Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Decizia penală nr. 68/2016

Asupra apelurilor de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Judecata în primă instanță

1. Prin sentința penală nr. 935 din 04 decembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a influenței sau a autorității de către o persoană cu funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

În baza art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

A constatat că numitul B. nu are calitate de persoană vătămată în cauză și a respins ca nefondată cererea formulată de numitul B., de restituire a sumei de 485.500 RON, iar în baza art. 118 lit. e) C. pen. anterior, a dispus confiscarea acestei sume de la inculpatul A.

De asemenea, a obligat inculpatul la plata sumei de 5000 RON, cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul translatorului de limba franceză desemnat pentru numitul B. se suportă din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

2. Prin rechizitoriul nr. x/P/2013 din 26 iunie 2014 întocmit de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare.

S-a reținut în esență că prin denunțul din 13 noiembrie 2013, B. administrator al SC C. SA și SC D. SRL, a sesizat D.N.A. cu privire la săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că în luna aprilie 2012, inculpatul, folosindu-și influența și autoritatea decurgând din funcția de președinte al P.D.L. - organizația județeană Dâmbovița, l-a determinat să-i remită cantitatea de aproximativ 60 tone pui grill, (estimată de denunțător la suma de 485.500 RON) pentru a o folosi în campania electorală vizând alegerile locale din luna iunie 2012.

Actele de urmărire penală efectuate au relevat că începând cu anul 2007, inculpatul A. a devenit membru al Partidului Democrat Liberal, iar în intervalul 2007 - 2012 a îndeplinit cumulativ funcțiile de președinte al organizației județene Dâmbovița și vicepreședinte la nivel național al aceluiași partid politic. În urma alegerilor locale din anul 2008, inculpatul a devenit președinte al Consiliului Județean Dâmbovița, funcție pe care a ocupat-o până în anul 2012, iar din anul 2012, inculpatul a fost ales deputat în Parlamentul României.

La sfârșitul anului 2010 - începutul anului 2011, E., auditor financiar și cenzor la SC C. SA, i-a transmis părții civile B. că, pentru a putea derula în continuare afaceri prin firmele sale SC C. SA, SC D. SRL, SC F. SRL, ș.a., trebuia să „finanțeze” filialele locale ale principalelor partide politice. B. a refuzat să dea curs acestei cereri motivând că nu consideră normal să remită sume de bani unor partide politice pentru a derula o activitate economică.

Ulterior, o echipă a Gărzii Financiare - Secția Județeană Dâmbovița s-a deplasat la sediul SC C. SA și, în baza adresei din 23 martie 2011 a Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de combatere a criminalității organizate, a efectuat un control de specialitate. În luna decembrie 2011, acțiunea de control s-a finalizat, iar printre măsurile dispuse s-a numărat înaintarea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, sub semnătura martorului G., în calitate de comisar șef, a sesizării penale din 13 decembrie 2011, având ca obiect săvârșirea de către B. a infracțiunilor de evaziune fiscală, spălarea banilor ș.a., soldate cu un prejudiciu estimat de 966.569 RON, reprezentând T.V.A. aferent livrărilor intracomunitare nereale și luarea de măsuri asigurătorii până la concurența acestei sume. În perioada următoare, din dispoziția aceluiași martor, G., comisarii Gărzii Financiare - Secția Județeană Dâmbovița au extins verificările la societățile comerciale implicate în activitatea infracțională descoperită cu ocazia controlului efectuat la firmele denunțătorului.

În aceste împrejurări, numitul E. i-a reproșat denunțătorului B. că problemele cu care se confruntă în legătură cu Garda Financiară - Secția Județeană Dâmbovița se datorau refuzului de a onora cererile de foloase formulate de liderii filialelor locale ale principalelor partide politice, iar denunțătorul l-a lăsat să înțeleagă că pentru a preîntâmpina apariția altor probleme judiciare era dispus ca pe viitor să onoreze astfel de cereri. Unul dintre aceștia era și inculpatul A., care în acea perioadă ocupa importante funcții de conducere în partidul de guvernământ, respectiv președinte al organizației județene a P.D.L. Dâmbovița și vicepreședinte la nivel național al aceleiași formațiuni politice.

La sfârșitul anului 2011 - începutul anului 2012, B. și numitul E. au reușit să pătrundă în anturajul inculpatului A. cu care s-au întâlnit de mai multe ori atât la sediul SC C. SA cât și la restaurantul Hotelului H. din Târgoviște, administrat de martorul I., la una dintre aceste întâlniri participând și martorul J. - membru P.D.L. și primar al comunei Crevedia, jud. Dâmbovița.

În luna martie 2012, E. i-a spus denunțătorului B. că se aproprie alegerile locale și trebuie să dea filialelor locale ale partidelor politice importante câte 250.000 euro. Denunțătorul i-a răspuns că suma este prea mare, fiind dispus să dea cel mult câte 100.000 euro pentru fiecare partid politic important.

La sfârșitul aceleiași luni, inculpatul A., care la alegerile locale desfășurate în luna iunie 2012 a candidat pentru un nou mandat în funcția de președinte al Consiliului Județean Dâmbovița, a organizat mai multe ședințe la sediul P.D.L. Dâmbovița, la care au participat persoanele desemnate să coordoneze campania electorală în colegiile stabilite la nivelul județului și candidații acestei formațiuni politice la funcțiile de primar și le-a comunicat că în perioada următoare le va trimite alimente pentru a le distribui în scop electoral cetățenilor din localitățile unde își depuseseră candidaturile.

Cu aceleași ocazii, la solicitarea inculpatului, persoanele prezente la ședințe au indicat numărul cetățenilor din fiecare localitate care reprezentau electoratul țintă al P.D.L. și urmau să primească pachete cu alimente. Faptul că inculpatul A. a realizat o estimare a necesarului de alimente pe baza discuțiilor purtate cu organizatorii campaniei electorale și candidații la funcțiile de primar în județul Dâmbovița a rezultat din declarațiile martorilor K., președinte al colegiului nr. 2 Pucioasa, L., prim vicepreședinte al P.D.L. - organizația județeană Dâmbovița, M., N. și O.

Tot în cursul lunii martie 2012, inculpatul A. s-a deplasat la sediul SC C. SA și s-a întâlnit cu denunțătorul B., căruia i-a cerut o cantitate de cca. 50.000 - 60.000 pui grill (60 - 80 tone) spunându-i că o va distribui cetățenilor în scop electoral. B. a acceptat cererea inculpatului și în prezența acestuia l-a desemnat pe E. să se ocupe de livrarea efectivă a produselor în locațiile ce urmau a-i fi indicate de inculpat.

Astfel, în primele zile ale lunii aprilie 2012, inculpatul A. s-a întâlnit la restaurantul Hotelului H. din Târgoviște cu B., E. și martorul I. Acesta din urmă nu a asistat la discuțiile purtate de inculpat cu cei doi oameni de afaceri, însă înainte de a părăsi locația, E. l-a chemat și i-a cerut să accepte să depoziteze, în camerele frigorifice ale firmei sale, SC P. SRL Târgoviște, o cantitate de pui grill pe care i-ar fi trimis-o inculpatul A. în zilele următoare. S-a făcut precizarea că E. avea cunoștință de existența acelor camere frigorifice, întrucât SC P. SRL era unul din clienții SC C. SA.

Pentru a nu îi crea suspiciuni, E. i-a spus că puii sunt destinați unei acțiuni caritabile organizată de Consiliul Județean Dâmbovița sub coordonarea inculpatului A., situație în care martorul I. a acceptat ca mijloacele de transport să fie direcționate la SC P. SRL Târgoviște, unde să staționeze până la preluarea produselor de către persoane trimise în acest scop de inculpat (declarația martorului I.). În scopul eliminării riscului ca fapta de corupție să fie descoperită, inculpatul A. i-a transmis martorului G., prin intermediului lui E., cererea de a supraveghea mijloacele de transport pe traseul de la SC Q. SRL București la Târgoviște.

În continuare, E. l-a contactat pe martorul R., care coordona angajații SC F. SRL ce își desfășurau activitatea la SC Q. SRL și i-a spus că are nevoie de aproximativ 80 tone pui grill pentru un beneficiar din Târgoviște, fără a-i da alte detalii. În aceeași zi, martorul R. l-a informat pe B. despre cererea lui E., iar denunțătorul i-a confirmat că poate efectua livrarea și organiza transportul, solicitându-i totodată să selecteze din depozit puii ambalați în pungi neinscripționate.

