Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Decizia penală nr. 66/2015

Asupra apelurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. Judecata în fond.

I. Prin sentința penală nr. 1042 din 03 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. anterior și art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial, în formă calificată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 215¹ alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. anterior a contopit pedepsele de 3 ani și 6 luni și, respectiv 2 ani închisoare și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 397 alin. (3) C. proc. pen. a dispus restabilirea situației anterioare prin obligarea inculpatului de a consemna la o unitate bancară, pe numele părților civile la dispoziția Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a următoarelor sume de bani:

- 336.236 RON; 2.380 euro; 121 dolari SUA și 30 lire sterline ridicate de la partea civilă B. la data de 08 iunie 2012 cu ocazia percheziției efectuate în Dosarul nr. x/D/P/2011 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău în care prin rechizitoriul din data 26 octombrie 2012 s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de inculpatul B. într-un dosar separat, înregistrat sub nr. x/D/P/2012;

- 636 RON și 260 euro ridicate de la partea civilă C. la data de 08 iunie 2012 cu ocazia percheziției efectuate în Dosarul nr. x/D/P/2011 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău;

- 2.900 RON ridicate de la partea civilă D. la data de 16 mai 2013 cu ocazia percheziției efectuate în Dosarul nr. x/D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău;

- 14.283 RON ridicate de la partea civilă SC E. SRL București prin reprezentant legal, contabil șef F. la data de 16 iunie 2013 cu ocazia percheziției efectuate în Dosarul nr. x/D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău;

- 900 RON ridicate de la partea civilă G. la data de 16 mai 2013 cu ocazia percheziției efectuate în Dosarul nr. x/D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău;

- 7.616 RON ridicate de la partea civilă H. la data de 16 mai 2013 cu ocazia percheziției efectuate în Dosarul nr. x/D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău;

- 2165 RON ridicate de la partea civilă I. la data de 16 mai 2013 cu ocazia percheziției efectuate în Dosarul nr. x/D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău;

- 723 RON ridicate de la partea civilă J. la data de 16 mai 2013 cu ocazia percheziției efectuate în Dosarul nr. x/D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău;

- 3850 RON ridicate de la partea civilă K. la data de 16 mai 2013 cu ocazia percheziției efectuate în Dosarul nr. x/D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău;

- 4150 euro și 2080 RON ridicate de la partea civilă SC L. SRL prin reprezentant M. la data de 16 mai 2013 cu ocazia percheziției efectuate în Dosarul nr. x/D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău;

- 2100 RON ridicate de la partea civilă N. la data de 25 iunie 2013 cu ocazia percheziției efectuate în Dosarul nr. x/D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău;

- 6000 RON și 200 euro ridicate de la partea civilă O. la data de 25 iunie 2013 cu ocazia percheziției efectuate în Dosarul nr. x/D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău;

- 3000 RON ridicate de la partea civilă P. la data de 09 mai 2012 cu ocazia percheziției efectuate în Dosarul nr. x/D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău;

- 150 euro și 414 RON ridicate de la partea civilă Q. la data de 26 septembrie 2013 cu ocazia percheziției efectuate în Dosarul nr. x/D/P/2013 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău;

- 1.410 RON ridicate de la partea civilă R. la data de 25 iulie 2013 cu ocazia percheziției efectuate în Dosarul nr. x/D/P/2011 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău;

A obligat inculpatul de a consemna la o unitate bancară, pe numele părții civile S. la dispoziția Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a contravalorii bijuteriilor din metal de culoare galbenă, la valoarea de la momentul ridicării acestor bunuri cu prilejul percheziției din data de 16 mai 2013 efectuate în Dosarul nr. x/D/P/2012.

A constatat că prejudiciul în cuantum de 13.500 euro rezultat ca urmare a săvârșirii infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215¹ C. pen. anterior a fost acoperit prin restituire.

A dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii din data de 14 noiembrie 2013 până la 15 noiembrie 2013.

În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul către partea civilă B. la plata sumei de 7853 RON din care suma de 2583 RON reprezentând contravaloarea biletelor de avion și 5000 RON reprezentând onorariul apărătorului ales.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 5000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cuantum de 300 RON s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.

II. Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 20 decembrie 2013 emis în Dosarul nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial, în formă calificată, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. anterior raportat la art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (16 acte materiale) și a infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215¹ alin. (1) C. pen. anterior, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

Sub aspectul situației de fapt s-a reținut că, în perioada 2012 – 2013, în realizarea aceleiași rezoluții, inculpatul, în calitate de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău, învestit cu soluționarea Dosarelor nr. x/D/P/2013, nr. x/D/P/2012, nr. x/D/P/2012, nr. x/D/P/2012, nr. x/D/P/2011 și nr. x/D/P/2011, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu referitoare la activitatea de urmărire penală desfășurată în dosarele penale mai sus menționate, cu privire la dispunerea măsurilor asigurătorii de indisponibilizare, prin instituirea sechestrului asupra sumelor de bani și a bunurilor ridicate cu ocazia perchezițiilor, în sumă totală de 420.313 RON, 7.140 euro, 121 USD și 30 lire sterline, ori, deși a luat asemenea măsuri, nu a dispus consemnarea sumelor și bunurilor în discuție la bancă, pe numele învinuiților, la dispoziția parchetului, cauzând o vătămare a intereselor legale a persoanelor implicate în aceste cauze (16 persoane).

Totodată s-a reținut că inculpatul A. nu a dispus măsurile legale pentru restituirea sumelor de bani și/sau a bunurilor ridicate la perchezițiile domiciliare, care nu aveau legătură cu cauzele penale în cadrul cărora au fost dispuse și efectuate aceste percheziții, ci sumele de bani au fost cheltuite de inculpat în interes propriu.

S-a apreciat că faptele descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial, în formă calificată, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. anterior rap. la art. 248¹ C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (16 acte materiale).

De asemenea, s-a mai reținut că, în calitate de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău, în cursul lunii octombrie 2013, inculpatul și-a însușit în interesul său suma de 13.500 euro, din totalul sumei de 40.000 euro pe care a solicitat-o și a primit-o de la conducerea D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, în vederea realizării unei acțiuni de prindere în flagrant delict a suspecților din Dosarul nr. x/D/P/2013 privind infracțiunea de trafic de droguri de risc, faptă care, în drept, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prev. de art. 215¹ alin. (1) C. pen. anterior.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20 decembrie 2013 sub nr. x/1/2013, primul termen de judecată fiind stabilit la 04 aprilie 2014, după data intrării în vigoare, la 01 februarie 2014 a noului C. proc. pen.

Dată fiind situația tranzitorie în care se afla cauza, la primul termen de judecată, prin încheierea de ședință din 04 aprilie 2014, s-a constatat că dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței anterior intrării în vigoare a noului C. proc. pen. și nu s-a început cercetarea judecătorească, așa încât s-a făcut aplicarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 și, în consecință, s-a dispus trimiterea cauzei la judecătorul de cameră preliminară pentru a proceda potrivit art. 342-348 C. proc. pen.

După parcurgerea procedurii de cameră preliminară, prin încheierea din nr. 522 din data de 02 iunie 2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. x/P/2013 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.

Prin aceeași încheiere judecătorul de cameră preliminară a verificat competența Înaltei Curți, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță la data intrării în vigoare a legii noi în care nu s-a început cercetarea judecătorească se soluționează de către instanța competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de aceeași lege.

Competența de judecată în primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost stabilită prin rechizitoriu, în raport cu dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. e) și art. 40 alin. (1) C. proc. pen. anterior, fiind determinată de calitatea inculpatului de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la momentul săvârșirii faptelor.

Prin hotărârea nr. 409 din 22 noiembrie 2013 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, s-a dispus încetarea activității inculpatului în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău și revenirea la unitatea unde a funcționat anterior, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, începând cu data de 01 noiembrie 2013.

La data de 02 decembrie 2013 a fost eliberat din funcția de procuror prin Decretul Președintelui României nr. 1048 din 02 decembrie 2013.

S-a apreciat că, prin raportare la calitatea inculpatului, competența personală nu s-a modificat, astfel, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte judecă în primă instanță, printre altele, infracțiunile săvârșite de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În conformitate cu dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., competența după calitatea inculpatului la momentul comiterii infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată rămâne câștigată cauzei chiar dacă în prezent acesta nu mai este procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În raport cu dispoziția legală anterior menționată, pierderea calității de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție după săvârșirea infracțiunii nu a determinat modificarea competenței Înaltei Curți de Casație și Justiție după calitatea persoanei, întrucât faptele care fac obiectul acuzației au legătură cu atribuțiile de serviciu ale inculpatului.

În procedura de cameră preliminară, verificarea legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală de către procuror s-a realizat în condițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013. Astfel, deși dispozițiile C. proc. pen. sunt de imediată aplicare, norma tranzitorie menționată prevede că actele de procedură îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a C. proc. pen., cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, au rămas valabile, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.

După începerea judecății, la termenele succesive din 24 iunie 2014 și 29 septembrie 2014 s-a dispus amânarea cauzei pentru lipsă de apărare a inculpatului.

La termenul din data de 28 octombrie 2014, Înalta Curte a respins, ca nefondată, cererea formulată de apărătorul ales al părții civile B. privind introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Totodată, a respins, ca nefondată, cererea de introducere în cauză în calitate de părți vătămate a numiților T. și U.

Cu privire la cererea de introducere în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism formulată de apărătorul ales al părții civile B. s-a reținut că potrivit art. 1373 alin. (1) C. civ. „comitetul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate”.

De asemenea, s-a reținut că în conformitate cu art. 1373 alin. (2) C. civ., comitentul este persoana care „în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său ori al altuia”.

Astfel, esențial pentru calitățile de comitent și prepus este existența unui raport de subordonare care își are temeiul în împrejurarea că, pe baza acordului de voință dintre ele, o persoană fizică sau juridică a încredințat unei persoane fizice o anumită însărcinare, născându-se astfel dreptul comitentului de a da instrucțiuni, de a direcționa, îndruma și controla activitatea prepusului, acesta din urmă fiind ținut să urmeze îndrumările primite.

Reprezentantul Ministerului Public a susținut că procurorul nu este prepus al instituției unde este încadrat, conform dispozițiilor C. proc. pen. și a Legii nr. 304/2004, relativ la modul de numire în funcție a magistraților, acesta fiind independent în soluțiile pe care le adoptă, ori conducerea instituției unde acesta funcționează nu poate să dispună o anumită conduită, cu toate că există un raport de subordonare între procuror și instituția Parchetului, însă nu în ceea ce privește soluțiile pe care le adoptă procurorul.

Dar, chiar presupunând că ar exista o relație de subordonare, nu poate exista calitatea de comitent pentru situația în care prepusul, profitând sau abuzând de funcție, a depășit limitele competenței pe care i le conferea funcția, ori a lucrat pentru propriul său interes, fără legătură cu interesul comitentului, sau a acționat chiar și împotriva intereselor comitentului.

Cererea de introducere în cauză în calitate de părți vătămate a numiților T. și U. a fost apreciată ca fiind nefondată, întrucât, din actele dosarului nu rezulta că aceștia au suferit vreo vătămare prin fapta de abuz în serviciu ce face obiectul acuzației aduse inculpatului A.

La același termen de judecată, din 28 octombrie 2014, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, a solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen., numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale susținând că nu dorește administrarea altor probe, cu excepția celor în circumstanțiere.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis proba solicitată de inculpat astfel că, la termenul din 14 noiembrie 2014, acesta a prezentat înscrisuri în circumstanțiere.

Potrivit dispozițiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen., în cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Constatând îndeplinite condițiile impuse de textul de lege anterior menționat, văzând și concluziile favorabile ale reprezentantului Ministerului Public, Înalta Curte a admis cererea inculpatului ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor în circumstanțiere prezentate de acesta.

III. Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

În perioada 2012 – 2013 inculpatul A., în calitate de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, fiind învestit cu soluționarea Dosarelor nr. x/D/P/2011, x/D/P/2012, x/D/P/2012, x/D/P/2012, x/D/P/2011 și x/D/P/2013, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu referitoare la activitatea de urmărire penală desfășurată în dosarele penale mai sus menționate, cauzând o vătămare a intereselor legale ale mai multor persoane (16 persoane).

În esență, inculpatul A., în cursul urmăririi penale desfășurate în cauzele mai sus menționate, după efectuarea mai multor percheziții la locuințele unora dintre învinuiți, nu a dispus luarea măsurilor asigurătorii, de indisponibilizare prin instituirea sechestrului asupra sumelor de bani și a bunurilor ridicate cu ocazia perchezițiilor, ori, deși a luat asemenea măsuri, nu a dispus consemnarea sumelor și bunurilor în discuție la bancă, pe numele învinuiților, la dispoziția parchetului.

Mai mult decât atât, inculpatul A. nu a dispus măsurile legale pentru restituirea sumelor de bani și/sau a bunurilor ridicate la perchezițiile domiciliare, care nu aveau legătură cu cauzele penale în cadrul cărora au fost dispuse și efectuate aceste percheziții, ci sumele de bani au fost cheltuite de inculpat în interes propriu.

1. La data de 09 martie 2012, Dosarul nr. x/D/P/2011 a fost repartizat pentru efectuarea urmăririi penale, procurorului A. din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău.

În cadrul urmăririi penale efectuate în această cauză și la solicitarea procurorului de caz, la data de 07 iunie 2012, Tribunalul Buzău a emis autorizația din anul 2012 privind efectuarea percheziției domiciliare la locuința numitului B. din Cluj – Napoca.

Pentru punerea în aplicare a autorizațiilor de percheziție procurorul șef birou V. a dispus delegarea ofițerilor de poliție din cadrul B.C.C.O. Cluj.

În consecință, la data de 08 iunie 2012, ofițerii de poliție din cadrul B.C.C.O. Cluj au efectuat percheziție la locuința numitului B., împrejurare în care, printre altele, au fost ridicate mai multe sume de bani, respectiv 336.236 RON, 2.380 euro, 121 USD și 30 lire sterline. Sumele de bani au fost introduse în cutii de carton sigilate și semnate de numitul B. și de martorii asistenți.

La data de 26 octombrie 2012, prin rechizitoriul întocmit în Dosarul nr. x/D/P/2011, procurorul A. a dispus trimiterea în judecată a mai multor inculpați, iar la pct. II din rechizitoriu a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de inculpatul B.

Cauza disjunsă din Dosarul nr. x/D/P/2011 a fost înregistrată la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroului Teritorial Buzău, sub nr. x/D/P/2012, fiind repartizată spre soluționare tot procurorului A.

Din conținutul informării din 20 octombrie 2013, întocmită de procurorul șef V., din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, rezultă că în Dosarul nr. x/D/P/2012 există ordonanța de instituire a sechestrului asigurător, datată 15 iunie 2012, asupra sumelor de bani care au fost ridicate de la locuința inculpatului B., respectiv 336.236 RON, 2.380 euro, 121 USD și 30 lire sterline, însă actul procesual nu a fost comunicat inculpatului și nici în dispozitivul acestuia nu este prevăzută mențiunea comunicării actului.

