Decizia nr. 1053/2016
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ministerul Economiei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat anularea deciziei nr. 57 din 09 iulie 2013, prin care a fost respinsă ca nefondată contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectului convergență nr. 2431.215 din 15 mai 2013.
Prin încheierea din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a dispus rectificarea citativului în sensul de a se introduce în cauză, în locul Ministerului Economiei, Departamentul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediu de Afaceri și Turism.
La data de 15 ianuarie 2014, reclamantul Departamentul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediu de Afaceri și Turism a înregistrat la dosar cerere de chemare în garanție a SC A. SRL.
Prin încheierea din 9 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție a SC A. SRL și, luând act de declararea căii de atac a recursului de către reclamant, a suspendat judecata până la soluționarea acestuia.
Instanța de fond a reținut că nu poate fi folosit mijlocul procedural al chemării în garanție în fața instanței de contencios administrativ, în alte situații decât în cea expres reglementată prin dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Este astfel inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată de reclamant pentru ipoteza respingerii acțiunii sale în contencios administrativ, asupra pretențiilor care derivă din efectele actului administrativ atacat, acestea putând fi valorificate în contradictoriu cu persoanele care nu figurează ca parte în raportul dedus controlului judecătoresc, numai printr-o acțiune introdusă pe cale principală, la instanța competentă după natura cauzei.
Recursul
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul Departamentul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediu de Afaceri și Turism, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 72 alin. (1) noul C. proc. civ., partea interesată-poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri, iar conform art. 73 alin. (2) noul C. proc. civ., cererea făcută de reclamant se va depune cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe.
A mai arătat că dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 se aplică autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene și oricăror alte instituții publice care au atribuții privind prevenirea, constatarea unei nereguli, stabilirea și urmărirea încasării creanțelor bugetare rezultate din nereguli apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și a fondurilor publice naționale aferente acestora, beneficiarilor de fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora, precum și oricăror alți operatori economici cu capital public sau privat care desfășoară activități finanțate din fonduri europene în baza unor acte juridice [art. 1 alin. (2)].
De asemenea, conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din același act normativ, beneficiar este orice persoană fizică sau juridică de drept public ori privat și care este fie direct sau indirect parte în contractul/acordul/decizia/ordinul de finanțare finanțat integral sau parțial din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora (...).
În fine, a susținut recurentul că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că SC A. SRL este în mod indirect beneficiar al contractului de finanțare nr. 6 încheiat între Ministerul Economiei și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, contract care a avut ca obiect ca obiect implementarea Proiectului intitulat „Întărirea capacității instituționale de management a reformei privind îmbunătățirea mediului de afaceri din România”.
Procedura de examinare a recursurilor în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 noiembrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 24 februarie 2016.
Considerentele și soluția înaltei Curți asupra recursului
Cu titlu prealabil, instanța de recurs constată că este nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare de către Ministerul Fondurilor Europene, având în vedere că acesta nu a dobândit calitatea de parte în dosar, astfel cum rezultă din dispozițiile încheierii recurate, prin care s-a respins cererea de introducere a M.F.E. în cauză, aspect care, de altfel, nici nu face obiectul recursului de față.
Înalta Curte, analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse.
Potrivit dispozițiilor art. 72 din noul C. proc. civ. „Partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri”.
Raportat la dispozițiile art. 72 C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 1 alin (1) art. 2 alin (1) lit. f), art. 8 și ale art. 18 din Legea nr. 554/204, referitoare la obiectul acțiunii în contencios administrativ, cererea de chemare în garanție a SC A. SRL, este inadmisibilă, în principiu.
Obiectul prezentei cauzei îl constituie cererea reclamantului Departamentul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediu de Afaceri și Turism privind anularea unui act administrativ, respectiv a deciziei nr. 57 din 09 iulie 2013 emisă de către intimatul-pârât.
Chemarea în garanție, în cadrul contenciosului administrativ, are o reglementare expresă, prin dispozițiile art. 16 alin (2) din Legea nr. 554/2004, dispoziții neaplicabile în speță, iar potrivit prevederilor art. 28 alin (1), prevederile legii contenciosului administrativ se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale C. civ., numai în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte și persoanele vătămate, pe de altă parte.
În speță, raportul juridic specific dedus judecății este născut între Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în virtutea atribuțiilor stabilite prin O.U.G. nr. 66/2011, și beneficiarul Departamentul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediu de Afaceri și Turism.
Astfel, nu poate fi primită folosirea mijlocului procedural al chemării în garanție, în fața instanței de contencios administrativ, a SC A. SRL, deși reclamantul invocă în susținerea cererii împrejurarea că este în mod indirect beneficiar al contractului de finanțare nr. 6 încheiat între Ministerul Economiei și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, întrucât chemata în garanție nu este parte în raportul de drept administrativ ivit între persoana juridică vătămată într-un drept prin emiterea actului administrativ de control și emitentul actului.
În ipoteza respingerii acțiunii reclamantului, eventualele pretenții care derivă din actul administrativ atacat ar putea fi valorificate față de un terț, care nu figurează ca parte în raportul de drept administrativ dedus controlului judecătoresc, numai printr-o acțiune introdusă pe cale principală la instanța competentă, după natura cauzei.
Constatând că încheierea recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Fondurilor Europene.
Respinge recursul declarat de Departamentul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediu de Afaceri și Turism împotriva încheierii din 9 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 aprilie 2016.