R. a contactat telefonic martorul S. - administrator al firmei de transport SC T. SRL, prin intermediul martorei U., și i-a cerut să asigure în zilele de 04, 05 și 10 aprilie 2012 autovehiculele necesare transportului cantității de circa 60 tone pui grill din depozitul SC Q. SRL la Târgoviște. Martorul S. s-a conformat și la data de 04 aprilie 2012, în jurul orei 11.00, angajatul său V., conducător auto, s-a deplasat cu autotractorul, cu numărul de înmatriculare B-XXX la sediul SC Q. SRL, unde, din dispoziția martorului R., mijlocul de transport a fost încărcat cu cantitatea de 20.691,2 kg pui grill.

Pentru a disimula fapta de corupție și a împiedica descoperirea ei în timpul transportului sau în ipoteza declanșării unor cercetări ulterioare, E. i-a dat dispoziție martorei W. (economist la SC F. SRL), prin intermediul martorului R., să întocmească un document de transport în care să consemneze la rubrica furnizor SC F. SRL, iar la poziția cumpărător SC C. SA, pentru a se crea astfel aparența unei relații comerciale între doi agenți economici. Martora s-a conformat și, fără a avea reprezentarea că datele comunicate de numitul E. sunt nereale, le-a inserat în avizul de însoțire a mărfii din 04 aprilie 2012, aferent cantității de 20.691,2 kg pui grill, predând apoi documentul martorului V.

În acea zi, o defecțiune tehnică intervenită la autovehicul, care a provocat întârzieri în efectuarea transportului, l-a determinat pe E. să se deplaseze la sediul SC Q. SRL unde a încercat să urgenteze efectuarea reparației. La plecare, i-a cerut conducătorului auto să se deplaseze către SC C. SA și să-l aștepte în dreptul drumului de acces către această firmă. Martorul V. a oprit în locul indicat, unde l-a așteptat E. căruia i-a predat, la cerere, avizul de însoțire a mărfii din 04 aprilie 2012 primit de la martora W.

Apoi, E. s-a deplasat în incinta SC C. SA și i-a dat martorei Y., referent în cadrul SC D. SRL, avizul din 04 aprilie 2012 cerându-i să întocmească cu aceleași date un alt document de transport folosind o filă necompletată dintr-un avizier arhivat, iar la poziția cumpărător să consemneze SC P. SRL. Martora, fără a avea reprezentarea că întocmește un înscris fals, s-a conformat dispoziției primită de la E. și a întocmit avizul de însoțire a mărfii din 04 aprilie 2012, folosind o filă necompletată din avizierul, aferent perioadei 21 mai 2010 – 13 iulie 2011. E. a preluat documentul și i l-a înmânat martorului V., cerându-i să-și continue deplasarea până la intrarea în municipiul Târgoviște, iar acolo să staționeze și să-l aștepte.

Urmare cererii inculpatului A., transmisă prin intermediul lui E., martorul G., la acea dată comisar șef al Gărzii Financiare - Secția Județeană Dâmbovița, i-a contactat pe martorii Z. și AA., comisari în cadrul aceleași instituții și le-a cerut ca în ziua de 04 aprilie 2012 să se deplaseze la sediul SC Q. SRL București și să-l aștepte pentru a primi alte dispoziții. La data stabilită, martorii Z. și AA. s-au deplasat cu autoturismul proprietatea acestuia din urmă la firma menționată unde a venit și martorul G. care s-a întâlnit cu E. În momentul în care mijlocul de transport condus de martorul V. se pregătea să plece din incinta SC Q. SRL București, martorul G. le-a cerut celor doi comisari să însoțească tirul până în mun. Târgoviște, urmând să-l informeze deîndată în situația în care conducătorul auto era oprit în trafic de vreo echipă de control.

Martorul G. nu le-a dat subalternilor săi detalii legate de natura bunurilor transportate și beneficiarul acestora, iar aceștia s-au conformat, însoțind tirul până la intrarea în mun. Târgoviște, după care au plecat.

În zona respectivă, E. l-a așteptat pe conducătorul auto și i-a luat avizul de însoțire a mărfii, spunându-i că în scurt timp, va fi contactat de o persoană și dirijat spre locul unde urmau să fie descărcate produsele.

În continuare, martorul I., care fusese anunțat de E., s-a deplasat la locul în care era parcată mașina și l-a dirijat pe conducătorul auto până la sediul SC P. SRL unde, folosind angajații proprii, supravegheați de martorul BB., gestionar la SC P. SRL, au descărcat și depozitat puii grill într-o clădire anexă.

În ziua următoare, 05 aprilie 2012, mai mulți tineri trimiși de inculpatul A., ale căror identități nu au putut fi stabilite, au încărcat în microbuze și transportat la diferite locații, întreaga cantitate de pui grill, activitatea de încărcare fiind supravegheată de martorul BB., angajat al SC P. SRL.

La aceeași dată, conducătorul auto V. s-a deplasat din nou cu autotractorul, cu numărul de înmatriculare B-XXX, la sediul SC Q. SRL, unde martorul R. a coordonat încărcarea cantității de 20.173 kg pui grill.

Ca și în ziua precedentă, martora W. a întocmit la cererea lui E., transmisă prin intermediul martorului R., avizul de însoțire a mărfii din 05 aprilie 2012 pentru cantitatea de pui menționată, consemnând la rubrica furnizor SC F. SRL, iar la poziția cumpărător SC C. SA. Apoi, a înmânat documentul martorului V., care s-a deplasat până în apropierea sediului SC C. SA, unde a fost așteptat de E. căruia i-a predat avizul de însoțire a mărfii.

Pe baza acestui document, din dispoziția lui E., martora Y. a întocmit avizul de însoțire a mărfii din 05 aprilie 2012, preluat din același avizier folosit în perioada 2010 - 2011, în care a inserat toate datele din înscrisul întocmit de martora W., cu excepția celor de la poziția „cumpărător” unde, potrivit indicațiilor primite de la E., a înlocuit SC C. SA cu SC P. SRL.

Acesta din urmă i-a predat documentul martorului V. și i-a cerut să se deplaseze cu tirul până la intrarea în mun. Târgoviște, unde era așteptat de o persoană care l-a condus la locul de descărcare.

În zona indicată, conducătorul auto a fost așteptat de o persoană rămasă neidentificată și dirijat până în orașul Pucioasa, județul Dâmbovița, la sediul firmei CC. SRL administrată de martorul K., la acea dată președinte al P.D.L. Pucioasa și candidat la funcția de primar al aceleiași localități la alegerile ce urmau să aibă loc la 10 iunie 2012.

Acesta din urmă a organizat descărcarea și depozitarea puilor congelați folosind angajații și spațiile deținute de firma sa.

În continuare, martorul K. i-a contactat pe martorii DD. - primar al comunei Răzvad, jud. Dâmbovița, EE. - primar al comunei Brănești, jud. Dâmbovița, FF. - primar al comunei Glodeni, jud. Dâmbovița, precum și câțiva candidați P.D.L. la funcțiile de primar din alte opt comune și le-a cerut să vină la sediul SC CC. SRL pentru a primi alimentele trimise de inculpatul A. pe care urmau să le distribuie, în scop electoral, simpatizanților P.D.L. din localitățile în care candidau la funcția de primar.

S-a făcut precizarea că persoanele nominalizate au desfășurat o campanie electorală comună cu cea a inculpatului A., care la alegerile locale din 10 iunie 2012 a candidat pentru un nou mandat în funcția de președinte al Consiliului Județean Dâmbovița.

Din dispoziția martorului K., o altă parte din cantitatea de pui grill a fost ambalată, împreună cu alte alimente, de martorul GG. și alți angajați ai SC CC. SRL în pungi ce au fost distribuite în scop electoral cetățenilor din orașul Pucioasa, la activitate participând alături de martorul K. și martorii HH. și II. - ambii candidați din partea P.D.L. la funcțiile de consilier pentru Consiliul Local Pucioasa, martorul JJ. conducător auto la SC CC. SRL, alți angajați ai acestei firme, membri și simpatizanți P.D.L. din localitate.

Întrucât nu fusese epuizată întreaga cantitate de pui grill și exista riscul alterării, la propunerea martorului II., aceasta a fost transportată și depozitată temporar în camerele frigorifice ale SC KK. SRL, administrată de soția martorului LL., iar ulterior preluată și distribuită cetățenilor din colegiul electoral coordonat de martorul K.

În ziua de 10 aprilie 2012 s-a realizat al treilea transport cu pui congelați. Din dispoziția martorului S. - administrator al firmei de transport SC T. SRL, conducătorul auto MM. s-a deplasat cu autovehiculul numărul B-XXX la sediul SC Q. SRL de unde a preluat cantitatea de 20.128 Kg pui grill. Și în acest caz, tot din dispoziția lui E., transmisă prin intermediul martorului R., martora W. a întocmit avizul de însoțire a mărfii din 10 aprilie 2012 în care a consemnat la poziția vânzător SC F. SRL, iar la cumpărător SC C. SA.