De asemenea, ca urmare a examinării actelor dosarului s-a constatat că nu există vreun act din care să rezulte că s-a dispus consemnarea sumelor de bani ridicate de la locuința inculpatului B. la bancă.

Martorul W., cms. șef în cadrul S.C.C.O. Buzău, precum și martorii Y. și Z., ofițeri de poliție judiciară în cadrul B.C.C.O. Ploiești, S.C.C.O. Buzău au declarat că sumele de bani ridicate la percheziția efectuată la locuința inculpatului B., au fost predate procurorului A.

Împrejurarea că sumele de bani ridicate la percheziția locuinței inculpatului B., au fost predate procurorului de caz, rezultă și din procesul – verbal din 21 octombrie 2013 întocmit de către procurorul șef V. din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, ca urmare a controlului efectuat în biroul procurorului A., în care se menționează faptul că în fișetul metalic al acestuia, s-au descoperit, printre alte înscrisuri judiciare, plicuri goale și o plasă de celofan ce aveau sigiliul rupt. Pe unul din plicuri se menționa: „valută din dormitor B.” – Dosar nr. x/D/P/2011, iar pe punga de celofan se menționa „valută birou B.” – Dosar nr. x/D/P/2011.

De altfel, chiar inculpatul A., în depozițiile sale din data de 14 noiembrie 2013, a confirmat că toate bunurile, înscrisurile și sumele de bani, ridicate de la perchezițiile efectuate în cursul urmăririi penale în Dosarul nr. x/D/P/2011, de către ofițerii de poliție din cadrul S.C.C.O. Buzău, au fost aduse în biroul său.

Inculpatul A. a recunoscut că nu a consemnat sumele de bani mai sus menționate la bancă și nici nu a delegat ofițerii de poliție să ia măsuri pentru indisponibilizarea acestor sume arătând că le-a folosit pentru a alimenta conturile de pariuri sportive cu scopul de a juca la pariuri sportive.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că probele administrate în cursul urmăririi penale respectiv, procesul – verbal de percheziție din 08 iunie 2012, informarea din 20 octombrie 2013 și procesul – verbal din 21 octombrie 2013 întocmite de procurorul șef. V., declarațiile inculpatului A. și ale martorilor W., Y. și Z., demonstrează fără echivoc că, în perioada iunie 2012 – octombrie 2013, inculpatul A., în calitate de procuror desemnat să efectueze urmărirea penală în Dosarul nr. x/D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, nu și-a îndeplinit obligația legală de a dispune consemnarea sumelor de bani, în cuantum de 336.236 RON, 2.380 euro, 121 USD și 30 lire sterline, ridicate cu prilejul percheziției efectuate la locuința numitului B., obținând pentru sine un avantaj patrimonial, prin utilizarea în interes personal a acestora.

2. În același dosar, nr. x/D/P/2011, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial, menționat la pct. 1, s-a efectuat percheziție domiciliară și la locuința învinuitului C., în baza autorizației din 07 iunie 2012 emisă de Tribunalul Buzău.

În procesul – verbal de percheziție, întocmit la data de 08 iunie 2012 de către cms. AA. și insp. pr. BB. din cadrul S.C.C.O. Buzău, s-a consemnat că din locuința învinuitului C. au fost ridicate mai multe bunuri, printre care și sumele de 636 RON și 260 euro, care au fost puse în plicuri sigilate, inscripționate cu numărul 6 și, respectiv, numărul 7.

Inculpatul A., în calitate de procuror care a efectuat urmărirea penală în Dosarul nr. x/D/P/2011, la data de 26 octombrie 2012, a întocmit rechizitoriu, prin care a dispus trimiterea în judecată a mai multor inculpați, printre care și a inculpatului C. În conținutul actului de sesizare nu există vreo mențiune referitoare la luarea de măsuri asigurătorii asupra sumelor de bani ridicate la percheziția efectuată la locuința inculpatului.

Ca urmare a verificării actelor dosarului de urmărire penală nr. x/D/P/2011, dar și a urmei de casă a acestui dosar, s-a constatat că sumele de bani, respectiv, 636 RON și 260 euro, ridicate la percheziția efectuată la domiciliul inculpatului C. nu au fost consemnate la vreo unitate bancară, pe numele inculpatului și la dispoziția unității de parchet.

Prin adresa din data de 18 decembrie 2013, Banca CC. a comunicat faptul că, în perioada 2012 – 2013, nu au existat documente de solicitare privind consemnări de sume de bani, de către D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Buzău, pe numele persoanei C.

Ofițerii de poliție judiciară din cadrul S.C.C.O. Buzău, AA. și BB., audiați ca martori în prezenta cauză, au declarat că au predat procurorului A. toate bunurile (inclusiv sumele de bani) ridicate la percheziția efectuată la locuința inculpatului C.

Martorul AA., ofițer de poliție în cadrul S.C.C.O. Buzău, a declarat că, în baza ordonanței de delegare emisă de inculpatul A., în luna iunie 2012, a participat împreună cu colegul său, insp. pr. BB., la o percheziție în Dosarul nr. x/D/P/2011 al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Buzău, efectuată la domiciliul lui C. În urma percheziției, au ridicat mai multe plicuri cu substanțe etnobotanice, o plantă de cannabis, dar și următoarele sume de bani: 260 euro și 636 RON.

Același martor a declarat că sumele de bani mai sus menționate au fost predate procurorului A., în biroul acestuia de la sediul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Buzău.

Martorul BB., insp. pr. în cadrul S.C.C.O. Buzău, a confirmat prin declarația sa aspectele relatate de martorul AA.

Fiind audiată, partea vătămată C. a declarat că a fost cercetată în Dosarul nr. x/D/P/2011 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, iar la data de 08 iunie 2012 i s-a efectuat o percheziție domiciliară, ocazie cu care i-au fost ridicate sumele de 260 de euro și 600 RON. Aceeași parte vătămată a afirmat că nu i s-a comunicat vreo ordonanță prin care să se ia măsura asiguratorie a sechestrului cu privire la sumele de bani menționate și nici dacă acestea au fost consemnate la bancă. De asemenea, a arătat că urmare a solicitării sale, de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial i-a restituit toate bunurile ridicate la percheziție cu excepția sumelor de bani.

Inculpatul A. a declarat la 14 noiembrie 2013 că toate bunurile, înscrisurile și sumele de bani, ridicate de la perchezițiile efectuate în cursul urmăririi penale în Dosarul nr. x/D/P/2011, de către ofițerii de poliție din cadrul S.C.C.O. Buzău, au fost aduse în biroul său. Totodată, a recunoscut că nu a consemnat sumele de bani ridicate cu prilejul percheziției la bancă și nici nu a delegat ofițerii de poliție să ia măsuri pentru indisponibilizarea acestor sume arătând că le-a folosit pentru a alimenta conturile de pariuri sportive cu scopul de a juca la pariuri sportive.

În concret, inculpatul A., în calitate de procuror care a efectuat urmărirea penală în Dosarul nr. x/D/P/2011 și a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C., nu a dispus consemnarea la bancă, pe numele inculpatului, la dispoziția parchetului, a sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare potrivit art. 110 C. proc. pen. anterior și nici nu a dispus măsurile legale pentru restituirea sumelor de bani dacă acestea nu erau supuse confiscării în condițiile art. 109 alin. (4), (5) C. proc. pen. anterior.

Neîndeplinirea obligațiilor legale anterior menționate reprezintă elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, săvârșită în forma agravată a obținerii pentru sine a unui avantaj patrimonial prin utilizarea în interes personal a sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că probele administrate în cursul urmăririi penale respectiv, procesul – verbal de percheziție din 08 iunie 2012 efectuată la locuința inculpatului C., declarațiile inculpatului A. și ale martorilor AA. și BB., demonstrează fără echivoc că, în perioada iunie – octombrie 2012, inculpatul nu și-a îndeplinit obligația legală de a dispune consemnarea la bancă a sumelor de bani, în cuantum de 260 euro și 636 RON, ridicate cu ocazia percheziției și nici nu a dispus restituirea lor, obținând pentru sine un avantaj patrimonial, prin utilizarea în interes personal a acestora.

3. La data de 12 octombrie 2012, Dosarul nr. x/D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău a fost repartizat, spre soluționare, procurorului A.

Ca urmare a solicitării Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, în data de 14 mai 2013, Tribunalul Buzău, secția penală, a emis mai multe autorizații privind efectuarea de percheziții la domiciliile învinuiților din Dosarul nr. x/D/P/2012, precum și la sediile societăților implicate în derularea activității infracționale în această cauză. În urma perchezițiilor domiciliare efectuate la data de 16 mai 2013, au fost ridicate înscrisuri, bunuri, bijuterii în valoare de aproximativ 36.000 RON, precum și suma totală de 34.517 RON și 4.150 euro, după cum urmează:

3.1. La percheziția efectuată la domiciliul învinuitului D., în baza autorizației din anul 2013 emisă de Tribunalul Buzău, organele de poliție au ridicat suma de 2.900 RON, care a fost introdusă într-un plic;

3.2. La percheziția efectuată la punctul de lucru al SC E. SRL, în baza autorizației de percheziție din anul 2013, emisă de Tribunalul Buzău, din biroul utilizat de numitul DD., organele de poliție au ridicat suma de 14.283 RON;

3.3. La percheziția efectuată la domiciliul numitului G., în baza autorizației de percheziție din anul 2013 emisă de Tribunalul Buzău, organele de poliție au ridicat suma de 900 RON;

3.4. La percheziția efectuată la domiciliul învinuitului H., în baza autorizației de percheziție din anul 2013 emisă de Tribunalul Buzău, organele de poliție au ridicat sumele de 1.916 RON, 3.050 RON și 2.650 RON;

3.5. La percheziția efectuată la domiciliul învinuitului I., în baza autorizației de percheziție din anul 2013 emisă de Tribunalul Buzău a fost ridicată suma de 2.165 RON;

3.6. La percheziția efectuată la domiciliul învinuitului EE., în baza autorizației de percheziție din anul 2013, emisă de Tribunalul Buzău, organele de poliție au ridicat mai multe bijuterii din metal de culoare galbenă;

3.7. La percheziția efectuată la sediul SC L. SRL, în baza autorizației de percheziție din anul 2013, emisă de Tribunalul Buzău, organele de poliție au ridicat suma totală de 4.150 euro și 2.080 RON, pusă la dispoziție de către numitul M.;

3.8. La percheziția efectuată la domiciliul învinuitului J., în baza autorizației de percheziție din anul 2013, emisă de Tribunalul Buzău, organele de poliție au ridicat suma de 723 RON;

3.9. La percheziția efectuată la domiciliul învinuitului K., în baza autorizației de percheziție din anul 2013 emisă de Tribunalul Buzău, organele de poliție au ridicat suma de 3.850 RON.

Ca urmare a verificării actelor Dosarului nr. x/D/P/2012, s-a constatat că au fost emise două ordonanțe, prin care s-a dispus „instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale următoarelor persoane, până la concurența sumei de 10.000.000 RON” însă nu au fost identificate documente din care să rezulte consemnarea la vreo unitate bancară a sumelor de bani ori a bijuteriilor pe numele învinuiților, la dispoziția unității de parchet.

Prin adresa din data de 18 decembrie 2013, Banca CC. a comunicat faptul că, în perioada 2012 – 2013, nu au existat documente de solicitare de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, privind consemnări de sume de bani, pe numele persoanelor: D., G., P., K., I., J., H., M. și SC E. SRL.

În procesul – verbal întocmit la data de 21 octombrie 2013 de către procurorul șef V. din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, urmare controlului efectuat în biroul procurorului A., se menționează că în fișetul metalic al acestuia, s-au descoperit, printre alte înscrisuri judiciare, plicuri goale și o plasă de celofan ce aveau sigiliul rupt. Pe mai multe din aceste plicuri erau mențiuni cu privire la numărul dosarului (Dosar nr. x/D/P/2012), cuantumul sumelor și al persoanelor de la care au fost ridicate, după cum urmează:

- suma de 2.165 RON, ridicată de la I. din Mizil,

- suma de 2.900 RON, ridicată de la D.,

- suma de 3.850 RON, ridicată de la K.,

- sumele de 4.150 euro și 2.080 RON, ridicate de la SC L. SRL Vernești,

- suma de 723 RON, predată de J.,

- sumele de 3.050 RON, 2.650 RON și 1.916 RON, în total 7.616 RON, ridicate de la H.”.

Martorul W., cms. șef în cadrul S.C.C.O. Buzău a declarat că toate bunurile, înscrisurile, precum și sumele de bani ridicate cu ocazia perchezițiilor efectuate în Dosarul nr. x/D/P/2012 au fost predate procurorului A., din dispoziția acestuia din urmă, fiind depozitate în biroul său de la sediul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău. Ofițerul de poliție a precizat că remiterea sumelor de bani s-a realizat în plicurile în care banii au fost ridicați cu ocazia perchezițiilor, unele din plicuri fiind sigilate și având menționate sumele de bani ridicate, acestea fiind anexate la dosarul cauzei. Tot martorul W. a precizat că modalitatea de lucru era următoarea: „după efectuarea perchezițiilor, din dispoziția procurorului, bunurile identificate la domiciliile persoanelor cercetate erau depuse la sediul S.C.C.O. Buzău, iar bunurile de valoare rămâneau la mine în birou până când procurorul de caz dispunea luarea măsurilor asigurătorii, după caz. Ca modalitate obișnuită de lucru astfel de măsuri se dispuneau în cel mult 2 – 3 zile de la momentul ridicării bunurilor”. De asemenea, martorul a menționat că pe data de 22 mai 2013 a fost sunat de procurorul A. care i-a cerut ca toate bunurile, inclusiv documentele contabile ridicate de la percheziții, să-i fie duse la sediul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, în biroul său.

Același martor a declarat că i s-a părut oarecum ciudat acest fapt, întrucât nu mai procedase în această manieră și a solicitat sprijinul subordonaților săi: FF., Z., GG., HH., II. să transporte toate documentele și obiectele ridicate de la perchezițiile efectuate în Dosarul nr. x/D/P/2012 în biroul procurorului A.

Martorul W. a mai precizat că plicurile cu sumele de bani ridicate la percheziție a fost depozitate în biroul său, toate într-o cutie, pe care i-a dat-o martorului FF. și, împreună cu acesta din urmă, s-au deplasat la sediul D.I.I.C.O.T. și au predat respectiva cutie procurorului A., precizându-i totodată că în acea cutie se aflau plicurile cu banii și bijuteriile ridicate de la percheziții.

Cms. șef W. mai arată că, în situațiile în care a lucrat cu D.I.I.C.O.T., la foarte scurt timp după efectuarea perchezițiilor primea ordonanțe privind luarea măsurilor asigurătorii, în legătură cu banii și metalele prețioase ridicate de la percheziții, astfel că ofițerii de poliție erau cei care se ocupau de predarea acestora la Banca CC. sau bănci.

