scopul pedepsei pot fi atinse în speță prin aplicarea unor asemenea sancțiuni orientate sub minimul special prevăzut de C. pen. anterior pentru fiecare infracțiune săvârșită, dându-se efecte, în condițiile art. 80 C. pen. 1969, circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) C. pen. 1969, urmând ca pedeapsa rezultantă să fie suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare conform art. 81 și 82 C. pen.

Va atrage atenția inculpaților asupra disp. art. 83 C. pen.

În privința pedepselor accesorii, având în vedere criteriile prevăzute în art. 71 alin. (3) C. pen. 1969, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, în opinie majoritară apreciază că ambii inculpați sunt nedemni să exercite drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., astfel încât în baza art. 71 alin. (1) C. pen. va interzice inculpaților exercitarea acestor drepturi pe perioada executării pedepsei închisorii.

Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, va suspenda și pedepsele accesorii conform art. 71 alin. (5) C. pen. 1969.

5. Latura civilă

Prin adresa din anul 2013 depusă în dosarul de fond la termenul din 22 octombrie 2013 Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.) s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului A. cu suma de 66.942,05 RON la care se adaugă dobânda legală aferentă de la data cauzării prejudiciului și până la plata integrală a despăgubirilor, din care 42.200,73 RON venituri brute din salarii, 11.605.20 RON contribuții sociale și 13.136,12 RON diurnă de detașare.

De asemenea, C.S.M. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului C. cu suma de 13.653,7 RON la care se adaugă dobânda legală aferentă de la data cauzării prejudiciului și până la plata integrală a despăgubirilor, din care 6014,19 RON venituri brute din salarii, 1653,9 RON contribuții sociale și 5985,18 RON contravaloarea cantității totale de 1016,54 litri combustibil decontată nejustificat.

Având în vedere soluția pronunțată pe latură penală, instanța de apel, în opinie majoritară, constată întemeiate în parte pretențiile civile formulate de partea civilă C.S.M. împotriva inculpatului A. (doar cu privire la veniturile constând în diurna de detașare încasate nelegal) și în totalitate pretențiile civile formulate de aceeași parte civilă împotriva inculpatului C.

În acest sens, admițând atât apelul Parchetului, cât și al părții civile C.S.M., va desființa hotărârea instanței de fond și cu privire la latura civilă a cauzei și, procedând la rejudecare în condițiile art. 421 pct. 2 lit. a) rap. la art. 25 și 397 C. proc. pen., va obliga pe inculpatul A. la plata sumei de 13.136,12 RON cu titlu de despăgubiri civile, iar pe inculpatul C. la plata sumei de 13.653,7 RON cu titlu de despăgubiri civile, în ambele cazuri adăugându-se dobânda legală calculată de la data cauzării prejudiciului până la data plății efective.

Având în vedere limitele în care a fost admisă acțiunea civilă, va constata ca fiind îndestulătoare măsura sechestrului asigurător, instituit prin ordonanța nr. x/P/2013 din 28 februarie 2013 a D.N.A. - Secția de combatere a corupției asupra cotei părți din terenul arabil intravilan în suprafață de 900 m.p., nr. cadastral AA, situat în jud. Vrancea aparținând inculpatului A., măsură pe care o va menține până la concurența sumei de 13.136,12 RON reprezentând cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul.

În consecință, va ridica măsura sechestrului asigurator instituită prin aceeași ordonanță asupra cotei părți din terenul arabil intravilan în suprafață de 700 m.p., nr. cadastral BB., situat în jud. Vrancea, aparținând inculpatului A.

În privința inculpatului C., va menține dispozițiile sentinței instanței de fond care a menținut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. x/P/2013 din 05 martie 2013 a D.N.A. asupra apartamentului deținut de inculpat în mun. Focșani, până la concurența sumei de 13653,7 reprezentând valoarea despăgubirilor civile la plata cărora urmează să fie obligat prin prezenta decizie.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. va desființa în tot sau, după caz, în parte înscrisurile falsificate.

Văzând și disp. art. 274 alin. (2) și art. 275 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Admite apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și partea civilă Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței penale nr. 459 din 15 mai 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013.

Desființează în parte sentința atacată și, rejudecând:

1. În baza art. 31 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 248 C. pen. (1969), art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul A., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 289 C. pen. (1969) raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 290 C. pen. (1969), art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. (1969) contopește pedepsele anterior stabilite și aplică inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. (1969) interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (1969).

În baza art. 81 C. pen. (1969) dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 82 alin. (1) C. pen. (1969).

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969) privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969) pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă executarea pedepsei accesorii.

2. În baza art. 31 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 248 C. pen. (1969), art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul C., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 289 C. pen. (1969) raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen. (1969) raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 290 C. pen. (1969) raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. (1969) contopește pedepsele anterior stabilite și aplică inculpatului C. pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. (1969) interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (1969).

În baza art. 81 C. pen. (1969) dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 82 alin. (1) C. pen. (1969).

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969) privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969) pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă executarea pedepsei accesorii.

Admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Consiliul Superior al Magistraturii și, în consecință:

1. Obligă pe inculpatul A. la plata către partea civilă Consiliul Superior al Magistraturii a sumei de 13.136,12 RON la care se adaugă dobânda legală calculată de la data cauzării prejudiciului până la data plății efective.