După primirea documentului de transport, conducătorul auto MM. s-a deplasat la intrarea în mun. Târgoviște unde a fost așteptat de martorul I. care l-a condus la sediul SC P. SRL unde angajații firmei au descărcat puii grill și i-au depozitat într-o clădire anexă. Ulterior, din dispoziția inculpatului A., persoanele desemnate de P.D.L. în calitate de coordonatori în colegiile electorale din județul Dâmbovița au preluat produsele și le-au distribuit în scop electoral, cetățenilor din municipiul Târgoviște și localitățile învecinate.

O parte din puii grill depozitați la sediul SC P. SRL au fost transportați în curtea imobilului proprietate a martorului L., prim vicepreședinte al P.D.L. - organizația județeană Dâmbovița și președinte al colegiului nr. 3 Valea Dâmboviței. Acesta, potrivit indicațiilor primite de la inculpat, a contactat telefonic candidații la funcțiile de primar din localitățile aferente colegiului menționat și le-a cerut să vină la domiciliul său pentru a ridica alimentele solicitate. În aceste împrejurări, martorul M., candidat la funcția de primar în localitatea Cobia, jud. Dâmbovița, arondată colegiului coordonat de martorul L., s-a deplasat la domiciliul acestuia din urmă, însoțit de martorii O., N., ambii candidați la funcția de consilier local în com. Cobia, jud. Dâmbovița și conducătorul auto NN. și au ridicat produse alimentare (ulei, orez, cozonac, ș.a.) pentru cca. 300 de pachete, precum și aproximativ 200 pui grill. Ulterior, martorii O., N. și M. au ambalat toate produsele primite în pachete și le-au distribuit în mod direct ori prin intermediul altor persoane cetățenilor din com. Cobia, în scopul de a primi votul acestora la alegerile locale din luna iunie 2012.

Conform rechizitoriului, la data de 15 aprilie 2014, B. a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 485.500 RON, reprezentând contravaloarea cantității de 60.992,2 kg pui grill, calculată în raport de prețul mediu practicat de SC C. SA în acea perioadă și anume 6,69 RON/kg.

În timpul urmăririi penale, inculpatul A. a uzat de dreptul de a nu face nici o declarație și nu a solicitat administrarea vreunei probe în apărarea sa.

În drept, în rechizitoriu s-a consemnat că fapta inculpatului A., care în anul 2012, folosind influența și autoritatea decurgând din funcțiile de președinte al P.D.L. - organizația județeană Dâmbovița și vicepreședinte al aceleiași formațiuni politice la nivel național, l-a determinat pe denunțătorul B. să-i remită foloase necuvenite constând în cantitatea de 60.992,2 kg pui grill, în valoare de 485.500 RON, pe care ulterior a distribuit-o cetățenilor din județul Dâmbovița, în scop electoral, în campania electorală pentru alegerile locale din luna iunie 2012, la care susnumitul a candidat pentru obținerea unui nou mandat în funcția de președinte al Consiliului Județean Dâmbovița, realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 27 iunie 2014 sub nr. x/1/2014.

Prin încheierea nr. 719 din 13 august 2014, judecătorul de cameră preliminară a respins ca nefondate excepțiile formulate de inculpatul A., în baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA – Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație inculpatul A., aceasta fiind respinsă, ca nefondată, prin hotărârea nr. 37/C din 25 septembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014

În cursul cercetării judecătorești au fost ascultați inculpatul, martorii din rechizitoriu, cu excepția numitului JJ., care nu s-a prezentat în fața instanței și la a cărui audiere apărarea a renunțat. Totodată, a fost audiat martorul denunțător E. prin comisie rogatorie.

4. Din probele administrate, instanța de fond a reținut ca dovedită acuzația formulată în prezenta cauză, respectiv folosirea influenței și autorității decurgând din funcțiile de președinte al P.D.L. - organizația județeană Dâmbovița și vicepreședinte al aceleiași formațiuni politice la nivel național, în anul 2012, de către A. care l-a determinat pe denunțătorul B. să-i remită foloase necuvenite, constând în cantitatea de 60.992,2 kg pui grill, în valoare de 485.500 RON, bunuri pe care ulterior le-a distribuit cetățenilor din județul Dâmbovița, în scop electoral, în campania electorală pentru alegerile locale din luna iunie 2012, la care acuzatul a candidat pentru obținerea unui nou mandat în funcția de președinte al Consiliului Județean Dâmbovița.

a. Folosirea influenței sau autorității în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani sau alte foloase necuvenite este incriminată de art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Conform legii, infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție reprezintă fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Apărarea a susținut că elementele constitutive ale infracțiunii sunt înlăturate de faptul că bunurile au fost oferite de către B. și E. din proprie inițiativă, de faptul că bunurile au reprezentat o donație către Consiliul Județean, de faptul că inculpatul A. a acționat în calitate de președinte al Consiliului Județean, în exercitarea atribuțiilor legale, de faptul că bunurile au fost distribuite și de către primarii aparținând altor partide. Totodată a fost invocat faptul că, din punct de vedere al incriminării, infracțiunea există doar atunci când influența se exercită strict în interiorul propriului partid nu și față de persoane care nu sunt membri ai organizație respective sau partidului în care inculpatul are funcția de conducere.

Instanța a constatat că apărările nu sunt în concordanță cu probele administrate, iar apărările prin care se susține o anumită interpretare a legii nu sunt în concordanță cu interpretarea dată textului de lege în mod constant de jurisprudență.

Norma criticată incriminează fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial de a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani sau alte foloase necuvenite.

Norma are același conținut din anul 2003 (art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție a fost modificat prin art. I pct. 7 din Legea nr. 161/2003), iar fapta din prezenta cauză a avut loc în anul 2012, astfel că nu poate fi primită apărarea referitoare la faptul că acuzatul nu a avut suficiente mijloace de informare pentru a se putea conforma dispozițiilor legale.

Infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție presupune:

- subiect activ calificat, persoana care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial.;

- element material constând în folosirea influenței ori autorității (fiind fără relevanță dacă autoritatea se exercită în propria organizație sau în afara sa);

- scop constând în obținerea pentru sine ori pentru altul de bani sau alte foloase necuvenite;

- vinovăție sub forma intenției.

Legea enumeră limitativ subiecții activi (persoana care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial), descrie într-o manieră clară conduita incriminată (folosirea influenței ori autorității în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani sau alte foloase necuvenite). Faptul că legea nu menționează că folosirea influenței ori autorității trebuie exercitată doar în propria organizație (partid, sindicat, persoană juridică fără scop patrimonial) conduce la concluzia că legiuitorul a considerat conduita ca având un caracter ilicit indiferent de locul sau persoanele față de care se manifestă. Dacă legea nu distinge între aceste ipoteze, consecința este că cel care interpretează legea nu este îndreptățit să poată face o atare distincție și că, pe cale de interpretare, nu poate fi limitată sfera de aplicare a legii. (ÎCCJ, s. pen., dec. pen. nr. 1039 din 22 noiembrie 2013, Dosar nr. x/1/2013)

Folosirea influenței ori autorității reprezintă o conduită ilicită indiferent de persoanele față de care este exercitată (față de o singură persoană sau mai multe, față de o persoană fizică sau față de o persoană juridică) în considerarea scopului său (obținerea de foloase necuvenite) și indiferent dacă actul de conduită a fost motivat și de alte circumstanțe cum ar fi promovarea propriei cariere politice în paralel cu susținerea partidului în care își exercita funcția de conducere și cu întărirea poziției de președinte al consiliului județean.

Elementul material, folosirea influenței sau a autorității, se examinează strict din perspectiva conduitei persoanei acuzate, fiind fără relevanță dacă cei asupra cărora s-a exercitat influența au dat curs sau nu cererilor. Caracterul penal și vinovăția decurg din fapta persoanei acuzate, care și-a folosit influența sau autoritatea în scopul obținerii de foloase injuste. Cel care și-a folosit influența răspunde pentru fapta proprie, și nu pentru fapta aceluia care a acceptat influența, astfel încât caracterul penal nu depinde de acceptarea influenței de către o altă persoană. Punctul de vedere contrar ar conduce la o concluzie absurdă, și anume că denunțul persoanei față de care s-a exercitat influența ar înlătura caracterul penal al faptei celui care și-a exercitat influența sau autoritatea.