Martorul FF., ofițer de poliție în cadrul S.C.C.O. Buzău, confirmă depozițiile martorului W., declarând că: „Domnul W. mi-a înmânat personal o cutie, fără capac, descoperită, în care se aflau mai multe plicuri și o pungă transparentă, în care se vedea o sumă de bani, cu privire la care domnul W. mi-a spus că sunt sume de bani ridicate cum ocazia perchezițiilor efectuate în zilele anterioare (n.n.: Dosar nr. x/D/P/2012). Din examinarea vizuală am constatat și eu că erau mai multe plicuri pe care erau mențiuni olografe cu privire la persoanele de la care s-au ridicat sumele de bani, pe unele erau menționate sume de bani și erau aplicate sigilii (…). După ce am încărcat toate celelalte bunuri de la percheziții în mașină, eu am luat personal acea cutie, pe care, împreună cu restul de bunuri le-am dus la sediul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău. Cutia am pus-o pe biroul procurorului A., în prezența domnului W. și a domnului procuror”.

Inculpatul A., în depozițiile sale din data de 14 noiembrie 2013, a declarat că toate bunurile, înscrisurile și sumele de bani, ridicate de la perchezițiile efectuate în cursul urmăririi penale în Dosarul nr. x/D/P/2012, de către ofițerii de poliție din cadrul S.C.C.O. Buzău, au fost aduse în biroul său.

Totodată, inculpatul A. a recunoscut că sumele de bani mai sus menționate nu au fost consemnate la bancă și nici nu a delegat ofițerii de poliție să ia măsuri pentru indisponibilizarea acestor sume.

De asemenea, inculpatul a declarat că toate sumele de bani ridicate la perchezițiile efectuate în Dosarul nr. x/D/P/2012, le-a folosit pentru a alimenta conturile de pariuri sportive cu scopul de a juca la pariuri sportive.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că probele administrate în cursul urmăririi penale respectiv, procesele – verbale de percheziție din 16 mai 2013 efectuate la domiciliile părților vătămate D., H., I., EE., J., G. și JJ. și la sediile SC E. SRL reprezentată de F. și SC L. SRL reprezentată de M., procesul – verbal din 21 octombrie 2013 întocmit de către procurorul șef, V., din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, ca urmare a controlului efectuat în biroul procurorului A., declarațiile inculpatului și ale martorilor W. și FF., demonstrează fără echivoc că, în perioada mai 2013 – octombrie 2013, inculpatul nu și-a îndeplinit obligația legală de a dispune consemnarea sumelor de bani ridicate cu ocazia percheziției efectuate la domiciliile persoanelor anterior menționate, obținând pentru sine un avantaj patrimonial, prin utilizarea în interes personal a acestora.

4. La data de 09 noiembrie 2012, Dosarul nr. x/D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău a fost repartizat, pentru efectuarea urmăririi penale, procurorului A.

În baza autorizației de percheziție din 21 iunie 2013, emisă de Judecătoria Râmnicu – Sărat, ca urmare a solicitării transmise cu adresa nr. x/D/P/2012 din data de 21 iunie 2013 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, s-a efectuat o percheziție la domiciliul lui N.

În procesul – verbal de percheziție domiciliară întocmit, la data de 25 iunie 2013, de scms. HH. și ag. pr. GG. din cadrul S.C.C.O. Buzău, se menționează faptul că s-a găsit suma de 2.100 RON, care, împreună cu alte bunuri au fost ridicate și ambalate în plicuri.

În același dosar, în baza autorizației de percheziție din 21 iunie 2013 emisă de Judecătoria Râmnicu – Sărat, s-a efectuat o percheziție și la domiciliul învinuitului O.

În procesul – verbal de percheziție domiciliară întocmit, la data de 25 iunie 2013, de insp. pr. KK. și insp. Z. din cadrul S.C.C.O. Buzău, se menționează că au fost descoperite și ridicate următoarele sume de bani: 6.000 RON și 200 euro, pe care le-au ambalat într-un plic sigilat și inscripționat „Plic Nr. 1” și semnat de către învinuitul O.

În rechizitoriul întocmit la data de 22 iulie 2013, în Dosarul nr. x/D/P/2012, procurorul A., la secțiunea „Alte date”, menționează că în cursul urmăririi penale s-au luat măsuri asigurătorii, în vederea confiscării speciale, asupra unui autoturism și a sumei de 2.100 RON, ridicate de la inculpatul N., precum și asupra sumelor de 6.000 RON și 200 euro, ridicate de la inculpatul O.

Contrar celor menționate în rechizitoriu, din examinarea Dosarului nr. x/D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, s-a constatat că nu conține ordonanțe de instituire a sechestrului asigurător asupra sumelor de bani ridicate cu ocazia perchezițiilor efectuate la domiciliile inculpaților O. și N.

De asemenea, nu s-a găsit niciun document din care să reiasă că sumele în cauză au fost consemnate la vreo unitate bancară ori că au fost restituite inculpaților.

Verificându-se și urma de casă a Dosarului nr. x/D/P/2012, s-a constatat că nu există ordonanță de luare a măsurilor asigurătorii prin instituirea sechestrului asupra sumelor de 6.000 RON și 200 euro și, respectiv, 2.100 RON, și nici recipise de depunere a sumelor menționate la Banca CC., pe numele inculpaților și nici dovezi de restituire a acestor sume.

Prin adresa din data de 18 decembrie 2013, Banca CC. SA a comunicat faptul că în perioada 2012 – 2013, nu au existat documente de solicitare privind consemnări de sume de bani, de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, pe numele inculpaților O. și N.

Ofițerii de poliție judiciară din cadrul S.C.C.O. Buzău, care au efectuat percheziția domiciliară la cei doi inculpați mai sus menționați, au declarat următoarele:

Martorul Z., ofițer de poliție în cadrul S.C.C.O. Buzău, a declarat că, în baza ordonanței de delegare a procurorului A., în luna iunie 2013, a participat împreună cu colegul său, insp. pr. KK., la o percheziție domiciliară efectuată în Dosarul nr. x/D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, la domiciliul numitului O. În urma percheziției efectuate, au fost ridicate mai multe bunuri, printre care și sume de bani, respectiv: 6.000 RON și 200 euro. Martorul precizează că sumele de bani ridicate și sigilate, au fost predate, direct și personal, procurorului A., în biroul acestuia de la sediul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, împreună cu celelalte înscrisuri.

Martorul KK., insp. pr. în cadrul S.C.C.O. Buzău, confirmă în totalitate declarațiile martorului Z.

Martorul GG., agent de poliție în cadrul S.C.C.O. Buzău, a declarat că, în baza ordonanței de delegare a procurorului de caz A., în luna iunie 2013, a participat împreună cu colegul său, HH., la percheziția efectuată la locuința lui N., ocazie cu care au fost ridicate mai multe bunuri, inclusiv suma de 2.100 RON. Același martor a declarat că după efectuarea percheziției, suma de bani menționată, precum și actele procedurale întocmite au fost predate, direct și personal, procurorului de caz A., la sediul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Buzău.

Martorul HH., scms. de poliție în cadrul S.C.C.O. Buzău, a confirmat efectuarea percheziției domiciliare în Dosarul penal nr. x/D/P/2012 al D.I.I.C.O.T – Biroul Teritorial Buzău, la domiciliul numitului N., ridicarea mai multor bunuri printre care și a sumei de 2.100 RON, și predarea acestora procurorului A.

Din procesul – verbal întocmit la data de 21 octombrie 2013 de procurorul șef al Biroului Teritorial Buzău din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în urma controlului efectuat în biroul procurorului A., în care se constată, printre altele, că în fișetul metalic s-au găsit 2 plicuri goale, cu sigiliul rupt, ce privesc Dosarul nr. x/D/P/2012, ce aveau menționate sumele de 6.000 RON și 200 euro ridicate de la învinuitul O. și, respectiv suma de 2.100 RON ridicată de la învinuitul N.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că probele administrate în cursul urmăririi penale respectiv, procesele – verbale de percheziție din 25 iunie 2013 efectuate la domiciliile părților vătămate O. și N., procesul – verbal din 21 octombrie 2013 întocmit de către procurorul șef, V., declarațiile inculpatului și ale martorilor HH., GG., KK. și Z. demonstrează fără echivoc că, în perioada iunie 2013 – iulie2013, inculpatul nu și-a îndeplinit obligația legală de a dispune consemnarea sumelor de bani ridicate cu ocazia percheziției efectuate la domiciliile părților vătămate O. și N., obținând pentru sine un avantaj patrimonial, prin utilizarea în interes personal a acestora.

5. La data de 13 aprilie 2012, Dosarul nr. x/D/P/2012 a fost repartizat pentru efectuarea urmăririi penale, procurorului A. din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău.

În cursul urmăririi penale s-a solicitat autorizarea efectuării unei percheziții domiciliare la imobilul situat în comuna Reviga, județul Ialomița, iar Tribunalul Buzău a admis cererea parchetului și a emis autorizația de percheziție domiciliară din anul 2012.

Organele de poliție din cadrul S.C.C.O. Buzău au pus în executare autorizația de percheziție, întocmind în acest sens, la data de 09 mai 2012, procesul – verbal de percheziție domiciliară, în care se menționează, printre altele, că P., a pus la dispoziția organelor de poliție suma de 3.000 RON, sumă ce a fost ridicată pentru cercetări.

Prin ordonanța din data de 22 mai 2012, procurorul A. a dispus „instituirea sechestrului asigurător asupra sumei de 3.000 RON ridicată de la inculpata P.”.

La data de 24 mai 2012, procurorul A. a întocmit rechizitoriu în Dosarul nr. x/D/P/2012 în cuprinsul căruia, la secțiunea „Latura civilă” a menționat că „s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra sumei de 3.000 RON ridicată de către organele de poliție de la inculpata P. cu ocazia percheziției domiciliare”.

Din verificarea actelor Dosarului nr. x/D/P/2012 dar și a urmei de casă a aceluiași dosar a rezultat că suma de 3.000 RON, ridicată de la inculpata P. cu ocazia percheziției domiciliare efectuată în data de 09 mai 2012, nu a fost consemnată la vreo unitate bancară.

Organele de poliție care au efectuat percheziția la locuința inculpatei P., au declarat că au predat toate bunurile ridicate, procurorului A.

Martorul GG., agent de poliție în cadrul S.C.C.O. Buzău, a declarat că în baza ordonanței de delegare a procurorului A., în luna mai 2012, a participat împreună cu colegii săi AA. și LL. la percheziția efectuată la locuința lui R., ocazie cu care soția acestuia, P., le-a prezentat suma de 3.000 RON, sumă care a fost ridicată. Același martor a declarat că după efectuarea percheziției, suma de bani mai sus menționată, precum și actele procedurale întocmite, au fost predate, direct și personal, procurorului de caz A., la sediul D.I.I.C.O.T. - Buzău.

La rândul său, martorul AA., ofițer de poliție judiciară în cadrul S.C.C.O. Buzău, a confirmat în totalitate declarația martorului GG., referitoare la modul de desfășurare a percheziției domiciliare efectuată la locuința lui R. și a soției acestuia, P.

Fiind audiată, P. a declarat că a fost cercetată în Dosarul nr. x/D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, iar la data de 09 mai 2012, organele de anchetă au efectuat o percheziție domiciliară, ocazie cu care i-a fost ridicată suma de 3.000 RON.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că probele administrate în cursul urmăririi penale respectiv, procesul – verbal de percheziție din 09 mai 2012 efectuată la domiciliul părții vătămate P., declarațiile inculpatului și ale martorilor GG. și AA. demonstrează fără echivoc că, în cursul lunii mai 2012, inculpatul nu și-a îndeplinit obligația legală de a dispune consemnarea sumei de 3.000 RON, ridicată cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul părții vătămate P., obținând pentru sine un avantaj patrimonial, prin utilizarea în interes personal a acesteia.

6. La data de 12 noiembrie 2012, prin rezoluția procurorului șef birou, Dosarul nr. x/D/P/2011 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, a fost repartizat, pentru efectuarea urmăririi penale, procurorului A.

În cursul urmării penale, în baza autorizațiilor de percheziție domiciliară din data de 24 iulie 2013, emise de Tribunalul Buzău, urmare solicitării Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, au fost efectuate percheziții domiciliare la locuința numiților MM. și R.

În procesul – verbal de percheziție domiciliară, întocmit la data de 25 iulie 2013, se menționează că s-au găsit și ridicat mai multe bunuri, inclusiv suma de 1.410 RON.

La data de 18 septembrie 2013, în Dosarul nr. x/D/P/2011, procurorul A. a întocmit rechizitoriu, în cuprinsul căruia nu a menționat dacă a dispus măsuri asigurătorii ori consemnarea sumei de 1.410 RON, ridicată la percheziția domiciliară a numitului R., la vreo unitate bancară.

Din verificarea actelor Dosarului nr. x/D/P/2011 dar și a urmei de casă a aceluiași dosar a rezultat că suma de 1.410 RON, ridicată de la R. cu ocazia percheziției domiciliare efectuată în data de 25 iulie 2013, nu a fost consemnată la vreo unitate bancară și nici nu a fost luată vreo măsură asigurătorie cu privire la aceasta.

Prin adresa din data de 18 decembrie 2013, Banca CC. SA a comunicat faptul că în perioada 2012 – 2013, nu au existat documente de solicitare privind consemnări de sume de bani, de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, pe numele inculpatului R.

Organele de poliție, care au efectuat percheziția la locuința inculpatului R., au declarat că au predat toate bunurile ridicate, procurorului A.

Martorul GG., agent de poliție în cadrul S.C.C.O. Buzău, a declarat că, în baza ordonanței de delegare a procurorului de caz A., în luna iulie 2013, a participat împreună cu colegul său LL., la percheziția efectuată la locuința numiților MM. și R., ocazie cu care, au ridicat din locuința acestora, printre altele, și suma de 1.410 RON. Același martor a declarat că după efectuarea percheziției, suma de bani menționată, precum și actele procedurale întocmite au fost predate, direct și personal, procurorului de caz A., la sediul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău.

Martorul LL., agent șef de poliție în cadrul S.C.C.O. Buzău, prin depoziția sa din data de 11 decembrie 2013, a confirmat declarația martorului GG.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesul-verbal de percheziție din data de 25 iulie 2013 efectuată la domiciliul părții vătămate R., declarațiile inculpatului și ale martorilor GG. și LL. demonstrează fără echivoc că, în perioada iulie - septembrie 2013, inculpatul nu și-a îndeplinit obligația legală de a dispune consemnarea sumei de 1.410 RON ridicată de la A. cu ocazia percheziției domiciliare, obținând pentru sine un avantaj patrimonial, prin utilizarea în interes personal a acesteia.

7. La data de 20 septembrie 2013, Dosarul nr. x/D/P/2013 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău a fost repartizat, pentru efectuarea urmăririi penale, procurorului A.

În cauză, la data de 26 septembrie 2013, a fost întocmit un proces – verbal între A., în calitate de procuror care efectua urmărirea penală și investigatorii sub acoperire, cu privire la predarea, respectiv primirea sumei de 39.000 euro, pentru a fi utilizați în realizarea activităților pentru care aceștia din urmă au fost autorizați.

În procesul – verbal de constatare a infracțiunii flagrante, întocmit, la data de 26 septembrie 2013, de ofițeri de poliție judiciară din cadrul S.C.C.O. Buzău, se menționează că, urmare controlului corporal efectuat asupra inculpatului Q., au fost găsite într-o geantă tip borsetă mai multe bunuri, printre care sumele de 150 euro și 414 RON, bunuri ce au fost ambalate într-un plic de hârtie și ridicate în vederea continuării cercetărilor.

După finalizarea urmăririi penale, procurorul A. a dispus trimiterea în judecată a mai multor inculpați, printre care și a inculpatului Q., prin rechizitoriul din 21 octombrie 2013.

În cuprinsul rechizitoriului, la secțiunea „Alte date”, procurorul a solicitat instanței confiscarea, de la inculpatul Q., a cantității de 6,9464 kg. rezină de cannabis, precum și a pistolului, dar nu a făcut niciun fel de referire cu privire la sumele de bani (150 euro și 414 RON) indicate în procesul – verbal de constatare a infracțiunii flagrante, ca fiind ridicate de la inculpat.

Examinându-se actele existente în dosarul de urmărire penală nr. x/D/P/2013, nu au fost găsite documente care să ateste faptul că sumele de bani în discuție au fost consemnate la vreo unitate bancară, pe numele inculpatului Q., la dispoziția unității de parchet. Verificându-se și urma de casă a Dosarului nr. x/D/P/2013, existentă la sediul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Buzău, s-a constatat că nu există ordonanță de dispunere a sechestrului asupra sumelor în cauză și nici dovadă de restituire a acestor sume, inculpatului Q.

Prin adresa din data de 18 decembrie 2013, Banca CC. SA a comunicat faptul că în perioada 2012 – 2013, nu au existat documente de solicitare privind consemnări de sume de bani, de către D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Buzău, pe numele persoanei Q.

În urma controlului efectuat, la data de 21 octombrie 2013, de procurorul șef al Biroului Teritorial Buzău din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în biroul procurorului A., în fișetul metalic al acestuia din urmă, s-a găsit, printre altele, un plic gol, cu sigiliul rupt, pe care se menționau sumele de 150 euro și 414 RON ridicate de la inculpatul Q. în Dosarul nr. x/D/P/2013.

Martorul W., cms. șef în cadrul S.C.C.O. Buzău, a declarat că, cu ocazia flagrantului realizat în data de 26 septembrie 2013, a ridicat la percheziția corporală a numitului Q., printre alte bunuri, și sumele de 150 euro și 414 RON, care au fost predate în seara aceleiași zile, procurorului de caz A.

Declarația martorului W. este confirmată de colegii săi, scmc. HH. și insp. pr. BB., împreună cu care a desfășurat acțiunea de prindere în flagrant a suspecților Q. și NN.

Partea vătămată, Q. a declarat că, la data de 26 septembrie 2013, a fost prins în flagrant în timp ce încerca să vândă o cantitate de droguri în parcarea OO. Ploiești. La controlul corporal efectuat asupra sa, au fost ridicate, printre alte bunuri, sumele de 150 euro și 414 RON.

Inculpatul A. a recunoscut săvârșirea faptei arătând că a procedat în același mod pe care l-a descris cu privire la Dosarele nr. x/D/P/2012 privind pe O. și N., nr. x/D/P/2012 privind pe P., nr. x/D/P/2011 privind pe R. și nr. x/D/P/2011 privind pe C. De asemenea, a declarat că a cheltuit sumele de bani la pariuri sportive.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că probele administrate în cursul urmăririi penale respectiv, procesul – verbal de percheziție corporală din 26 septembrie 2013, procesul – verbal din 21 octombrie 2013 întocmit de către procurorul șef, V., declarațiile inculpatului, ale părții vătămate Q. și ale martorului W. demonstrează fără echivoc că, în perioada septembrie – octombrie 2013, inculpatul nu și-a îndeplinit obligația legală de a dispune consemnarea sumelor de bani ridicate cu ocazia percheziției corporale asupra inculpatului Q., obținând pentru sine un avantaj patrimonial, prin utilizarea în interes personal a acestora.

IV. Infracțiunea de delapidare

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău a înregistrat, la data de 20 septembrie 2013, în registrul cauzelor penale, Dosarul nr. x/D/P/2013, ce a fost repartizat pentru soluționare, procurorului A.

În cauză existau suspiciuni cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc de către mai mulți suspecți, printre care și Q. și NN.

În acest context, procurorul A., a întocmit un referat, în regim clasificat „Secret de serviciu”, prin care a solicitat și a primit, la data de 24 septembrie 2013, suma de 40.000 euro din fondul alocat pentru organizarea de acțiuni flagrante de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală, în vederea prinderii în flagrant a persoanelor care negociau vânzarea a 7,5 kg. de rezină de cannabis, persoane față de care se efectuau cercetări în cauza anterior menționată.

Astfel, la data de 26 septembrie 2013, procurorul care instrumenta cauza a predat suma de 39.000 euro, pentru a fi utilizați de către investigatorii sub acoperire, în realizarea activităților pentru care au fost autorizați și la aceeași dată, a fost organizată acțiunea de prindere în flagrant a suspecților NN. și Q., acțiune ce a fost realizată cu concursul ofițerilor de poliție judiciară din cadrul S.C.C.O. Buzău.

Din procesul-verbal de constatare, întocmit la data de 26 septembrie 2013, rezultă că au fost prinși în flagrant cei doi suspecți mai sus menționați, ocazie cu care Q. a declarat că a venit în municipiul Ploiești împreună cu prietenul său NN., cu scopul de a oferi spre vânzare cantitatea de 1 kg. hașiș, contra sumei de 9.000 euro, unei persoane cu care vorbiseră în prealabil.

La percheziția corporală efectuată asupra numitului NN. s-a găsit, printre altele, suma de 9.000 de euro, remisă de investigatorii sub acoperire pentru realizarea tranzacției.

Toate bunurile găsite asupra celor 2 suspecți, cu excepția sumei de 9.000 euro, au fost ambalate în plicuri de hârtie (pe care s-a menționat nr. 1 și nr. 2) și ridicate în vederea continuării cercetărilor.

La aceeași dată, 26 septembrie 2013, investigatorii sub acoperire au înapoiat suma de 39.000 euro procurorului de caz A., activitate consemnată într-un proces–verbal.

Potrivit art. 5 alin. (1) din Ordinul nr. 14 din 12 februarie 2007 al Procurorului Șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, după finalizarea acțiunii privind organizarea și constatarea infracțiunilor flagrante, procurorul care a solicitat din fondul alocat pentru organizarea de acțiuni flagrante o sumă de bani, trebuie să o restituie de îndată, integral, sub semnătură, persoanei care i-a eliberat-o, în baza unui referat avizat de procurorii șefi ai serviciilor din structura centrală, potrivit specialității cauzelor în care se solicită eliberarea de fonduri.

Termenul de restituire, impus de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura centrală, a sumei de 40.000 de euro ridicată de procurorul A. în vederea realizării unei infracțiuni flagrante în materia traficului de droguri, a fost 08 octombrie 2013, termen care însă nu a fost respectat de către procurorul de caz.

La data de 08 octombrie 2013, procurorul A. nu s-a prezentat la serviciu și nici nu a răspuns apelurilor telefonice ale procurorului șef al Biroului Teritorial Buzău din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Întrucât încercările repetate ale procurorului șef birou V., în zilele de 08 și 09 octombrie 2013, de a lua legătura cu procurorul A. (apeluri telefonice, discuții cu soția acestuia din urmă), nu au avut niciun rezultat, la data de 10 octombrie 2013, acesta a efectuat un control în biroul procurorului de caz, în fișetul căruia a fost găsită suma de 26.500 de euro, din suma totală de 40.000 de euro, ridicată în vederea realizării unei acțiuni flagrante în Dosarul nr. x/D/P/2013.

Ca urmare a insistențelor procurorului șef birou, la data de 10 octombrie 2013, în jurul orelor 15.30, procurorul A. s-a prezentat la sediul Biroului Teritorial Buzău al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și a mărturisit faptul că suma lipsă, de 13.500 de euro, nu se află în biroul său, dar că îi va aduce a doua zi.

În cele din urmă, suma de 13.500 de euro a fost recuperată de la fosta soție a procurorului A., PP. și s-a procedat la restituirea întregii sume de 40.000 euro la casieria Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală.

Aspectele prezentate mai sus privind demersurile efectuate pentru recuperarea sumei de 13.500 de euro pe care inculpatul și-a însușit-o din suma de 40.000 euro, alocată pentru organizarea unei acțiuni flagrante în dosarul în care inculpatul A. efectua urmărirea penală, rezultă din plângerea penală formulată de procurorul șef birou V. din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, precum și în declarația de martor a acestuia.

Din depozițiile martorilor W., HH. și BB., ofițeri de poliție judiciară în cadrul S.C.C.O. Buzău, reiese că au făcut parte din echipa de flagrant constituită în Dosarul nr. x/D/P/2013 al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Buzău, aflat în lucru la procurorul A., iar în dimineața zilei flagrantului, 26 septembrie 2013, aceștia au primit suma de 39.000 de euro de la procurorul de caz, pentru a fi utilizată în activitatea de prindere în flagrant a numiților NN. și Q., suspectați de vânzarea de droguri. Aceeași martori au declarat că la momentul prinderii în flagrant a suspecților, a fost găsită suma de 9.000 de euro asupra lui NN., sumă care provenea din banii destinați organizării flagrantului. De asemenea, martorii mai sus menționați au declarat că, după realizarea flagrantului, au restituit suma de 39.000 de euro procurorului de caz A., încheind în acest sens proces – verbal.

Martora PP. nu a dorit să dea declarație de martor, prevalându-se de dispozițiile art. 80 alin. (1) C. proc. pen., afirmând că a fost căsătorită cu inculpatul până la data de 30 iulie 2013.

Inculpatul A. a recunoscut săvârșirea faptei arătând că deși a avut termen de restituire a sumei de 40.000 de euro pe data de 08 octombrie 2013, în cursul lunii octombrie și-a însușit suma de 13.500 de euro din totalul sumei de 40.000 de euro, pe care a folosit-o tot la pariuri sportive.

Potrivit art. 4 alin. (3) din Ordinului nr. 14 din 12 februarie 2007 al Procurorului Șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, sumele de bani din depozitul constituit pentru acțiuni privind organizarea și constatarea infracțiunilor flagrante, se eliberează procurorului de caz, asupra căruia se transferă calitatea de titular de avans pentru această sumă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că probele administrate în cursul urmăririi penale respectiv, procesul – verbal de predare primire din 26 septembrie 2013 privind suma de 39.000 de euro, declarațiile inculpatului și ale martorilor V., W., HH. și BB. demonstrează fără echivoc că, în cursul lunii septembrie 2013, inculpatul și-a însușit 13.500 euro din suma de 40.000 euro, alocată pentru organizarea unei acțiuni flagrante în dosarul în care efectua urmărirea penală.

V. Încadrarea juridică

Corespunzător momentului comiterii faptelor, respectiv sub imperiul C. pen. din 1969, anterior datei de 01 februarie 2014 când a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut:

1. Fapta inculpatului A., astfel cum a fost descrisă la punctul III, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în varianta agravată a obținerii pentru sine a unui avantaj patrimonial, în modalitatea calificată a producerii de consecințe deosebit de grave și în formă continuată, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. anterior rap. la art. 248¹ C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (16 acte materiale).

În ceea ce privește latura obiectivă, instanța de fond a reținut că elementul material constă în neîndeplinirea unui act și anume nerespectarea unor obligații impuse prin dispoziții legale.

În conformitate cu dispozițiile art. 110 C. proc. pen. anterior, obiectele ridicate ca urmare a percheziției, ce servesc ca mijloc de probă, dacă sunt dintre acelea arătate în art. 165 alin. (2) C. proc. pen. anterior și dacă nu sunt restituite, se conservă sau se valorifică potrivit dispozițiilor art. 165 C. proc. pen. anterior.

Obiectele menționate în art. 165 alin. (2) C. proc. pen. anterior sunt bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre prețioase, mijloacele de plată străine, titlurile de valoare interne, obiectele de artă și de muzeu, colecțiile de valoare, precum și sumele de bani care fac obiectul sechestrului.

În ceea ce privește sumele de bani ce fac obiectul sechestrului, în conformitate cu art. 165 alin. (8) C. proc. pen. anterior, la care art. 110 C. proc. pen. anterior face trimitere, acestea se consemnează, după caz, pe numele învinuitului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, la dispoziția organului care a dispus instituirea sechestrului, căruia i se predă recipisa de consemnare a sumei, în termen de cel mult 3 zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor.

Potrivit dispozițiilor art. 165 alin. (4) C. proc. pen. anterior, metalele sau pietrele prețioase ori obiectele confecționate cu acestea și mijloacele de plată străine se depun la cea mai apropiată instituție bancară competentă.

Prin urmare, cu privire la sumele de bani, metalele sau pietrele prețioase ori obiectele confecționate cu acestea și mijloacele de plată străine ridicate ca urmare a efectuării percheziției, legiuitorul a stabilit că se impune fie restituirea, fie consemnarea/depunerea lor la bancă.

Neîndeplinirea obligațiilor legale de a dispune restituirea ori consemnarea/depunerea la bancă a sumelor de bani ridicate cu prilejul perchezițiilor efectuate în cauzele în care inculpatul efectua urmărirea penală, reprezintă conduite abuzive ce corespund elementului material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu.

Pluralitatea conduitelor abuzive descrise la punctul III din hotărâre se subsumează unei rezoluții infracționale unice și lezează o singură valoare socială și anume, îndeplinirea de către funcționarul public a atribuțiilor de serviciu.

Rezoluția unică este dată de voința inculpatului de a săvârși în mod succesiv inacțiunile ce formează activitatea sa infracțională și prevederea de ansamblu a acestei activități, în condițiile în care acesta a urmărit obținerea unor sume de bani pentru a alimenta conturi la pariuri sportive.

Nerespectarea dispozițiilor legale de către inculpat, în mod repetat, în condițiile descrise, nu izolează actele săvârșite chiar dacă au semnificație penală proprie ci, dată fiind poziția subiectivă a inculpatului dobândesc configurația unui mod de lucru și astfel se constituie într-o unitate infracțională.

Pentru existența elementului material și în strânsă legătură cu latura obiectivă a infracțiunii este calitatea subiectului activ și anume aceea de funcționar public, în sensul art. 147 C. pen. anterior, potrivit căruia orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145 respectiv, autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, condiție îndeplinită, inculpatul fiind funcționar public la momentul comiterii faptei.

Urmarea imediată a constat în pricinuirea unor vătămări ale intereselor legale ale celor 16 persoane (B., C., D., SC E. SRL București prin reprezentant legal, contabil șef F., G., H., I., J., K., SC L. SRL prin reprezentant M., N., O., P., Q., R. și S.) cărora le-au fost ridicate cu prilejul perchezițiilor diverse sume de bani sau bijuterii ce le aparțineau cu privire la care inculpatul nu a dispus restituirea ori consemnarea sau depunerea la bancă pe numele lor, la dispoziția unității de parchet.

Prin interes legal se înțelege acel interes ocrotit sau garantat prin dispozițiile legale, pe care inculpatul nu le-a respectat. În concret, persoanele vătămate aveau interesul ca potrivit legii, sumele de bani ori bijuteriile ridicate cu prilejul perchezițiilor să fie consemnate pe numele lor până la sfârșitul proceselor penale în care erau implicate.

Între conduita inculpatului de nerespectare a dispozițiilor legale și urmarea imediată există legătură de cauzalitate, ce rezultă din descrierea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, din modalitatea faptică de săvârșire a faptei instanța de fond a reținut că inculpatul a prevăzut că prin nerespectarea dispozițiilor legale va produce o vătămare a intereselor legale ale celor 16 persoane cercetate în dosarele pe care le instrumenta, urmărind producerea acestui rezultat.

Împrejurarea că, urmare a nerespectării dispozițiilor legale cu consecința vătămării intereselor legale ale persoanelor inculpatul, a obținut pentru sine un avantaj patrimonial ca efect al folosirii sumelor de bani în propriul interes, a atras reținerea formei agravate a abuzului în serviciu prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000.

Valoarea sumelor de bani și a bijuteriilor cu privire la care inculpatul avea obligația de a lua măsuri de a fi consemnate ori depuse la bancă a depășit suma de 200.000 RON, aspect ce a atras reținerea formei calificate a infracțiunii de abuz în serviciu.

Potrivit art. 146 C. pen. anterior prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 RON sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.

2. Prima instanță a reținut că fapta inculpatul A., constând în aceea că, în calitate de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Buzău, în cursul lunii octombrie 2013, și-a însușit suma de 13.500 euro, din totalul sumei de 40.000 euro pe care a solicitat-o și a primit-o de la conducerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, în vederea realizării unei acțiuni de prindere în flagrant a suspecților din Dosarul nr. x/D/P/2013, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prev. de art. 215¹ alin. (1) C. pen. anterior.

În ceea ce privește calitatea subiectului activ, instanța de fond a constatat că inculpatul avea calitatea de funcționar public în momentul săvârșirii faptei, iar obiectul material al infracțiunii, respectiv suma de bani asupra căreia s-a exercitat acțiunea ilicită de sustragere, aparținea unei persoane juridice, și anume Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, și la momentul comiterii faptei se găsea în gestionarea inculpatului.

Inculpatul, în calitate de funcționar public, a acceptat să facă acte de gestiune, asumându-și rolul de gestionar. Potrivit art. 4 alin. (3) din Ordinului nr. 14 din 12 februarie 2007 al Procurorului Șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, sumele de bani din depozitul constituit pentru acțiuni privind organizarea și constatarea infracțiunilor flagrante, se eliberează procurorului de caz, asupra căruia se transferă calitatea de titular de avans pentru această sumă.

Însușirea, ca element material al laturii obiective, a constat în luarea sumei de 13.500 euro aparținând Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și folosirea ei în interes personal.

Sub aspectul laturii subiective, modul în care inculpatul a comis fapta cu scopul satisfacerii unui interes propriu denotă existența intenției directe.

3. Instanța de fond a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost săvârșite de către acesta în concurs real, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, astfel încât a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 33 lit. b) C. pen. anterior.

VI. Legea penală mai favorabilă

Instanța de fond a constatat că încadrarea juridică dată faptelor de abuz în serviciu și delapidare corespunde incriminărilor din legea penală în vigoare la data comiterii infracțiunilor și a sesizării instanței însă, în timpul judecării cauzei a intrat în vigoare noul C. pen., care a adus schimbări, printre altele și în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu precum și modificări ale limitelor speciale ale pedepsei închisorii pentru această infracțiune dar și pentru infracțiunea de delapidare.

Modificările ivite în cursul judecării cauzei, ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale, C. pen. anterior și C. pen. în vigoare, au impus soluționarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situație tranzitorie.

Determinarea legii penale mai favorabile și alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispozițiilor penale din legi succesive care își găsesc aplicarea în speță, utilizând așadar criteriul aprecierii in concreto.

Verificând în legile succesive a existenței continuității incriminării, a condițiilor de tragere la răspundere penală și a regimului sancționator, instanța de fond a constatat că infracțiunile de abuz în serviciu și delapidare, în modalitățile concrete în care au fost comise de inculpat, continuă să fie incriminate în noul C. pen., având, așadar, corespondent în noua reglementare.

Astfel, potrivit art. 246 C. pen. anterior, fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

În prezent, art. 297 alin. (1) C. pen. prevede că fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

Înlăturarea sintagmei „ cu știință” și modificarea sintagmelor „în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu” cu „în exercitarea atribuțiilor de serviciu” și „intereselor legale ale unei persoane” cu „drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice” nu produc nici un efect în cauză.

În ceea ce privește formele agravate, deși forma calificată a abuzului în serviciu din vechea reglementare (art. 248¹ C. pen. anterior) se menține în varianta agravată prevăzută în art. 309 C. pen., cu un conținut mai restrâns dat fiind că, în actuala reglementare, consecințele deosebit de grave au în vedere consecințele patrimoniale mai mari de 2.000.000 RON, potrivit art. 183 C. pen., condiție care nu este îndeplinită potrivit legii noi. Astfel, într-o evaluare globală, în prezent nu sunt aplicabile dispozițiile art. 309 C. pen., condiția privind cuantumul prejudiciului fiind îndeplinită numai în contextul reținerii dispozițiilor din C. pen. anterior.

Sub aspectul sancțiunii, art. 248¹ C. pen. anterior prevedea o pedeapsă cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, în timp ce art. 309 C. pen. prevede că limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate.

În reglementarea de la data comiterii faptei, potrivit art. 13² din Legea nr. 78/2000, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.

În prezent, textul de lege a fost modificat astfel că, potrivit art. 79 pct. 9 din Legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., textul prevede că în cazul infracțiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Sintagmele „avantaj patrimonial” și „folos necuvenit”sunt echivalente sub aspectul semnificației penale.

Astfel, a fost menținută forma agravată prevăzută anterior în art. 13² din Legea nr. 78/2000, legiuitorul modificând limitele sancțiunii, de la 3-15 ani la majorarea cu o treime a limitelor speciale aplicabile.

Având în vedere dispozițiilor în vigoare la data comiterii faptei, instanța de fond a constatat că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. anterior raportat la art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior ar fi închisoare de la 5 la 15 ani.

Potrivit legii noi, infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen., în condițiile în care nu există consecințe deosebit de grave prin raportare valoarea stabilită de art. 183 C. pen., limitele de pedeapsă se situează între 2 ani și 8 luni și 9 ani și 4 luni.

Potrivit legii vechi, fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor săvârșită de inculpat constituia o unitate legală de infracțiune, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, potrivit cărora infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Potrivit legii noi, respectiv dispozițiile art. 35 C. pen. în vigoare, a fost introdusă o condiție specială de calificare a infracțiunii continuate referitoare la subiectul pasiv, în sensul că infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.

În cauză, condiția unicității subiectului pasiv nu este îndeplinită în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă care este compusă din 16 acte materiale fiecare având un subiect pasiv diferit astfel încât corespunde unei pluralități de infracțiuni, respectiv 16 infracțiuni de abuz în serviciu și impun aplicarea a 16 pedepse, pentru fiecare dintre conduitele abuzive.

Având în vedere că în raport cu condițiile de existență stabilite de reglementarea nouă, pluralitatea de acțiuni în dauna unor subiecți pasivi distincți nu mai poate fi calificată ca infracțiune continuată, pentru determinarea legii mai favorabile aplicabile ansamblului de acțiuni, instanța de fond a comparat tratamentul sancționator prevăzut de C. pen. anterior pentru infracțiunea continuată cu tratamentul sancționator prevăzut de C. pen. în vigoare pentru concursul de infracțiuni.

În ceea ce privește infracțiunea de delapidare, pedeapsa prevăzută de 215¹ alin. (1) C. pen. anterior este închisoare de la unu la 15 ani, iar în prezent pentru aceeași infracțiune art. 295 C. pen. prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

Instanța de fond a considerat că aplicarea unei pedepse reprezentând minimul rezultat ca efect al aplicării art. 396 alin. (10) C. proc. pen., potrivit legii în vigoare la data comiterii faptei pedeapsa ar putea fi de 3 ani și 4 luni corespunzătoare infracțiunii de abuz în serviciu și prin aplicarea unui spor (facultativ, de altfel) potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) și alin. ultim C. pen. anterior, nu ar putea depăși totalul celor două pedepse, respectiv 3 ani și 4 luni închisoare la care se adaugă 8 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de un an închisoare corespunzătoare infracțiunii de delapidare, rezultă o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În cazul aplicării legii noi, în condițiile anterior menționate, prima instanță a constatat că pedeapsa ar putea fi de 1 an și 10 luni, pentru infracțiunea de abuz în serviciu, la care s-ar adăuga în mod obligatoriu sporul de aproximativ 9 ani închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte 15 pedepse pentru abuz în serviciu, de câte 1 an și 10 luni (pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare redusă cu o treime potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen.) și a unei pedepse de 1 an și 4 luni pentru delapidare (pedeapsa de 2 ani închisoare redusă cu o treime potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen.), rezultând o pedeapsă de peste 11 ani închisoare.

Instanța de fond a considerat că regimul sancționator al concursului de infracțiuni, prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., este mai sever decât tratamentul sancționator al infracțiunii continuate din Codul penal anterior, întrucât în cauză, la pedeapsa cea mai grea s-ar impune, în mod obligatoriu, adăugarea unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în mod evident ar îngreuna situația inculpatului.

În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că legea penală veche este legea mai favorabilă inculpatului.

VII. La individualizarea pedepsei pentru fiecare infracțiune, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare enumerate de art. 74 alin. (1) C. pen., potrivit căruia, stabilirea cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În conformitate cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen., când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2) C. proc. pen., când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2) C. proc. pen., iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Instanța de fond a avut în vedere limitele speciale din normele de incriminare incidente, astfel cum au fost reduse ca efect al aplicării art. 396 alin. (10) C. proc. pen., respectiv închisoare de la 3 ani și 4 luni la 10 ani, în cazul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în varianta agravată a obținerii pentru sine a unui avantaj patrimonial, în modalitatea calificată a producerii de consecințe deosebit de grave și în formă continuată, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. anterior raportat la art. 248¹ C. pen. anterior și închisoare de la 8 luni la 10 ani, în cazul infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215¹ alin. (1) C. pen. anterior.

Totodată, a ținut seama de existența unei cauze legale de agravare a răspunderii penale (forma continuată a infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor), gradul concret de pericol social rezultat din modul concret de comiterea a faptelor, calitatea pe care inculpatul o avea la momentul comiterii faptelor (aceea de procuror), consecințele acestora (materializate, în cazul ambelor infracțiunii, într-un prejudiciu material consistent, care a rămas, în parte, nerecuperat), datele personale ale inculpatului (în vârstă de 34 de ani, absolvent de studii superioare, lipsit de antecedente penale) și conduita procesuală a acestuia (caracterizată prin prezentarea la instanță în cursul judecății).

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, nu a identificat, în speță, împrejurări pertinente care să justifice acordarea de circumstanțe atenuante judiciare, potrivit art. 74 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) C. pen. anterior, apreciind că în raport cu natura și gravitatea faptelor comise, împrejurările invocate de către inculpat, nu sunt de natură a diminua periculozitatea faptelor comise și nu pot avea relevanța sau consistența unor circumstanțe atenuante.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a apreciat că aplicarea unor pedepse orientate către minimul prevăzut de lege corespunde pericolului social concret al faptei și periculozității inculpatului.

B. Judecata în apel

I. Împotriva sentinței penale nr. 1042 din 03 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013, în termenul legal, au formulat apel T., U., inculpatul A. și părțile civile M. și B.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 Judecători, la data de 2 februarie 2015, primul termen fiind fixat aleatoriu la data de 23 martie 2015.

Prin rezoluția președintelui completului de judecată din data de 5 februarie 2015 s-a fixat termen pentru verificarea legalității măsurii preventive a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A.

Prin încheierea de ședință din data de 9 februarie 2015, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, în baza art. 362 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (2) și (5) C. proc. pen., astfel cum a fost introdus prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 82/2014 și art. II din același act normativ, a constatat ca fiind legală și temeinică măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A., măsură pe care a menținut-o.

Prin încheierea de ședință din data de 23 martie 2015, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, a admis cererea de amânare formulată de apelantul inculpat A. și a luat act de faptul că acesta dorește să fie audiat în cauză.

Prin aceeași încheiere, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, în baza art. 362 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (2) și (5) C. proc. pen., astfel cum a fost introdus prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 82/2014 și art. II din același act normativ a constatat că măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A. este legală și temeinică și a menținut-o în continuare.

La termenul din 20 aprilie 2015, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, potrivit art. 420 alin. (4) C. proc. pen., raportat la prevederile art. 378 alin. (1) C. proc. pen., a procedat la audierea apelantului inculpat, declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei.

La același termen de judecată, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probatorii de administrat, instanța de ultim control judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. (6) și (11) C. proc. pen., raportat la prevederile art. 388 C. proc. pen. a acordat cuvântul la dezbateri în apel. Susținerile apărătorului ales al apelantei părți civile B., ale apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al apelantului inculpat A. au fost consemnate în detaliu în încheierea de ședință de la acea dată.

Prin apelul formulat în cauză, inculpatul A., în esență, a criticat sentința instanței de fond atât sub aspectul nelegalității cât și al netemeiniciei.

Sub aspectul nelegalității sentinței apelate, inculpatul A. a invocat nelegala compunere a completului de judecată ca urmare a stării de incompatibilitate a președintelui completului, greșita aplicare a vechiului C. pen. ca lege penală mai favorabilă, greșita încadrare juridică a faptelor, greșita neintroducere în cauză, în calitate de persoană responsabilă civilmente, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și neacordarea ultimului cuvânt al inculpatului.

Sub aspectul netemeiniciei, acesta a invocat greșita individualizare a pedepselor aplicate și greșita stabilire a modalității de executare a pedepsei rezultante.

Prin apelul formulat T., U. și partea civilă B. au criticat sentința instanței de fond sub aspectul nelegalității apreciind că prezenta cauză a fost soluționată în lipsa unei părți nelegal citate solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar a solicitat obligarea inculpatului A., în solidar cu partea responsabilă civilmente Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la restituirea sumelor detaliate în cuprinsul motivelor de apel.

Partea civilă M. nu a formulat motive scrise de apel și nici nu a invocat în fața instanței criticile pentru care a formulat apel împotriva hotărârii instanței de fond.

II. Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 Judecători, examinând hotărârea primei instanțe atât prin prisma motivelor de apel invocate de T., U., de inculpatul A. și de partea civilă B., cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 C. proc. pen. constată că apelurile formulate sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Prealabil analizării apelului declarat de inculpat, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, constată că acesta a solicitat instanței de fond aplicarea procedurii simplificate de judecată, reglementată de art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 377 C. proc. pen., ceea ce înseamnă că, în deplină cunoștință de cauză, inculpatul și-a însușit atât probatoriul administrat în faza de urmărire penală, cât și faptele ce i se impută prin actul de sesizare.

Analizând materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, consideră că prima instanță a stabilit în mod corect împrejurările faptice și încadrarea juridică a acestora, reținând, în esență, că în perioada 2012 – 2013 inculpatul A., în calitate de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Buzău, fiind învestit cu soluționarea Dosarelor nr. x/D/P/2013, nr. x/D/P/2012, nr. x/D/P/2012, nr. x/D/P/2012, nr. x/D/P/2011 și nr. x/D/P/2011, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu referitoare la activitatea de urmărire penală desfășurată în dosarele penale mai sus menționate, cauzând o vătămare a intereselor legale față de 16 persoane, fapte ce realizează elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată.

De asemenea, fapta inculpatului A., care în calitate de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Buzău învestit cu soluționarea Dosarul nr. x/D/P/2013, a folosit în interes propriu suma de 13.500 euro din suma de 40.000 euro primită în vederea prinderii în flagrant a persoanelor care negociau vânzarea a 7,5 kg. de rezină de cannabis, persoane față de care se efectuau cercetări în cauza anterior menționată, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare.

II.1. Referitor la critica formulată de apelantul inculpat cu privire la incompatibilitatea președintele completului care a soluționat cauza în fond, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, o apreciază ca fiind nefondată din următoarele considerente:

Astfel cum s-a reținut în doctrină, legiuitorul a recunoscut în mod expres subiecților procesuali principali și procurorului, prin reglementarea cazului prevăzut la art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., posibilitatea de a invoca incidentul procedural al recuzării și în alte situații asemănătoare celor menționate exemplificativ în lege la art. 64 alin. (1) lit. a)-e), alin. (2)-(6) C. proc. pen., această modalitate de reglementare fiind impusă de necesitatea respectării art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În conformitate cu prevederile art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de Romania prin Legea nr. 30/1994, „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege”.

În interpretarea constantă a acestui text convențional, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, pe cale jurisprudențială, că imparțialitatea constă în lipsa prejudecății sau părtinirii, iar existența sau absența acesteia se poate verifica în mai multe moduri (hotărârea Micallef contra Maltei).

Existența imparțialității, în sensul conferit de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se determină, pe de o parte, prin aplicarea unui test subiectiv, constând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată și, pe de altă parte, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauza respectivă (hotărârea De Cubber contra Belgiei).

În ceea ce privește aspectul subiectiv, în jurisprudența curții este afirmat în mod constant principiul că imparțialitatea personală a unui magistrat se prezumă până la proba contrară (hotărârea Gajewski contra Poloniei, par. 41), acesta trebuind să fie considerat liber de orice opinii personale sau prejudecăți (hotărârea Kyprianou împotriva Ciprului).

În prezenta cauza, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, constată că motivul invocat de către apelantul inculpat, respectiv faptul că soțul președintei completului de judecată care a soluționat cauza în fond are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, nu este de natură să răstoarne prezumția de imparțialitate de care se bucură instanța învestită cu soluționarea cauzei atâta timp cât soțul doamnei judecător QQ. nu a participat la instrumentarea cauzei în faza de urmărire penală.

Nici afirmația apelantului inculpat potrivit căreia imparțialitatea ar fi știrbită ca urmare a faptului că în cauză Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ar fi trebuit să participe ca parte responsabilă civilmente nu este de natură a răsturna prezumția de imparțialitate atâta timp cât între inculpat și această instituție nu există un raport de subordonare (prepușenie) în raport cu modalitatea de efectuare a urmăririi penale de către procuror.

Constatând că în cauză nu există elemente subiective care să determine o lipsă de imparțialitate a președintelui completului care a soluționat cauza în fond, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, analizează și criteriul obiectiv prin raportare la respectarea garanțiilor procesuale ale inculpatului pe parcursul desfășurării judecății în primă instanță.

Din examinarea actelor dosarului de fond, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, apreciază că întreg completul de judecată, inclusiv președintele completului, a asigurat cadrul legal de desfășurare a procesului penal, inculpatul beneficiind de un proces echitabil, într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială.

II.2. Referitor la critica ce vizează încălcarea dispozițiilor art. 389 C. proc. pen. privind acordarea ultimului cuvânt inculpatului, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, o consideră nefondată în condițiile în care președintele completului, după concluziile apărătorului ales, a acordat ultimul cuvânt inculpatului, acesta arătând că nu mai are nimic de adăugat. Acest aspect reiese atât din motivele de apel ale inculpatului, cât și din încheierea de ședință din 14 noiembrie 2014, când au avut loc dezbaterile în fond.

II.3. O altă critică formulată de apelantul inculpat A. a vizat neintroducerea în cauză, în calitate de persoană responsabilă civilmente, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. O critică similară a fost formulată și de partea civilă B.

Înalta Curte, completul de 5 Judecători, analizând criticile, apreciază că acestea sunt nefondate deoarece între parchet și inculpat nu există un raport de prepușenie sau de subordonare, astfel încât nu se poate reține existența răspunderii civile delictuale pentru fapta altei persoane, în condițiile art. 1373 C. civ.

Prin decizia civilă nr. 4428 din 10 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, în Dosarul nr. x/101/2011, s-a statuat că nu se poate reține existența unui raport de subordonare, de prepușenie, întrucât sub aspectul îndeplinirii actelor de urmărire penală procurorul nu este un prepus al instituției unde este încadrat.

Lipsa raportului de subordonare, de prepușenie, rezultă în mod indubitabil din dispozițiile art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 care prevede că „În soluțiile dispuse, procurorul este independent, în condițiile legii” și din dispozițiile art. 68, din aceiași lege, în care se arată, în mod expres, că „Procurorul exercită, în condițiile legii, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești pe care le consideră netemeinice și nelegale”.

Astfel, din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă, fără putință de tăgadă, că măsurile dispuse de procuror în dosarele instrumentate se întemeiază pe prevederile legale, procurorul fiind liber să aprecieze asupra oportunității măsurilor luate, fără să primească îndrumări de specialitate sau dispoziții de la conducerea parchetului în cadrul căruia funcționează.

În atare situație, în lipsa unui raport de subordonare pe linia îndeplinirii actelor de urmărire penală, între inculpatul A. (procuror învestit cu soluționarea dosarelor) și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a comitentului pentru fapta prepusului, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1373 C. civ., neavând astfel calitate procesuală.

II.4. Referitor la critica apelantului inculpat A. privind greșita reținere de către instanța de fond a 16 acte materiale, în loc de șase acte materiale, în cadrul infracțiunii continuate de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Așadar, infracțiunea continuată presupune existența mai multor acțiuni distincte care să fie comise de către același subiect activ, în baza unei rezoluții infracționale unice.

În ceea ce privește rezoluția infracțională Înalta Curte, completul de 5 Judecători, apreciază că aceasta trebuie să intervină anterior desfășurării acțiunilor ilicite, iar inculpatul trebuie să-și formeze o reprezentare, în linii mari, a actelor materiale ce urmează a fi săvârșite, conturându-și o imagine de ansamblu asupra acestora.

Înalta Curte, completul de 5 Judecători, constată că inculpatul A. a avut o imagine de ansamblu a activității infracționale ulterioare, fiecare act de executare fiind săvârșit prin aceeași modalitate, la diferite intervale de timp, în cadrul aceleiași instituții, aspecte care conduc la concluzia că acesta și-a format rezoluția infracțională anterior comiterii acțiunilor, urmărind săvârșirea mai multor fapte în scopul obținerii unor sume de bani în vederea folosirii acestora în interes personal.

Referitor la condiția privind existența mai multor acțiuni, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, constată că inculpatul A. a săvârșit un număr de 16 acte materiale distincte, respectiv:

1. La data de 09 martie 2012, Dosarul nr. x/D/P/2011 a fost repartizat pentru efectuarea urmăririi penale, procurorului A. din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, iar la data de 26 octombrie 2012, prin rechizitoriul întocmit în Dosarul nr. x/D/P/2011, procurorul A., printre altele, a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de inculpatul B. fiind format Dosarul nr. x/D/P/2012. În cadrul acestui dosar inculpatul A., în calitate de procuror, nu a dispus consemnarea sumelor de bani, în cuantum de 336.236 RON, 2.380 euro, 121 USD și 30 lire sterline, ridicate cu prilejul percheziției efectuate la locuința numitului B., utilizându-le în interes personal. Încălcarea obligației de consemnare reprezintă elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, săvârșită în formă agravată ca urmare a folosirii sumelor de bani în interes propriu.

2. Inculpatul A., în calitate de procuror care a efectuat urmărirea penală în Dosarul nr. x/D/P/2011 a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C., însă nu a dispus consemnarea la bancă, pe numele inculpatului, la dispoziția parchetului, a sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare potrivit art. 110 C. proc. pen. anterior și nici nu a dispus măsurile legale pentru restituirea sumelor de bani dacă acestea nu erau supuse confiscării în condițiile art. 109 alin. (4), (5) C. proc. pen. anterior, folosindu-le în interes personal.

Neîndeplinirea obligațiilor legale anterior menționate reprezintă elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, săvârșită în forma agravată a obținerii pentru sine a unui avantaj patrimonial prin utilizarea în interes personal a sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare.

3. La data de 12 octombrie 2012, inculpatului A., în calitate de procuror, i-a fost repartizat spre soluționare Dosarul nr. x/D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău. În urma efectuării percheziției la domiciliul inculpatului D., în baza autorizației din anul 2013 emisă de Tribunalul Buzău, organele de poliție au ridicat suma de 2.900 RON, fiind predată inculpatului A., însă acesta nu a dispus consemnarea la bancă, pe numele inculpatului, la dispoziția parchetului, a sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare potrivit art. 110 C. proc. pen. anterior și nici nu a dispus măsurile legale pentru restituirea sumelor de bani dacă acestea nu erau supuse confiscării în condițiile art. 109 alin. (4), (5) C. proc. pen. anterior, folosindu-le în interes personal.

Neîndeplinirea obligațiilor legale anterior menționate reprezintă elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, săvârșită în forma agravată a obținerii pentru sine a unui avantaj patrimonial prin utilizarea în interes personal a sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare.

4. În cadrul aceluiași dosar, în baza autorizației de percheziție din anul 2013, emisă de Tribunalul Buzău, s-a efectuat percheziția la punctul de lucru al SC E. SRL, organele de poliție ridicând suma de 14.283 RON din biroul utilizat de numitul DD., ulterior predând această sumă procurorului A. învestit cu soluționarea cauzei. Deși, potrivit art. 110 C. proc. pen. anterior acesta avea obligația de a dispune consemnarea la bancă, pe numele inculpatului, la dispoziția parchetului, a sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare, sau restituirea, dacă sumele de bani nu erau supuse confiscării în condițiile art. 109 alin. (4), (5) C. proc. pen. anterior, inculpatul A. și-a însușit suma de bani și a folosit-o în interes propriu.

Neîndeplinirea acestor obligații legale reprezintă elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, săvârșită în forma agravată a obținerii pentru sine a unui avantaj patrimonial prin utilizarea în interes personal a sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare.

5. La percheziția efectuată la domiciliul numitului G., în baza autorizației de percheziție din anul 2013 emisă de Tribunalul Buzău, organele de poliție au ridicat suma de 900 RON, fiind înmânată ulterior procurorului A. pentru a dispune măsurile legale, respectiv consemnarea sumei de bani pe numele inculpatului la dispoziția parchetului sau restituirea acesteia dacă nu era supusă confiscării.

Inculpatul A. nu a consemnat suma de bani și nici nu a restituit-o ci a folosit-o în interes propriu, conturându-se astfel elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, săvârșită în forma agravată a obținerii pentru sine a unui avantaj patrimonial prin utilizarea în interes personal a sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare.

6. La percheziția efectuată la domiciliul învinuitului H., în baza autorizației de percheziție din anul 2013 emisă de Tribunalul Buzău, organele de poliție au ridicat sumele de 1.916 RON, 3.050 RON și 2.650 RON, fiind înmânate ulterior procurorului A. pentru a dispune măsurile legale, respectiv consemnarea sumelor de bani pe numele inculpatului la dispoziția parchetului sau restituirea acestora dacă nu erau supuse confiscării. Inculpatul A. nu a dispus consemnarea la bancă, pe numele învinuitului H., la dispoziția parchetului, a sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare potrivit art. 110 C. proc. pen. anterior și nici nu a dispus măsurile legale pentru restituirea sumelor de bani dacă acestea nu erau supuse confiscării în condițiile art. 109 alin. (4), (5) C. proc. pen. anterior, folosindu-le în interes personal.

Neîndeplinirea obligațiilor legale anterior menționate reprezintă elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, săvârșită în forma agravată a obținerii pentru sine a unui avantaj patrimonial prin utilizarea în interes personal a sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare.

7. La percheziția efectuată la domiciliul învinuitului I., în baza autorizației de percheziție din anul 2013 emisă de Tribunalul Buzău a fost ridicată suma de 2.165 RON, fiind înmânată ulterior procurorului A. pentru a dispune măsurile legale, respectiv consemnarea sumei de bani pe numele inculpatului la dispoziția parchetului sau restituirea acestora dacă nu erau supuse confiscării. Inculpatul A. nu a dispus consemnarea la bancă, pe numele învinuitului H., la dispoziția parchetului, a sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare potrivit art. 110 C. proc. pen. anterior și nici nu a dispus măsurile legale pentru restituirea sumelor de bani dacă acestea nu erau supuse confiscării în condițiile art. 109 alin. (4), (5) C. proc. pen. anterior, folosindu-le în interes personal.

Neîndeplinirea obligațiilor legale anterior menționate reprezintă elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, săvârșită în forma agravată a obținerii pentru sine a unui avantaj patrimonial prin utilizarea în interes personal a sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare.

8. La percheziția efectuată la domiciliul învinuitului EE., în baza autorizației de percheziție din anul 2013, emisă de Tribunalul Buzău, organele de poliție au ridicat mai multe bijuterii din metal de culoare galbenă fiind înmânate ulterior procurorului A. pentru a dispune măsurile legale, respectiv depunerea la o instituție bancară sau restituirea acestora în condițiile legii, măsuri care nu au fost luate de către inculpat.

Neîndeplinirea obligațiilor legale anterior menționate reprezintă elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, săvârșită în forma agravată a obținerii pentru sine a unui avantaj patrimonial prin utilizarea în interes personal a sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare.

9. La percheziția efectuată la sediul SC L. SRL, în baza autorizației de percheziție din anul 2013, emisă de Tribunalul Buzău, organele de poliție au ridicat sumele de 4.150 euro și 2.080 RON, puse la dispoziție de către numitul M., ulterior fiind înmânate procurorului A. pentru a dispune măsurile legale, respectiv consemnarea sumelor de bani pe numele inculpatului la dispoziția parchetului sau restituirea acestora dacă nu erau supuse confiscării. Inculpatul A. nu a dispus consemnarea la bancă, pe numele învinuitului H., la dispoziția parchetului, a sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare potrivit art. 110 C. proc. pen. anterior și nici nu a dispus măsurile legale pentru restituirea sumelor de bani dacă acestea nu erau supuse confiscării în condițiile art. 109 alin. (4), (5) C. proc. pen. anterior, folosindu-le în interes personal.

Neîndeplinirea obligațiilor legale anterior menționate reprezintă elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, săvârșită în forma agravată a obținerii pentru sine a unui avantaj patrimonial prin utilizarea în interes personal a sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare.

10. La percheziția efectuată la domiciliul învinuitului J., în baza autorizației de percheziție din anul 2013, emisă de Tribunalul Buzău, organele de poliție au ridicat suma de 723 RON fiind înmânată ulterior procurorului A. pentru a dispune măsurile legale, respectiv consemnarea sumei de bani pe numele învinuitului J. la dispoziția parchetului sau restituirea acesteia dacă nu era supusă confiscării. Inculpatul A. nu a dispus consemnarea la bancă, pe numele învinuitului H., la dispoziția parchetului, a sumei de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare potrivit art. 110 C. proc. pen. anterior și nici nu a dispus măsurile legale pentru restituirea acesteia dacă nu era supusă confiscării în condițiile art. 109 alin. (4), (5) C. proc. pen. anterior, folosind suma de bani în interes personal.

Neîndeplinirea obligațiilor legale anterior menționate reprezintă elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, săvârșită în forma agravată a obținerii pentru sine a unui avantaj patrimonial prin utilizarea în interes personal a sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare.

11. La percheziția efectuată la domiciliul învinuitului K., în baza autorizației de percheziție din anul 2013 emisă de Tribunalul Buzău, organele de poliție au ridicat suma de 3.850 RON fiind înmânată ulterior procurorului A. pentru a dispune măsurile legale, respectiv consemnarea sumei de bani pe numele învinuitului J. la dispoziția parchetului sau restituirea acesteia dacă nu era supusă confiscării. Inculpatul A. nu a dispus consemnarea la bancă, pe numele învinuitului H., la dispoziția parchetului, a sumei de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare potrivit art. 110 C. proc. pen. anterior și nici nu a dispus măsurile legale pentru restituirea acesteia dacă nu era supusă confiscării în condițiile art. 109 alin. (4), (5) C. proc. pen. anterior, folosind suma de bani în interes personal.

Neîndeplinirea obligațiilor legale anterior menționate reprezintă elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, săvârșită în forma agravată a obținerii pentru sine a unui avantaj patrimonial prin utilizarea în interes personal a sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare.

La data de 09 noiembrie 2012, Dosarul nr. x/D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău a fost repartizat, pentru efectuarea urmăririi penale, procurorului A.

12. În baza autorizației de percheziție din 21 iunie 2013, emisă de Judecătoria Râmnicu – Sărat, ca urmare a solicitării transmise cu adresa nr. x/D/P/2012 din data de 21 iunie 2013 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, s-a efectuat o percheziție la domiciliul învinuitului N., ridicându-se suma de 2.100 RON, care, împreună cu alte bunuri au fost ridicate și ambalate în plicuri, ulterior fiind predate procurorului A. în vederea dispunerii măsurilor legale. Inculpatul A. în loc să dispună consemnarea sumei de bani la o unitate bancară pe numele învinuitului, la dispoziția parchetului, și-a însușit-o și a folosit-o în interes personal.

Neîndeplinirea obligațiilor legale anterior menționate reprezintă elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, săvârșită în forma agravată a obținerii pentru sine a unui avantaj patrimonial prin utilizarea în interes personal a sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare.

13. În același dosar, în baza autorizației de percheziție din 21 iunie 2013 emisă de Judecătoria Râmnicu – Sărat, s-a efectuat o percheziție și la domiciliul învinuitului O. fiind ridicate suma de 6.000 RON și suma de 200 euro, pe care le-au ambalat într-un plic sigilat și inscripționat, ulterior sumele de bani fiind predate procurorului A. în vederea dispunerii măsurilor legale. Inculpatul A. în loc să dispună consemnarea sumelor de bani la o unitate bancară pe numele învinuitului, la dispoziția parchetului, și le-a însușit și le-a folosit în interes personal.

Neîndeplinirea obligațiilor legale anterior menționate reprezintă elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, săvârșită în forma agravată a obținerii pentru sine a unui avantaj patrimonial prin utilizarea în interes personal a sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare.

14. La data de 13 aprilie 2012, Dosarul nr. x/D/P/2012 a fost repartizat pentru efectuarea urmăririi penale, procurorului A. din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău.

În cursul urmăririi penale s-a solicitat autorizarea efectuării unei percheziții domiciliare la imobilul situat în comuna Reviga, județul Ialomița, iar Tribunalul Buzău a admis cererea parchetului și a emis autorizația de percheziție domiciliară din anul 2012.

Organele de poliție din cadrul S.C.C.O. Buzău au pus în executare autorizația de percheziție, întocmind în acest sens, la data de 09 mai 2012, procesul – verbal de percheziție domiciliară, în care se menționează, printre altele, că P., a pus la dispoziția organelor de poliție suma de 3.000 RON, sumă ce a fost ridicată pentru cercetări.

Prin ordonanța din data de 22 mai 2012, procurorul A. a dispus „instituirea sechestrului asigurător asupra sumei de 3.000 RON ridicată de la inculpata P.”, însă nu a dispus consemnarea sumei de bani la o unitate bancară fiind însușită de acesta și folosită în scop personal.

Neîndeplinirea obligației legale de consemnare a sumei de bani la o unitate bancară și însușirea acesteia reprezintă elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, săvârșită în forma agravată a obținerii pentru sine a unui avantaj patrimonial prin utilizarea în interes personal a sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare.

15. La data de 12 noiembrie 2012, prin rezoluția procurorului șef birou, Dosarul nr. x/D/P/2011 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, a fost repartizat, pentru efectuarea urmăririi penale, procurorului A.

În cursul urmării penale, în baza autorizațiilor de percheziție domiciliară din data de 24 iulie 2013, emise de Tribunalul Buzău, urmare solicitării Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, au fost efectuate percheziții domiciliare la locuința numiților MM. și R.

În procesul – verbal de percheziție domiciliară, întocmit la data de 25 iulie 2013, se menționează că s-au găsit și ridicat mai multe bunuri, inclusiv suma de 1.410 RON.

La data de 18 septembrie 2013, în Dosarul nr. x/D/P/2011, procurorul A. a întocmit rechizitoriu, în cuprinsul căruia nu a menționat dacă a dispus măsuri asigurătorii ori consemnarea sumei de 1.410 RON, ridicată la percheziția domiciliară a numitului R., la vreo unitate bancară.

Din verificarea actelor Dosarului nr. x/D/P/2011 dar și a urmei de casă a aceluiași dosar a rezultat că suma de 1.410 RON, ridicată de la R. cu ocazia percheziției domiciliare efectuată în data de 25 iulie 2013, nu a fost consemnată la vreo unitate bancară și nici nu a fost luată vreo măsură asigurătorie cu privire la aceasta, fiind însușită de inculpatul A. și folosită în interes personal.

Neîndeplinirea obligației legale de consemnare a sumei de bani la o unitate bancară și însușirea acesteia reprezintă elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, săvârșită în forma agravată a obținerii pentru sine a unui avantaj patrimonial prin utilizarea în interes personal a sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare.

16. La data de 20 septembrie 2013, Dosarul nr. x/D/P/2013 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău a fost repartizat, pentru efectuarea urmăririi penale, procurorului A.

În cauză, la data de 26 septembrie 2013, a fost întocmit un proces – verbal între A., în calitate de procuror care efectua urmărirea penală și investigatorii sub acoperire, cu privire la predarea, respectiv primirea sumei de 39.000 euro, pentru a fi utilizați în realizarea activităților pentru care aceștia din urmă au fost autorizați.

În procesul – verbal de constatare a infracțiunii flagrante, întocmit, la data de 26 septembrie 2013, de ofițeri de poliție judiciară din cadrul S.C.C.O. Buzău, se menționează că, urmare controlului corporal efectuat asupra inculpatului Q., au fost găsite într-o geantă tip borsetă mai multe bunuri, printre care sumele de 150 euro și 414 RON, bunuri ce au fost ambalate într-un plic de hârtie și ridicate în vederea continuării cercetărilor.

După finalizarea urmăririi penale, procurorul A. a dispus trimiterea în judecată a mai multor inculpați, printre care și a inculpatului Q., prin rechizitoriul din 21 octombrie 2013.

În cuprinsul rechizitoriului, la secțiunea „Alte date”, procurorul a solicitat instanței confiscarea, de la inculpatul Q., a cantității de 6,9464 kg. rezină de cannabis, precum și a pistolului, dar nu a făcut niciun fel de referire cu privire la sumele de bani (150 euro și 414 RON) indicate în procesul – verbal de constatare a infracțiunii flagrante, ca fiind ridicate de la inculpat.

În urma verificărilor actelor existente în dosarul de urmărire penală nr. x/D/P/2013, nu au fost găsite documente care să ateste faptul că sumele de bani în discuție au fost consemnate la vreo unitate bancară, pe numele inculpatului Q., la dispoziția unității de parchet. Verificându-se și urma de casă a Dosarului nr. x/D/P/2013, existentă la sediul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Buzău, s-a constatat că nu există ordonanță de dispunere a sechestrului asupra sumelor în cauză și nici dovadă de restituire a acestor sume, inculpatului Q.

În urma controlului efectuat, la data de 21 octombrie 2013, de procurorul șef al Biroului Teritorial Buzău din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în biroul procurorului A., în fișetul metalic al acestuia din urmă, s-a găsit, printre altele, un plic gol, cu sigiliul rupt, pe care se menționau sumele de 150 euro și 414 RON ridicate de la inculpatul Q. în Dosarul nr. x/D/P/2013.

Neîndeplinirea obligației legale de consemnare a sumei de bani la o unitate bancară și însușirea acesteia reprezintă elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, săvârșită în forma agravată a obținerii pentru sine a unui avantaj patrimonial prin utilizarea în interes personal a sumei de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare.

În condițiile în care procurorul A. nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu de a dispune consemnarea sumelor de bani și bijuteriile ridicate de la cele 16 persoane cercetate, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, apreciază că în cauză nu se poate vorbi doar de 6 acte materiale, corespunzător numărului de dosare cu care a fost învestit, ci de 16 acte materiale determinate de numărul de fapte prin care și-a încălcat îndatoririle legale.

Pentru reținerea infracțiuni continuate este necesar ca toate acțiunile să realizeze conținutul aceleiași infracțiuni, ceea ce presupune existența unei unități de încadrare juridică, respectiv fiecare act material să reprezinte în sine elementul material al aceleiași infracțiuni.

Așa cum se poate observa din descrierea celor 16 acte materiale prezentate mai sus, elementul material al acestora este identic și constă în neîndeplinirea obligației legale de a dispune consemnarea sumelor de bani și a bijuteriilor ridicate la o unitate bancară, pe numele persoanelor de la care au fost ridicate, la dispoziția Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, fiecare dintre acestea reprezentând elementul material al aceleiași infracțiuni, respectiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, săvârșită în forma agravată, fiind astfel îndeplinită și condiția privind unitatea de încadrare juridică.

În ceea ce privește ultima condiție, respectiv unicitatea de subiect activ al infracțiunii, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, constată că, potrivit dispozițiilor art. 164 și art. 165 vechiul C. proc. pen., obligația de a dispune luarea măsurii asigurătorii și consemnarea la o unitate bancară a sumelor de bani și a bijuteriilor ridicate de la cele 16 persoane cercetate, pe numele acestora, la dispoziția parchetului, aparținea procurorului învestit cu soluționarea cauzelor, respectiv inculpatului A.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză este vorba de o infracțiune în formă continuată alcătuită din 16 acte materiale, astfel încât critica apelantului inculpat este total nefondată.

II.5. Referitor la critica formulată de apelantul inculpat A. privind greșita aplicare a vechiului C. pen. ca lege penală mai favorabilă, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, apreciază că în mod corect prima instanță a stabilit că în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului C. pen., acestea, în ansamblul lor, fiind mai favorabile.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) noul C. pen., intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014 „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă". Identificarea legii penale mai favorabile se face din perspectiva a patru criterii: condițiile de incriminare, cerințele privind tragerea la răspundere penală, condițiile de sancționare și consecințele condamnării.

Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 Judecători, apreciază că se impune stabilirea în cauză a legii penale mai favorabile, conform prevederilor art. 5 C. pen., în funcție de aceasta urmând a fi analizate toate criticile invocate cu privire la existența faptelor și întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor ce formează obiectul acuzației penale.

Ca urmare, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, și realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri și, respectiv, din legea specială, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu privire la fiecare instituție incidentă în speța dedusă judecății și, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispozițiilor sale, instanța de ultim control judiciar constată că legea penală mai favorabilă este, în cauză, cea anterioară, aceasta conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpat.

Inculpatul A. a fost trimis în judecată și condamnat de către instanța de fond pentru săvârșirea, în formă calificată a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută în art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 246 C. pen. anterior cu referire la 248¹ C. pen. anterior și cu aplicarea art. 41 C. pen. anterior, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 de ani, ce își găsește corespondent în noua reglementare în dispozițiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., fiind pedepsită cu închisoarea de la 2 ani și 8 luni la 9 ani și 4 luni. Spre deosebire de prevederile anterioare, se observă că art. 13² din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin art. 79 pct. 9 și art. 247 din Legea nr. 187/2012, introduce, sub aspectul urmării imediate a infracțiunii, cerința ca folosul obținut pentru sine sau pentru altul de funcționarul public să aibă caracter necuvenit, în timp ce art. 297 alin. (1) C. pen. instituie condiții de incriminare mai puțin restrictive atât cu privire la subiectul pasiv al infracțiunii, cât și sub aspectul urmării imediate.

Totodată, inculpatul A. a fost trimis în judecată și pentru comiterea infracțiunii de delapidare prevăzută în art. 215¹ alin. (1) C. pen. anterior, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 15 ani, în noua reglementare, respectiv art. 295 C. pen., prevede o pedeapsă cu închisoare de la 2 la 7 ani.

În situația în care încadrarea juridică a faptei de delapidare s-ar face potrivit dispozițiilor noului C. pen., cu reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 75 lit. d) C. pen. și cu aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) C. pen., Înalta Curte, completul de 5 Judecători, constată că limita minimă specială a pedepsei ar fi în continuare mai mare decât limita minimă specială din vechea reglementare.

Referitor la sancționarea infracțiunii continuate și la efectele circumstanțelor agravante, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, în aceste cazuri, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, precum și posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deși C. pen. în vigoare (art. 36 și art. 78) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, respectiv până la 2 ani, față de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), această împrejurare nu prezintă relevanță în cauză sub aspectul determinării legii mai favorabile, din moment ce prima instanță nu a dat eficiență acestor cauze de agravare a pedepsei, astfel încât, în concret, raportarea trebuie făcută la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracțiunile deduse judecății.

Rezultă, așadar, că pentru infracțiunile ce formează obiectul acuzației penale, noile dispoziții apar ca fiind mai blânde sub aspectul regimului sancționator, însă, evaluând aceste prevederi legale în coroborare cu cele care reglementează tratamentul penal al pluralității de infracțiuni (forma continuată și concursul de infracțiuni) se observă că legea care, în ansamblul dispozițiilor sale incidente în speță, conduce, în concret, la un rezultat mai favorabil pentru inculpat este legea penală anterioară, iar nu cea în vigoare la data soluționării prezentului apel.

Astfel, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, constată că dacă în cauză ar fi aplicat noul C. pen. nu ar mai putea fi reținută forma continuată a infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât dispozițiile art. 35 alin. (1) noul C. pen. prevăd în mod expres, ca o condiție de existență a acestei forme, unicitatea subiectului pasiv al infracțiunii. Or, așa cum se poate observa, în cauză sunt 16 subiecți pasivi, astfel încât cele 16 fapte de abuz în serviciu reținute în sarcina inculpatului, săvârșite față de 16 persoane vătămate distincte nu mai pot constitui 16 acte materiale, așa cum au fost reținute potrivit art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ci reprezintă 16 infracțiuni distincte de abuz în serviciu.

Susținerea apelantului inculpat potrivit căreia pentru cele 16 acte materiale ar fi un singur subiect pasiv principal, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, nu poate fi primită deoarece pentru a exista un subiect pasiv unic al infracțiunii de abuz în serviciu, astfel cum este reglementată de art. 297 noul C. pen., este necesar ca fiecare acțiune în parte să lezeze sau să vatăme drepturile sau interesele legitime ale aceleiași persoane fizice sau persoane juridice, or inculpatul, prin acțiunile întreprinse, nu a vătămat sau lezat drepturile instituției în care își desfășura activitatea ci a vătămat drepturile celor 16 persoane distincte cercetate în dosarele ce i-au fost repartizate spre soluționare inculpatului A., în calitate de procuror.

În aceste condiții, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, apreciază că în situația în care s-ar aplica dispozițiile noului C. pen., inculpatul ar urma să fie condamnat pentru 16 infracțiuni de abuz în serviciu întrucât, în cauză, au fost lezate drepturile a 16 persoane vătămate, situație în care ar fi aplicabile și dispozițiile concursului de infracțiuni.

Înalta Curte, completul de 5 Judecători, constată că, spre deosebire de vechea reglementare care, în materia sancționării concursului de infracțiuni, prevedea sistemul cumulului juridic cu spor facultativ (art. 34 C. pen. anterior), codificarea actuală instituie cumulul juridic cu spor fix și obligatoriu (art. 39 C. pen.), astfel încât, în situația în care, în cauză, faptele inculpatului ar fi reîncadrate în noile texte de incriminare, iar pedepsele adaptate în raport cu limitele prevăzute de acestea, prin aplicarea cauzei de reducere a pedepsei, prevăzută de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă continuată și pentru infracțiunea de delapidare) și a circumstanței atenuante legale prevăzută de art. 75 lit. d) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) C. pen. (pentru infracțiunea de delapidare), precum și prin valorificarea criteriilor de individualizare, s-ar ajunge, ca efect al aplicării tratamentului penal al pluralității de infracțiuni, la o pedeapsă rezultantă ce ar depăși cu mult cuantumul sancțiunilor penale stabilite prin hotărârea primei instanțe în temeiul legii penale anterioare.

În consecință, având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că legea care conduce, în concret, la un rezultat mai blând pentru inculpat, în ansamblul dispozițiilor sale, raportat la condițiile de incriminare și de sancționare a faptelor ce formează obiectul acuzației penale, precum și la instituțiile incidente în cauză și care influențează răspunderea penală a apelantului și creează acestuia o situație mai avantajoasă, este C. pen. anterior.

II.6. În ceea ce privește critica apelantului inculpat A. referitoare la nereținerea circumstanțelor atenuante de către instanța de fond, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, o apreciază ca nefondată din următoarele considerente:

Cu privire la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului A., Înalta Curte, completul de 5 Judecători, apreciază că instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (1969), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările concrete în care infracțiunea a fost comisă, gradul ridicat de pericol social ce caracterizează astfel de fapte, urmarea socialmente periculoasă produsă, dar și persoana și conduita inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și calitatea în care acesta a săvârșit infracțiunile, respectiv aceea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău.

Înalta Curte, completul de 5 Judecători, constată că pedeapsa constituie criteriul principal prin care legea penală, evaluează, determină și diferențiază gradul de pericol social abstract, generic al fiecărei infracțiuni în parte.

Individualizarea pedepsei reprezintă una dintre cele mai importante și sensibile operațiuni juridice de a cărei acuratețe depinde în mod direct reușita procesului de îndreptare și recuperare a condamnatului, întrucât aceasta presupune, prin evaluarea gravității infracțiunii comise și a periculozității infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa și modul de executare a acesteia.

Infracțiunea, ca faptă socialmente periculoasă, aduce o atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală într-un sistem de drept. Pentru înlăturarea acestor consecințe negative ale infracțiunii este necesar să se reacționeze din partea societății și să se aplice măsuri de constrângere celor ce săvârșesc asemenea fapte pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și restabilirii liniștii sociale.

În ceea ce privește elementele favorabile invocate de inculpatul A. în apărarea sa, respectiv lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptelor pentru care a fost condamnat de către prima instanță, dependența patologică de jocurile de noroc și acoperirea prejudiciului creat prin infracțiunea de delapidare, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, apreciază că acestea nu pot determina reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. (1969) și implicit reducerea pedepsei întrucât, așa cum prevăd dispozițiile art. 72 C. pen. (1969), la individualizarea pedepsei se au în vedere nu numai împrejurările care atenuează răspunderea penală ci și împrejurările care agravează.

Înalta Curte, completul de 5 Judecători, constată că apelantul inculpat nu a făcut dovada cu acte medicale din care să rezulte cu certitudine că activitatea infracțională a fost determinată de o afecțiune medicală, respectiv de dependența patologică de jocurile de noroc, astfel încât aceasta să reprezinte o cauză de impunitate sau o circumstanță atenuantă. Simpla înscriere a apelantului inculpat într-un program de reabilitare nu poate constitui o dovadă în vederea reținerii ca circumstanță atenuantă la stabilirea pedepselor aplicate.

Mai mult, dacă s-ar face o analogie între dependența patologică de jocurile de noroc și dependența de droguri, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, constată că aceasta ar reprezenta o circumstanță agravantă și nicidecum o circumstanță atenuantă, astfel cum încearcă apelantul inculpat să o califice.

Ca atare, în procesul de individualizare a pedepsei, instanța de fond a efectuat o analiză completă atât a circumstanțelor atenuante cât și a circumstanțelor reale, aplicând inculpatului pedepse relativ reduse, orientate spre minimul prevăzut de lege, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată și 2 ani închisoare pentru infracțiunea de delapidare. Tot ca urmare a circumstanțelor personale favorabile, instanța de fond a considerat că pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. (1969), fără a considera necesar aplicarea unui spor, astfel cum este prevăzut de dispozițiile art. 34 C. pen. (1969).

În aceste condiții, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, constată că pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. anterior și art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215¹ alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., aplicate inculpatului au fost stabilite cu respectarea criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (1969), dar și în vederea atingerii scopului prevăzut de art. 52 C. pen. (1969).

Totodată, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, nu a identificat alte circumstanțe personale față de cele reținute de către instanța de fond, care să determine reducerea cuantumului pedepsei apreciind nejustificată cererea inculpatului A. de reducere a limitelor de pedeapsă, date fiind împrejurările comiterii faptelor, caracterul continuat, persistența infracțională, repetabilitatea, calitatea în care acesta a săvârșit faptele, respectiv aceea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, aspect ce impunea inculpatului atât obligația de aplicare dar și obligația de respectare a legilor, urmarea produsă, constând în procurarea unor importante sume de bani folosite în scop personal, dar și faptul că activitatea infracțională a inculpatului a fost întreruptă doar ca urmare a intervenirii organelor de cercetare penală.

În aceste condiții, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, apreciază că pedepsele aplicate inculpatului au fost corect stabilite, elementele favorabile fiind deja avute în vedere de către prima instanță în procesul de individualizare, astfel încât pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare este aptă și necesară creării premiselor conștientizării de către inculpat a faptelor sale și asumării consecințelor produse prin săvârșirea acestora.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, constată că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 81 C. pen., privind suspendarea condiționată a executării pedepsei și nici dispozițiile art. 86¹ C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, întrucât pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este mai mare decât pedeapsa prevăzută de cele două texte enunțate pentru care, în cazul concursului de infracțiuni, pot deveni aplicabile dispozițiile menționate, astfel încât singura modalitate de executare a pedepsei este cea în regim de detenție.

III.1. În ceea pe privește apelul formulat de partea civilă B., referitor la nelegalitatea hotărârii determinată de faptul că judecata a fost efectuată în lipsa unei părți nelegal citate, respectiv a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, a analizat deja această critică în cadrul motivului de apel al inculpatului care a vizat același aspect. Drept pentru care, pentru aceleași considerente, apelul formulat de B. este nefondat.

III.2. Referitor la critica apelantei părți civile B., privind greșita modalitate de soluționare a laturii civile, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, constată că în mod corect instanța de fond a dispus restabilirea situației anterioare prin obligarea inculpatului de a consemna la o unitate bancară, pe numele părților civile la dispoziția Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a sumelor de bani ridicate cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare.

Astfel, așa cum rezultă din procesul verbal întocmit cu ocazia efectuării percheziției la domiciliul părții civile B. la data de 08 iunie 2012, în Dosarul nr. x/D/P/2011 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău, au fost ridicate sumele de 336.236 RON, 2.380 euro, 121 USD și 30 lire sterline. Având în vedere că partea civilă nu a putut justifica proveniența sumelor de bani, existând suspiciunea că acestea proveneau din activitatea infracțională, putând fi supuse confiscări, singura modalitate de rezolvare a laturii civile este aceea de a se dispune restabilirea situației anterioare, respectiv obligarea inculpatului A. să consemneze sumele de bani la o unitate bancară, pe numele părții civile, dar la dispoziția Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Deși partea civilă M. nu a formulat motive de apel, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, analizând hotărârea atacată sub aspectul soluționării laturii civile constată că acesta se află în aceeași situație ca și apelanta parte civilă B. Astfel, în ceea ce privește sumele de 4150 euro și 2080 RON ridicate de la partea civilă SC L. SRL prin reprezentant M. la data de 16 mai 2013 cu ocazia percheziției efectuate în Dosarul nr. x/D/P/2012 al DIICOT - Biroul Teritorial Buzău.

Sumele de bani menționate mai sus au fost ridicate ca urmare a efectuării perchezițiilor domiciliare dispuse în cadrul urmăririi penale ce se desfășura față de M. și B., părți civile în prezenta cauză, astfel încât asupra acestora urma să se dispună ori de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău, în cazul în care s-ar fi dispus scoaterea de sub urmărire penală, ori de către instanța de judecată, prin hotărârea ce urma a se pronunța dacă aceștia ar fi fost trimiși în judecată.

Astfel, potrivit art. 110 C. proc. pen., inculpatul A., în calitate de procuror învestit cu soluționarea cauzelor în care s-au efectuat perchezițiile domiciliare și s-au ridicat sumele de bani, avea obligația de a consemna aceste sume de bani la o unitate bancară, pe numele învinuiților sau inculpaților de la care au fost ridicate (părțile civile din prezenta cauză), la dispoziția Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

De altfel, elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță îl reprezintă tocmai neîndeplinirea obligației de a dispune consemnarea, la o unitate bancară, a sumelor de bani ridicate cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare, pe numele celor de la care au fost ridicate, la dispoziția Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

În atare situație, modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei trebuie să se circumscrie obligației legale pe care inculpatul A., în calitate de procuror învestit cu soluționarea cauzelor penale în cadrul cărora au fost efectuate perchezițiile și au fost ridicate sumele de bani, nu și-a îndeplinit-o, respectiv prin obligarea acestuia de a consemna la o unitate bancară sumele de bani, pe numele celor de la care au fost ridicate, la dispoziția Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău.

IV. În ceea ce privește apelul formulat de T. și U., Înalta Curte, completul de 5 Judecători, constată că, deși T. și U. nu au calitatea de părți în procesul penal, apelul promovat este admisibil din perspectiva existenței soluției de respingere a cererilor de introducere în cauză, în calitate de părți vătămate, de către instanța de fond prin încheierea din 28 octombrie 2014, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 409 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., acestea pot fi considerate persoane ale căror drepturi legitime au fost vătămate în mod nemijlocit.

Analizând apelul formulat de T. și U., Înalta Curte, completul de 5 Judecători, apreciază că este nefondat, din următoarele considerente:

La data de 09 martie 2012, procurorului A., din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, i-a fost repartizat pentru efectuarea urmăririi penale Dosarul nr. x/D/P/2011. În cadrul desfășurării urmăririi penale, procurorul A. a solicitat Tribunalului Buzău emiterea unei autorizații de percheziție la domiciliul învinuitului B. din Cluj – Napoca, iar la data de 07 iunie 2012, a fost emisă autorizația din anul 2012 în acest sens.

În baza autorizației de percheziție și ca urmare a delegării primite din partea procurorului șef birou V., ofițerii de poliție din cadrul B.C.C.O. Cluj au efectuat percheziția la locuința numitului B., împrejurare în care, printre altele, au fost ridicate mai multe sume de bani, respectiv 336.236 RON, 2.380 euro, 121 USD și 30 lire sterline. Sumele de bani au fost introduse în cutii de carton sigilate și semnate de numitul B. și de martorii asistenți.

Potrivit procesului-verbal de efectuare a percheziției domiciliare din data de 8 iunie 2012, întocmit cu ocazia efectuării percheziției la domiciliul învinuitului B., toate sumele de bani au fost ridicate din dormitorul acestuia și din biroul folosit de acesta.

La data de 26 octombrie 2012, prin rechizitoriul întocmit în Dosarul nr. x/D/P/2011, procurorul A. a dispus trimiterea în judecată a mai multor inculpați, iar la pct. II din rechizitoriu a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de inculpatul B., fiind format Dosarul nr. x/D/P/2012, repartizat spre soluționare tot procurorului A.

Potrivit informării din 20 octombrie 2013, întocmită de procurorul șef V., din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Buzău, rezultă că în Dosarul nr. x/D/P/2012 există ordonanța de instituire a sechestrului asigurător, datată 15 iunie 2012, asupra sumelor de bani care au fost ridicate de la locuința inculpatului B., respectiv 336.236 RON, 2.380 euro, 121 USD și 30 lire sterline, însă actul procesual nu a fost comunicat inculpatului și nici în dispozitivul acestuia nu este prevăzută mențiunea comunicării actului și nu există vreun act din care să rezulte că s-a dispus consemnarea sumelor de bani ridicate de la locuința inculpatului B.

În raport cu probele menționate, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, constată că prin percheziția efectuată la domiciliul învinuitului B. nu au fost ridicate bunuri sau sume de bani care să fi aparținut părinților săi T., U.

În condițiile în care bunurile ridicate cu ocazia percheziției nu aparțin apelanților T., U., nefiind lezate drepturile legitime ale acestora, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, constată că soluția instanței de fond de respingere a cererilor de introducere în cauză, în calitate de părți vătămate, dispusă prin încheierea din data de 28 octombrie 2014, este legală și temeinică.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, va respinge ca nefondate apelurile formulate de T., U., inculpatul A. și părțile civile M. și B., împotriva sentinței penale nr. 1042 din 03 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013.

Va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Va obligă apelantele părțile civile M. și B. la plata sumei de câte 100 RON și apelanții T. și U. la plata sumei de câte 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de T., U., inculpatul A. și părțile civile M. și B., împotriva sentinței penale nr. 1042 din 03 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă apelantele părțile civile M. și B. la plata sumei de câte 100 RON și apelanții T. și U. la plata sumei de câte 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 mai 2015.