Menține măsura sechestrului asigurător, instituit prin ordonanța nr. x/P/2013 din 28 februarie 2013 a D.N.A. - Secția de combatere a corupției asupra cotei părți din terenul arabil intravilan în suprafață de 900 m.p., nr. cadastral AA., situat în jud. Vrancea, până la concurența sumei de 13.136,12 RON.

Ridică măsura sechestrului asigurator instituită prin aceeași ordonanță asupra cotei părți din terenul arabil intravilan în suprafață de 700 m.p., nr. cadastral BB., situat în jud. Vrancea.

2. Obligă pe inculpatul C. la plata sumei de 13.653,7 RON la care se adaugă dobânda legală calculată de la data cauzării prejudiciului până la data plății efective.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. desființează în parte următoarele înscrisuri:

- Foaia colectivă de prezență aferentă lunii iulie 2012, pentru zilele: 12, 13, 17, 19 și 20 (5 zile);

- Foaia colectivă de prezență aferentă lunii septembrie 2012, pentru zilele: 11, 12, 14, 17, 21, 24, 26 și 28 (8 zile);

- Foaia colectivă de prezență aferentă lunii octombrie 2012, pentru zilele: 4, 5, 9, 10, 11, 12, 18, 19, 22, 25, 26 și 29 (12 zile);

- Foaia colectivă de prezență aferentă lunii noiembrie 2012, pentru zilele: 2, 5, 6, 8, 9, 12, 16, 19, 21, 22, 23, 27 și 29 (13 zile);

- Foaia colectivă de prezență aferentă lunii decembrie 2012, pentru zilele: 3, 5, 6, 7, 10, 14, 17, 20, 21 și 27 (10 zile).

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. desființează în tot următoarele înscrisuri:

- „Cerere/decont pentru plata cheltuielilor de diurnă de detașare” înregistrată la Direcția Economică și Administrativ a C.S.M. din 18 iulie 2012;

- „Cerere/decont pentru plata cheltuielilor de diurnă de detașare” înregistrată la Direcția Economică și Administrativ a C.S.M. din 27 septembrie 2012;

- „Cerere/decont pentru plata cheltuielilor de diurnă de detașare” înregistrată la Direcția Economică și Administrativ a C.S.M. din 30 octombrie 2012;

- „Cerere/decont pentru plata cheltuielilor de diurnă de detașare” înregistrată la Direcția Economică și Administrativ a C.S.M. din 18 decembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 20 iulie 2012;

- Foaia de parcurs din 23 iulie 2012;

- Foaia de parcurs din 27 iulie 2012;

- Foaia de parcurs din 06 septembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 07 septembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 11 septembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 12 septembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 17 septembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 21 septembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 24 septembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 26 septembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 28 septembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 04 octombrie 2012;

- Foaia de parcurs din 05 octombrie 2012;

- Foaia de parcurs din 09 octombrie 2012;

- Foaia de parcurs din 10 octombrie 2012;

- Foaia de parcurs din 11 octombrie 2012;

- Foaia de parcurs din 12 octombrie 2012;

- Foaia de parcurs din 17 octombrie 2012;

- Foaia de parcurs din 18 octombrie 2012;

- Foaia de parcurs din 19 octombrie 2012;

- Foaia de parcurs din 22 octombrie 2012;

- Foaia de parcurs din 25 octombrie 2012;

- Foaia de parcurs din 26 octombrie 2012;

- Foaia de parcurs din 29 octombrie 2012;

- Foaia de parcurs din 02 noiembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 05 noiembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 06 noiembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 08 noiembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 09 noiembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 12 noiembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 16 noiembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 19 noiembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 23 noiembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 27 noiembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 29 noiembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 07 decembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 10 decembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 13 decembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 14 decembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 17 decembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 21 decembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 27 decembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 18 iulie 2012;

- Foaia de parcurs din 05 septembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 10 septembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 13 septembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 15 septembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 18 septembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 20 septembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 27 septembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 03 octombrie 2012;

- Foaia de parcurs din 08 octombrie 2012;

- Foaia de parcurs din 16 octombrie 2012;

- Foaia de parcurs din 23 octombrie 2012;

- Foaia de parcurs din 24 octombrie 2012;

- Foaia de parcurs din 30 octombrie 2012;

- Foaia de parcurs din 01 noiembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 07 noiembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 13 noiembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 15 noiembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 26 noiembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 28 noiembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 30 noiembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 04 decembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 11 decembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 12 decembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 18 decembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 19 decembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 20 decembrie 2012;

- Foaia de parcurs din 28 decembrie 2012;

- Filele din condica de prezență pentru conducătorii auto aferente zilelor de: 19, 20, 23, 24, 25, 26, 27, 30 și 31 iulie 2012; 07, 11, 12, 17, 21, 24, 26 și 28 septembrie 2012; 04, 05, 09, 10, 11, 12, 17, 18, 19, 22, 25, 26 și 29 octombrie 2012; 05, 06, 08, 09, 12, 16, 19, 20, 21, 22, 23, 27 și 29 noiembrie 2012; 03, 05, 06, 07, 10, 13, 14, 17, 21 și 27 decembrie 2012 cu referire la semnăturile executate de inc. C.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. obligă inculpații la plata sumelor de câte 6.000 RON reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat pentru urmărirea penală și judecata în fond.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor din oficiu în sumă de câte 300 RON pentru fiecare inculpat se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 martie 2015.