Art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție este, de altfel, o infracțiune de pericol. Legea cere ca folosul necuvenit să fie urmărit, neavând relevanță dacă folosul necuvenit este pentru cel care exercită influența sau pentru un terț. Urmarea prevăzută de lege reprezintă o stare de pericol, fapta pune în pericol valorile sociale protejate de norma penală referitoare la încrederea publică (în activitatea desfășurată de partide, sindicate, persoane juridice fără scop patrimonial), care presupune lipsa oricăror acte de folosire a influenței pentru obținerea de foloase necuvenite. Infracțiunea se consumă în momentul în care persoana acuzată și-a folosit influența și autoritatea în scopul de a obține un folos necuvenit. În consecință, fapta este infracțiune atunci când există scopul obținerii de foloase necuvenite, indiferent dacă foloasele au fost sau nu obținute. Orice activitate ulterioară acestui moment, de exemplu primirea foloaselor sau restituirea acestora, nu are influență asupra existenței art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, putând constitui, după caz, doar o circumstanță agravantă sau atenuantă personală ori un element în raport de care se examinează incidența măsurii de siguranță a confiscării.

Caracterul necuvenit al folosului rezultă din modalitatea în care ar urma să fie obținut, respectiv fie prin folosirea unor practici interzise (de exemplu, prin solicitarea unor produse alimentare în schimbul folosirii influenței de care acuzatul dispunea, dată fiind funcția deținută, la nivel local), fie de către o persoană care nu putea să îl obțină în mod licit, fie cu privire la bunuri care nu puteau fi obținute licit de cei în cauză. Orice modalitate de obținere a foloaselor contrară legii realizează scopul cerut de norma de incriminare, atunci când cel acuzat a acceptat posibilitatea producerii acestui scop.

b. Cu privire la situația de fapt

Folosirea influenței de către vicepreședinte unui partid asupra administratorilor unei firme în scopul obținerii produselor comercializate de respectiva firmă, fără ca acestea să fie plătite, pentru a fi distribuite de către primarii localităților, în apropierea sărbătorii Floriilor, în satele din județul în care A., vicepreședintele partidului, deținea și funcția de președinte al Consiliului Județean reprezintă fapta prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Apărarea a susținut că acuzatul a acționat în calitate de președinte al Consiliului județean, astfel că nu ar putea fi reținută infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, deoarece incriminarea nu corespunde faptei, prin referirea la un alt subiect activ decât cel avut în vedere de legiuitor.

E. a arătat că: „(…) am căutat un om cu o funcție pentru a ne ajuta să ieșim de sub acele presiuni, l-am cunoscut pe domnul A., acesta fiind primarul localității în care lucram și în același timp era președintele partidului la guvernare. (…) În prezența mea, domnul B., proprietarul societății, a fost de acord să-i dea puii pentru a fi distribuiți cetățenilor în campania sa electorală. A cerut ajutorul și se subînțelege ca i-a cerut gratis”.

Existența unei funcții administrative nu înlătură calitatea în care a acționat subiectul, și anume în baza funcției de conducere în partid, cea care îi facilitase de altfel și calitatea de președinte al Consiliului Județean.

Faptul că inculpatul, după primirea puilor congelați, a utilizat influența asupra comisarului șef al Gărzii Financiare pentru a-l determina să asigure paza transportului, nu are relevanță pentru calitatea în care a fost acuzat în cauza de față atât dat fiind faptul că nu a fost reținută o infracțiune de trafic de influență, faptul că nu exista o relație ierarhică în raport de Consiliul Județean care să justifice calitatea preeminentă de președinte al Consiliului Județean față de cea de vicepreședinte PDL, cât și pentru faptul că însuși martorul G., comisarul șef al Gărzii Financiare a afirmat că motivul pentru care a acceptat a fost legat de influența factorilor politici în cariera sa: „Având în vedere că în perioada în care au fost efectuate verificări la C., precum și urmare a altor acțiuni de control demarate la nivelul județului, am simțit că au fost efectuate presiuni asupra mea pentru a stopa verificările, fiindu-mi teamă de pierderea locului de muncă, de influențarea carierei mele profesionale de către factorii politici, în 22 iunie 2012 expirând detașarea, am acceptat întâlnirea cu E., stabilită de acesta în 04 aprilie 2012, în Q. Ploiești.

(…) De când am fost numit temporar în respectiva funcție, am resimțit o presiune politică asupra instituției, nu neapărat din partea unui partid politic. E. era o persoană despre care A. spusese că era prietenul său. Am încercat în acest fel să decongestionez relațiile cu mediul politic. Am discutat în mod direct cu domnul A. despre E., dar nu pot să precizez numărul ocaziilor (…).

Domnii Z. și AA. mi-au comunicat doar că au ajuns cu bine în Târgoviște. Nu le-am cerut să dea un raport referitor la transport (…). Având în vedere că inculpatul era vicepreședinte al partidului de guvernământ, iar posturile de conducere la Garda Financiară erau ocupate politic, exista posibilitatea ca eu să nu parcurg anumite etape ierarhice”.

Atât E., cât și martorii au legat primirea puilor și ulterior distribuirea lor de interesul partidului în care avea funcția de conducere inculpatul A., iar influența a fost exercitată în scopul susținerii partidului și a propriei persoane având în vedere campania electorală ce urma.

Totodată apărarea a susținut că puii au fost obținuți de la C. ca sponsorizare a firmei respective către Consiliul județean și au fost distribuiți în cadrul unei acțiuni sociale desfășurate de Consiliul județean. Susținerile apărării sunt înlăturate de probele administrate.

Inculpatul însuși a declarat că puii au fost primiți ca echivalent al sumei de 100.000 euro oferită de B. și E. pentru campania electorală a partidului său, dar refuzată de inculpat care a preferat produsele alimentare. Astfel, inculpatul a arătat că „Puii au fost distribuiți în perioada dinainte de Paște, ca acțiuni sociale, nu de campanie electorală. Acțiunile sociale erau ale domnilor B. și E. Eu i-am ajutat doar în distribuire, prin calitatea de președinte al consiliului județean, organizând distribuția pe cele 8 zone ale județului Dâmbovița, de unde fiecare localitate unde au fost distribuiți și-a luat cantitatea de pui pe care a considerat că este necesară și a distribuit-o mai departe în localitatea proprie. Au fost 8 responsabili pe fiecare zonă, și de la PDL și independenți și de la PSD. Dl OO., care apare într-un denunț ca șef de colegiu, era de fapt membru PSD (…).

Dânșii, B. și E., mi-au solicitat să mă implic în organizarea distribuției puilor, spunând că nu au posibilitatea să distribuie rapid către alte localități. Ei au venit cu această propunere. Această donație a fost o ofertă a lor în urma refuzului meu de a accepta acea sponsorizare în bani către PDL, de 100.000 euro. Nu am crezut că este vorba de o înlocuire a sumei de 100.000 euro prin sponsorizarea cu puii congelați pentru că au fost distribuiți și de către membrii altor partide și această propunere am acceptat-o în calitate de președinte al Consiliului Județean. Nu a fost o sponsorizare către Consiliul Județean, de aceea nu s-a reflectat în actele contabile ale Consiliului Județean. Nu am cunoștință de modul în care s-au reflectat sponsorizările respective în actele primăriei pentru că nu au fost numai primari care s-au ocupat de distribuire”.

Susținerile inculpatului, în sensul că puii au fost distribuiți fie în cadrul unor acțiuni sociale ale Consiliului Județean, fie la inițiativa administratorilor C., B. și E., sunt infirmate de faptul că puii congelați au fost primiți ca echivalent al celor 100000 euro pentru campania electorală oferiți de B. și E., precum și de faptul că acțiunea respectivă nu a fost discutată pe ordinea de zi a Consiliului Județean, nu a fost aprobată ca atare de către consilieri, nu se regăsește nici în documentele contabile întocmite de către Consiliul Județean sau prefectura Dâmbovița ori ale primăriilor locale nici ca sponsorizare în documentele contabile ale firmei de la care provin puii congelați, depozitarea acestora s-a făcut la firma unui reprezentant PDL (K.), iar distribuirea lor a avut loc în curtea unui alt reprezentant PDL (L.).

Martorii audiați în cauză au indicat în mod constant că distribuirea puilor a fost hotărâtă în cadrul unei întâlniri a PDL, la hotelul PP. din județul Dâmbovița, condusă de către A., iar perioada în care au fost distribuiți a avut legătură cu sărbătoarea Floriilor (când inculpatul își serba numele) fiind de natură să asigure notorietate acuzatului și partidului său în perioada anterioară alegerilor locale.

