Decizie nr. 1062/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21 februarie 2012, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat a se aprecia asupra calității pârâtului A. de colaborator al Securității.
În fapt, a arătat că pârâtul este primar al localității Colibași, județul Giurgiu, și, conform prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică din oficiu, sub aspectul stabilirii calității de lucrător sau colaborator al Securității, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h).
Așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 23 iunie 2011 și din înscrisurile pe atașate acțiunii, pârâtul a fost recrutat la data de 09 mai 1986, sub numele conspirativ "B.", pentru încadrarea informativă pe linia problemei "Persoane fără antecedente politice și penale" la nivelul comunei Colibași, județul Giurgiu. La aceeași dată a semnat angajament olograf. Dosarul de rețea nr. x, al cărui titular este pârâtul, nu are un document de închidere. Cel mai recent material din dosar datează din aprilie 1989 și este o notă informativă.
A apreciat reclamantul că îndeplinește prima condiție impusă de legiuitor nota olografă identificată în dosarul x, deschis de securitate asupra unei persoane semnalată că a adresat o scrisoare cu conținut ostil postului de radio "C.". În acest material, pârâtul relatează că numitul D. a refuzat să semneze contractul prin care era obligat să realizeze cota pe anul 1986, comentând negativ la adresa organelor locale de partid.
În plus, în definiția colaboratorului Securității, dată de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, nu se cere ca acesta să furnizeze o pluralitate de informații. Este de ajuns furnizarea unei singure informații, în condițiile definiției legale, pentru a fi reținută calitatea de colaborator al Securității.
Și ce-a de-a doua condiție este asigurată deoarece nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări. Altfel spus, prin furnizarea acestor informații, pârâtul a conștientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunile sale se pot lua măsuri de urmărire și verificare (încălcarea dreptului la viată privată) și, prin urmare, a vizat această consecință.
Pârâtul A. a formulat întâmpinare, pentru termenul din 11 septembrie 2012, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
A susținut că nu a fost colaborator al Securității, deoarece nu a desfășurat nicio activitate dintre cele prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Deși a fost locuitor al Comunei Colibași în perioada menționată de reclamant, nu a înțeles să colaboreze sub nicio formă cu organele de securitate sau de miliție.
Așa cum a arătat și reclamantul, nu există probe concrete care să ateste acest fapt, în sprijinul celor susținute de reclamant neaducându-se nicio probă, notele informative neregăsindu-se la dosar.
Soluția instanței de fond
Prin Sentința civilă nr. 662 din 12 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și s-a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pârâtul a semnat angajamentul de colaborare cu Securitatea la 09 mai 1986, fiindu-i atribuit numele conspirativ "B.".
Pârâtul a furnizat în scris, prin nota din 10 iunie 1986, informații referitoare la D.: "Cu ocazia înmânării planurilor de cultură pe anul 1986, lui D., acesta a refuzat să semneze contractul, având niște manifestări negative la adresa organelor locale de partid".
Conform notei ofițerului de securitate, "sursa a fost instruită să stabilească în continuare despre D."
Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, prin "colaborator al Securității" se înțelege "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".
Prima instanță a apreciat că informațiile furnizate de pârât prin nota sus-menționată fac referire la atitudini care sunt potrivnice regimului comunist (comentarii critice la adresa organelor de partid), vizând îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului - dreptul la viață privată.
Cererea de recurs
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din perspectiva dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ.
Prin criticile formulate, recurentul-pârât A. a arătat, în esență, că sentința recurată este nelegală, întrucât a fost încălcat dreptul la apărare al pârâtului, motiv pentru care se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Astfel, recurentul a arătat că la termenul din 5 februarie 2013, apărătorul său s-a aflat în imposibilitate de prezentare, din motive medicale, solicitând amânarea cauzei printr-o cerere transmisă prin e-mail, însă instanța de fond a reținut cauza spre soluționare.
Pe fondul cauzei, având în vedere că din documentele aflate la dosar se poate constata caracterul minimal al pretinsei sale colaborări cu Securitatea, definit de numărul redus de comunicări, de informațiile sumare cuprinse în aceste comunicări și de faptul că aceste note nu pot să conducă la concluzia îndeplinirii și a condiției vizării îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale, recurentul a susținut că, în cauză, nu se poate reține calitatea sa de colaborator al Securității.
Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 3041 C. proc. civ., ținând seama de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente speței, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Se apreciază că fiind neîntemeiate și nu corespund realității criticile formulate de recurent cu privire la încălcarea de către instanța de fond a dreptului său la apărare.
Din actele și lucrările dosarului rezultă fără putință de tăgadă că dreptul la apărare al pârâtului nu a fost încălcat, având în vedere că cererea de amânare formulată de apărătorul acestuia a fost transmisă prin poșta electronică la data de 9 februarie 2013, fiind înregistrată la dosar la data de 11 februarie 2013, ulterior termenului de judecată stabilit în cauză, termen la care instanța a reținut cauza în pronunțare asupra fondului acțiunii, procedând la amânarea pronunțării până la data de 12 februarie 2013, în temeiul art. 146 C. proc. civ.
După cum se constată, obiectul acțiunii promovate la instanța de contencios administrativ îl constituie constatarea calității de colaborator al Securității a pârâtului A.
Prin urmare, formularea unei astfel de cereri cade sub incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar deconspirarea Securității.
În acest context se reține că în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 care prevăd că termenul de colaborator al Securității are următoarele semnificații: "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".
Este necontestat faptul că recurentul a încheiat un angajament de colaborare la 09 mai 1986 și a preluat numele conspirativ de colaborare "B.", fiind folosit în calitate de colaborator în perioada 1986 - 1989.
Prin angajamentul semnat, recurentul și-a asumat sarcina de a "colabora în mod organizat, conspirat și sincer cu organele de securitate în scopul lichidării oricăror acțiuni potrivnice statului (...)", astfel că acesta cunoștea scopul și obiectivele recrutării sale.
Din cuprinsul notei de constatare, a rezultat că pârâtul a furnizat organelor de securitate informații de natura celor la care face referire art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.
Astfel, conform probelor dosarului, așa cum a reținut și prima instanță, recurentul-pârât a furnizat informații vizând pe numitul D., care, cu ocazia înmânării planurilor de cultură pe anul 1986, a refuzat sa semneze contractul, având niște manifestări negative la adresa organelor de partid.
Conform unei jurisprudențe consolidate a instanței supreme este suficientă o singură informare a organelor de securitate în privința unei sau unor persoane cu atitudini critice la adresa sistemului comunist, în condițiile prescrise de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Faptul că informațiile date nu au fost urmate de cercetări și repercusiuni împotriva persoanei vizate de acestea nu prezintă importanță, întrucât legiuitorul, la stabilirea calității de colaborator, nu a impus și condiția ca respectiva persoană să fie și investigată de Securitate. Este evident că informațiile date de recurent oricând ar fi putut fi folosite la dosarul persoanei la care se referă acestea.
În raport de cele reținute, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare, astfel că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
În raport de cele ce preced, recursul apare ca nefondat și, în consecință, urmează a fi respins ca atare, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 662 din 12 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 martie 2015.
Procesat de GGC - NN