Martorul L. a indicat faptul că distribuirea puilor congelați s-a făcut în considerarea sprijinirii campaniei electorale a partidului, la inițiativa lui A.: „Eram președinte de Colegiu nr. 3, care are 15 localități în județul Dâmbovița. Înainte de începerea campaniei electorale, am primit un telefon de la consilierul lui A., dar nu îmi amintesc numele, și care mi-a comunicat că va sosi un transport cu pui și să iau legătura cu președinții organizației locale pentru a veni cu mijloace de transport să își ia fiecare nr. repartizat. Numerele erau repartizate de la o ședință anterioară, cred că de către A. Am fost la acea ședință și atunci fiecare candidat și-a prezentat un proiect pentru câștigarea alegerilor. Puii au ajuns la oamenii sărmani din acele localități. Eram prim vicepreședinte în PDL. Domnul A. a condus acea ședință în calitate de președinte de partid, la nivel județean (…).

PDL obișnuiește să facă donații, oamenilor săraci din localități, care sunt înregistrate. Nu știu dacă s-a înregistrat o donație referitoare la pui. Dacă exista o donație, aș fi știut, însă nu cunosc. După ce am primit telefonul de la consilierul lui A., am dat telefoane președinților organizației locale să se prezinte cu mijloace de transport în vederea ridicării puilor. Cea mai mare parte dintre ei au fost descărcați din camion în autoturismele cu care au venit reprezentanții localităților.

(…) Întâlnirea organizației la care s-a discutat despre repartizarea puilor a avut loc la hotelul PP. (…). Întâlnirile au avut loc față în față, cu fiecare echipă din localitatea respectivă, respectiv președintele și noi ceilalți, fiecare cu colegiul său. La întâlnirea la care eu am participat, unii dintre participanți au spus că ar fi bine ca de Paști să se facă donații la oamenii amărâți. Nu știu dacă domnul A. a cerut listă cu necesarul de alimente, dar știu că fiecare reprezentant a avut un număr repartizat.

(…) Preluarea puilor a avut loc la mine în curte. Nu este sediul vreunei firme acolo, dar există vecin cu mine o unitate de cazare și un mic restaurant (…). Ar fi trebuit să ajungă să ia puii președintele și cineva din organizația respectivă, dar nu îmi amintesc (…)”.

Martorul K. a confirmat faptul că discuțiile s-au purtat la biroul Organizației PDL și că puii congelați au fost depozitați la sediul firmei sale: „(…) Erau mai multe persoane în biroul Organizației județene a PDL. Am venit mai târziu, nu știu cine a comunicat faptul că vor fi trimise alimente. Am depozitat la sediul firmei mele alimente”.

Martorul II. a reiterat ideea că împărțirea puilor congelați era o acțiunea a partidului: „Îmi amintesc că a fost în 2012 când am primit un telefon de la un coleg de partid, care m-a rugat să îi depozitez undeva niște pui congelați. Neavând spațiu de depozitare, am încercat să găsesc altă soluție și am discutat cu dl K. să găsim un alt spațiu. Soția mi-a spus să vorbesc cu LL., care avea spațiu. Nu am văzut când puii au fost puși în pungi, alături de alte alimente. Știu că puii s-au împărțit până în Paști de către K. Nu cred că firma avea vreun interes să împartă puii. Nu s-a plătit nimic pentru depozitarea puilor. Am înțeles că acțiunea era a Partidului, din ceea ce mi-a spus K.”.

Martorul DD. a susținut cele de mai sus, confirmând faptul că nu s-au dat bani pentru produsele primite și că a fost anunțat de un membru al partidului său pentru a veni să ridice puii congelați: „În legătură cu puii congelați, îmi amintesc că am primit un telefon de la Pucioasa, de la K. sau o persoană din anturajul său, să vin să ridic niște pui pentru oamenii săraci din comuna în care eram primar. Eram primar din partea PDL. Când am sosit la Pucioasa, am intrat la depozitul de făină și ce mai aveau pentru pâine. Pe doi paleți afară erau niște pui care începeau să se dezghețe și mi–a spus să îmi aleg de acolo. Am luat puii respectivi, așa cum erau dezghețați. Nu am dat bani pe pui”.

Martorul EE. a reiterat susținerile celorlalți martori cu privire la faptul că a fost sunat de un membru al partidului său pentru a ridica alimentele: „Am fost sunat de dl K. să merg să ridic niște alimente, pentru a face niște pachete pentru a fi date celor din comună, beneficiarii Legii 416. Eram primar în comună din partea PDL. Am împărțit pungile respective. Le-am spus oamenilor că le dăm pungile cu ocazia sărbătorilor de Paști”.

Martorul FF. a menținut cele declarate la urmărire penală în sensul că A. a promis că dacă va avea posibilitatea financiară va trimite în apropierea zilei de Florii alimente. Posibilitatea financiară, pe care a menționat-o martorul, a constat în folosirea influenței de către A. pentru a determina reprezentanții unei firme să îi dea o cantitate importantă din produsele respectivei societăți comerciale, fără ca acestea să fie plătite: „Am luat pui de la K. Era ziua lui A., în sensul că erau Floriile și era și în jurul zile de Paști. Dânsul mai venea de obicei pe la mine în apropierea zilei dânsului și întreba de oameni mai amărâți. Venea și în alți ani. Dl A. nu mi-a spus nimic de pui. Am fost anunțat de către dl K. Dl A. era un om mai darnic față de cei nevoiași. Mi s-a citit din declarația dată în faza de urmărire penală și cele consemnate sunt reale. A. mi-a spus înainte de Floriile din 2012 că dacă va avea posibilitatea financiară, îmi va trimite ceva pentru oamenii nevoiași din comună”.

Față de cele ce preced, instanța de fond a constatat că din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul a obținut bunurile pentru campania electorală a partidului și a hotărât distribuirea acestora la ședințe de partid, astfel încât apărarea sa, în sensul că a acționat în numele Consiliului Județean și nu în calitate de lider politic, a fost respinsă.

Astfel, probele au dovedit față de A., folosirea influenței funcției de conducere din partid pentru a fi obținuți fără plată pui congelați, al căror transport, la solicitarea sa, a fost supravegheat de comisari ai Gărzii Financiare, și care au fost depozitați la sediul unei firme aparținând unui membru PDL și împărțiți, din curtea unui alt membru PDL, către primari, iar ulterior distribuiți, în localitățile din județul Dâmbovița, în perioada Floriilor, înainte de alegerile locale.

c. Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei se realizează în conformitate cu dispozițiile art. 5 C. pen. în vigoare (Legea nr. 286/2009) potrivit cărora, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Conform art. 15 alin. (2) din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Drept urmare, principiul activității legii penale, prevăzut de art. 10 C. pen. anterior, dar și de art. 3 C. pen. în vigoare, are ca excepții retroactivitatea legii penale, respectiv ultraactivitatea legii penale mai blânde.

Rezultă, astfel, că aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen. este incidentă în situații tranzitorii, caracterizate printr-o succesiune a legilor penale intervenită de la data săvârșirii faptei prevăzute de legea penală, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la soluționarea definitivă a cauzei.

Compararea efectelor legilor succesive conduce la concluzia că nu există elemente de natură să atragă aplicarea retroactivă a legii noi, dat fiind că nici condițiile de incriminare și nici limitele de pedeapsă din codul în vigoare nu au un caracter mai favorabil. Instanța de fond, la aprecierea legii aplicabile, a avut în vedere și modalitatea de individualizare a executării pedepsei, de natură să excludă instituțiile prevăzute de noul C. pen., respectiv renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei.

Astfel, în ceea de privește dispozițiile art. 13 din Legea nr. 78/2000, care prevăd că fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani, se observă că acestea nu au fost modificate de la data săvârșirii faptei și până la acest moment, drept urmare, cu privire la aceste norme legea nouă nu poate retroactiva deoarece nu are un caracter mai favorabil.

Inculpatul a arătat că demersul său a vizat distribuirea unor bunuri către persoane fără mijloace financiare. Acest aspect este real astfel încât a determinat instanța de fond să aplice o pedeapsă sub mediu, însă a reținut și faptul că demersul fusese, conform declarațiilor martorilor, determinat de alegerile din acel an, de faptul că profita inculpatului și partidului său, de faptul că nici bunurile distribuite, nici depozitarea lor, nici paza și nici transportul puilor congelați la depozit și de acolo la cei din localitățile rurale, nu au fost plătite de inculpat, fiind vorba în fiecare dintre aceste situații despre exploatarea influenței pe care o avea asupra celor care au făcut toate serviciile enumerate anterior în anticiparea campaniei electorale.

d. Cu privire la calitatea de persoană vătămată în cauză și constituirea de parte civilă

B. a formulat un denunț la data de 13 noiembrie 2013 astfel că în prezenta cauză calitatea sa decurge din poziția procesuală neechivocă. Denunțul este încunoștințarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre săvârșirea unei infracțiuni. În baza acestui denunț B. a dobândit drepturi și obligații proprii decurgând atât din împiedicarea punerii în mișcare și exercitării acțiunii penale prin aplicarea cauzei de nepedepsire prevăzută la art. 16 lit. h) C. proc. pen., dacă s-ar fi constatat existența unei infracțiuni corelative săvârșite de denunțător, cât și din incidența consecințelor descrise de art. 268 C. pen. (inducerea în eroare a organelor judiciare) dacă ar fi cunoscut că faptele denunțate sunt nereale. Orice persoană poate fi citată și audiată în calitate de martor, cu excepția părților și a subiecților procesuali principali (art. 115 C. proc. pen.).

Persoana vătămată, conform art. 79 C. proc. pen., subiect procesual principal, este persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală. Calitatea de persoană vătămată se dobândește în mod automat ca un derivat al calității de subiect al raportului de drept substanțial (de conflict), însă în prezenta cauză infracțiunea ce face obiectul acuzației este o infracțiune de pericol.

În consecință instanța de fond a luat act că numitul B. nu are calitate de persoană vătămată în cauză, iar prin declarația dată în ședința din data de 06 iunie 2015, a precizat, fără echivoc, că nu înțelege să se constituie parte civilă.

De asemenea, instanța de fond a constatat că în cazul infracțiunilor de corupție, banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în următoarele situații:

- în cazul infracțiunii de dare de mită, dacă mituitorul a fost constrâns de către cel care a dat mita sau dacă mituitorul a denunțat autorităților fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu acea infracțiune;

- în cazul infracțiunii de cumpărare de influență, dacă făptuitorul denunță autorităților fapta, mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la acea faptă.

Instanța de fond a considerat că, în speța de față, nu a existat o infracțiune corelativă aceleia pentru care a fost acuzat A. pentru a fi creat cadrul procesual de restituire a bunurilor acelei persoane care a formulat denunț înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu acea infracțiune și nici nu a existat o constrângere a denunțătorului, fiind vorba doar de folosirea influenței politice.

II. Judecata în apel

1. Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au formulat apel inculpatul A. și persoana vătămată B., cauza fiind înregistrată pe rolul Înalta Curte, completul de 5 Judecători, la data de 8 ianuarie 2016 sub nr. x/1/2016.

Prin motivele de apel formulate în scris și susținute oral cu ocazia dezbaterilor, inculpatul A. a criticat sentința instanței de fond sub următoarele aspecte:

- nulitatea absolută a acesteia, apreciind că doi dintre membrii completului de judecată au fost incompatibili, potrivit art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., ca urmare a pronunțării unei hotărâri anterioare cu privire la același gen de infracțiune;

- greșita condamnare și implicit greșita confiscare a sumei de 485.500 RON reprezentând contravaloarea puilor, solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.;

- greșita individualizare a pedepsei aplicate și a modalității de executare a acesteia.

Prin apelul promovat, persoana vătămată B. a criticat soluția instanței de fond sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile prin nerestituirea sumei de 485.500 RON reprezentând contravaloarea puilor.

2. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., completul de 5 Judecători, constată că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente.

a. Referitor la critica inculpatului vizând nulitatea absolută a sentinței instanței de fond ca urmare a stării de incompatibilitate în care s-ar fi aflat doi dintre membrii completului de 3 judecători, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, o consideră neîntemeiată din următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. judecătorul este incompatibil dacă există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea acestuia este afectată.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la un proces echitabil, una dintre garanțiile dreptului în acest sens fiind accesul la un tribunal imparțial.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

Imparțialitatea presupune lipsa oricărei prejudecăți sau idei preconcepute cu privire la soluția ce trebuie pronunțată în cadrul unui proces, jurisprudența instanței de contencios european analizând imparțialitatea judecătorilor, atât sub aspect subiectiv, cât și sub aspect obiectiv.

Astfel, din perspectiva criteriului subiectiv, se impune a se determina dacă convingerile personale ale unui judecător pot influența soluționarea unei anumite cauze, iar, din acela al criteriului obiectiv, dacă judecătorul oferă garanții suficiente pentru a exclude orice bănuială legitimă în privința sa. În acest din urmă sens, aparențele prezintă o anumită importanță în raport cu încrederea pe care instanțele trebuie să o inspire publicului, într-o societate democratică și, în primul rând, acuzatului, în cadrul unui proces penal.

De asemenea, este esențial ca îndoielile privitoare la imparțialitate să poată fi justificate în mod rezonabil (cauzele Kyprianou împotriva Ciprului, Atanasiu împotriva României și Hirschhorn împotriva României).

În contextul concret al cauzei, împrejurarea de fapt invocată de apelantul inculpat, respectiv pronunțarea de către doamnele judecător QQ. și RR. într-o altă cauză în legătură cu o problemă de drept ridicată și în prezenta cauză, nu poate constitui un dubiu cu privire la lipsa acestora de imparțialitate la momentul judecării cauzei.

Dacă s-ar admite punctul de vedere al apărării în acest sens, ar însemna că judecătorul care s-a pronunțat asupra unei probleme de drept într-o cauză dată ar deveni incompatibil să judece în toate cauzele în care s-ar ivi respectiva chestiune de drept, aspect care nu a fost avut în vedere de legiuitor la momentul stabilirii cazurilor de incompatibilitate.

În plus, contrar celor susținute de apărare, eventuala nerespectare a dispozițiilor referitoare la incompatibilități nu este sancționată cu nulitatea absolută, ci cu nulitatea relativă, ceea ce înseamnă că în speță inculpatul avea obligația de a invoca respectiva încălcare chiar în fața instanței de fond, la termenul la care au avut loc dezbaterile, formulând o cerere de recuzare în condițiile legii.

Astfel, potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. pen., în situația în care persoana incompatibilă nu a făcut o declarație de abținere, părțile pot face cerere de recuzare de îndată ce au aflat despre existența cazului de incompatibilitate, lucru care în speță nu s-a întâmplat.

Prin urmare, primul motiv de apel formulat de inculpat este nefondat.

b. Referitor la cea de-a doua critică invocată de către inculpat în apărare, privind greșita condamnare, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, o apreciază de asemenea nefondată din următoarele considerente:

Potrivit art. 13 din Legea nr. 78/2000, „Fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani”.

Incriminarea prevăzută în dispozițiile art. 13 din Legea nr. 78/2000 a fost impusă deoarece partidele politice, patronatele, persoanele juridice fără scop patrimonial au și exercită un rol important în viața socială, politică și economică.

Existența și activitatea partidelor, a patronatelor, a persoanelor juridice fără scop patrimonial sunt marcate de personalitatea și activitatea persoanelor care îndeplinesc funcții de conducere în cadrul acestora.

Influența și autoritatea pe care le au și de care se bucură persoanele care exercită funcții de conducere în cadrul acestor structuri, nu numai în interiorul lor, dar și în viața politică, economică și socială, poate fi folosită în scopul obținerii pentru sine sau pentru alții de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, creându-se prin acestea evidente și grave stări de pericol social.

Obiectul juridic special principal al infracțiunii sus-arătate îl constituie relațiile sociale referitoare la corectitudinea și onestitatea persoanelor care îndeplinesc o funcție de conducere într-un partid sau într-o formațiune politică, într-un sindicat ori într-o asociație fără scop patrimonial în ceea ce privește folosirea influenței ori autorității pe care acestea le au.

Prin incriminarea acestor fapte sunt apărate, în subsidiar, și relațiile sociale referitoare la prestigiul și credibilitatea de care trebuie să se bucure partidele, sindicatele, patronatele și persoanele juridice fără scop lucrativ, acestea constituind obiectul juridic special secundar, adiacent al infracțiunii.

Infracțiunea fiind esențialmente de pericol nu are obiect material pentru că fapta care determină și definește elementul material al laturii obiective nu este îndreptată împotriva unor valori materiale, a unor existențe corporale.

Infracțiunea este condiționată de situația premisă constituită de preexistența partidului, sindicatului, patronatului sau persoanei juridice fără scop patrimonial în cadrul cărora îndeplinește funcția de conducere subiectul activ. Fără preexistența acestor structuri politice, sindicale, asociative nu poate fi concepută existența infracțiunii.

Infracțiunea poate fi săvârșită nemijlocit, în calitate de autor, numai de către persoana care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat, patronat ori persoană juridică fără scop patrimonial.

Suntem, așadar, în prezența unei infracțiuni cu subiect activ calificat de calitatea impusă acestuia, respectiv persoana care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat, patronat ori persoană juridică fără scop patrimonial.

Infracțiunea poate fi săvârșită de către o singură persoană sau de către mai multe persoane, în toate formele de participație, respectiv ocazională, coautorat, instigare, complicitate, coautor neputând fi decât persoana care, în momentul săvârșirii faptei, are calitatea impusă autorului.

Subiectul pasiv este partidul, sindicatul, patronatul sau persoana juridică, asociația fără scop patrimonial în care deține funcția de conducere subiectul activ și a căror autoritate, prestigiu, credibilitate și forță sunt lezate prin faptele acestuia de folosire a influenței sau autorității sale în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Subiectul pasiv poate fi reprezentat și de persoana care urmează să sufere o vătămare a intereselor sale legitime datorită intervenției ilicite a făptuitorului.

Contrar susținerilor apărării, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, consideră că existența infracțiunii nu este condiționată de calitatea persoanei asupra căreia se acționează pentru asigurarea de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, atâta timp cât textul de lege nu distinge, așa cum o face în cazul subiectului activ.

Elementul material al laturii obiective constă în fapta subiectului activ de a folosi influența sau autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Realizarea efectivă a foloaselor nu este însă, o condiție de existență a infracțiunii.

Prin folosirea influenței sau autorității pe care le are subiectul activ al infracțiunii, se înțelege întrebuințarea, utilizarea, uzitarea capacității persoanei de a schimba o decizie sau hotărâre datorită funcției pe care o deține.

Folosirea se poate referi fie la influența, fie la autoritatea pe care le are subiectul activ, ori la amândouă, ele completându-se reciproc.

Influența - în sensul care interesează, este aptitudinea, capacitatea persoanei care exercită o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat, patronat ori persoana juridică fără scop lucrativ de a avea trecere, de a înrâuri asupra cuiva pentru a-i schimba atitudinea, concepția, hotărârea, decizia, datorită funcției pe care o deține.

Autoritatea este prestigiul, considerația, vaza, general acceptate a persoanei care îndeplinește funcția impusă subiectului activ al infracțiunii.

Atât influența cât și autoritatea derivă din însăși funcția exercitată și nu din calitățile individuale, personale ale persoanei învestită cu funcție de conducere într-un partid sau într-un sindicat, patronat ori persoană juridică fără scop lucrativ, fiind inerente acestora.

Fapta de folosire a influenței sau autorității nu poate fi realizată decât printr-o acțiune, infracțiunea fiind, așadar, tipic și exclusiv comisivă.

Folosirea impune necesarmente acțiunea, ea neputând fi săvârșită prin neîndeplinirea unui act, a unei activități la care cineva este obligat, astfel că, elementul material al laturii obiective a infracțiunii nu poate să constea într-o inacțiune, într-o conduită omisivă.

Urmarea socialmente periculoasă este definită de starea de pericol creată pentru relațiile sociale care formează obiectul juridic special - principal și secundar - al infracțiunii și, prin aceasta, obiectul de protecție al legii penale, respectiv crearea unei stări de pericol privind reputația entității la conducerea căreia se află subiectul activ (partid politic, sindicat, patronat, etc).

Odată apărută, ea implică prezența legăturii cauzale de determinare, de la cauză la efect, care trebuie să existe între ea și elementul material, întregind astfel latura obiectivă a infracțiunii.

Deși aparent, pentru existența infracțiunii, la nivel subiectiv, ar fi necesară doar o intenție directă calificată prin scop, obținerea pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, o asemenea faptă poate fi comisă, și cu intenție indirectă, scopul la care se referă legea subscriindu-se laturii obiective și nu celei subiective a infracțiunii (scopul este o cerință esențială atașată elementului material).

Ca atare, infracțiunea există nu doar atunci când, ca urmare a folosirii influenței sau autorității, persoana care îndeplinește o funcție într-un partid, sindicat, patronat, urmărește obținerea unor foloase materiale, ci și atunci când, deși nu urmărește, acceptă asemenea foloase.

Pentru existența infracțiunii este lipsit de relevanță dacă, în final, foloasele au fost obținute sau nu, pentru că infracțiunea, fiind una de pericol, se consumă în momentul în care inculpatul folosește influența sau autoritatea în scopul propus, chiar dacă acesta a fost atins sau nu.

Potrivit materialului probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanțelor de judecată (în fond și în apel), rezultă cu certitudine că în anul 2012, inculpatul A., în calitate de președinte al P.D.L. - organizația județeană Dâmbovița și vicepreședinte al aceleiași formațiuni politice la nivel național, l-a determinat pe denunțătorul B. să-i remită foloase necuvenite constând în cantitatea de 60.992,2 kg pui grill, în valoare de 485.500 RON, pe care ulterior a distribuit-o cetățenilor din județul Dâmbovița, în scop electoral, în campania electorală pentru alegerile locale din luna iunie 2012, la care susnumitul a candidat pentru obținerea unui nou mandat în funcția de președinte al Consiliului Județean Dâmbovița.

Această situație de fapt este susținută de declarațiile martorilor audiați, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de fond, cele mai elocvente fiind declarațiile martorilor B., E., L., K. și G.

Astfel, prin declarația dată în fața instanței de fond, martorul denunțător B., printre altele, a precizat următoarele:

„(…) L-am cunoscut pe A. prin intermediul directorului comercial E. și au avut colaborări cu dl A. E. a venit la mine și mi-a cerut să îi dau domnului A. o cantitate de pui și eu am acceptat. Trebuia să îi dau între 60-80 tone de pui (…). Nu au fost plătiți puii. I-am dat pentru că, având în vedere că în județul respectiv desfășuram o activitate importantă, doream să am relații bune cu toate partidele politice (…). La sfârșitul lui 2011 am avut o problemă cu Garda financiară, care a făcut un proces verbal abuziv. Pentru acest fapt, E. a considerat că ar trebui să aibă relații mai apropiate cu partidele politice. E. mi-a spus că problemele se datorează refuzului meu de a colabora de o manieră mai deschisă, de a avea relații privilegiate cu autoritățile locale, care erau controlate de către partidele politice, respectiv de a da ceva atunci când mi se cere de către partidele politice.

(…) Nu îmi aduc aminte dacă am avut vreo discuție directă cu A. sau prin intermediul lui E. Știu că puii s-au dus la A. pentru că acesta a venit după o perioadă de timp și mi–a mulțumit (…)”.

Martorul E., fiind audiat prin comisie rogatorie, a precizat următoarele:

„(…) A. a cerut să i se livreze puii congelați pentru a fi distribuiți cetățenilor (...). În prezența mea, domnul B., proprietarul societății, a fost de acord să-i dea puii pentru a fi distribuiți cetățenilor în campania sa electorală. A cerut ajutorul și se subînțelege că i-a cerut gratis. Cu o lună înainte de campania electorală, era Paștele anului 2012, domnul B. care era responsabilul mi-a spus să-i dau ordin lui R. să livreze puii (...)”.

Martorul L., fiind audiat în ședința din 12 mai 2015, a declarat, printre altele, următoarele aspecte:

„Eram președinte de Colegiu nr. 3, care are 15 localități în județul Dâmbovița. Înainte de începerea campaniei electorale, am primit un telefon de la consilierul lui A., dar nu îmi amintesc numele, și care mi-a comunicat că va sosi un transport cu pui și să iau legătura cu președinții organizației locale pentru a veni cu mijloace de transport să își ia fiecare nr. repartizat. Numerele erau repartizate de la o ședință anterioară, cred că de către A. Am fost la acea ședință și atunci fiecare candidat și-a prezentat un proiect pentru câștigarea alegerilor. Puii au ajuns la oamenii sărmani din acele localități. Eram prim vicepreședinte în PDL. Domnul A. a condus acea ședință în calitate de președinte de partid, la nivel județean.

Martorul K., prin declarația dată în ședința din 23 iunie 2015, a precizat următoarele:

„(…) Erau mai multe persoane în biroul Organizației județene a PDL. Am venit mai târziu, nu știu cine a comunicat faptul că vor fi trimise alimente. Nu îmi amintesc dacă după ce am ajuns eu, dl. A. a spus ceva legat de alimente. Am depozitat la sediul firmei mele alimente. Nu îmi amintesc cine mi-a comunicat hotărârea (…). Probabil că este corect ce am declarat că dl A. mi-a cerut să distribui alimentele. A trecut mult timp de la declarația dată la urmărire penală și nu îmi amintesc exact. Puii au ajuns la mine, la firmă. Este corectă afirmația de la urmărire penală, că din dispoziția mea au fost ambalați puii în pungi inscripționate cu sigla firmei mele, alături de alte alimente și o felicitare cu urări de Paști, din partea lui A. Au fost distribuite 2500 pungi de alimente, ajutoare sociale de Paști. Am împărțit alimentele înainte de Paști, printre care și puii de care am vorbit anterior, împreună cu felicitarea din partea dl. A. (…)”.

Potrivit acestor declarații, în primăvara anului 2012, inculpatul A., în calitate de președinte al P.D.L. - organizația județeană Dâmbovița și vicepreședinte al aceleiași formațiuni politice la nivel național, intenționând să candideze pentru un nou mandat de președinte al Consiliului Județean Dâmbovița, a obținut de la martorul denunțător B. cantitatea de 60.992,2 kg pui grill, în valoare de 485.500 RON, pe care ulterior a distribuit-o cetățenilor din județul Dâmbovița, în scop electoral.

În acest context, este de reținut că inculpatul nu a contestat desfășurarea operațiunii de distribuire a puilor, ci a încercat să acrediteze ideea că aceasta nu a avut un caracter ilicit, ci, dimpotrivă, unul social, fiind destinată ajutorării persoanelor nevoiașe din județ, independent de orice proces electoral.

Instanța de apel constată însă că nici un mijloc de probă (cu excepția propriilor declarații ale inculpatului) nu confirmă susținerile pe care acesta le-a făcut atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de control judiciar, în sensul că inculpatul ar fi acționat în calitate de președinte al Consiliului Județean Dâmbovița, iar acțiunea de distribuire a puilor nu ar fi avut un caracter electoral, ci ar fi fost desfășurată într-un scop caritabil.

Astfel, susținerea apărării potrivit căreia distribuirea s-a făcut prin intermediul Consiliului Județean Dâmbovița, fără a fi implicată organizația județeană Dâmbovița a PDL, este contrazisă atât de declarațiile martorilor E. (care a confirmat că distribuirea puilor s-a făcut în campania electorală, la solicitarea inculpatului, fără a se achita vreo sumă de bani din partea sa, a Consiliului Județean ori a partidului din care inculpatul făcea parte), L. (care a confirmat că din strategia de câștigare a votului cetățenilor făcea parte și distribuirea de produse alimentare) și K. (care a precizat că în cele 2500 de pungi distribuite, pe lângă produse alimentare și pui grill congelați se afla și o felicitare din partea inculpatului A.), cât și de actele contabile ale Consiliului Județean Dâmbovița, Prefectura Dâmbovița și primăriile locale, potrivit cărora distribuirea puilor nu sunt menționate ca sponsorizări sau ca acțiuni caritabile.

Împrejurarea că distribuirea puilor a fost hotărâtă într-o ședință de partid, iar nu a Consiliului Județean, că acțiunea a coincis cu campania electorală a alegerilor locale la care a participat și inculpatul și s-a desfășurat într-o modalitate cvasiclandestină (a se vedea întocmirea de avize de însoțire a mărfii cu mențiuni diferite pentru același transport, ca și implicarea unor comisari ai Gărzii Financiare în supravegherea acestuia) demonstrează caracterul ilicit, iar nu caritabil al întregii operațiuni puse la cale de către inculpat.

Faptul că în aceeași perioadă inculpatul era și președinte al Consiliului Județean Dâmbovița este lipsit de relevanță, căci acesta nu a acționat în limitele funcției deținute și a nu implicat în vreun fel instituția pe care o conducea. Dimpotrivă, faptul că ocupa o funcție de o asemenea importanță și că dorea să fie reales în vara anului 2012, reprezintă un argument pentru implicarea sa în acțiunea ilicită ce i se impută. Din această perspectivă, este lipsită de importanță data la care s-a oficializat candidatura sa; mai mult, având în vedere că inculpatul era președinte al organizației județene a P.D.L., iar din această funcție era interesat ca acest partid să câștige alegerile din acest județ (la nivel de Consiliu Județean, consilii locale și primării), nici nu prezintă până la urmă importanță dacă inculpatul avea sau nu să candideze și în nume propriu pentru vreuna dintre demnități, căci scopul urmărit prin fapta incriminată în art. 13 din Legea nr. 78/2000 nu este circumscris exclusiv la persoana făptuitorului, ca unic beneficiar al folosului necuvenit, ci acesta poate fi urmărit deopotrivă pentru sine sau pentru altul (în speță, candidații din partea aceluiași partid pentru funcțiile enumerate anterior).

În aceste condiții, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, constată că fapta imputată inculpatului există, constituie infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 și a fost săvârșită de acesta, astfel încât soluția de condamnare dispusă de instanța de fond este legală și temeinică.

Prin urmare, nici această critică a inculpatului nu este întemeiată.

În ce privește confiscarea sumei de 485.500 RON reprezentând cantitatea de 60.992,2 kg pui grill, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, reține că, deși infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 este o infracțiune de pericol, în situația în care folosul material a fost realizat, iar acesta nu este restituit persoanei vătămate, instanța dispune, potrivit art. 118 C. pen. anterior, confiscarea acestora sau contravaloarea acestora dacă bunurile nu se mai regăsesc.

În speța de față, inculpatul a primit un folos material necuvenit, respectiv cantitatea de 60.992,2 kg pui grill, ce a fost distribuită alegătorilor în campania electorală în vederea asigurării unui nou mandat de președinte al Consiliului Județean Dâmbovița.

În condițiile în care nu este posibilă o confiscare a bunurilor, acestea fiind consumptibile, în mod corect instanța de fond a dispus confiscarea contravalorii acestora, respectiv a sumei de 485.500 RON, sumă rezultată din actele contabile ale societății care a asigurat furnizarea puilor.

c. În ceea ce privește critica inculpatului privind greșita individualizare a pedepsei aplicate și a modalității de executare a acesteia, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, o consideră neîntemeiată din următoarele considerente:

Instanța de control judiciar, procedând la o nouă evaluare a criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, prin raportare la cauza dedusă judecății, constată că prima instanță a aplicat inculpatului A. o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. anterior, aceasta fiind corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și ținând seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar și de modalitatea concretă de săvârșire a faptei.

Astfel, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, apreciază că atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare pedeapsa aplicată inculpatului este adecvată gradului de pericol social al faptei săvârșite și este de natură a inhiba conduite viitoare similare atât ale inculpatului, cât și ale altor persoane care, de la înălțimea funcțiilor deținute la un moment dat, ar putea considera că sunt mai presus de lege, disprețuind-o și încălcând-o.

Circumstanțele personale, deși reale nu sunt de natură să conducă instanța de control judiciar la concluzia reducerii cuantumului pedepsei aplicate de către instanța de fond, în condițiile în care aceasta este o pedeapsă orientată către minimul special al pedepsei prevăzute de textul incriminator.

d. În ceea ce privește apelul formulat de B., Înalta Curte, completul de 5 Judecători, apreciază că nici acesta nu este fondat.

Astfel, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, constată că în cazul infracțiunilor de corupție, banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în următoarele situații:

- în cazul infracțiunii de cumpărare de influență, dacă făptuitorul denunță autorităților fapta, mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la acea faptă.

În speța de față, pe de o parte nu a existat o infracțiune corelativă infracțiunii pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, iar pe de altă parte nu a existat o constrângere exercitată față de martorul denunțător B., astfel încât acesta să fi fost determinat să remită cantitatea de 60.992,2 kg pui grill. Din actele dosarului, inclusiv din declarația martorului denunțător B., reiese astfel fără putință de tăgadă că furnizarea cantității de 60.992,2 kg pui grill a fost făcută în speranța că inculpatul A. își va folosi influența politică în beneficiul firmelor denunțătorului, în principal pentru a împiedica efectuarea unor controale la acestea.

Prin urmare, neexistând un temei legal pentru a se dispune restituirea sumei reprezentând contravaloarea cantității de pui livrate, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art. 118 lit. e) C. pen. anterior, confiscând respectiva sumă de la inculpat.

În acord cu instanța de apel și raportând situația martorului denunțător B. la disp. art. 79 și 84 C. proc. pen., Înalta Curte, completul de 5 Judecători, reține că acesta nu a putut dobândi calitatea de persoană vătămată (nefiind subiect al raportului de drept penal) și, pe cale de consecință nu putea, în nume propriu, să exercite acțiunea civilă în cadrul procesului penal pentru a dobândi calitatea de parte civilă. De altfel, fiind audiat de instanța de fond în data de 06 iunie 2015, apelantul a precizat, în mod expres, că nu înțelege să se constituie parte civilă în dosar.

3. Față de considerentele de mai sus, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, completul de 5 Judecători, va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul A. și de persoana vătămată B. împotriva sentinței penale nr. 935 din 04 decembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2014.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul inculpat A. la plata sumei de 240 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul B. la plata sumei de 460 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul interpretului de limbă franceză se va suporta din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul A. și de persoana vătămată B. împotriva sentinței penale nr. 935 din 04 decembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2014.

Obligă apelantul inculpat A. la plata sumei de 240 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă apelantul B. la plata sumei de 460 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă franceză se va suporta din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 martie 2016.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj