Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Decizia nr. 312/A/2014

Asupra contestaţiei în anulare de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 62/F din 15 februarie 2013, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală, în baza art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul A., la 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. anterior raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b), c) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. anterior s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi apoi arestat preventiv de la 27 august 2011 la 28 decembrie 2011 şi s-a dedus această perioadă din pedeapsa cu închisoarea aplicată.

În baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata B., la 3 ani şi 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. anterior raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. anterior s-au interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că inculpata a fost reţinută şi arestată de la 27 august 2011 la 28 decembrie 2011 şi s-a dedus această perioadă din pedeapsa cu închisoarea aplicată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 05 septembrie 2011-28 noiembrie 2011.

În baza art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. anterior, a condamnat pe fiecare dintre inculpatele D., la pedepse de câte 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. anterior ca pedepse accesorii pentru fiecare dintre inculpate.

În baza art. 81 C. pen. anterior s-a suspendat condiţionat executarea de către fiecare inculpată a pedepselor aplicate pe un termen de încercare de 3 ani stabilit în condiţiile art. 82 alin. (1) C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale, aplicate fiecărei inculpate.

Conform art. 359 C. proc. pen. anterior, s-a atras atenţia fiecărei inculpate asupra prevederilor art. 83 C. pen. anterior, privind posibilitatea revocării suspendării condiţionate a executării pedepselor aplicate.

În baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, a fost condamnată inculpata E., la 2 ani şi 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. anterior raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. anterior ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen. anterior s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit în temeiul art. 86² alin. (1) C. pen. anterior.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. anterior s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.

În baza art. 86³ C. pen. anterior pe durata termenului de încercare, inculpata urmează a se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui, sau la Serviciul de protecţie al victimelor şi reintegrarea socială a infractorilor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

Conform art. 359 C. proc. pen. anterior, s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior privind posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. anterior şi art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 400.900 lei.

S-au menţinut măsurile asigurătorii instituite pe parcursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatului - teren fâneaţă în suprafaţă 2698 mp, situat în intravilanul com. Poiana Câmpina şi a bunurilor mobile deţinute la locuinţa din Chitila, judeţ Ilfov, conform art. 163 şi urm. C. proc. pen. anterior şi art. 20 din Legea nr. 78/2000 până la concurenţa sumei de 400.900 lei.

S-a ridicat măsura indisponibilizării dispusă prin Ordonanţa din 13 septembrie 2011 privind instituirea sechestrului asupra sumelor de 5.411 dolari SUA, 5.135 euro şi 38.871 lei.

S-a dispus restituirea acestor sume către inculpat.

S-a ridicat măsura indisponibilizării luate prin aceeaşi Ordonanţă asupra sumelor de 7859,40 lei pe care inculpatul o are în contul deschis la Banca Comercială a României, a sumei de 5.508,63 euro din contul deschis Raiffeisen Bank şi, respectiv a sumei de 108.667,99 lei din contul deschis la Bancpost.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. anterior şi art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a confiscat de la inculpata B. suma de 824.000 lei.

Conform art. 163 şi urm. C. proc. pen. anterior şi art. 20 din Legea nr. 78/2000, s-au menţinut măsurile asigurătorii instituite pe parcursul urmăririi penale prin Ordonanţa din 8 septembrie 2011 asupra sumelor de 86.980 euro şi 6465 lei, precum şi asupra imobilului din sectorul 1, deţinut în coproprietate cu inculpatul C., până la concurenţa sumei de 824.000 lei.

S-a dispus restituirea către inculpaţii A. şi C. a sumelor de câte 135 lei, plătite de aceştia în contul Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti.

A fost obligat inculpatul A. la 30.100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

A fost obligată inculpata B. la 10.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

A obligat pe fiecare dintre inculpatele F., D., G. şi E. la câte 5000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reţinut că prin Rechizitoriul din 19 septembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei, s-au dispus, între altele:

1. - trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaţilor A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, B. şi C. pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

2. - punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatelor D., F. şi G. pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzută de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, precum şi a inculpatei E. pentru complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei - art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

3. - disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia, în vederea efectuării cercetărilor penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt sa, după caz, a infracţiunii de mărturie mincinoasă de către numitul C.;

4. - disjungerea cauzei sub aspectul sesizărilor formulate de mai multe persoane, pe parcursul efectuării cercetărilor în prezentul dosar, referitoare la posibila săvârşire a unor alte fapte penale de către inculpatul A. şi alţi funcţionari din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi conexarea acestui material la Dosarul nr. x/P/2011 al Secţiei de combatere a corupţiei din cadrul Direcția Națională Anticorupție.

Pe baza materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale (proces-verbal de marcare criminalistică şi înseriere bancnote Banca Comercială a României din 24 august 2011 şi planşa foto; planşa foto marcare criminalistică bancnote Raiffeisen Bank din 24 august 2011; planşă foto ridicare bani de la Raiffeisen Bank din 24 august 2011; proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din 26 august 2011 şi planşă foto; proces-verbal de comparare serii bancnote Raiffeisen Bank; proces-verbal de comparare serii bancnote Raiffeisen Bank - flagrant şi anexe, din 15 septembrie 2011; procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice şi ambientale, procese-verbale de percheziţiei corporală, domiciliară şi auto, constatările tehnico-ştiinţifice, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică testare poligraf, declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A. şi B.B.), rechizitoriul a stabilit următoarea situaţie de fapt:

În perioada iunie - august 2011, ca urmare a intervenţiilor efectuate de inculpata B., inculpatul A., vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, cu rang de subsecretar de stat, a întreprins „demersuri pentru facilitarea derulării cu celeritate a procedurii de acordare a despăgubirilor" în beneficiul titularilor F., G., C.C. şi D. pentru un teren în suprafaţă de 7180 mp, situat în Bucureşti, cartierul Aviaţiei, sector 1.

S-a menţionat că prin raportul de evaluare întocmit în cursul lunii noiembrie 2006, valoarea terenului respectiv a fost stabilită la suma de 35.589.160 lei (echivalentul a 10.482.800 euro), iar prin decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din octombrie 2008 s-a aprobat plata către titulari a respectivei sume;

Cu toate acestea „procedurile de acordare a despăgubirilor au trenat până în vara anului 2011", când A., acţionând la solicitarea numitei B., s-a folosit de prerogativele funcţiei „pentru a-şi trafica influenţa asupra funcţionarilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu atribuţii în aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, asigurând unora dintre titularii respectivului dosar finalizarea cu celeritate a formalităţilor la nivelul acestei autorităţi publice şi primirea despăgubirilor cuvenite", prin convertirea sumei menţionate în acţiuni la Fondul „Proprietatea".

S-a mai arătat în rechizitoriu că inculpatul A. a pretins, prin intermediul aceleiaşi complice, de la titularele G., C.C., D. şi F., sume de bani reprezentând circa 15% din valoarea despăgubirilor. în privinţa inculpatei B., s-a menţionat că sarcina pe care şi-a asumat-o ar fi constat în primirea sumelor de la cele în cauză şi asigurarea remiterii ulterioare a foloaselor materiale către inculpatul A.

Cercetările efectuate au mai relevat - se afirmă în rechizitoriu - şi participaţia penală a inculpatei E. (fiica numitei C.C.), prin intermediul căreia B. ar fi ţinut legătura cu cumpărătoarele de influenţă pentru realizarea demersurilor infracţionale menţionate.

În contextul acestor activităţi ilicite, a rezultat din probatorii că la data de 8 august 2011, inculpata G., însoţită de inculpata B. a ridicat în numerar, din contul deschis la Banca Comercială a României - Sucursala Amzei, „suma de aproximativ 450.000 lei". Banii au fost remişi imediat inculpatei B., care în aceeaşi zi i-a înmânat inculpatului A., cei doi întâlnindu-se în zona restaurantului x.

S-a mai arătat în rechizitoriu că şi D. ar fi remis inculpatului A., tot în cursul lunii august 2011 şi prin intermediul complicei B. suma de aproximativ 400.000 lei.

De asemenea, conform conivenţei infracţionale stabilite în legătură cu folosul pretins de inculpatul A., s-a afirmat că învinuitele C.C. şi F. ar fi stabilit să-i remită acestuia, în perioada imediat următoare, şi tot prin intermediul complicei B., câte aproximativ 400.000 lei. în acest sens, F. a împuternicit-o pe sora sa, C.C., să scoată din contul său de la Banca Comercială a României - Sucursala Târgu Mureş, suma de aproximativ 800.000 lei, ce constituie obiect material al infracţiunilor săvârşite.

S-a mai arătat în rechizitoriu că inculpatele B. şi E. au convenit ca C.C. să retragă de la Raiffeisen Bank - Sucursala Piaţa Presei Libere, suma de circa 520.000 lei.

Cercetările au evidenţiat că în cei 520.000 lei era inclusă şi suma de circa 48.000 lei, pe care inculpata F. a refuzat să o mai dea ca obiect al infracţiunilor de corupţie menţionate. E. şi C.C. au stabilit că ea urmează să fie suportată proporţional (câte 16.000 lei fiecare) şi de inculpatele G. şi D.

Suma de aproximativ 927.000 lei a rămas asupra inculpatei B.

Ulterior - s-a arătat în rechizitoriu -, în ziua de 26 august 2011, aceasta s-a întâlnit cu inculpatul A., căruia i-a remis suma de 400.900 lei provenită din cei 927.000 primiţi în condiţiile anterior descrise, ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracţiunii flagrante.

Din actele de urmărire penală efectuate ar mai fi reieşit că inculpatul C., soţul inculpatei B., a acţionat împreună cu aceasta pentru a-l ajuta, cu intenţie, pe inculpatul A. să primească folosul pretins ca obiect al infracţiunii de trafic de influenţă, astfel că s-a reţinut participaţia sa penală, în forma complicităţii, la săvârşirea acestei infracţiuni.

După această prezentare generală, în rechizitoriu au fost descrise în mod detaliat aspectele şi situaţiile de fapt despre care s-a arătat că au rezultat din probatoriul administrat în faza de urmărire penală.

Astfel, s-a stabilit că inculpatul A., în calitate de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru restituirea Proprietăţilor, avea atribuţii de coordonare a aplicării acelor acte normative ce oferă despăgubiri sau compensaţii pentru bunurile de care cetăţenii români au fost deposedaţi în anul 1940 în Basarabia, Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa, zona Cadrilater şi Banat (Legile nr. 9/1998, nr. 290/2003 şi nr. 393/2006).

în ziua de 28 iunie 2011, B. l-a vizitat pe inculpatul A. în biroul acestuia de la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, solicitându-l, aşa cum s-a arătat în rechizitoriu, „să se implice pentru finalizarea procedurilor de acordare a despăgubirilor în beneficiul numitelor C.C., G., D. şi F." Convorbirea a fost înregistrată audio-video, invocându-se în rechizitoriu incidenţa art. 91¹ şi urm. C. proc. pen.

Pe parcursul discuţiei, inculpata B. ar fi afirmat că E., fiica numitei C.C., este cea mai bună prietenă a sa şi că din cei treisprezece moştenitori din dosar doar cele patru beneficiare erau în posesia deciziei de acordare a despăgubirilor, însă nu au reuşit să avanseze în derularea formalităţilor. Ele ar fi dorit să convertească despăgubirile în acţiuni la Fondul „Proprietatea", iar în finalul discuţiei interlocutorii ar fi convenit ca inculpata B. să revină, împreună cu prietena sa „luni", ceea ce în rechizitoriu s-a menţionat că ar fi fost data de 04 iulie 2011.

S-a mai afirmat în actul de sesizare a instanţei că ambii interlocutori s-au referit la practicile organelor de urmărire penală constând în supravegherea operativă şi înregistrarea convorbirilor, A. arătând că are cunoştinţă despre astfel de acţiuni cu privire la el, considerându-le nejustificate şi abuzive.

Din convorbirile telefonice interceptate în perioada 02 iulie 2011 - 11 iulie 2011 între inculpatele B. şi E., precum şi cu fratele acesteia din urmă, martorul Y., ar fi rezultat că întâlnirea cu A. a fost amânată pentru o dată ulterioară, deoarece inculpata B. a fost câteva zile plecată din Bucureşti, iar inculpatul A. a lipsit şi el o perioadă de timp de la serviciu.

Potrivit convorbirilor telefonice din 11 iulie 2011, B. i-a comunicat lui A. că a revenit în Bucureşti şi au stabilit, în principiu, să se întâlnească în zilele următoare. Drept urmare, inculpata a sunat-o pe E., spunându-i că vor merge să discute „cu el. Da, cu el" şi vor rezolva repede problema.

La data de 13 iulie 2011, cele două inculpate s-au deplasat la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, convorbirea din biroul inculpatului A. fiind înregistrată ambiental audio-video.

în rechizitoriu s-a afirmat că din discuţii ar reieşi că finalizarea procedurilor „presupunea şi satisfacerea unui interes personal", alături de cel al numitei E., deşi sub acest aspect sunt redate doar frânturi de propoziţii, de genul: „deci noi personal n-am făcut încă, "(referindu-se la cererea de opţiune pentru convorbirea despăgubirilor în acţiuni) şi: „C.C.! E. sunt mai multe".

Din cercetările efectuate a mai rezultat că inculpatul A. ar fi apelat-o din birou, folosind telefonul fix, pe martora P., directorul Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, această structură având atribuţii în finalizarea procedurilor de piaţă, inclusiv prin conversie în acţiuni la Fondul „Proprietatea".

S-a arătat în rechizitoriu că prin modul în care s-a adresat martorei P., inculpatul ar fi dat de înţeles că dosarul respectiv era în atenţia sa şi că dorea să fie finalizat.

Martora P. a venit în biroul inculpatului, care nu era şeful său ierarhic, în virtutea statutului său de vicepreşedinte al instituţiei, cu rang de subsecretar de stat. Ea Ie-a explicat celor prezenţi că titularii despăgubirilor aveau posibilitatea să formuleze cerere pentru conversia lor în acţiuni, precum şi ce acte mai trebuiau depuse în dosar. întrucât urma să mai fie adusă o hotărâre judecătorească legalizată, inculpatul A. ar fi sugerat ca actul să fie căutat în arhiva instituţiei, afirmând: „dacă găsim o hotărâre de asta e bine. Dacă nu, o să vedem aici ce."

Inculpatele B. şi E. au convenit să revină în aceeaşi zi la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru a depune înscrisurile la care se referise martora P., context în care inculpatul A. ar fi spus: „într-o o oră veniţi înapoi. Eu plec, dacă plec, vorbim la telefon".

în rechizitoriu s-a mai arătat că după ce au plecat de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, numitele E. şi B. au mers la un notariat, unde s-au întâlnit cu G. şi D. Acestea au mandatat-o pe E. să le reprezinte în procedura de obţinere a despăgubirilor.

S-a mai stabilit că în aceeaşi zi inculpatele B. şi E. au revenit la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, unde martora P. a îndrumat-o pe E. să formuleze, în numele mamei sale, C.C. şi a mătuşilor F., D. şi G., cereri de opţiune pentru acordarea despăgubirilor prin convertirea valorii acestora în acţiuni la Fondul „Proprietatea", înregistrate sub nr. 24593, nr. 24954, nr. 24595 şi nr. 24596.

În faza derulării procedurilor, au fost constituite la Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar patru dosare distincte, ce au fost repartizate în lucru, la 25 iulie 2011, martorei S., după ce, la data de 15 iulie 20]11, inculpata E. a depus şi procura pentru mama sa C.C. La 27 iulie 2011 au fost emise titlurile de conversie pentru D., pentru G. şi pentru F., în care s-a menţionat că fiecare titular a primit despăgubiri în cuantum de 3.049.096,66 lei, reprezentând un număr total de 5.817.776 acţiuni, calculate la un preţ mediu ponderat de 0,5241 lei/acţiune. Pentru C.C., titlul de conversie a fost emis abia la 16 august 2011, pentru un număr total de 5.876.078 acţiuni, calculate la un preţ mediu ponderat de 0,5189 lei/acţiune.

S-a mai afirmat în rechizitoriu că în ziua de 27 iulie 2011, B. s-a întâlnit din nou cu inculpatul A. la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților Ulterior, în convorbirea telefonică avută în seara aceleiaşi zile cu E., inculpata B. i-a relatat despre discuţia avută cu inculpatul A., precizând: „. m-a întrebat astăzi ceva, i-am confirmat. şi a rămas că dimineaţă se ocupă."

A doua zi - 28 iulie 2011, inculpaţii B. şi A. au avut o discuţie telefonică, convenind să se întâlnească în ziua următoare. Din exprimarea inculpatului A.: „problema este că, săptămâna viitoare, asta era!", în rechizitoriu s-a tras concluzia că acesta se referă la folosul discutat anterior cu inculpata B., şi pe care ar fi vrut să-l primească până „săptămâna viitoare".

Rechizitoriul a reţinut că în ziua de 29 iulie 2011 inculpatul A. le-ar fi facilitat inculpatelor B. şi E. accesul în sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, sunând pe telefonul fix un angajat de la intrarea în instituţie şi indicându-i să le ducă „la P." (martora P.). Din documentele eliberate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților rezultă că la acea dată numita E. a ridicat titlurile de conversie eliberate pe numele mătuşilor sale D., F. şi G.

În ziua de 01 august 2011, într-o convorbire telefonică, inculpata E. i-a comunicat inculpatei B. faptul că G. demarase procedurile de vânzare a unei părţi din acţiunile primite de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților şi că va mai dura două-trei zile până în momentul în care îi vor fi viraţi banii în cont. La aceeaşi dată, între cele două interlocutoare s-a mai purtat o convorbire telefonică, E. afirmând: „am fost, am rezolvat cu două persoane, dar la una e o greşeală şi a trebuit să mergem acolo să modifice. E greşit."

În rechizitoriu s-a arătat că aceste afirmaţii se refereau la împrejurarea că au fost obţinute de la Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților despăgubirile, prin convertirea în acţiuni, cuvenite numitelor C.C. şi G., însă în ceea ce o priveşte pe F. s-a produs o eroare materială la transcrierea codului numeric personal.

Din cercetările efectuate s-a susţinut că a mai rezultat preocuparea inculpatelor B. şi E. pentru ca şi numitele F. şi G. să intre cu celeritate în posesia drepturilor ce li se cuveneau.

Sunt menţionate în acest sens mai multe convorbiri telefonice interceptate (3, 4 şi 5 august 2011), din care ar rezulta implicarea inculpatei B. în derularea acestor operaţiuni comerciale şi bancare.

În contextul remedierii erorii materiale strecurate în codul numeric personal al numitei F., s-a reţinut că între inculpaţii B. şi A. a mai avut loc, în biroul acestuia din urmă de la Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, o discuţie, de asemenea înregistrată audio-video. Inculpatul B. a relatat despre această greşeală „s-a omis cifra patru înainte de trei la CNP-ul doamnei, motiv pentru care noi nu am putut să facem nimic mai departe." în minutele următoare, inculpatul A. a sunat-o la telefon pe martora P., rugând-o să rezolve această problemă.

Rechizitoriul a afirmat că din modul de comportare al inculpatei B. ar rezulta că aceasta avea reprezentarea faptului că obţinerea titlurilor de conversie se datora intervenţiei inculpatului A.. în acest context, ea ar fi scris ceva pe o coală de hârtie, pe care apoi a remis-o inculpatului. Acesta a citit-o şi i-a înapoiat înscrisul. Inculpata ar fi întrebat, cu privire la acele menţiuni: „da? Tot, da, da, da", iar A. ar fi făcut „un semn discret cu capul, în semn de aprobare". Inculpata ar fi scris din nou ceva pe aceeaşi coală de hârtie, iar replica lui A. a fost: „i-o lăsăm mai rece un pic, de marţi, aşa, până joi, da."

Interpretând această discuţie dintre inculpaţi, rechizitoriul a tras concluzia că ei încercau să stabilească modalitatea de împărţire a sumei pe care B. urma să o primească în zilele următoare de la numita G. De asemenea, s-a apreciat că cei doi voiau să fie siguri că mai întâi vor primi foloasele de la G. şi D., amânând rectificarea erorii strecurate în titlul de conversie emis pentru F. şi emiterea titlului pentru C.C.

La un moment dat în biroul inculpatului a intrat martora P., cu care inculpaţii ar fi discutat despre îndreptarea erorii materiale şi lipsa de la dosarul titularei C.C. a copiei actului de identitate al acesteia. în finalul convorbirii, martora P. i-a spus inculpatei că o aşteaptă la ea în birou pentru a găsi o modalitate de rezolvare a acelor probleme.

În rechizitoriu s-a mai susţinut că, după plecarea martorei, inculpata B. a scris din nou ceva pe aceeaşi coală de hârtie, pe care i-a dat-o inculpatului A., întrebându-l: „da?". Inculpatul ar fi ridicat din umeri, în sensul că problema respectivă nu îl interesează, iar B. ar fi afirmat: „nu, deci am fost acolo, asta mi-a zis acum. Că aici acum. Şi încă n-a intrat. A zis că luni sau marţi. deci n-am, n-am ce să fac, am crezut, că aşa, astăzi".

Interpretarea dată de Parchet acestei discuţii este în sensul că inculpata B. îi comunica inculpatului A. faptul că banii rezultaţi din vânzarea acţiunilor deţinute de G. urmau să intre în contul acesteia abia luni sau marţi (8 sau 9 august 2011), astfel încât nu era încă în măsură să remită folosul material anterior convenit.

S-a mai apreciat că afirmaţia inculpatului A.: „să vadă şi femeile alea liniştite, că au şi ele . şi vor să-şi vadă treaba încheiată ." semnifică acordul său pentru derularea pe viitor a evenimentelor, aşa cum îi fuseseră prezentate de către inculpata B.

în partea de final a discuţiei, despre care s-a afirmat în rechizitoriu că s-ar fi purtat, în mare parte, în şoaptă, A. i-ar fi cerut inculpatei B. să discute cu martora P. problemele privind titlurile de conversie pentru F. şi C.C. S-a mai afirmat că inculpatul i-ar fi promis de asemenea că va interveni şi el în acelaşi sens, urmând să vorbească în lunea următoare cu martora P., precum şi cu „Cătălin". în rechizitoriu s-a arătat că acesta din urmă este martorul B.B., alt vicepreşedinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în competenţa căruia intrau şi atribuţii de semnare a titlurilor de conversie şi a deciziilor prin care se rectificau anumite erori materiale.

În ziua de 08 august 2011 între inculpaţii A. şi B. au avut loc trei convorbiri telefonice, redate fragmentar în rechizitoriu, în legătură cu care se arată că relevă interesul numitei B. pentru obţinerea titlului de conversie al cărei titulară era C.C., ca şi pentru rectificarea erorii materiale în ceea ce o privea pe D.D.

Fiind înregistrat ambiental în biroul său, inculpatul A. ar fi fost auzit vorbind la telefonul fix cu martora P., la care s-a interesat despre stadiul acestor proceduri.

În cadrul întâlnirii care a avut loc în biroul inculpatului A., cu puţin după ora 14, şi în care B. ar fi scris în mai multe rânduri pe o coală de hârtie, cei doi discutând în şoaptă. A. i-a spus ia un moment dat:. „mă, vino tot acolo, adu şi tu o sticlă de vin. Şi ne vedem la terasă, acolo. Bem o, alea, alea", pentru ca apoi să precizeze: „aduceţi şi voi o sticlă de whisky."

În rechizitoriu această discuţie a fost interpretată ca reprezentând solicitarea făcută de inculpatul A. de a i se aduce o primă parte din folosul pretins, în concret banii proveniţi de la G., la restaurant.

La cererea inculpatului A., în biroul acestuia a venit apoi martora P., care a afirmat că „rectificativa se face astăzi" şi a stabilit cu inculpata B. ca aceasta din urmă să revină la Autoritatea Naționale Pentru Restituirea Proprietăților după ora 16.00 pentru a lua înscrisul respectiv. în acelaşi context, martora i-ar fi spus inculpatei că în privinţa dosarului referitor la titlul de conversie al numitei C.C., „săptămâna asta, săptămâna viitoare maxim, scăpaţi."

După ce a plecat de la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, inculpata B. Ie-a sunat la telefon pe numitele E., C.C. şi G., informându-le despre demersurile făcute, iar cu cea din urmă s-a şi întâlnit în zona Pieţei Amzei. De asemenea, inculpata a avut o convorbire telefonică şi cu martorul E.E., broker împuternicit de F. pentru vânzarea la bursă a acţiunilor şi s-a interesat cum trebuie folosită decizia de rectificare.

S-a mai reţinut în rechizitoriu că, dorind să se asigure că i se va remite chiar în aceeaşi zi tranşa de bani provenind de la G., inculpatul A. a contactat-o telefonic pe inculpata B., spunându-i, în limbaj codificat. „A fost şi ziua mea şi-am zis să ne vedem, să bem un şpriţ acolo.", referindu-se la restaurant.

Datele comunicate de Banca Comercială a României pe parcursul urmăririi penale, coroborate cu celelalte probatorii, atestă că în ziua de 08 august 2011, ora 15.40, numita G. a retras în numerar suma de 457.000 lei de la sucursala Amzei, fiind însoţită de inculpata B. Banii au fost puşi într-o sacoşă cu sigla „F.F.", iar la ieşirea din incintă au fost preluaţi de inculpatul C., soţul inculpatei B.

Ulterior, toţi cei trei s-au deplasat cu autoturismul condus de inculpatul C. la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în vederea ridicării deciziei de rectificare privind-o pe F., ceea ce s-a şi întâmplat în după-amiaza aceleiaşi zile.

S-a mai arătat în rechizitoriu că inculpata B. a semnat pentru eliberarea acelui înscris, cu toate că nu fusese împuternicită printr-o procură.

Potrivit rechizitoriului, în seara de 08 august 2011, inculpaţii B. şi A. s-au văzut de două ori, la restaurant, iar cu ocazia celei de-a doua întâlniri, inculpata i-ar fi remis suma de 367.000 lei, provenită din cei 457.000 lei primiţi mai devreme de la numita G., iar diferenţa de 90.000 lei ar fi rămas asupra sa.

Aceiaşi doi inculpaţi au purtat a doua zi o altă convorbire telefonică, rechizitoriul susţinând că, printr-un limbaj abuziv, B. s-ar fi interesat dacă A. era dispus să accepte amânarea momentului de primire a celei de-a doua tranşe din folosul pretins, reprezentând banii pe care trebuia să-i dea numita D.

Acest dialog este redat în sensul că inculpata B. ar fi spus: „da! Nu ştiu. Eu le-am transmis, conform înţelegerii. Ei m-au rugat să le dau, ă, Raif. la ăştia", iar inculpatul A. răspunde! „treaba lor! Na. Eu nu mă bag, că e treaba oamenilor să facă".

S-a mai menţionat în rechizitoriu că în cursul aceleiaşi zile inculpata B. a avut o convorbire telefonică şi cu numita E., transmiţându-i „într-un mod voalat" că se întâlnise în ziua precedentă cu G., când a fost prezent şi soţul său şi că, „omul a plecat în concediu astăzi."

În aceeaşi zi, inculpata B. s-a deplasat cu autoturismul condus de martorul A.A., în zona Pieţei „Progresul", la sucursala „Toporaşi" a Băncii Comerciale a României, unde s-a întâlnit cu D. şi a primit de la aceasta, în prezenţa numitei G., suma de 350.000 lei.

În rechizitoriu s-a susţinut că numita D. aprecia această sumă ca reprezentând cota de 15% pe care trebuia să o remită inculpatului A., conform înţelegerii anterioare. Inculpata B. i-ar fi explicat însă că acest calcul este greşit, întrucât procentul de 15% trebuia raportat la valoarea acţiunilor menţionată în titlul de conversie, astfel încât i-a pus în vedere că trebuie să mai dea 107.000 lei, până la concurenţa sumei de 457.000 lei.

În consecinţă, la data de 11 august 2011, cele trei persoane s-au reîntâlnit, de această dată şi în prezenţa inculpatului C., numita D. înmânându-i inculpatei B. încă 107.000 lei.

Pe de altă parte, în perioada 09 august -10 august 2011, inculpata B. a vorbit la telefon cu numitele F. şi E., ţinându-le la curent cu demersurile întreprinse pe lângă martorul E.E. în vederea punerii în executare a deciziei rectificative şi tranzacţionării acţiunilor.

În convorbirea purtată cu F., inculpata B. i-ar fi solicitat interlocutoarei să nu discute la telefon aspecte legate de despăgubiri.

În ziua de 12 august 2011, inculpata B. s-a deplasat la Târgu Mureş, unde locuieşte F., şi s-a întâlnit cu aceasta a doua zi dimineaţa, înmânându-i titlul de conversie în original şi decizia de îndreptare a erorii materiale.

S-a mai menţionat în rechizitoriu că inculpata şi-ar fi păstrat 90.000 lei din cei 457.000 lei primiţi de la D., iar diferenţa de 367.000 lei a remis-o inculpatului A., cu care s-a întâlnit în ziua de 14 august 2011, în apartamentul ei situat în Bucureşti. Această împrejurare ar rezulta din cuprinsul mai multor convorbiri telefonice purtate în cursul acelei zile între cei doi inculpaţi.

La data de 17 august 2011, inculpata B., însoţită de numita C.C., s-a deplasat la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, întrucât, conform înţelegerii anterioare cu inculpatul A., trebuiau să ridice titlul de conversie al acesteia din urmă. Convorbirile din acea zi din biroul inculpatului A. au fost înregistrate audio-video. A rezultat că inculpatul a luat legătura în două rânduri, folosind telefonul fix, cu martora O., interesându-se de stadiul lucrării. Apoi inculpatul A., adresându-se celor două vizitatoare şi dorind, conform rechizitoriului, să-şi sublinieze meritele în rezolvarea problemei, a afirmat:. „au rămas destul de mulţi pe afară, care n-o să prindă niciun leu, niciodată, din păcate". Inculpaţii ar mai fi stabilit să se revadă „miercuri" (24 august 2011), conform înţelegerii anterioare în sensul ca inculpata B. să îi remită celelalte două tranşe de bani, provenite de la numitele F. şi C.C.

Întrucât s-a reţinut în rechizitoriu că F. a decis s-o împuternicească pe sora sa, C.C., să efectueze operaţiunile de retragere a sumei respective de bani din contul său, s-au făcut demersuri pentru efectuarea formalităţilor necesare în zilele de 19 şi 20 august 2011, aceste operaţiuni prelungindu-se până la data de 23 august 2011. Se mai menţionează că în această perioadă între B., E. (fiica numitei C.C.) şi F. au existat mai multe discuţii telefonice, redate fragmentar în rechizitoriu, din care ar rezulta unele nemulţumiri ale inculpatei B. în legătură cu faptul că F. ar fi dorit să plătească o sumă cu circa 50.000 lei mai mică.

S-a mai arătat în rechizitoriu că pentru obţinerea de probe referitoare la destinaţia sumelor de bani aflate în conturile numitelor F. şi C.C., prin procesele-verbale întocmite la data de 24 august 2011, Direcţia Naţională Anticorupţie a procedat la individualizarea şi marcarea unor bancnote, atât la Banca Comercială a României - Sucursala Amzei, cât şi la Raiffeisen Bank - Sucursala Piaţa Presei Libere, de unde existau indicii că se vor efectua retrageri de numerar, suma de 407.000 lei din contul numitei F., iar ulterior la Raiffeisen Bank - Sucursala Piaţa Presei Libere, de unde C.C. a scos din contul său suma de 520.000 lei. Chitanţele de eliberare numerar emise de Raiffeisen Bank cu privire la această sumă au fost găsite cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 27 august 2011 în autoturismul, utilizat de inculpata B.

În rechizitoriu s-a mai menţionat că întreaga sumă de 927.000 lei a fost luată de inculpata B. şi remisă soţului ei, inculpatul C., iar acesta din urmă a dus-o la locuinţa lor din Snagov. Inculpata B. a însoţit-o pe C.C. până la Ciolpani, unde aceasta locuieşte, iar înainte de a se despărţi i-a dat, conform celor anterior stabilite cu numita E., suma de 3.000 lei, iar în zilele următoare a alimentat contul bancar al acesteia din urmă, care se afla în Austria, cu suma de 20.500 lei.

În aceeaşi zi de 24 august 2011, după ce a intrat în posesia sumei de 407.000 lei, retrasă de C.C. din contul numitei F., inculpata B. a purtat o discuţie telefonică, la ora 14:18, cu inculpatul A., acesta afirmând că este plecat din Bucureşti şi stabilind să se întâlnească în ziua următoare.

S-a mai arătat în rechizitoriu că discuţiile purtate de inculpata B., soţul său, C. şi numita C.C., în autoturism, imediat după retragerea de numerar de la Banca Comercială a României - Sucursala Amzei, au fost înregistrate ambiental din punct de vedere audio.

Conform rechizitoriului, inculpaţii B. şi C. au afirmat, în legătură cu o parte din bani, că le-ar reveni lor, această concluzie rezultând din afirmaţia inculpatei: „să mergem la bancă, să-i depunem pe ai noştri". S-a renunţat apoi la această idee, problema urmând să fie rezolvată a doua zi, deoarece, aşa cum s-a arătat în rechizitoriu, inculpata nu stabilise cu A., care nu se afla în acel moment în Bucureşti, modalitatea de împărţire a celor aproximativ 900.000 lei remişi de către C.C. în numele ei şi al inculpatei F. Pe de altă parte, folosirea pluralului de către inculpata B. („ce facem?", „cum facem") atestă că soţul ei era la curent şi chiar implicat în activitatea infracţională desfăşurată.

S-a reţinut că ulterior, în ziua de 25 august 2011, inculpaţii B. şi A. au vorbit din nou la telefon, stabilind să se întâlnească a doua zi.

La data de 26 august 2011, la orele 11:44, A. a contactat-o telefonic pe inculpata B. şi au convenit să se întâlnească în după amiaza aceleiaşi zile, în locuinţa ei din Bd. …, unde, conform rechizitoriului, se remiseseră, la 14 august 2011, banii proveniţi de la D.

Pe de altă parte, inculpatul C., în ziua de 26 august 2011, a venit de la Snagov la Bucureşti separat de soţia sa, având asupra sa aceeaşi geantă din pânză în care fuseseră puşi banii primiţi de la C.C. la 24 august 2011.

Inculpata B. a vorbit la telefon cu E., pe care a informat-o că i-a alimentat contul, aşa cum stabiliseră anterior, şi cu inculpatul C., căruia i-ar fi spus că este necesar „să facă socotelile", convenind să se întâlnească la apartamentul lor din Bd. ….

S-a mai reţinut în rechizitoriu că în aceeaşi zi, în jurul orelor 17:15, inculpatul C. a efectuat o tranzacţie valutară la casa de schimb a SC G.G. SRL, situată în apropierea locuinţei respective, cumpărând 30.000 euro, pentru care a plătit 127.800 lei. Potrivit imaginilor video, inculpatul avea asupra sa aceeaşi geantă din pânză, iar în interior s-ar fi aflat mai mulţi bani decât cei folosiţi pentru schimbul valutar.

Tot în urma supravegherii inculpatului C. a mai rezultat că acesta s-a deplasat la apartament, având asupra sa aceeaşi geantă, iar apoi a plecat singur spre Snagov, soţia sa rămânând în locuinţă.

La ora 19.15 inculpaţii B. şi A. au purtat o convorbire telefonică. în rechizitoriu s-a susţinut că inculpata, într-un limbaj disimulat, referindu-se la „prospecte" şi „pliante", i-ar fi dat de înţeles că nu a reuşit să schimbe în valută suma în lei pe care o avea asupra sa.

În jurul orei 19.45, inculpatul A. a venit la locuinţa inculpatei şi a primit suma de 400.900 lei, ca obiect al infracţiunii de trafic de influenţă, ocazie cu care s-a realizat constatarea infracţiunii flagrante. Din procesul-verbal întocmit, precum şi din planşa fotografică rezultă că au fost identificate o parte din bancnotele marcate criminalistic la data de 24 august 2011, înainte ca numita C.C. să efectueze retragerile de numerar şi să dea banii inculpatei B. Astfel, au fost găsite mai multe bancnote pe care era menţionat textul „Trafic 24 august 2011", iar ulterior, prin procesul-verbal din 15 septembrie 2011, s-a constatat că toate cele 1500 de serii ale bancnotelor provenind din suma de 400.900 lei au corespondent în seriile celor ce au compus suma de 520.000 lei, marcată criminalistic în ziua de 24 august 2011, la sediul Raiffeisen Bank.

În rechizitoriu s-a arătat că aspectele menţionate se coroborează cu probaţiunea testimonială administrată, precum şi cu înscrisurile şi celelalte mijloace de probă aflate la dosar.

Astfel, prin declaraţiile lor concordante, inculpatele B. şi E. ar fi confirmat atât exercitarea actelor materiale de pretindere şi primire a unui folos, ca obiect al infracţiunilor corelative de trafic, respectiv cumpărare de influenţă, precum şi participaţia lor, în forma complicităţii, la săvârşirea acestor infracţiuni.

În continuare, în rechizitoriu se reia prezentarea situaţiei de fapt, insistându-se asupra unor aspecte considerente de către Parchet esenţiale.

Astfel, s-a subliniat că simultan cu acţiunile întreprinse de către inculpatul A. de facilitare a derulării cu celeritate a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a procedurilor de emitere a celor patru titluri de conversie, inculpata B. s-a preocupat să clarifice folosul pe care acesta dorea să-l primească, să transmită pretenţiile către cumpărătoarele de influenţă şi în final să asigure remiterea sumelor de bani constituind obiectul material al infracţiunii.

Inculpatul A. a tratat folosul pe care l-a pretins ca pe un întreg şi doar compus din patru tranşe, câte una de la fiecare din cumpărătoarele de influenţă, menţionând că trebuie să fie ceva „de bun simţ" sau „simbolic". Cu ocazia discuţiei înregistrate ambiental în autoturismul inculpatei, la data de 29 iulie 2011, inculpata B. ar fi înţeles - se susţine în rechizitoriu - că inculpatul A. pretindea câte un procent de 10-15% din valoarea acţiunilor de la fiecare titular al despăgubirilor.

Pe de altă parte, cu privire la acelaşi aspect, s-a arătat în actul de sesizare a instanţei că în cursul unei întâlniri care a avut loc într-o zi de vineri a lunii iulie 2011, la locuinţa din Snagov a inculpatei B., şi la care au mai participat E. şi fratele acesteia, Y., s-ar fi stabilit ca folosul ce urma să fie remis inculpatului A. să fie de 15% din valoarea acţiunilor, din care 3% să revină inculpatei B..

S-a reluat în rechizitoriu susţinerea că prima tranşă de 457.000 lei a fost primită de această inculpată de la numita G., la data de 08 august 2011, iar în seara aceleiaşi zile, la restaurant, ea i-ar fi remis lui A. suma de 367.000 lei, oprindu-şi pentru sine restul de 90.000 lei.

De asemenea, în zilele de 09 august 2011 şi 11 august 2011, inculpata a primit de la numita D., în mod succesiv, ca urmare a unor retrageri bancare de numerar, suma totală de 457.000 lei.

Din aceşti bani, 367.000 lei au fost daţi inculpatului A. la data de 14 august 2011 în apartamentul inculpatei B. din bd. ….

În fine, au fost reiterate menţiunile din rechizitoriu referitoare la aspectele premergătoare prinderii în flagrant a inculpatului A., în seara de 26 august 2011, având asupra sa suma de 400.900 lei.

Un capitol distinct al rechizitoriului se referă la vinovăţia inculpaţilor, despre care se arată că este pe deplin dovedită prin probatoriile administrate. Au fost reluate, din nou, principalele elemente ale situaţie de fapt, astfel cum ele rezultă, în opinia Parchetului, din ansamblul dovezilor cauzei.

S-a concluzionat că din suma totală de 1.817.500 lei care a fost remisă de către cumpărătoarele de influenţă F., D., G. şi C.C., pretinsă de către inculpatul A. prin intermediul inculpatelor B. şi E., în posesia acestuia a ajuns suma de 1.134.900 lei, iar la inculpata B. a rămas diferenţa de 682.600 lei.

La stabilirea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul A., în rechizitoriu s-a menţionat că, potrivit dovezilor administrate, acesta nu avea atribuţii de serviciu privind coordonarea Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților ori în legătură cu emiterea titlurilor de conversie, precum şi împrejurarea că actele materiale săvârşite de acesta se circumscriu unei unităţi infracţionale.

Prin rechizitoriu au fost înlăturate ca nesincere, neverosimile şi în dezacord cu materialul probator susţinerile inculpatului în sensul că nu a făcut decât să le îndrume pe inculpatele B. şi E. la Direcţia Plăţi din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, şi că la data de 26 august 2011 nu a ştiut că în punga dată de numita B. se află bani, ci un cadou.

În ceea ce le priveşte pe numitele E., F., D., G. şi C.C., s-a arătat că acestea au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor.

Referitor la inculpata B., rechizitoriul a arătat că aceasta a recunoscut, încă de la începutul cercetărilor în cauză, că a remis inculpatului A. sumele de bani reprezentând folosul infracţional, şi chiar dacă a încercat să-şi diminueze rolul în ansamblul activităţilor ilicite, în final a confirmat situaţia de fapt astfel cum a fost descrisă.

S-a mai menţionat, în privinţa învinuitei C.C., că prin ordonanţa din 19 septembrie 2011 s-a dispus, în baza art. 252 C. proc. pen. anterior şi art. 45 raportat la art. 38 C. proc. pen. anterior, admiterea cererii acesteia în sensul efectuării unei expertize psihiatrice, pentru a se stabili dacă are sau nu discernământul afectat. Prin aceeaşi ordonanţă s-a disjuns cauza şi s-a constituit un Dosar separat (cu nr. x/P/2011 al aceleiaşi secţii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție) pentru completarea cercetărilor prin administrarea probei încuviinţate.

Situaţia juridică a inculpatului C. a fost analizată într-o secţiune distinctă a rechizitoriului, susţinându-se că acesta, în desfăşurarea activităţii infracţionale ce face obiectul cauzei, a acţionat împreună cu soţia sa, B. pentru a-l ajuta, cu intenţie, pe inculpatul A. să primească folosul pretins ca obiect al traficului de influenţă.

Astfel, se fac referiri la faptul că la data de 08 august 2011, inculpatul C. a însoţit-o pe soţia sa la sediul Băncii Comerciale a României - Sucursala Amzei, de unde aceasta a primit cei 457.000 lei de la inculpata G. Banii au fost preluaţi de inculpat şi duşi la locuinţa din Bucureşti.

Inculpata B. a declarat că soţul său ştia că în aceeaşi seară trebuia să dea o parte din bani lui A. în schimbul ajutorului dat pentru facilitarea procedurilor la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Ea a mai arătat că inculpatul C. şi-a exprimat dezacordul faţă de implicarea ei în această activitate, fiind de părere că se expune prea mult. Totuşi, inculpatul a primit de la soţia sa 90.000 lei din cei 457.000 lei remişi de G. şi i-a dus la locuinţa lor din Snagov.

S-a mai reţinut în rechizitoriu că, în aceleaşi condiţii, inculpatul a mai primit de la soţia sa alţi 90.000 lei, proveniţi de la inculpata D., din suma totală stabilită pentru serviciile făcute de A..

În mod similar, s-a menţionat că la data de 24 august 2011, C. Ie-a însoţit pe soţia sa şi pe numita C.C., mai întâi la Banca Comercială a României - Sucursala Amzei, şi apoi la Raifeissen Bank - Sucursala Piaţa Presei Libere, de unde a fost retrasă în numerar de către C.C., suma totală de 927.000 lei. Aceşti bani au fost preluaţi de inculpat şi duşi la locuinţa din Snagov.

În rechizitoriu s-au făcut din nou referiri la forţa probantă a unei înregistrări ambientale din 24 august 2011 între inculpat şi soţia sa, precum şi la o convorbire telefonică de a doua zi, purtată de cei doi, din care rezultă că inculpata B. nu era lămurită cu privire la modul de împărţire a banilor, iar C. şi-ar fi exprimat părerea că suma ar fi trebuit schimbată în euro şi că plata ar fi bine să fie amânată pentru a doua zi.

S-a mai arătat în actul de sesizare a instanţei că la data de 26 august 2011, inculpatul C. a transportat geanta în care se aflau banii puşi la dispoziţie de către C.C. şi F. înapoi de la Snagov în Bucureşti, a schimbat, aşa cum s-a menţionat, o parte din ei pe 30.000 euro şi i-a lăsat soţiei sale 400.900 lei. Această sumă a fost ulterior remisă inculpatului A. şi descoperită asupra sa cu prilejul prinderii în flagrant.

În privinţa celor 30.000 euro şi a diferenţei de bani până la concurenţa sumei de circa 900.000 lei, rechizitoriul a susţinut că au rămas în posesia inculpatului C..

Cu prilejul primei audieri în cauză, inculpatul ar fi arătat, în prezenţa avocatului ales, că este de acord să predea organelor de urmărire penală sumele de bani respective.

După câteva ore, el a revenit însă la sediul Direcției Naționale Anticorupție, susţinând o versiune pe care rechizitoriul o apreciază ca nesinceră şi neverosimilă.

Inculpatul C. a afirmat că în seara de 26 august 2011, după reţinerea soţiei sale, l-a condus cu autoturismul pe fiul său C., la locuinţa numitului H. din Sinaia şi că a lăsat la acesta bagajele în care crede că se afla şi suma de bani respectivă. Ulterior, în cursul zilei de 05 septembrie 2011, inculpatul C. i-a solicitat numitului H. să îi aducă acele bagaje într-o parcare din Sinaia, iar când a verificat conţinutul lor a constatat lipsa banilor. De asemenea, inculpatul a arătat că i-a cerut celui în cauză explicaţii, însă numitul H. a afirmat că nu a găsit niciun ban în bagaje.

Rechizitoriul a concluzionat, pe baza cercetărilor efectuate asupra acestui aspect, că locul în care suma respectivă se află în prezent sau eventuala ei însuşire pe nedrept nu sunt elucidate, astfel încât s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia.

Concluzionând cu privire la încadrarea juridică, în actul de sesizare a instanţei s-a menţionat că fapta inculpatului A., constând în aceea că „în perioada iunie-august 2011, deţinând funcţia de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, cu rang de subsecretar de stat şi pe fondul soluţionării Dosarului înregistrat la această autoritate publică sub nr. x/CC/2006, având ca obiect despăgubirile cuvenite, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005, învinuitelor F., D., G., C.C. şi alţi titulari, a pretins de la acestea, cu ajutorul coinculpatei B., un folos care iniţial nu a fost particularizat, iar ulterior individualizat ca fiind un procent de 20% din valoarea despăgubirilor stabilită prin Decizia nr. 3265 din 27 octombrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi finalmente diminuat la un procent de 15%, după care a primit, în trei tranşe, cu ajutorul aceluiaşi complice, suma totală de 1.817.500 lei (reprezentând echivalentul a aproximativ 432.738 euro), din care şi-a însuşit 1.134.900 lei (respectiv, în zilele de 08 august 2011 şi 14 august 2011 câte 367.000 lei, iar în data de 26 august 2011 suma de 400.900 lei, ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracţiunii flagrante), inculpatul folosindu-se în desfăşurarea activităţii infracţionale de influenţa derivată din funcţia sa pentru a-i determina pe funcţionarii din cadrul aceleiaşi autorităţi să finalizeze cu celeritate formalităţile de emitere în beneficiul celor patru învinuite a titlurilor de conversie a cuantumului despăgubirilor acordate în acţiuni la Fondul Proprietatea întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000".

În ceea ce o priveşte pe inculpata B. s-a reţinut că, în împrejurările şi contextul anterior expuse, l-a ajutat pe inculpatul A. să pretindă şi să primească foloasele materiale arătate, acţionând împreună cu soţul său, inculpatul C. şi însuşindu-şi în total suma de 682.600 lei, ceea ce constituie complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Referitor la inculpatul C. s-a considerat că acesta, acţionând împreună cu soţia sa, inculpata B., l-a ajutat pe coinculpatul A., să primească, în condiţiile pe larg descrise în rechizitoriu, suma totală de 1.134.900 lei pentru a-şi exercita influenţa asupra unor funcţionari ai Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, determinându-i să desfăşoare cu celeritate formalităţile în favoarea celorlalte inculpate, ceea ce constituie complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce le priveşte pe inculpatele G., D. şi F., s-a considerat că activitatea lor infracţională, astfel cum a fost expusă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare a influenţei, prev. de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000. S-a reţinut ca fiind relevante, sub acest aspect, împrejurările referitoare la promiterea şi apoi remiterea, cu ajutorul inculpatelor B. şi E., a unor importante sume de bani către inculpatul A., pentru ca acesta, în calitatea sa de vicepreşedinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, să-şi exercite influenţa asupra unor funcţionari ai instituţiei, determinându-i să desfăşoare cu celeritate formalităţile necesare pentru emiterea titlurilor de conversie a despăgubirilor în beneficiul inculpatelor.

Faptul că în activitatea infracţională ele au fost ajutate şi de inculpata E., atrage pentru aceasta din urmă incidenţa prevederilor art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei).

În rechizitoriu s-au făcut referiri la mijloacele de probă din examinarea cărora s-a susţinut că rezultă situaţia de fapt, astfel cum a fost descrisă, şi anume:

- procesele-verbale de sesizare din oficiu din 16 august 2011 şi 23 august 2011;

- proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare - 23 august 2011;

- procese-verbale de marcare criminalistică şi inserare bancnote Banca Comercială a României, precum şi de constatare a infracţiunii flagrante (26 august 2011);

- planşe foto din 24 august 2011;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice;

- procese-verbale de redare a convorbirilor ambientale;

- declaraţiile inculpaţilor şi procesele-verbale de confruntare între aceştia;

- procese-verbale de percheziţie domiciliare, auto şi ale biroului inculpatului A.;

- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică asupra pungii cu bani ridicată de la inculpatul A.;

- procese-verbale de inventariere bunuri şi înscrisuri ridicate de la inculpaţi; Negoiţă

- declaraţiile martorilor H., C., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B.;

- înscrisuri eliberate de Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților şi documente bancare;

- suporţii optici conţinând convorbiri telefonice şi purtate în mediul ambiental.

Pe parcursul urmăririi penale s-a luat măsura asigurătorii asupra bunurilor inculpaţilor, după cum urmează:

- B.:

- indisponibilizarea sumelor de 86.980 euro şi 6.465 lei;

- indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului, asupra imobilului din sectorul 1 (în coproprietate cu inculpatul C.);

- A.: - indisponibilizarea sumelor de 5.411 dolari SUA, 5.135 euro, 38.871 lei, 7.859,40 lei, 5.508,63 euro, 108.667,99 lei şi 400.900 lei;

- indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului, asupra terenului fâneaţă în suprafaţă de 2698 mp situat în intravilanul localităţii Poiana - Câmpina, judeţul Prahova;

- indisponibilizarea prin instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile aparţinând inculpatului, aflate în locuinţa din Chitila, judeţul Ilfov şi lăsate în custodia numitei H.H.

Efectuând cercetarea judecătorească în condiţiile art. 321 şi urm. C. proc. pen. anterior, instanţă de fond a Curţii de Apel a dispus ascultarea inculpaţilor, care a avut loc astfel:

- B.;

- în şedinţa publică de la 22 septembrie 2011 (fila 9 vol. l dosar instanţă), când a arătat că recunoaşte situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu şi doreşte să i se aplice prevederile art. 320¹ din Codul de procedură anterior;

- în şedinţa publică de la 7 decembrie 2011 (fila 233 vol. dosar instanţă), când a relatat pe larg versiunea sa despre faptele ce fac obiectul prezentei cauze;

- în şedinţa publică de la 14 decembrie 2011 (fila 259 vol. l dosar instanţă), când, la cererea sa, a făcut o precizare punctuală cu privire la consemnarea unei date din declaraţia anterioară.

- E. - în şedinţa publică de la 25 septembrie 2011 (fila 54, vol. l dosar instanţă), când a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- în şedinţa publică de la 30 noiembrie 2011 (fila 170, vol. l dosar instanţă), când şi-a prezentat propria versiune asupra desfăşurării faptelor.

- F. în şedinţa publică de la 30 noiembrie 2011 (fila 167, vol. l dosar instanţă), inculpata arătând că solicită să-i fie aplicate prevederile art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi exprimându-şi poziţia faţă de acuzaţiile ce i se aduc şi de faptele care constituie obiectul cauzei.

- D.;

- în şedinţa publică de la 25 septembrie 2011 (fila 52 vol. l dosar instanţă), aceasta prevalându-se de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- în şedinţa publică de la 30 noiembrie 2011 (fila 165, vol. l dosar instanţă), când inculpata a relatat pe larg propria sa versiune cu privire la cauză şi acuzaţiile ce i se aduc.

- G.;

- în şedinţa publică de la 25 septembrie 2011 (fila 53 vol. l dosar instanţă), când a arătat că înţelege să beneficieze de prevederile art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- în şedinţa publică de la 30 noiembrie 2011 (fila 169, vol. l dosar instanţă), când a relatat tot ceea ce ştie în legătură cu cauza.

- C. - în şedinţa publică de la 16 noiembrie 2011 (fila 148, vol. l, dosar instanţă), cu ocazia verificării legalităţii şi temeinicie măsurii arestării sale preventive;

- în şedinţa publică de la 14 decembrie 2011 (fila 260, vol. l, dosar instanţă), când inculpatul şi-a prezentat punctul de vedere cu privire la fapte şi acuzaţiile ce i se aduc.

- A.;

- în şedinţa publică de la 14 decembrie 2011 (fila 254, vol. l, dosar instanţă), când a relatat punctul său de vedere în legătură cu faptele reţinute în sarcina sa şi cauza în ansamblul său;

- în şedinţa publică de la 19 decembrie 2012 (fila 153, vol.4, dosar instanţă), inculpatul cerând să fie reaudiat cu privire la unele aspecte punctuale şi dorind să facă o serie de precizări.

La solicitarea inculpaţilor, acestora li s-au încuviinţat în apărare, între altele, probatorii cu înscrisuri, după cum urmează:

Pentru inculpata B.: extrase de cont bancare emise de Banca Română de Dezvoltare - filele 261-263 vol. l dosar instanţă şi filele 18-19 vol. 2 dosar instanţă; copiile a trei contracte de închiriere privind imobile aparţinând inculpatei şi soţului său, C.

Pentru inculpata F.: acte medicale, înscrisuri privind calitatea sa de pensionară, certificate de stare civilă (filele 217-228 vol. l dosar instanţă).

Pentru inculpata D. - înscrisuri în circumstanţiere (acte medicale, certificate de stare civilă, înscrisuri referitoare la situaţia sa de pensionară) - filele 186 şi urm. vol. l dosar instanţă.

Pentru inculpata G. - înscrisuri în circumstanţiere (acte medicale, dovezi privind statutul de pensionară, certificate de stare civilă) - filele 190 şi urm. vol. l dosar instanţă.

Pentru inculpatul C. - extrase de cont bancar, contracte de închiriere ale unor imobile, înscrisuri în circumstanţiere - filele 16 şi urm. vol. 2 dosar instanţă.

Pentru inculpatul A. - înscrisuri în circumstanţiere referitoare la lucrări ştiinţifice publicate, participare la reuniuni şi conferinţe profesionale, acte medicale, certificate de stare civilă (filele 38-81, vol. II dosar instanţă); extrase de cont eliberate de Bancpost (filele 300 şi urm. vol. II dosar instanţă şi 85 vol. III dosar instanţă); adresa din 05 aprilie 2012 emisă de Banca Naţională a României.

Probele cu înscrisuri au fost admise prin încheierea din 19 decembrie 2011.

Au fost reaudiaţi, pe parcursul cercetării judecătoreşti, declaraţiile lor consemnându-se la dosar, martorii S. (fila 151, vol. 2), H. (fila 152, vol. 2), A.A. (fila 153, vol. 2), T. (fila 154, vol. 2), M. (fila 155, vol. 2), Y. (fila 123, vol. 2), C. (fila 214, vol. 2), L. (fila 215, vol. 2), O. (fila 217, vol. 2), X. (fila 220 vol. ll), P. (fila 222, vol. 2), C.C. (fila 269, vol. II), B.B. fila 1270, vol. ll) şi V. (fila 272, vol. 2).

La solicitarea inculpatului A. a fost audiat în apărare martorul I.I. (fila 225, vol. ll), iar la cererea inculpatului C. martorul J.J. (fila 156, vol. ll), probele fiind admise prin încheierea de şedinţă de la 19 decembrie 2011.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti a cauzei, Curtea a dispus din oficiu solicitarea de relaţii de la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în vederea lămuririi unor aspecte de fapt, cu privire la următoarele probleme:

- modalitatea şi obligativitatea înregistrării accesului persoanelor străine în instituţie, inclusiv dacă se precizează serviciul sau funcţionarul pentru care se face solicitarea;

- modalitatea depunerii de cereri sau documente, inclusiv înscrisuri în completarea dosarelor şi formalităţilor de înregistrare a acestora;

- actele necesare în vederea depunerii dosarului cu cerere de opţiune;

- procedura specifică de soluţionare a cererilor de convertire în acţiuni;

- respectarea condiţiilor legale şi a termenelor în cazul dosarelor inculpatelor D., F. şi G. şi al numitei C.C.;

- atribuţiile de serviciu ale inculpatului A. şi ale martorei P.;

- numărul cererilor depuse pentru acordarea de titluri de conversie în anii 2010 şi 2011;

- suspendarea conversiei în acţiuni în cursul anului 2011 (durata şi termenul legal);

- procedura de urmat în cazul în care un titlu de conversie conţine erori materiale, precum şi termenul de soluţionare;

- numărul deciziilor rectificative în anii 2010 şi 2011.

- Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a răspuns punctual acestor chestiuni prin adresa din 11 ianuarie 2012 (filele 140 şi urm. vol. II instanţă).

Ulterior Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a transmis Curţii şi anexele (diverse formulare de cereri şi rezoluţii) la care s-a făcut referire şi adresa menţionată.

Inculpaţii A. şi C. au solicitat încuviinţarea efectuării unei expertize tehnice asupra convorbirilor telefonice interceptate, ca şi a celor din mediul ambiental, folosite de Parchet ca probe în acuzare.

Prin încheierea de şedinţă de la 19 decembrie 2011, Curtea a prorogat discutarea utilităţii şi a pertinenţei acestei probe, faţă de lipsa unor precizări concrete cu privire la ceea ce se solicită a fi expertiza! şi aspectele vizate.

Prin aceeaşi încheiere, la cererea reprezentantului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, a fost admisă proba cu înscrisuri (procese-verbale de redare a înregistrărilor în mediu ambiental şi telefonice, extrasul din minuta Deciziei penale nr. 418 din 30 noiembrie 2011 privindu-l pe inculpatul A.) - fila 183, vol. II instanţă.

La solicitarea Curţii, Direcţia Naţională Anticorupţie a răspuns prin adresa nr. 177/P/2011 din 15 martie 2012 că întregul probatoriu administrat în dosarul de urmărire penală ce face obiectul cauzei se află în cele 6 volume care au fost trimise, împreună cu rechizitoriul, Curţii de Apel Bucureşti (fila 20 vol. 3 instanţă).

În acelaşi context, al discutării cererilor formulate de inculpaţii A. şi C. cu privire la expertizările tehnice ale convorbirilor telefonice şi ambientale, Curtea a dispus, prin încheierea de la 06 martie 2012 (fila 297, vol. II instanţă) emiterea unei adrese către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, pentru a se comunica dacă instituţia efectuează expertize informatice asupra suporţilor care conţin înregistrări ale convorbirilor telefonice sau în mediul ambiental şi expertiza tehnică de specialitate, având ca obiectiv verificarea autenticităţii şi realităţii înregistrărilor convorbirilor telefonice; s-a solicitat ca, în cazul unui răspuns afirmativ, să se precizeze care sunt condiţiile cumulative ce trebuie îndeplinite pentru efectuarea unor astfel de expertizări.

Prin aceeaşi încheiere, Curtea a stabilit ca Departamentul de informatică al instanţei să realizeze copierea înregistrărilor după CD-urile depuse de Parchet şi în Dosarul nr. x/P/2011 privindu-l pe inculpatul A. (menţionate la fila 273 şi urm. din vol. 2 al dosarului instanţei) şi a înregistrărilor privindu-l pe inculpatul C., menţionate la filele 35-36 rechizitoriu, conform notei de probatorii (fila 277 vol. 2 dosar instanţă). S-a stabilit să se predea copiile înregistrărilor către inculpaţi personal sau prin avocaţi, sub semnătură, ceea ce s-a şi realizat, conform proceselor-verbale încheiate în acest sens.

Prin încheierea de şedinţă de la 04 aprilie 2012, Curtea s-a pronunţat asupra cererilor de probatorii privind efectuarea expertizei criminalistice formulate de inculpaţii A. şi C.

în baza art. 116 C. proc. pen. anterior s-a încuviinţat efectuarea expertizării criminalistice a interceptărilor, înregistrărilor convorbirilor, comunicărilor efectuate prin telefon, din mediu ambiental (audio-video), efectuate de procuror sau de lucrătorul din cadrul poliţiei judiciare delegat de acesta şi redate conform art. 91³ C. proc. pen. anterior.

În baza art. 119 alin. (2) C. proc. pen. anterior, coroborat cu prevederile O.U.G. nr. 75/2000 modif., art. 10 din H.G. nr. 368/1998 modif. s-a dispus emiterea unei adrese către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, în vederea desemnării unui expert criminalist de specialitate pentru efectuarea expertizei.

Conform art. 118 alin. (3) comb. cu art. 120 alin. (3) C. proc. pen. anterior, art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) lit. j) şi k), art. 7 alin. (1), (3) şi art. 8 din O.U.G. nr. 75/2000 modif. prin Legea nr. 156/2011, s-a încuviinţat inculpatului A. participarea unui expert criminalist autorizat („expert-parte") la efectuarea expertizei.

Prin aceeaşi încheiere, instanţa a stabilit şi obiectul expertizei criminalistice încuviinţate inculpatului A., ce priveşte următoarele aspecte:

1. dacă înregistrările telefonice şi în mediu ambiental conţin eventuale urme de alterare (modificări, ştersături, inserări, intercalări de cuvinte sau de propoziţii/fraze, ori alte elemente de intervenţie asupra suporţilor);

2. dacă înregistrările au fost realizate simultan cu evenimentele acustice, în toate cazurile, precum şi cu datele la care se pretinde că au fost realizate;

3. îmbunătăţirea calităţii înregistrărilor, în scopul creşterii inteligibilităţii lor, prin reducerea sau eliminarea unor tipuri de zgomote.

S-a stabilit că expertiza urmează să se realizeze asupra interceptărilor, înregistrărilor imprimate pe suporţii optici originali, astfel cum sunt prevăzute de inculpat în notele de probatorii şi individualizate din nou prin încheiere (poz.1-8);

În privinţa obiectului expertizei criminalistice încuviinţate la cererea inculpatului C., s-a stabilit că urmează să fie avute în vedere următoarele aspecte:

- identificarea mijloacelor tehnice - echipamente şi suporţi, cu care au fost efectuate înregistrările audio-video;

- să se menţioneze dacă suporţii tehnici pe care sunt imprimate înregistrările sunt originali şi dacă înregistrările sunt autentice;

- să se precizeze dacă asupra înregistrărilor s-a intervenit prin ştergerea, inserarea sau alte elemente de montaj audio;

- să se răspundă dacă, raportat la caracteristicile vocii inculpatului şi la mijloacele tehnice folosite, aceasta ar fi putut fi prelucrată cu mijloace audio-video speciale;

- să se evidenţieze dacă din punct de vedere al conţinutului, convorbirile interceptate sunt redate în mod fidel în procesele-verbale de transcriere şi care este marja de eroare a metodei folosite pentru expertizare, precum şi fundamentul ştiinţific al acesteia din urmă.

S-a dispus ca expertizarea să se realizeze asupra interceptărilor, înregistrărilor imprimate pe cei doi suporţi optici originali, astfel cum sunt menţionaţi de inculpat în nota de probatorii şi menţionaţi de instanţă prin încheiere.

În temeiul prevederilor art. 91², art. 91³ alin. (3) şi art. 91⁴ C. proc. pen. anterior s-a emis o adresă către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie pentru a se pune la dispoziţia Curţii:

- suporţi originali aflaţi în plic sigilat la sediul Parchetului, cu toate datele de identificare precizare, localizare;

- datele tehnice ce descriu operaţiile prin care au fost realizate înregistrările respective (cu ce echipament a fost realizată fiecare înregistrare, setări, accesorii utilizate).

S-a solicitat de asemenea să se pună la dispoziţia expertului desemnat echipamentele tehnice de înregistrare respective, astfel cum a solicitat Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistică Bucureşti prin adresa din 27 martie 2012 comunicată instanţei.

S-a ataşat adresei lista interceptărilor şi a înregistrărilor a căror expertizare a fost încuviinţată.

Totodată, s-a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, precizări privind o serie de menţiuni aflate în vol. 1 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2011 referitoare la „redarea unor fragmente" de convorbiri, „redarea parţială a convorbirilor" şi repetarea conţinutului unor convorbiri din date şi de la ore diferite.

Pe de altă parte, Curtea a solicitat Parchetului lămuriri cu privire la autorizarea interceptărilor şi a înregistrărilor audio/video din data de 25 august 2011, întrucât din procesul-verbal de redare (fila 383 vol. l) lipseşte această menţiune, precum şi referitoare la interceptările şi înregistrările din data de 18 august 2011 (fila 356 vol. l), consemnate în procesul-verbal a cărui autenticitate nu este certificată de procuror, unde se menţionează de cei doi comisari de poliţie semnatari „existenţa unor erori de natură tehnică în setarea unuia dintre mijloacele speciale."

La 10 aprilie 2012 - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a înaintat instanţei cei zece suporţi optici originali - sigilaţi - conţinând înregistrările efectuate în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2011 al Secţiei de Combatere a corupţiei.

La aceeaşi dată, Serviciul tehnic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi-a precizat, prin adresa nr. 856/ll-1/2011, punctul de vedere cu privire la chestiunile puse în discuţie de către Curte, arătând că:

1. Datele tehnice ce descriu operaţiunile prin care au fost efectuate înregistrările în litigiu, respectiv tipul echipamentelor utilizate, setările şi accesoriile, nu pot fi puse la dispoziţie, întrucât constituie informaţii clasificate, aflate sub incidenţa Legii nr. 182/2002. Or, potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din actul normativ menţionat, declasificarea nu poate fi realizată decât de autorităţile publice competente să o aprobe, aşa fiind, solicitarea Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistică de a intra în posesia acestor echipamente este lipsită de bază legală.

2. „Segmentarea" fişierelor, ca şi menţiunile „redare de pasaj", „redare parţială", „redare pasaj" semnifică separarea fragmentelor ce privesc fapta de alte discuţii, care nu fac obiectul cercetărilor.

3. Lipsa menţiunii din procesul-verbal de redare referitoare la autorizarea interceptărilor şi înregistrărilor se complineşte cu existenţa în fapt a autorizării.

4. în privinţa unor eventuale erori de natură tehnică, pot apărea disfuncţii de conectivitate a circuitului electric ce alimentează ceasul intern, datorită tipului de baterii folosite (interne/externe) şi a unor eventuale trepidaţii şi şocuri accidentale.

În raport de aceste răspunsuri, prin încheierea de şedinţă de la termenul din 9 mai 2012 Curtea a dispus să se solicite, printr-o adresă, relaţii şi informaţii suplimentare de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, reţinând că răspunsul iniţial conţine „explicaţii de o largă generalitate, cu aplicabilitate discutabilă într-o speţă dată, cu toate elementele care o identifică".

Astfel, s-a solicitat să se facă precizări şi să se ofere explicaţii detaliate în legătură cu „segmentarea fişierelor" şi „redarea parţială" a unor fragmente, în raport de elementele concrete avute în vedere, urmând să fie ataşate şi procesele-verbale care atestă situaţiile consemnate, ce au condus la redarea parţială sau fragmentară.

S-au solicitat de asemenea precizări punctuale cu privire la similaritatea în conţinut a unor convorbiri care apar ca având loc la date şi ore diferite.

S-au cerut de asemenea lămuririle necesare referitoare la autorizarea interceptărilor şi înregistrărilor audio-video din data de 25 august 2011, ataşând înscrisul respectiv.

În fine, Curtea a solicitat să se răspundă punctual şi cu privire la situaţia interceptărilor şi înregistrărilor identificate din data de 18 august 2011, consemnate, transcrise în procesul-verbal de la fila 356 vol. I, a cărui autenticitate nu este certificată de procuror.

Prin adresa din 22 mai 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a răspuns solicitărilor instanţei, arătând în esenţă că:

- referitor la interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate în mediul ambiental la 25 august 2011, acestea s-au efectuat în Dosarul nr. x/P/2011, în temeiul autorizaţiilor nr. 107 din 17 august 2011 şi nr. 112 din 24 august 2011, emise de către Curtea de Apel Bucureşti;

- în privinţa redărilor fragmentare a unor pasaje, a fost reiterat punctul de vedere potrivit căruia, în urma interceptărilor şi înregistrărilor, a rezultat un fişier audio-video unic, ce conţine totalul convorbirilor purtate succesiv de către inculpaţi sau de către aceştia cu alte persoane; dintre acestea au fost selectate şi administrate ca mijloace de probă doar discuţiile care se referă/au legătură cu faptele ce fac obiectul prezentei cauze penale, fişierul integral aflându-se în custodia organelor de urmărire penală;

- în privinţa similarităţilor de conţinut a unor convorbiri, ce apar în date şi ore diferite, s-a arătat că se vor face verificări, iar rezultatul acestora va fi comunicat Curţii (ceea ce, de fapt, nu s-a întâmplat);

- convorbirea din mediul ambiental de la data de 18 august 2011 nu a fost certificată pentru autenticitate de procurorul de caz şi nu a fost administrată ca mijloc de probă în cauză, dată fiind „precaritatea elementelor cu valoare probatorie pe care le conţine";

- referitor la înregistrările convorbirilor purtate în mediul ambiental la data de 17 august 2011, administrate ca mijloace de probă în Dosarul nr. x/P/2011; ele au fost efectuate, conform prevederilor art. 91¹ şi urm. C. proc. pen. anterior, în cadrul cercetărilor penale ce au făcut obiectul Dosarului nr. x/P/2011, ulterior, prin rezoluţia din 18 august 2011 s-a dispus disjungerea actelor de cercetare penală reprezentând înregistrări ambientale din Dosarul nr. x/P/2011 şi conexarea acestora la Dosarul nr. x/P/2011.

După mai multe amânări ale judecăţii, pentru neefectuarea expertizei criminalistice şi lipsa de la audiere a expertului desemnat, care au determinat Curtea să dispună, în baza art. 198 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. anterior, amendarea directorului Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistică şi a expertului K.K., acesta din urmă s-a prezentat la termenul de la 27 iunie 2012, declaraţia sa fiind consemnată la dosar (fila 245 vol. 3 instanţă).

Prin procesul-verbal din 28 iunie 2012 expertului criminalist K.K. i s-au predat, în vederea efectuării expertizei, suporţii optici menţionaţi în cuprinsul înscrisului.

La data de 16 iulie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a răspuns la adresa Curţii din 11 iulie 2012, prin care se dispuneau măsuri în vederea efectuării expertizei criminalistice, şi şi-a precizat punctele de vedere, în sensul că:

1. echipamentele utilizate la efectuarea înregistrărilor sunt secretizate prin Ordinul Procurorului general, astfel încât Direcția Națională Anticorupție nu poate hotărî asupra desecretizării acestora;

2. Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, nu prevede proceduri de desecretizare în cadrul unui proces penal în curs;

3. instalaţiile utilizate nu aparţin doar Direcția Națională Anticorupție, ci fac parte dintr-un sistem integrat, ale cărui părţi sunt secretizate sub egida altor autorităţi şi instituţii publice;

4. nu există norme legale care să prevadă expertizarea acestor tipuri de echipamente, iar expertul Institutului Național de Expertiză Criminalistică nu are o justificare legală pentru accesul la echipamentele în cauză.

Prin încheierea de şedinţă de la 25 iulie 2012, Curtea a dispus, între altele, emiterea unor adrese către Primul Ministru şi Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru ca aceştia, în temeiul art. 24 alin. (4) şi 10 din Legea nr. 82/2002, să procedeze la declasificarea echipamentelor utilizate la efectuarea înregistrărilor a căror expertizare s-a încuviinţat prin încheierea de şedinţă din 04 aprilie 2012.

Au fost depuse la dosarul cauzei Ordinul nr. 126 din 09 aprilie 2008 al Procurorului general şi lista anexă a informaţiilor ce constituie secret de serviciu în domeniul de activitate al Ministerului Public, precum şi Ordinul nr. 222 din 16 aprilie 2011 de modificare a acestuia. Guvernul României, sub semnătura secretarului său general, a răspuns prin adresa din 10 august 2012 că nu poate proceda la declasificarea informaţiilor necesare expertizei criminalistice, în lipsa unei solicitări motivate, cu un astfel de obiect, din partea emitentului acestora.

Prin adresa din 11 septembrie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-procurorul său general, a comunicat că, în opinia sa, nu sunt întrunite condiţiile legale pentru a se dispune declasificarea echipamentelor, în condiţiile în care această infrastructură este integrată cu cea deţinută de alte instituţii, astfel că se menţine situaţia premisă care a stat la baza clasificării.

Conform procesului-verbal nr. 113 din 19 septembrie 2012, la sediul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistică a avut loc prelevarea de eşantioane de voce şi vorbire de la inculpatul A., în vederea efectuării expertizei dispuse de instanţă.

Prin adresa din 2 octombrie 2012, expertul tehnic judiciar dr. ing. M.M., recomandat ca expert-parte de către inculpatul A., şi-a precizat punctul de vedere în legătură cu acest ultim aspect, precizând că, în opinia sa, obiectivele expertizei, stabilite prin încheierea de şedinţă de la 04 aprilie 2012, privesc exclusiv verificarea autenticităţii înregistrărilor în litigiu şi nu fac obiectul identificării persoanelor după voce şi vorbire.

La data de 30 octombrie 2012, prin adresă, Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză criminalistică din 29 octombrie 2012.

Dr. ing. M.M., expert tehnic judiciar şi expert criminalist autorizat în domeniile „voce şi vorbire, fotografii şi înregistrări video", a formulat, la 16 noiembrie 2012, obiecţiuni la raportul de expertiză.

Cu privire la aceste obiecţiuni, Direcţia Naţională Anticorupţie şi-a precizat în scris punctele de vedere prin „concluzii".

Curtea i-a solicitat expertului desemnat K.K., prin adresa din 28 noiembrie 2012, să-şi precizeze punctele de vedere în raport de obiecţiunile formulate şi de concluziile Parchetului.

Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti a răspuns acestei solicitări la data de 14 decembrie 2012.

Curtea a procedat în şedinţa publică de la 19 decembrie 2012 la audierea numiţilor N.N. şi O.O., specialişti IT în cadrul instanţei, care s-au ocupat de operaţiunile tehnice de copiere a unor suporţi optici supuşi expertizei.

Examinând acest material probator complex, administrat atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a Curţii de Apel a făcut în prealabil succinte consideraţii cu privire la încadrarea juridică dată faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.

Infracţiunea de cumpărare a influenţei, prevăzută de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a fost reţinută în sarcina inculpatelor F., D. şi G., iar pentru inculpata E. s-a stabilit prin rechizitoriu că a săvârşit fapta de complicitate la aceeaşi infracţiune (art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000).

Textul menţionat are următorul conţinut: „promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani".

Doctrina de specialitate şi o jurisprudenţă devenită constantă au statuat că printre elementele caracteristice ale acestei incriminări se regăsesc următoarele:

a) subiectul activ al infracţiunii este cumpărătorul de influenţă care poate fi orice persoană ce are capacitatea de a răspunde penal, fără să existe vreo altă condiţie specială; fapta poate fi comisă de o singură persoană sau în participaţie, care se prezintă sub forma coautoratului, a instigării ori a complicităţii;

b) la fel ca şi traficul de influenţă, cumpărarea de influenţă poate fi săvârşită în mod direct sau indirect, prin persoane interpuse (intermediari); în acest context, atât fapta de a pretinde, primi sau a accepta promisiunea de bani sau alte foloase, în numele vânzătorului de influenţă, cât şi fapta de a promite, a da banii sau foloasele necuvenite în numele cumpărătorului de influenţă constituie acte de complicitate;

c) latura obiectivă a infracţiunii cuprinde acţiunea de cumpărare a influenţei, urmarea imediată şi legătura de cauzalitate dintre acestea.

În conformitate cu prevederile art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, condiţiile necesare pentru realizarea acţiunii cumpărătorului de influenţă sunt următoarele:

- să se fi realizat una din modalităţile alternative de săvârşire a faptei, respectiv „promisiunea", „oferirea", „darea" de bani, daruri sau alte foloase; - promisiunea, oferirea sau darea să se fi comis anterior sau cel târziu concomitent îndeplinirii sau neîndeplinirii de către funcţionar a actului pentru care a fost traficată influenţa; - actul pentru realizarea căruia autorul cumpără influenţă este unul circumscris îndatoririlor de serviciu ale funcţionarului sau contrar acestor îndatoriri;

- dat fiind că infracţiunea de cumpărare de influenţă este una de pericol, rezultatul este prezumat, constând întotdeauna în crearea unei stări de pericol pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de către funcţionari şi implicit pentru autorităţile şi instituţiile în care aceştia îşi desfăşoară activitatea;

- fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei;

d) în privinţa laturii subiective, cumpărarea de influenţă se comite doar cu intenţie directă, calificată de scopul special; făptuitorul prevede şi urmăreşte cumpărarea influenţei pe care traficantul o are sau lasă să se creadă că o are asupra funcţionarului şi, pe acest temei, îndeplinirea sau neîndeplinirea de către el a unui act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă, textul art. 257 C. pen. anterior incriminează „primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu".

Conţinutul său constitutiv prezintă, în esenţă, următoarele particularităţi:

a) obiectul juridic generic este constituit din relaţiile sociale privind prevenirea şi combaterea corupţiei; obiectul juridic special îl reprezintă raporturile sociale referitoare la activitatea instituţiilor şi unităţilor publice sau private în condiţii care să asigure încrederea şi prestigiul de care trebuie să se bucure funcţionarii acestora;

b) subiectul activ al infracţiunii de trafic de influenţă este unui generic, necircumstanţiat, singura condiţie prevăzută de lege fiind cu acesta să aibă influenţă (sau să pretindă acest lucru) pe lângă un funcţionar.

Traficul de influenţă poate fi săvârşit în mod direct sau indirect, prin persoane interpuse - intermediari, care au, în acest context, figura juridică a unor complici.

În privinţa subiectului pasiv al infracţiunii, acesta este statul, reprezentant prin autoritatea publică, instituţia sau o altă persoană juridică de drept public în a cărui serviciu se află funcţionarul şi a cărui autoritate este lezată prin acţiunea traficantului de influenţă.

Referitor la latura obiectivă a infracţiunii, comisă în forma prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior raportat al art. 6 din Legea nr. 78/2000, literatura de specialitate şi practica judiciară au statuat că este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- realizarea uneia sau a mai multor modalităţi alternative de săvârşire a faptei, respectiv „pretinderea", „primirea", „acceptarea" de bani, daruri sau alte valori;

- făptuitorul să aibă influenţă sau să lase să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar;

- făptuitorul să promită intervenţia sa pe lângă funcţionar, spre a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

Doctrina şi jurisprudenţa au susţinut în mod constant că actul de serviciu, a cărui efectuare se urmăreşte prin intervenţia promisă, poate fi atât licit cât şi ilicit, întrucât, sub acest aspect, legea nu distinge, iar pe de altă parte acest aspect este nerelevant pentru încadrarea juridică a faptei.

- achitarea ce constituie elementul material al infracţiunii de trafic la influenţă să se fi comis înainte sau cel târziu concomitent cu îndeplinirea de către funcţionarul respectiv a actului vizat de cumpărătorul de influenţă.

Dat fiind că şi traficul de influenţă este o infracţiune de pericol, rezultatul este prezumat, constând întotdeauna în crearea unei stări de pericol pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de către funcţionari şi, implicit, pentru autorităţile şi instituţiile unde aceştia sunt angajaţi.

Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de trafic de influenţă poate fi săvârşită doar cu intenţie, cea mai mare parte a doctrinei opinând că nu poate fi vorba decât despre intenţie directă, calificată prin scopul urmărit.

A arătat Curtea că aceste succinte consideraţii teoretice sunt menite să contribuie la interpretarea corectă a materialului faptic dedus judecăţii, cu privire la fiecare dintre inculpaţi şi la stabilirea încadrării juridice legale, astfel:

1. Începutul activităţii infracţionale ce face obiectul prezentei cauze este marcat de discuţiile dintre inculpatele E. şi B., la începutul lunii iunie 2011 (acestea fiind, după afirmaţiile ambelor, bune şi vechi prietene), în care prima se plânge că mama sa, C.C., şi mătuşile ei D., F. şi G. au dificultăţi în a finaliza procedurile derulate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea proprietăţilor, în vederea primirii efective a despăgubirilor stabilite încă în luna octombrie 2008 şi îi solicită ajutorul.

În raport de acest criteriu temporal şi de împrejurarea că apelul inculpatei E. la prietena sa B. şi preluat de îndată de către aceasta, a declanşat succesiunea evenimentelor ce au urmat, Curtea va examina la acest prim punct situaţia inculpatei E.

Rechizitoriul a stabilit, în ceea ce o priveşte, că „în perioada iunie-august 2011, pe fondul soluţionării Dosarului înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor sub nr. x/CC/2006, având ca obiect despăgubirile cuvenite în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005, învinuitelor F., D., G., C.C. şi alţi titulari, Ie-a ajutat pe acestea să promită, prin intermediul inculpatei B., că vor da inculpatului A., care deţinea la acea dată funcţia de vicepreşedinte al respectivei autorităţi publice, folosul pretins de acesta, care iniţial nu a fost particularizat, iar ulterior individualizat ca fiind un procent de 20% din valoarea despăgubirilor stabilită prin Decizia nr. 3265 din 27 octombrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, finalmente diminuat la un procent de 15%".

S-a mai reţinut în actul de sesizare a instanţei că ulterior înţelegerii infracţionale, inculpata E. ar fi exercitat „acte materiale de ajutorare a aceloraşi cumpărătoare de influenţă pentru remiterea, prin intermediul aceleiaşi inculpate, a sumei totale de 12.817.500 lei (reprezentând echivalentul a aproximativ 432.738 euro) inculpatului A.". Acesta din urmă, folosindu-se de influenţa dată de funcţia deţinută, „i-a determinat pe funcţionarii din cadrul aceleiaşi autorităţi să finalizeze cu celeritate formalităţile de emitere în beneficiul numitelor C.C., F., D. şi G. a titlurilor de conversie a despăgubirilor acordate în acţiuni la Fondul Proprietatea", întreaga activitate infracţională întrunind în drept elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de cumpărare a influenţei, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Audiată pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpata E., în şedinţa publică de la 30 noiembrie 2011, a arătat în esenţă că:

- îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală;

- înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- recunoaşte fapta reţinută în sarcina sa, respectiv complicitate la cumpărare de influenţă şi îşi însuşeşte probatoriile administrate în faza de urmărire penală;

- nu înţelege să propună administrarea altor dovezi.

Detaliind aspectele ce fac obiectul cauzei, inculpata a arătat că, răspunzând la rugămintea ei, inculpata B. i-a spus că are un prieten, un bărbat cu o funcţie de conducere în cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care le-ar putea ajuta. Discutând despre modul în care urma să fie recompensată persoana respectivă, inculpata B. s-a referit la „ceva de bun-simţ". Inculpata E. a arătat că a crezut că este vorba de un „cadou simbolic" (un parfum, o sticlă de băutură), pentru ca ulterior inculpata B. să-i spună că suma respectivă reprezintă un procent de 20% din valoarea obţinută de fiecare dintre titulare. E. a afirmat că pretenţiile i s-au părut exagerate, a fost surprinsă şi contrariată, că s-a şi certat cu prietena sa din acest motiv.

Inculpata E. a fost de acord apoi cu un procent de 12% pentru funcţionarul respectiv, în biroul căruia a fost împreună cu inculpata B., fără a-i cunoaşte funcţia şi numele, şi de 3% pentru aceasta din urmă.

Inculpata a mai arătat că a ţinut legătura cu mama sa şi cu cele trei mătuşi, cărora Ie-a comunicat modalitatea de rezolvare a problemei, acestea fiind de acord, şi a fost la curent cu obţinerea titlurilor de conversie şi a acţiunilor până la plecarea sa în Austria, în cursul lunii august 2011.

A mai relatat inculpata E. în cuprinsul declaraţiilor că inculpata B. a preluat, imediat după ce a fost rugată, rezolvarea problemei, şi-a arogat rolul de lider, de factotum, ceea ce i-a permis atât ei, cât şi mătuşilor sale, să adopte o atitudine mai degajată şi lipsită de griji. De altfel, aşa cum se va arăta în cadrul considerentelor ce succed, inculpata B. a fost factorul determinant, centrul de comandă al întregii activităţi infracţionale.

S-a mai precizat de către inculpata E. că nu are cunoştinţă dacă prietena sa a remis într-adevăr funcţionarului respectiv sumele pretinse şi în ce cuantum şi nici dacă şi-a oprit pentru sine echivalentul bănesc a 3% din valoarea titlurilor. A fost chiar de acord, în virtutea acestei relaţii de încredere, să acopere din banii mamei sale, C.C., o diferenţă de sumă pe care una dintre mătuşi nu a vrut să o mai plătească, pentru a nu afecta nici raporturile cu persoana din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care le ajutase. în acelaşi context, inculpata E. a discutat în mai multe rânduri cu mătuşile sale, subliniind că fără intervenţia acelui funcţionar, contactat prin intermediul inculpatei B., nu ar fi reuşit să-şi rezolve problemele.

Curtea a constatat că probatoriile administrate în ambele faze procesuale (îndeosebi declaraţiile inculpatei, ale celorlalţi inculpaţi, depoziţiile martorilor audiaţi şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei) conturează pe deplin întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de complicitate la cumpărarea de influenţă, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.

În calitatea sa de complice, inculpata E. a înlesnit de o manieră substanţială comiterea faptei, acţionând cu forma de vinovăţie a intenţiei directe atunci când a apelat la inculpata B. ca prin intermediul ei să fie contactată persoana în măsură să determine emiterea titlurilor de conversie (inculpatul A.). Ea şi-a manifestat disponibilitatea de a-i asigura pe cei implicaţi că rudele sale vor oferi o recompensă bănească, iar faţă de acestea din urmă şi-a asumat rolul de a le convinge să accepte plăţile de 15% din valoarea sumelor, din care 3% să revină inculpatei B.

În consecinţă, constatând întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, Curtea a făcut aplicarea prevederilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen. anterior şi a dispus condamnarea acesteia.

La individualizarea judiciară a răspunderii penale a inculpatei, instanţa a ţinut seama de criteriile generale instituite prin art. 72 C. pen. anterior, adecvate în raport de ansamblul circumstanţelor reale şi personale incidente în cauză.

Astfel, s-a ţinut seama de gradul de pericol social ridicat, generic şi concret al faptei, de împrejurările în care a fost comisă şi de urmările produse pe planul relaţiilor sociale efectuate.

În privinţa limitelor de pedeapsă s-au avut de asemenea în vedere prevederile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior de care beneficiază inculpata.

Referitor la persoana inculpatei, aceasta este fără antecedente penale, cu o comportare anterioară bună din punct de vedere social, profesional şi familial, manifestând sinceritate şi regret cu privire la fapte pe întreaga durată a procesului.

Coroborarea acestor criterii a condus Curtea la concluzia că o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare este aptă să asigure scopurile educative şi preventive instituite prin art. 52 C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. anterior ca pedeapsă accesorie.

În acelaşi timp, elementele de circumstanţiere personală, aptitudinea inculpatei de a-şi reconsidera comportamentul în spiritul respectării legii, inexistenţa unor date sau indicii în sensul că aceasta ar fi predispusă să săvârşească alte infracţiuni formează convingerea Curţii că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii răspunde acestor criterii.

În consecinţă, potrivit prevederilor art. 86¹ C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei cu închisoarea aplicate, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în temeiul art. 86² alin. (1) C. pen. anterior.

Conform prevederilor art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, urmează a se suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 86³ C. pen. anterior s-a stabilit ca pe durata termenului de încercare, inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea, ori la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă. Conform art. 359 C. proc. pen. anterior, s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.

2. Cu privire la inculpata D., Curtea a reţinut următoarele: Prin rechizitoriu s-a reţinut în legătură cu aceasta că în perioada iunie - august 2011, „pe fondul soluţionării Dosarului înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților sub nr. x/CC/2006, având ca obiect despăgubirile cuvenite, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005, atât ei, cât şi numitelor F., G., C.C. şi altor titulari, beneficiind de ajutorul inculpatelor E. şi B., a promis inculpatului A., la acea dată vicepreşedinte al respectivei autorităţi publice, să dea acestuia folosul pretins, care iniţial nu a fost particularizat, iar ulterior individualizat ca fiind un procent de 20% din valoarea despăgubirilor stabilită prin Decizia nr. 3265 din 27 octombrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, finalmente, diminuat la un procent de 15%". S-a mai reţinut ca ulterior, fiind ajutată de aceleaşi două complice, a remis în perioada 09-11 august 2011, inculpatei B., suma de 457.000 lei, ce urma să ajungă în posesia inculpatului A. Suma menţionată era destinată să-l determine pe inculpat ca acesta, folosindu-se în desfăşurarea activităţii infracţionale de influenţa derivată din funcţia deţinută, să îi determine pe funcţionarii din cadrul aceleiaşi autorităţi să finalizeze cu celeritate formalităţile de emitere în beneficiul său şi al celorlalte trei surori a titlurilor de conversie a despăgubirilor în acţiuni la Fondul Proprietatea.

S-a susţinut în actul de sesizare a instanţei că această activitate infracţională întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzută de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti a cauzei, inculpata a fost audiată în şedinţa publică de la 30 noiembrie 2011.

Ea a declarat între altele că:

- îşi menţine declaraţiile date la urmărirea penală;

- recunoaşte fapta pentru care a fost trimisă în judecată şi solicită să-i fie aplicate prevederile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior;

- nu înţelege să solicite administrarea altor probatorii.

Inculpata a mai relatat, în esenţă, că a mandatat-o pe nepoata sa, inculpata E. să se ocupe de procedurile legate de soluţionarea dosarului depus la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. A mai întrebat-o ce ar trebui „să dea" pentru a se rezolva problema, iar E. i-a spus că ar fi vorba despre un parfum şi o sticlă de băutură. Ulterior, aceasta, nervoasă, i-a comunicat că va trebui să dea 20% din valoarea acţiunilor, procent care a fost apoi redus la 15%. Inculpata a fost de acord cu această ultimă propunere şi a precizat că nu ştie cine era persoana care le va ajuta în schimbul banilor, dar a dedus că era cineva de la Fondul Proprietatea.

Banii au fost daţi de inculpată, în două tranşe, inculpatei B., fiind retraşi de la bancă. Abia ulterior inculpata a aflat, din discuţii, că 3% din sumă reveneau inculpatei B.

Curtea a constatat că activitatea infracţională anterior descrisă a inculpatei este amplu şi temeinic dovedită nu numai prin declaraţiile sale constante de recunoaştere a faptelor, coroborate cu celelalte probatorii, ci şi prin depoziţiile martorilor, declaraţiile inculpatelor E., F., G., B., ale numitei C.C. Ea întruneşte în drept elementele caracteristice, din punct de vedere obiectiv şi subiectiv, ale infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzută de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În consecinţă, Curtea, având în vedere prevederile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a dispus condamnarea inculpatei.

În cadrul individualizării judiciare a răspunderii penale, Curtea a avut în vedere criteriile generale instituite prin art. 72 C. pen. anterior, adecvate în raport de ansamblul circumstanţelor reale şi personale incidente în cauză.

S-a ţinut seama de natura şi gravitatea infracţiunii de corupţie, de împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, ca şi de urmările produse pe planul relaţiilor sociale puse în pericol.

Curtea a avut de asemenea în vedere efectele cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă, prevăzută de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior.

În ceea ce priveşte elementele de circumstanţiere personală, Curtea a ţinut seama, în principal că:

- inculpata este fără antecedente penale şi cunoscută ca având un comportament pozitiv pe plan social şi familial;

- şi-a manifestat regretul pentru fapta comisă;

- avea vârsta de 70 de ani la momentul comiterii infracţiunii şi o stare de sănătate precară;

- nu există date care să ateste că inculpata ar fi predispusă la săvârşirea altor fapte prevăzute de legea penală.

Toate aceste împrejurări au condus Curtea la convingerea că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. d) C. pen. anterior privind circumstanţele atenuate personale constând în comportamentul bun al inculpatei înainte de comiterea faptei ce face obiectul prezentei judecăţi.

în consecinţă, Curtea a apreciat că o pedeapsă de 1 an închisoare corespunde acestor criterii de individualizare şi asigură atingerea scopurilor instituite prin art. 52 C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. anterior ca pedeapsă accesorie.

În acelaşi timp, ţinând seama de elementele favorabile de circumstanţiere personală, Curtea a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 81 C. pen. anterior, considerând că prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni este, în cazul inculpatei, posibilă şi fără executarea efectivă a sancţiunii.

În baza art. 82 alin. (1) C. pen. anterior s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani.

Conform prevederilor art. 71 alin. (5) C. pen. anterior s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior s-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. anterior referitoare la posibilitatea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate.

3. Referitor la inculpata F.

Şi în cazul acesteia, rechizitoriul a reţinut aceeaşi situaţie de fapt, în sensul că în perioada iunie - august 2011, în contextul soluţionării dosarului aflat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților privind acordarea de despăgubiri, cuvenite atât ei, cât şi numitelor D., G., C.C. şi alţii, inculpata, beneficiind de ajutorul inculpatelor E. şi B., a promis în mod indirect, prin intermediul acestora, inculpatului A., vicepreşedinte al instituţiei menţionate, să dea un procent de 15% din valoarea despăgubirilor, stabilită prin Decizia nr. 3265 din 27 octombrie 2008.

Ulterior, ajutată de aceleaşi două inculpate, precum şi prin intermediul numitei C.C., a remis, tot în mod indirect, în ziua de 24 august 2011, suma de 407.000 lei inculpatului A. Banii au fost daţi pentru ca acesta din urmă, folosindu-se de influenţa derivată din funcţia deţinută, să îi determine pe funcţionarii din cadrul instituţiei să finalizeze cu celeritate formalităţile de emitere în beneficiul celor 4 persoane - D., C.C., F. şi G. a titlurilor de conversie în acţiuni la Fondul Proprietatea a titlurilor de despăgubire.

S-a susţinut că această activitate infracţională a inculpatei F. întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzută de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpata a fost audiată la data de 30 noiembrie 2011, declaraţia sa consemnându-se la dosar.

Aceasta a arătat în esenţă următoarele:

- îşi menţine declaraţiile date la urmărirea penală;

- recunoaşte săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată şi nu solicită administrarea altor probatorii;

- solicită să-i fie aplicate prevederile art. 320¹ C. proc. pen. anterior.

Referitor la învinuirile ce i s-au adus, inculpata a arătat că într-o discuţie telefonică avută cu sora sa, G., a aflat că urma să dea persoanei care le ajuta să obţină despăgubirile un procent de 20% din suma respectivă, pe care I-a considerat mult prea mare. Ulterior inculpata, care locuieşte la Târgu Mureş, i-a spus acelaşi lucru, tot telefonic, inculpatei B., iar acesta i-a reproşat că „vorbeşte prea mult la telefon". Ulterior a fost de acord cu un procent de 15% din valoarea acţiunilor, ceea ce s-ar fi realizat prin procura dată numitei C.C., care la rândul său a înmânat banii retraşi din bancă inculpatei B., pentru a-i da celui ce le ajuta în rezolvarea problemei.

Inculpata a mai arătat că nu a cunoscut identitatea persoanei la care ajungeau în final banii, însă a considerat că aceştia sunt o răsplată pentru funcţionarul de la Fondul Proprietatea care le ajuta să obţină despăgubiri prin conversia titlurilor.

Inculpata a vorbit la telefon cu surorile sale, a aflat că şi ele i-au dat banii tot numitei B., pentru a-i fi remişi celui în cauză.

Curtea a reţinut că activitatea infracţională, astfel descrisă, a inculpatei F. rezultă, dincolo de orice dubiu, nu numai din declaraţiile sale constante de recunoaştere a faptelor, ci şi din celelalte probatorii (înscrisuri, depoziţiile martorilor) şi cele arătate de inculpatele B., E., G., de numita C.C. Ea întruneşte în drept elementele constitutive caracteristice, ale infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzută de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Constatând întrunite în mod cumulativ condiţiile instituite prin art. 345 alin. (2) C. proc. pen. anterior, Curtea a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii menţionate.

În contextul individualizării judiciare a răspunderii penale, urmează a se ţine seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, evaluate în funcţie de ansamblul elementelor concrete, de natură reală şi personală, existente în cauză în privinţa sa.

S-au avut în vedere natura şi gravitatea infracţiunii de corupţie săvârşite, împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, urmările produse pe planul relaţiilor sociale puse în pericol.

S-a ţinut de asemenea seama de efectele art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior.

În acelaşi timp, Curtea a considerat relevante datele ce caracterizează persoana inculpatei:

- vârsta de 67 de ani la momentul comiterii faptei, starea precară a sănătăţii, comportamentul anterior corespunzător pe plan social, profesional şi familial;

- atitudinea sinceră, de regret, contribuţia la aflarea adevărului în cauză;

- lipsa unor date sau indicii în sensul că inculpata ar fi predispusă să săvârşească alte fapte prevăzute de legea penală.

Aceste împrejurări justifică, în opinia Curţii, reţinerea în favoarea inculpatei a circumstanţei atenuante personale prevăzute de art. 74 lit. a), cu efectul prevăzut de art. 76 lit. a) C. pen. anterior.

În acelaşi timp, Curtea a considerat că pedeapsa cu închisoarea stabilită îşi poate atinge scopurile educative şi preventive instituite prin art. 52 C. pen. anterior şi fără executarea ei efectivă.

În consecinţă, Curtea a făcut aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. anterior şi a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condiţiile art. 82 alin. (1) C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior s-a suspendat, pe durata suspendării pedepsei principale, executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

Conform art. 359 C. proc. pen. anterior s-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. anterior privind posibilitatea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei.

4. Cu privire la inculpata G.

Referitor la aceasta, rechizitoriul a reţinut, cu formulări identice celor folosite în cazul celorlalte inculpate, că în perioada iunie - august 2011, în contextul soluţionării dosarului vizând acordarea de despăgubiri în baza Legilor nr. 10/2001 şi nr. 247/2005, aflat în lucru la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a beneficiat de ajutorul dat de E. şi B., şi a promis inculpatului A., vicepreşedintele menţionatei instituţii să-i dea un folos reprezentând 15% din valoarea despăgubirilor obţinute; ulterior, prin intermediul aceloraşi două complice, a remis inculpatului A. suma de 457.000 lei. Banii au fost daţi pentru ca acesta din urmă, folosindu-se de influenţa pe care i-o asigura funcţia deţinută, să îi determine pe funcţionarii instituţiei să finalizeze cu celeritate formalităţile de emitere în beneficiul celor patru surori a titlurilor de conversie a despăgubirilor în acţiuni la Fondul Proprietatea.

Inculpata G. a fost audiată pe parcursul cercetării judecătoreşti a cauzei, în şedinţa publică de la 30 noiembrie 2011, declaraţia sa consemnându-se la dosar. Ea a arătat în esenţă că:

- menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală;

- recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa;

- nu solicită administrarea altor probatorii şi doreşte să beneficieze de prevederile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Inculpata a precizat - şi acest lucru rezultă din cele arătate de toate beneficiarele despăgubirilor în prezenta cauză - că nimeni nu Ie-a spus că fără o intervenţie nu îşi vor obţine drepturile, dar trecuseră deja mulţi ani, erau cu toate în vârstă şi bolnave, şi chiar în media se vorbea despre practica - nelegală - de a gratifica o anumită persoană din cadrul instituţiei respective, care să urgenteze rezolvarea problemelor; nepoata sa - E. - i-a spus că trebuie să dea 15% din valoarea acţiunilor; nu ştie la cine au ajuns banii, care au fost remişi după obţinerea titlurilor de conversie.

Aceste declaraţii se coroborează cu cele ale celorlalţi inculpaţi, cu înscrisurile existente la dosarul cauzei şi formează convingerea Curţii, dincolo de orice dubiu, că activitatea infracţională a inculpatei întruneşte în drept, în mod cumulativ, din punct de vedere obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzută de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Aşa fiind, Curtea a constatat că sunt incidente prevederile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. anterior astfel încât va dispune condamnarea inculpatei G. conform încadrării legale menţionate.

Procedând la individualizarea judiciară a răspunderii penale, Curtea a ţinut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. anterior şi de elementele concrete ale cauzei, care îi conferă specificitate din punct de vedere obiectiv şi subiectiv.

Urmează a se avea în vedere natura şi gravitatea faptei de corupţie săvârşite, împrejurările în care a fost comisă şi urmările produse.

În stabilirea limitelor de pedeapsă, Curtea a dat eficienţă şi dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, incidente în cauză.

Curtea a considerat de asemenea ca relevante elementele de circumstanţiere personală, reţinând în principal:

- comportamentul anterior corespunzător al inculpatei, care este fără antecedente penale şi cunoscută ca având o comportare corectă în societate;

- atitudinea sinceră şi cooperantă pe tot parcursul procesului, regretul manifestat faţă de fapta săvârşită;

- vârsta de 65 de ani la momentul comiterii infracţiunii şi starea precară a sănătăţii;

- inexistenţa unor date ori indicii în sensul că inculpata ar fi predispusă la săvârşirea altor fapte prevăzute de legea penală ori abateri de la normele de convieţuire socială.

Aşa fiind, Curtea a constatat incidenţa în cauză a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. anterior, ale cărei efecte se regăsesc în dispoziţiile art. 76 lit. d) C. pen. anterior, astfel încât a stabilit o pedeapsă de 1 an închisoare, considerată adecvată atingerii scopurilor instituite prin art. 52 C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea prevederilor art. 71-64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. anterior ca pedeapsă accesorie.

Pe de altă parte, ţinând seama de elementele favorabile menţionate referitoare la circumstanţele personale, Curtea a dispus în baza art. 81 C. pen. anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei, apreciind că scopurile sancţiunii pot fi atinse şi printr-o astfel de măsură.

În baza art. 82 alin. (1) C. pen. anterior s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani.

Conform dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. anterior s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitoare la posibilitatea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate.

5. Referitor la situaţia numitei C.C.

Rechizitoriul a reţinut, în privinţa sa, o situaţie de fapt şi o încadrare juridică identice cu cele ale surorilor sale, inculpatele D., F. şi G.

Cu privire însă la C.C., prin ordonanţa din 19 septembrie 2011 s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la aceasta şi constituirea unui dosar separat, în vederea completării cercetărilor prin administrarea probei cu expertiză psihiatrică; în acest mod s-a constituit la Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei Dosarul nr. x/P/2011.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti a cauzei, în două rânduri, prin adresele din 04 aprilie 2012 şi respectiv 30 octombrie 2012, Curtea a solicitat Parchetului să precizeze care este stadiul cercetărilor în ceea ce o priveşte pe învinuita C.C. De fiecare dată, Direcţia Naţională Anticorupţie a răspuns (adresele din 6 aprilie 2012 şi 31 octombrie 2012) că expertiza medico-legală psihiatrică nu s-a efectuat în perioada de aproape 1 an şi jumătate care a trecut de la disjungerea cauzei.

Aşa cum s-a arătat, aceasta a fost audiată de către Curte în calitate de martor.

6. Cu privire la inculpatul C.

În rechizitoriu, folosindu-se aceeaşi formulare generală, reluată pentru toţi inculpaţii, s-a arătat că fapta sa, „constând în aceea că, în perioada iunie - august 2011, pe fondul soluţionării Dosarului înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor sub nr. x/CC/2006, având ca obiect despăgubirile cuvenite, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005, învinuitelor F., D., G., C.C. şi alţi titulari, acţionând împreună cu inculpata B., l-a ajutat pe coinculpatul A., care deţinea la acea dată funcţia de vicepreşedinte al acestei autorităţi publice, să primească de la inculpate, în trei tranşe, suma totală de 1.817.500 lei (reprezentând echivalentul a aproximativ 432.738 euro), din care 682.600 lei au revenit inculpatei B., iar diferenţa de 1.134.900 lei a fost remisă inculpatului A., pentru ca acesta, folosindu-se în desfăşurarea activităţii infracţionale de influenţa derivată din funcţia anterior menţionată, să îi determine pe funcţionarii din cadrul aceleiaşi autorităţi să finalizeze cu celeritate formalităţile de emitere în beneficiul celor patru inculpate a titlurilor de conversie a cuantumului despăgubirilor acordate în acţiuni la Fondul Proprietatea, constituie complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000".

Dincolo de evidenta neconcordanţă din această unică frază, în care se afirmă că inculpatul A. a primit suma totală de 1.817.500 lei, pentru ca trei rânduri mai jos să se arate că i-au fost remişi 1.134.900 lei, Curtea face precizarea că punctul de vedere al Parchetului, ca şi interpretarea dată de acesta probatoriilor, au fost pe larg expuse în partea descriptivă a prezentelor considerente.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul C. s-a prevalat de dreptul la tăcere, acceptând însă să fie confruntat cu martorul H.

În declaraţia dat în faza cercetării judecătoreşti, la data de 14 decembrie 2011, inculpatul a declarat în esenţă următoarele:

La solicitarea soţiei sale, inculpata B., a însoţit-o pe aceasta la sucursala „Amzei" a Băncii Comerciale a României, în ziua de 08 august 2011, de unde urma să retragă o sumă importantă în numerar, fiind mandatată în acest sens de cea mai bună prietenă a ei, E., zisă „C.C.", care se afla în străinătate. Inculpatul a rămas în maşină, la o anumită distanţă, iar după un timp soţia sa a revenit împreună cu o altă femeie, despre care pe parcursul cercetărilor a aflat că se numeşte G., ea având asupra ei o pungă cu banii retraşi de la bancă. Soţia i-a explicat că nu face nimic ilegal, ci administrează nişte sume şi efectuează operaţiuni bancare la rugămintea prietenei ei, astfel încât, la coborârea din maşină a numitei G., punga cu bani a rămas în autoturism şi a fost dusă în apartamentul soţilor.

Inculpatul a precizat că rolul său a fost exclusiv acela de a asigura protecţia fizică a soţiei sale, care, cu câţiva ani în urmă, fiind singură a fost atacată, şi i-au fost sustrase acte şi valori importante, iar în media sunt frecvente relatările despre infractorii care urmăresc persoanele ce scot bani din bancă şi le tâlhăresc.

Trei zile mai târziu, la 11 august 2011, din aceleaşi motive, a acceptat să-şi însoţească soţia la o altă unitate bancară, în zona şoselei „(…)", unde urma să o întâlnească pe o altă mătuşă a „C.C."

Inculpatul a rămas de asemenea în autoturism, la o distanţă destul de mare de bancă. Soţia sa a revenit şi a urcat în maşină împreună cu două doamne, dintre care una era G., pe care o cunoscuse cu trei zile în urmă. Cealaltă doamnă a rugat să fie dusă acasă, în apropiere, de unde a revenit cu o sumă de bani pe care a numărat-o în maşină şi i-a remis-o soţiei, apoi cele două femei au coborât. Inculpatul crede că,suma de bani retrasă de la bancă se afla deja la soţia sa în momentul în care a revenit la autoturism. Aceasta i-a explicat că cealaltă femeie este o altă mătuşă a „C.C.", dar nu i-a dat detalii despre destinaţia banilor.

În ziua de 24 august 2011 a însoţit-o din nou pe soţia sa la sucursala „Amzei" a Băncii Comerciale a României şi a rămas să aştepte în maşină. Soţia a revenit însoţită de mama „C.C." (numita C.C.), având asupra sa o sacoşă neagră în care i-a spus că sunt bani retraşi de la bancă tot în cadrul operaţiunilor pentru prietena ei.

I-a cerut sa duca aceşti bani la locuinţa lor de la Snagov, ceea ce a şi făcut, după ce soţia sa a rămas în oraş iar pe C.C. a lăsat-o la locuinţa ei din Ciolpani.

Ulterior, B. a efectuat nişte plăţi şi transferuri bancare ale unor sume relativ modice către E., ceea ce i-a întărit inculpatului convingerea că operaţiunile financiare efectuate sunt la solicitarea acesteia din urmă şi în interesul ei.

Inculpatul a mai relatat că la solicitarea soţiei, în cursul zilei de 26 august, a adus de la Snagov în apartamentul din B-dul … geanta neagră în care se aflau banii, iar 400.000 lei din aceştia au fost puşi într-o altă pungă şi lăsată tot acolo.

Din restul de bani, fără ştirea soţiei şi având convingerea că aparţin „C.C." (E.), inculpatul a luat 128.000 lei şi i-a schimbat la o casă de schimb valutar din apropiere pe 30.000 euro, arătând că dorea să profite de aprecierea monedei europene şi să-i restituie lui E. suma în lei.

După reţinerea soţiei sale, în seara de 26 august 2011, inculpatul a luat restul de bani aparţinând „C.C." şi i-a lăsat în custodia unui prieten din Sinaia, martorul H., de la care nu i-a mai putut recupera atunci când a dorit să îi predea la Parchet.

Cercetările în legătură cu aceste din urmă aspecte au fost însă disjunse prin rechizitoriu, dispunându-se declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia, sub aspectul săvârşirii de mărturie mincinoasă de către numitul C., fiul inculpaţilor C. şi B.

Inculpatul C. a mai precizat în cuprinsul declaraţiei:

- în ziua de 8 august 2011, Ie-a dus cu maşina sa pe soţie şi pe numita G. în zona Floreasca, dar nu ştie cu exactitate unde anume, la cine şi în ce scop mergeau acestea;

- nu îl cunoaşte pe inculpatul A., nu a ştiut nimic despre eventualele discuţii dintre acesta şi soţia sa;

- nu a avut niciun moment reprezentarea că participă la săvârşirea unei fapte penale;

- discuţiile despre depunerile la bancă din cuprinsul interceptărilor ambientale nu au nicio legătură cu prezenta cauză, ci se referă la banii ce le aparţin, provenind din chirii, iar persoana la care se face referire nu este inculpatul A., ci o altă persoană, pe nume J.J., cu care aveau relaţii de afaceri.

Examinând susţinerile celorlalţi inculpaţi cu privire la inculpatul C., Curtea a reţinut următoarele:

În declaraţiile sale constante, inculpatul A. a arătat că pe C. nu I-a cunoscut niciodată, întâlnindu-l abia la locul de deţinere, în prezenta cauză.

Inculpata F. a arătat în mod constant că nu I-a cunoscut pe inculpatul C., precizând în faţa instanţei: „Nu l-am cunoscut pe soţul doamnei B. Nici în discuţiile cu surorile mele, nici cu B., nici cu E., nu s-a pomenit numele sau persoana ca soţ al doamnei B. care să aibă vreo legătură cu problema noastră".

La rândul său, inculpata D. s-a referit la inculpatul C. ca fiind „bărbatul care conducea o maşină 4x4. Nu mi-a prezentat şi nu am purtat nicio discuţie cu dânsul . Despre şofer am aflat la Direcția Națională Anticorupție că este soţul doamnei. Niciodată nici între noi, surorile şi nici de la nepoata mea şi nici de la B. nu am auzit vorbindu-se de implicarea în soluţionarea problemei noastre a soţului lui B."

Inculpata G. s-a referit de o manieră asemănătoare la inculpatul C.: „B. a fost însoţită de un domn despre care am aflat la Direcția Națională Anticorupție că este soţul dânsei. Acel bărbat a avut rolul de a şofa o maşină mare de teren . în maşină nu s-a purtat nici între mine şi B. şi nici între B. şi şofer vreo discuţie în legătură cu banii scoşi şi remişi lui B. Soţul lui B. nu a avut decât conduita unui şofer."

În aceeaşi termeni, ai neimplicării inculpatului C. în activitatea infracţională se exprimă de asemenea inculpata E. şi mama sa C.C.

În legătură cu eventuala participare a soţului său la activitatea infracţională, în declaraţia dată la cercetarea judecătorească, inculpata B. a arătat în esenţă următoarele:

- în cursul lunii iulie 2011 a avut loc la Snagov, în locuinţa inculpatei şi a soţului său, o întâlnire cu E. şi fratele acesteia, Y.; „discuţia dintre noi trei - afirmă inculpata - s-a purtat pe terasă şi cu intenţia mea de a ne izola de restul casei, întrucât în familia mea nu se ştia de demersurile pe care le făceam. Băieţii mei (soţ şi fiu)" nu prea agreau această prietenie cu C.C., pentru că aveau sentimentul că mă foloseşte în diferite chestiuni.".

„Când le-am însoţit pe doamne, a mai arătat inculpata, o dată am fost însoţită de şofer, mergând cu o mașină albastră, iar de trei ori m-a însoţit soţul meu, care a condus maşina noastră."

„În după-amiaza aceleiaşi zile (5 august 2011) am purtat prima discuţie cu soţul mei legat de acest subiect când m-a întrebat ce fac cu banii aceştia, respectiv 450.000 lei. l-am răspuns că banii primiţi de la mătuşa C.C. sunt pentru C.C., care mi-a cerut să-i dau persoanei care a ajutat-o în demersurile legate de despăgubirile pentru proprietate. M-a întrebat cum fac, i-am spus că mă duc la restaurant, să-i duc, iar el mi-a spus „exclus", că suma de bani este foarte mare şi nu este de acord cu ceea ce făceam eu".

Curtea a reţinut, sub un alt aspect, că singura depoziţie relevantă a vreunui martor cu privire la pretinsa activitate infracţională a inculpatului C. este cea a numitului J.J., care în declaraţia dată în faţa instanţei, la termenul de la 18 ianuarie 2012, a arătat: extrasul care mi se prezintă de procuror, ce vizează data de 26 august 2011, face referire la chiria şi penalităţile datorate sau plătite de firma mea către „P.P." (una din firmele inculpatului). Raportat la datele în care s-au făcut depuneri, rezultă clar plăţi pe două - trei zile, care toate cumulate duc la 8.000 lei" (fila 156 vol. 2 dosar instanţă).

În ceea ce priveşte interceptările unor convorbiri telefonice şi ambientale, Curtea şi-a expus punctul de vedere - referitor la legalitatea, pertinenţa şi relevanţa probei - într-o secţiune distinctă a consideraţiilor ce succed. Cu toate acestea, în cazul inculpatului C., Curtea a constatat că şi în ipoteza în care li s-ar da concludentă deplină, ele nu confirmă, prin coroborarea cu alte mijloace de probă necontestate, versiunea reţinută în rechizitoriu.

În acest context, câteva succinte precizări de ordin legislativ şi doctrinar sunt absolut necesare.

Dispoziţiile art. 26 C. pen. anterior sunt în sensul că este complice „persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită". Deşi între activităţile autorului şi ale complicelui există conexiunea prevăzută de lege, complicitatea constituie o infracţiune distinctă, astfel încât trebuie să se stabilească pe bază de dovezi, dincolo de orice dubiu rezonabil, înlesnirea sau ajutorul dat în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Or, în privinţa inculpatului C., aşa cum s-a arătat în cele ce succed, dovezile administrate relevă neîntrunirea cumulativă a elementelor constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă.

Astfel, sub un prim aspect, nu rezultă existenţa vreunei concordanţe, conivenţe ori coeziuni pe plan psihic, subiectiv, între inculpatul C., în calitate de complice, şi ceilalţi participanţi la infracţiunile ce fac obiectul prezentei cauze. Nu s-a făcut dovada existenţei vreunei înţelegeri prealabile, şi nici a vreunei legături subiective pe parcursul derulării faptelor, o astfel de relaţie psihică fiind de esenţa acestei forme de participaţie.

Sub acest aspect doctrina şi practica sunt unanime în a sublinia idei esenţiale:

- complicele trebuie să aibă cunoştinţă despre săvârşirea infracţiunii şi să ştie că prin activitatea sa ajută la comiterea ei;

- intenţia complicelui constă în voinţa acestuia de a săvârşi actele materiale constitutive ale complicităţii, având reprezentarea că astfel ajută sau înlesneşte comiterea de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală;

- complicele prevede rezultatul socialmente periculos al faptei respective şi îşi asumă conştient ajutorul sau înlesnirea date autorului.

În privinţa laturii obiective a infracţiunii, s-a stabilit de asemenea că pentru existenţa complicităţii este necesar:

- să se fi săvârşit de către autor o faptă prevăzută de legea penală (condiţie care, aşa cum, se va vedea în dezvoltările ce succed, este îndeplinită);

- să se fi comis de către complice acte de înlesnire sau ajutor la săvârşirea faptei;

- contribuţia complicelui să fie folosit efectiv la desfăşurarea activităţii infracţionale. Aceste condiţii sunt cumulative, în sensul că lipsa oricăreia dintre ele exclude participaţia penală sub forma complicităţii.

Totodată, doctrina a subliniat că trebuie să fie efectivă contribuţia complicelui, adică să fi folosit de o manieră semnificativă la săvârşirea de către autor a acţiunii respective, menţionându-se şi că simpla prezenţă la locul faptei nu constituie complicitate.

Revenind la datele concrete ale speţei referitoare la inculpatul C., rechizitoriul a reţinut în aceea ce-l priveşte trei împrejurări în care, la datele de 8, 11 şi respectiv 24 august 2011, a însoţit-o pe soţia sa, inculpata B., conducând autoturismul cu care s-au deplasat la diferite unităţi bancare, de unde B. şi unele dintre cumpărătoarele de influenţă au retras sume de bani.

În două dintre cazuri, banii au fost transportaţi cu acelaşi autoturism la locuinţele din Bucureşti, respectiv Snagov, ale inculpatului şi soţiei sale.

Aşa cum s-a arătat deja, niciuna dintre declaraţiile inculpaţilor nu descrie activitatea inculpatului C. altfel decât ca o însoţire fizică, o măsură de protecţie normală în cazul transportului unor sume importante de bani.

Nu există nicio dovadă concludentă în sensul că inculpatul ar fi avut vreo contribuţie la comiterea faptelor sau măcar cunoştinţă despre destinaţia banilor, motivul pentru care erau retraşi din bănci şi, eventual, persoana ce avea să-i primească şi în ce scop.

Practic, activitatea faptică a inculpatului nu diferă, în datele sale esenţiale, şi poate fi comparată cu cea a martorului A.A., care în ziua de 9 august 2011, a transportat-o cu autoturismul pe B. la sucursala Toporaşi a Băncii Comerciale a României, de unde inculpata G. a retras suma de 350.000 lei, remisă ulterior inculpatei B.

Curtea a apreciat, pe baza probatoriilor administrate, că activitatea concretă a inculpatului C. nu are conotaţiile unei participaţii penale, sub forma complicităţii, la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, dată prin rechizitoriu.

Versiunea Parchetului are în vedere supoziţii bazate de frânturi din convorbirea ambientală din data de 24 august 2011, rupte din context şi interpretate în dezacord cu ansamblul dovezilor cauzei.

Aceste probatorii atestă că referirile la penalizări, la depuneri de sume şi ţinerea unora dintre ele în casa de bani nu au legătură cu vreo activitate infracţională, ci se referă la banii provenind din chirii şi penalităţi, aparţinând inculpaţilor, provenind din dreptul lor de proprietate asupra unui restaurant. Apărările inculpaţilor sunt în mod ferm susţinute de înscrisuri bancare relevante şi, aşa cum s-a arătat, de depoziţia martorului J.J. De altfel, rechizitoriul nu explică despre ce „penalizări" putea fi vorba în contextul presupusei activităţi infracţionale de care inculpatul C. a fost acuzat.

În consecinţă, Curtea a reţinut că nu poate fi primită, deoarece nu se sprijină pe dovezi, afirmaţia din rechizitoriu în sensul că inculpatul era la curent cu activitatea desfăşurată de soţia sa şi, mai mult, „implicat în derularea actelor materiale programate pentru perioada imediat următoare".

Tot fără suport sunt şi interpretările referitoare la convorbirea telefonică dintre soţi din 25 august 2011, care în opinia Curţii nu conţine nimic incriminator pentru inculpat, ca şi „rolul de decident în privinţa modului de operare ce urma să fie utilizat pentru remiterea acelui folos coinculpatului A."

O astfel de aserţiune ar fi presupus ca din probatorii să rezulte facilitarea, cu intenţie, a primirii de către inculpatul A. a unor sume de bani având provenienţă infracţională. Or, dovezile administrate nu susţin acuzaţia formulată de Parchet.

Cu privire la neîntrunirea, în cazul inculpatului C., a elementelor constitutive cumulative ale infracţiunii pentru are a fost trimis în judecată, Curtea a mai reţinut două aspecte relevante.

În declaraţia dată în faţa instanţei, inculpata B. a arătat pentru prima oară - şi această susţinere este singulară în contextul dovezilor administrate - că a avut o unică discuţie cu soţul său despre destinaţia unor sume de bani, spunându-i că sunt pentru „persoana care a ajutat-o pe mătuşa C.C. să rezolve problema despăgubirilor". Inculpatul i-a spus că „nu este de acord cu ceea ce face" şi a însoţit-o până la un moment dat în oraş pentru a cumpăra o sticlă de whisky sau un alt cadou potrivit pentru o aniversare, în condiţiile în care s-a stabilit că inculpata nu avea asupra sa vreo sumă de bani destinată lui A.

Chiar reală fiind, această împrejurare nu are conotaţiile penale ale unui ajutor/înlesnire a faptei, specifice complicităţii, şi nici ale intenţiei infracţionale ce caracterizează latura subiectivă.

În al doilea rând, aspectele referitoare la suma de 500.000 lei, care nu se mai găseşte (şi în legătură cu care cauza s-a disjuns), nu sunt relevante în raport de fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Inculpatul a recunoscut că banii s-au aflat în posesia sa şi a prezentat versiunea - care nu a fost nici confirmată, dar nici infirmată - privind dispariţia lor.

În consecinţă, în lumina tuturor considerentelor ce preced, Curtea a constatat neîntrunirea unor elemente constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă - ajutor concret, direct şi nemijlocit, asumat din punct de vedere psihic, dat la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, şi intenţia calificată în acest sens, care este elementul central al laturii subiective.

Aşa fiind, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. anterior şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 05 septembrie 2011-28 noiembrie 2011.

7. Cu privire la activitatea infracţională a inculpatei B., Curtea a reţinut următoarele:

Pe parcursul cercetării judecătoreşti a cauzei, aceasta a fost audiată, aşa cum s-a menţionat, în trei rânduri:

- în şedinţa publică de la 22 septembrie 2011 (fila 9 vol. l instanţă), când a arătat că recunoaşte situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu şi doreşte să i se aplice prevederile art. 320¹ C. proc. pen.;

- în şedinţa publică de la 7 decembrie 2011 (fila 233 vol. l dosar instanţă), relatând pe larg versiunea sa cu privire la faptele ce fac obiectul prezentei cauze;

- în fine, în şedinţa publică de la 14 decembrie 2011 (fila 259 vol. l dosar instanţă), când, la cererea sa, a făcut o precizare punctuală cu privire la consemnarea unei date din declaraţia anterioară.

În declaraţia din 7 decembrie 2011, pe care Curtea a considerat-o importantă în contextul materialului probator, inculpata B. a precizat în primul rând că menţine cele arătate pe parcursul urmăririi penale şi a reiterat solicitarea de a se face aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. anterior.

Referindu-se la faptele ce fac obiectul prezentei cauze, inculpata a precizat că prietena sa foarte bună E. a întrebat-o „dacă nu cunoaşte pe cineva" de la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor ori „o poate duce la cineva de acolo", care să o ajute să finalizeze procedurile demarate cu mai mulţi ani în urmă pentru mama sa, C.C., şi surorile acesteia din urmă.

Inculpata a arătat că l-a sunat la telefon de mai multe ori pe A., pe care îl cunoştea din urmă cu câţiva ani şi a aflat că este încă vicepreşedinte la Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. A stabilit în cele din urmă o întâlnire cu acesta, la sediul instituţiei, spunându-i la telefon că are o prietenă foarte bună „care a primit nişte acte şi nu ştie ce să facă." Inculpata B. a mers însoţită de E., care a prezentat documentele, iar A. a afirmat că nu va fi dificil să se rezolve problema.

Inculpata a mai arătat că A. a chemat-o în biroul său pe martora P., directoarea compartimentului de resort.

Din discuţii a înţeles că la dosarul respectiv se lucra deja, iar finalizarea lucrării va mai dura circa 3 săptămâni, fără posibilitatea unei grăbiri a procedurilor.

Inculpata B. a mai relatat despre vizitele pe care Ie-a făcut lui A. la datele de 12 iulie şi 28 iulie 2011, la ultima întâlnire, care a avut loc în holul de la parterul instituţiei, fiind prezentă şi inculpata E. Cu acea ocazie, A. i-a facilitat obţinerea, de la un alt funcţionar a numelui şi a datelor de contact ale unui broker, care să o ajute să valorifice titlurile de conversie.

Pe parcursul declaraţiei, inculpata B. a făcut din nou precizări în legătură cu relaţiile sale anterioare, strict profesionale, cu inculpatul A. şi a precizat că prietena sa, E. a afirmat că mama şi mătuşile ei vor fi „recunoscătoare celui ce le vor ajuta să rezolve problema". Deşi a arătat că iniţial nu a vrut să se implice în această chestiune, totuşi, la una dintre întâlnirile cu A. a abordat şi aspectul menţionat, acesta din urmă răspunzând „ceva de bun simţ".

A mai arătat că în discuţia anterior relatată, din holul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, la întrebarea inculpatei E. dacă doreşte acţiuni sau bani, A. a dat negativ din cap la cuvântul „acţiuni", astfel încât inculpata B. a tras concluzia că voia bani.

Ulterior, rămase singure, cele două inculpate au discutat din nou, iar B. i-a spus că, după cum „se vorbeşte în folclorul urbei", se dau între 20-50% din valoarea sumelor, iar cele în cauză ar trebui să se gândească la procentul minim.

E. s-ar fi arătat iritată şi nemulţumită de această soluţie, considerând că e vorba de mult prea mulţi bani.

Ulterior, în aceeaşi seară, la iniţiativa sa, inculpata B. s-a întâlnit din nou cu A. şi a purtat o discuţie în maşina ei, parcată în faţa restaurantului, cerându-i să-şi precizeze poziţia cu privire la folosul ce urma să fie obţinut. Cei doi au avut un schimb de replici scrise pe o coală de hârtie, concluzia inculpatului A. fiind „10%", „15%" dacă intri şi tu".

Inculpata B. a mai arătat că la data de 20 iulie (iar ulterior a precizat că de fapt a fost 31 iulie), i-a chemat la locuinţa ei de la Snagov pe E. şi pe fratele acesteia J., cu intenţia de a le spune că îşi încetează orice implicare în chestiunea respectivă, întrucât considera că E. o suspicionează de rea-credinţă. Cu prilejul discuţiilor (care au avut loc, aşa cum instanţa a reţinut şi anterior) fără participarea inculpatului C., E., aflată într-o dispoziţie mult mai bună, i-a spus că a avut loc un „consiliu de familie" şi toată lumea a fost de acord să se ofere câte 15% din valoarea titlurilor de conversie, din care câte 3% să-i revină inculpatei B. Aceasta din urmă a fost de acord.

În cuprinsul declaraţiei, inculpata s-a referit şi la faptul că la data de 08 august 2011 („într-o zi de luni") a fost din nou la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, unde a ridicat decizia de rectificare a unei erori materiale din titlul de conversie al inculpatei F. şi a discutat din nou cu A. El a invitat-o să treacă în aceeaşi seară pe la restaurant, unde îşi serbează ziua de naştere şi i-a cerut să aducă „o sticlă de whisky". în acest context, inculpata B. a înţeles că i se cerea să aducă „recompensa" şi a precizat că A. nu ştia de discuţia ei cu E. despre procentele de 12%, respectiv 3%.

Ulterior inculpata a avut cu soţul ei o discuţie la care Curtea s-a referit anterior, când a analizat situaţia inculpatului C., acesta exprimându-şi dezacordul în implicarea soţiei sale într-o chestiune pe care o considera „periculoasă".

Inculpata a declarat că a mers la restaurant fără a avea banii asupra sa (şi nici sticla de whisky, pentru că nu reuşise să o cumpere din zonă). L-a găsit pe inculpatul A. la o masă cu doi bărbaţi necunoscuţi, care nu i-au fost prezentaţi şi au discutat în şoaptă. A. ar fi întrebat: „Cât e? 360?", iar inculpata a confirmat, precizând că suma reprezintă 12/. Ea a mai spus că îi e teamă să remită banii în acel loc şi a plecat, iar în jurul orelor 19.30 - 20.00 A. a sunat-o şi i-a cerut să revină, că „nu este nicio problemă". Inculpata, care ajunsese acasă, a luat cei 360.000 lei, i-a pus „într-o pungă neagră" şi a revenit la restaurant, lăsându-i inculpatului, l-a mai spus că în acea săptămână urma să primească o a doua tranşă, de la o altă mătuşă a inculpatei E., ceea ce s-a şi întâmplat pe data de 14 august 2011. A. ar fi venit la apartamentul inculpatei, primind cea de-a doua sumă de bani, proveniţi de la inculpata D.. Cu acea ocazie, inculpatul A. ar fi spus că ultima tranşă urma să fie ceva mai mare (dar nu în mod semnificativ), pentru că „trebuia să mai dea cuiva".

Inculpata B. s-a mai referit la vizita pe care a făcut-o la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, împreună cu C.C., şi la discuţiile avute cu inculpatul A., care Ie-a spus că se bucură că s-a rezolvat problema, întrucât acela era „ultimul tren", multe alte dosare urmând să rămână nesoluţionate.

Apoi, la data de 26 august 2011, inculpata l-a sunat pe A., rugându-l să treacă pe la domiciliul ei din Bd. …, pentru că trebuia să plece în concediu şi dorea „să îi dau a treia tranşă, care trebuia să fie şi ultima". Dar, datorită „unor diferende în familia lui E., nu am făcut plata integrală, cum intenţionam."

În convorbirea telefonică, inculpata s-a referit la o problemă privind o afacere în turism, care dorea să se sfătuiască.

„l-am spus lui A. că este a treia tranşă, iar ultima tranşă aş vrea să i-o dea C.C. după 8 septembrie, când vine în ţară, şi dacă mai este o diferenţă să i-o ceară ei, iar el mi-a răspuns că nu este nicio problemă. Eu doream neapărat să fie şi ea prezentă, să aibă garanţia că într-adevăr am remis sumele domnului A., iar pe de altă parte, să ia cunoştinţă direct de aceea care ar fi trebuit adăugată, Eu îmi doream la întoarcerea C.C. să încheiem socotelile, să îi spun ce am făcut şi să terminăm acest subiect".

Inculpata B. a mai făcut apoi o precizare extrem de importantă. „Această sumă (cea din 26 august, când s-a realizat flagrantul) a primit-o A. în apartamentul meu ca şi prima oară". Asupra acestui aspect Curtea a revenit cu prilejul analizei probatoriilor.

În cursul declaraţiei la solicitarea Curţii, a reprezentantului Parchetului şi a avocaţilor, inculpata a mai făcut o serie de precizări punctuale:

- la întâlnirea din 08 august 2011, din biroul inculpatului A., i-a scris acestuia pe o coală de hârtie: „cum? când? cont", dar nu mai ştie dacă el a rupt-o sau a aruncat-o la coş, iar discuţiile s-au purtat pe un ton scăzut;

- la discuţia din maşina condusă de soţul ei, inculpatul C., la 24 august 2011, când a scos din bancă banii numitei C.C., referirile la depuneri privesc sumele pe care soţii le încasau zilnic cu titlu de chirie pentru restaurant de la J.J. şi nu au legătura cu faptele din prezenta cauză; când, tot cu acel prilej, se menţionează „casa de bani", este vorba despre sumele aparţinând „C.C.", care era plecată în străinătate, iar „întâlnirea" priveşte persoana care le gestiona soţilor contul în bancă;

- la 26 august 2011 ea l-a rugat pe soţul său să-i aducă de la Snagov 400.000 lei ai „C.C.", iar restul să-i lase în casa de bani;

- niciodată inculpatul A. nu a făcut afirmaţii în sensul că fără ajutorul său nu s-ar fi rezolvat problemele;

- împreună cu E. şi, eventual, cu fratele acesteia, dorea să iniţieze o afacere constând în construirea şi punerea în funcţiune a unui azil pentru bătrâni;

- convorbirea din maşină, cu inculpatul A., din 28 iulie 2011, a avut loc la iniţiativa ei, iar şerveţelul pe care s-au scris procentele a rămas la inculpatul A.;

- „în discuţia cu E. eu i-am spus că recompensa pentru serviciile făcute, pentru A. urmează să fie ceva de bun-simţ. E. mi-a replicat că ea a înţeles că e ceva simbolic, iar eu i-am spus că niciodată nu au afirmat că este vorba de ceva simbolic, ci de bun-simţ, care, în opinia mea, însemna, aşa cum se vorba în târg, între 20% şi 50% din valoare".

Interpretarea declaraţiilor inculpatei, în contextul coroborării lor cu ansamblul materialului probator administrat în cauză, a condus Curtea la o serie de concluzii.

Săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, în condiţiile art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, este amplu şi temeinic dovedită, dincolo de orice dubiu rezonabil. Ea rezultă nu numai din recunoaşterile inculpatei, care a solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., ci şi din declaraţiile inculpatelor E., F., D. şi G., din depoziţia martorei C.C., procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, mijloacele materiale de probă, documentele financiar-bancare şi celelalte înscrisuri, inclusiv procesele-verbale de efectuare a percheziţiilor.

Analiza detaliată a acestora relevă că în perioada iunie-august 2011 l-a contactat în mai multe rânduri pe inculpatul A., căruia i-a promis, că în schimbul ajutorului dat la finalizarea procedurilor privind despăgubirile cuvenite inculpatelor F., G., D. şi martorei C.C. îi va remite foloase materiale şi chiar i-a înmânat, în cursul lunii august 2011, o sumă de bani - 400.900 lei, cea care face obiectul constatării infracţiunii flagrante. Sub acest aspect, Curtea va face o serie de precizări, deoarece în privinţa situaţiei de fapt, există o serie de diferenţe importante faţă de cea stabilită prin rechizitoriu. Nu mai puţin însă, toate elementele caracteristice ale complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă sunt, în cazul inculpatei B., cumulativ întrunite, sub aspectul laturii obiective, a celei subiective, a situaţiei premisă şi a urmărilor faptei. Aşa fiind, consideraţiile teoretice şi jurisprudenţiale la care se fac referiri în prezenta decizie au aplicabilitate deplină în a concluziona că fapta există, prezintă trăsăturile infracţiunii pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, inclusiv sub aspectul vinovăţiei.

În ceea ce priveşte participaţia penală a inculpatei B. şi actele materiale reţinute în sarcina sa de către Curte, sunt necesare precizările ce succed.

În opinia Curţii, bazată pe probatorii, inculpata B. a fost liantul activităţii infracţionale a inculpaţilor, persoana care a avut în permanenţă iniţiativa întâlnirilor, a convorbirilor şi negocierilor, stabilind, în cea mai mare măsură, desfăşurarea evenimentelor. Este semnificativ faptul că, fiindu-i prezentată de către inculpata E. problema despăgubirilor ce urmau a fi obţinute, are ideea de a-l contacta pe A., pe care îl cunoştea vag, din activitatea profesională anterioară. îl caută cu insistenţă, obţine o primă întrevedere şi ulterior, pe tot timpul activităţii infracţionale, ea este cea care solicită, propune, prezintă variante, ţine legătura cu cumpărătoarele de influenţă şi se implică decisiv în toate demersurile faptice, etapă de etapă, care să conducă la rezultatul final dorit. Iar interesul urmărit, departe de a fi unul afectiv şi dezinteresat, are o certă şi importantă componentă patrimonială. Chiar şi procentul de 3%, recunoscut de inculpată, reprezintă o valoare considerabilă, în raport de mărimea sumelor la care se aplică, însă Curtea a apreciat, aşa cum va rezulta din considerentele ce urmează, că folosul infracţional realizat de inculpată este cu mult mai mare.

Este relevant de precizat că versiunea reţinută de Curte pe acest aspect, aşa cum rezultă din probatorii, nu are influenţă asupra încadrării juridice, deoarece fapta, care constituie în speţă o unitate naturală de infracţiune, s-a consumat în momentul, descris pe larg în rechizitoriu şi în prezenta decizie, când inculpaţii B. şi A. au convenit ca acesta din urmă să primească foloase materiale necuvenite în schimbul influenţei exercitate asupra unor funcţionari din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților pentru finalizarea procedurii de acordare a despăgubirilor în favoarea cumpărătoarelor de influenţă. Modul în care inculpaţii au beneficiat de rezultatele activităţii infracţionale este însă important nu numai pentru rezolvarea problemelor conexe laturii penale a cauzei (eventuale despăgubiri, confiscări, măsuri asigurătorii), ci şi în contextul individualizării judiciare a răspunderii penale.

Curtea a reţinut că anterior datei de 26 august 2013, când, cu ocazia constatării flagrantului, asupra inculpatului A. s-a găsit suma de 400.900 lei, primită în seara respectivă de la inculpata B., aceasta din urmă nu i-a remis cele două tranşe de bani, din 08 august şi respectiv 14 august 2011 aşa cum ea pretinde şi se reţine în rechizitoriu, ci i-a oprit pentru sine.

Această concluzie se desprinde din analiza coroborată a probatoriilor, versiunea prezentată de inculpată neavând niciun suport doveditor şi conţinând inadvertenţe şi contradicţii logice, după cum se va vedea în continuare.

1. În privinţa pretinsei remiteri către inculpatul A. a sumei de 367.000 lei, parte din cei 457.000 lei retraşi de la bancă de inculpata G.

Versiunea inculpatului A. cu privire la această întâlnire este prezentată pe larg în declaraţia sa dată pe parcursul cercetării judecătoreşti, la 14 decembrie 2011:

„l-am spus lui B. să ne vedem după-masă la restaurant, unde am nişte invitaţi, eu formulând invitaţia în sensul ca să vină şi cu soţul, pe care nu îl cunoşteam şi pe care voiam să îl cunosc, întrucât în discuţiile purtate mereu îl pomenea. l-am spus să nu îşi fără nicio problemă, că nu e vorba de bani sau de altceva. La masa la care am invitat-o pe B. cu soţul ei aveau invitaţi vreo trei prieteni care fuseseră în străinătate când mi-am serbat ziua, motiv pentru care le făcusem acea invitaţie. După ce am plecat de la birou, am sunat-o pe B. şi i-am spus: poţi veni, că a fost ziua mea şi veniţi şi voi cu o sticlă de whisky. Am simţit nevoia să fac această precizare telefonică, întrucât m-am gândit că în contextul abordării mele de către B. pentru problema prietenei ei, să nu înţeleagă să îmi aducă vreun cadou mai consistent, eu considerând că o sticlă de băutură este de bun-simţ ca valoare şi cadou de zi de naştere . în jurul orelor 17 a venit B. la restaurant. M-am ridicat de la masă, m-am dus înspre ea, moment în care mi-am adus aminte că nu îl agrea pe avocatul R.R., care era invitat la masa mea. l-am spus că am uitat că nu se agreează, ea mi-a spus că va reveni, iar eu am precizat că oricum nu stăm mult. După ce a plecat şi domnul avocat, eu am sunat-o să o întreb dacă mai vine. Mi-a zis că e în zonă şi că vine. La masă când a revenit B. erau S.S. şi T.T. era cel care îi dăduse numărul de telefon al brokerului. S-a aşezat lângă mine, cu faţa la T.T. Am întrebat-o de ce nu a venit şi soţul. Discuţiile s-au purtat cu voce tare, mai puţin momentul când mi-a şoptit la ureche: totuşi, cum facem, ce obligaţii avem vis-a-vis de lucrarea C.C. şi i-am răspuns cu voce tare: hai, mă B., nu pentru asta am venit aici, am lămurit odată, nu înţeleg de ce mai aduci vorba. A mai făcut conversaţie cu toată lumea vreo 10 minute, s-a scuzat şi a plecat. întâlnirea de la restaurant, era stabilită pentru prietenii mei anterior venirii lui B. la biroul meu, astfel că nu avea cum să înţeleagă că aş fi stabilit acea întâlnire pentru alte considerente".

În declaraţia citată a inculpatului A. există o neconcordanţă, în sensul că nu martorul I.I. s-ar fi aflat la masă în restaurant, ci un văr al său. Cu toate acestea, versiunea prezentată de inculpat nu este mai puţin verosimilă decât cea a inculpatei B., care conţine, la rândul său, numeroase contradicţii.

Astfel, conform propriilor sale declaraţii, deşi a fost însoţită de soţ o mare parte a drumului, i-a fost teamă, la prima venire la restaurant, să aducă şi să lase într-un loc public, aglomerat, o sumă mare de bani, mai ales că avusese în trecut experienţe nefericite de acest gen. Totuşi, după orele 20:00, la lăsarea întunericului, a dus punga de bani la restaurant, singură, doar pentru că A. i-a spus că „nu e nicio problemă".

De asemenea, este greu de acceptat susţinerea inculpatei în sensul că într-o zi de lucru, la orele 17.00, în plin centrul Capitalei, a căutat dar nu a găsit să cumpere o sticlă de whisky pe care să o ofere cadou.

Pe de altă parte, deşi inculpata ţinea permanent, fie direct, fie prin E., legătura cu mama şi mătuşile acesteia, nu Ie-a anunţat în niciun mod, fie el oricât de voalat, că s-a realizat ceva foarte important, şi anume că „persoana care Ie-a ajutat a început să fie recompensată". Nici măcar inculpata G., cea de la care provenea „prima tranşă", nu a fost anunţată că suma considerabilă retrasă din bancă a ajuns la destinatar.

De altfel, aşa cum a rezultat din declaraţiile cumpărătoarelor de influenţă, şi chiar ale prietenei sale, E., inculpata B. era bănuită că e o „şmecheră", că lucrează în interes personal şi e „incorectă".

însăşi inculpata B. a declarat în cursul cercetării judecătoreşti, cu privire la acest aspect: „Eu m-am simţit jignită şi suspicionată şi i-am spus (numitei E.), că activitatea mea încetează. Am considerat că este bine să mă retrag, având sentimentul că sunt suspicionată, că am un interes în această cauză .".

Curtea a mai avut în vedere şi grava neconcordanţă dintre declaraţiile inculpatei, ea afirmând la un moment dat că banii ce au făcut obiectul flagrantului la 26 august 2011 au fost daţi în apartamentul din Bd. … „ca şi prima oară". Or, ea a susţinut constant că a doua tranşă a fost remisă în locuinţă, prima fiind cea de la restaurant.

Toate aceste elemente au condus Curtea la concluzia că în ziua de 8 august 2011 nu a avut loc o remitere a sumei de 367.000 de către inculpata B. lui A., banii rămânând în posesia ei.

2. Referitor la suma de 367.000 lei, provenind de la inculpata D., pretins dată de inculpata B. lui A. (14 august 2011), în apartamentul din B-dul ….

Sub acest aspect, în declaraţia dată pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpata B. a afirmat:

„Pe 14 august, cum stabilisem întâlnirea, A. a venit la apartamentul meu să îi remit a doua tranşă, bani proveniţi de la numita D., ocazie cu care A. mi-a spus că ultima tranşă trebuia să fie mai mare, că trebuia să mai dea cuiva, lucru care m-a surprins că nu a spus de la început. El a spus că nu este ceva semnificativ şi că îmi va spune la momentul potrivit".

Referitor la discuţia din 14 august 2011, inculpatul A. a declarat:

„Pe 14 august m-a sunat, era în week-end, să mă invite la o cafea, la biroul din Bd. Bălcescu. Având drum în oraş m-am oprit un sfert de oră, am discutat despre proiectele ei cu azilul de bătrâni, i-am spus că nu sunt interesat să particip la afacere, nu este domeniul meu; mi-a mai vorbit de problemele cu chiriaşii şi legat de speţa în discuţie, m-a întrebat dacă pot să o anunţ când poate să vină să ridice ultimul titlu de conversie privind-o pe C.C., ca să nu mai treacă ea pe la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Eu am spus că pot să fac asta, dar am uitat."

Curtea a constatat că în afara declaraţiei inculpatei, care are aceeaşi valoare probatorie cu cea de negare a primirii banilor, dată de inculpatul A., nu există niciun alt element care să justifice concluzia că suma provenind de la D. s-ar fi remis efectiv. Dimpotrivă, suspiciunile menţionate în cazul primei tranşe pretins înmânate la restaurant, sunt deopotrivă valabile şi în acest caz.

Există deci un dubiu major, de neînlăturat şi cu privire la primirea de către inculpatul A. a sumei de bani menţionate.

Curtea nu a operat, nici sub acest aspect, aşa cum se procedează în rechizitoriu pentru anumite situaţii de fapt, cu supoziţii, presupuneri şi raţionamente nedublate de probatorii certe.

În concluzie, pentru motivele arătate, deşi această versiune nu are influenţă asupra încadrării juridice a faptelor celor doi inculpaţi, Curtea a reţinut că primele două tranşe ale folosului ce urma să fie remis inculpatului A. au rămas de fapt în posesia inculpatei B.

S-a constatat, în ceea ce o priveşte pe aceasta din urmă, că fapta există, constituie infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în condiţiile descrise anterior pe larg, şi a fost săvârşită de către inculpată, astfel încât s-a dispus, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. anterior, condamnarea acesteia.

La individualizarea judiciară a răspunderii penale, Curtea a avut în vedere criteriile generale instituite prin art. 72 C. pen., în sensul că pedeapsa va reflecta limitele prevăzute de lege (inclusiv ca efect al aplicării prevederilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior), gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana celei în cauză şi împrejurările concrete, care pot agrava sau atenua sancţiunea.

S-a ţinut seama de pericolul social ridicat al infracţiunii săvârşite, de impactul ei şi urmările produse pe planul relaţiilor sociale privind funcţionarea legală şi corectă a instituţiilor statului.

Pe de altă parte, inculpata, care este fără antecedente penale şi cunoscută cu o comportare anterioară bună, a avut, aşa cum s-a arătat şi anterior, un rol determinant în derularea activităţilor infracţionale, de pe urma căreia a realizat foloase materiale importante.

În fine, Curtea a reţinut că deşi dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. anterior sunt aplicabile, în sensul că inculpata a adoptat versiunea prezentată în rechizitoriu, sinceritatea sa a fost infirmată, în două situaţii importante, aşa cum acestea au fost anterior descrise pe larg.

Coroborarea tuturor acestor criterii a condus Curtea la concluzia că o pedeapsă cu închisoarea, executată în regim de deţinere, potrivit dispoziţiilor art. 53 C. pen. anterior, într-un cuantum situat spre mediul limitelor de pedeapsă, dar totuşi mai apropiat de minim - 3 ani şi 6 luni închisoare, este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. anterior raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. anterior s-a aplicat inculpatei, ca pedeapsă complementară, interzicerea pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. anterior.

S-a constatat că inculpata a fost reţinută şi arestată de la 27 august 2011 la 28 decembrie 2011 iar în baza art. 88 C. pen. anterior s-a dedus această perioadă din pedeapsa cu închisoarea aplicată.

8. Cu privire la inculpatul A.;

Acesta a fost trimis în judecată în calitate de autor al infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Pe tot parcursul procesului, inculpatul a negat săvârşirea infracţiunii.

În declaraţia amplă dată la cercetarea judecătorească (14 decembrie 2011), el a făcut o serie de relatări şi precizări, analizate de către Curte în ansamblul materialului probator.

Inculpatul s-a referit pentru început la modul de organizare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților şi competenţele sale, la atribuţiile ce îi reveneau în calitate de vicepreşedinte, la derularea procedurilor de acordare a despăgubirilor ori a acţiunilor la Fondul Proprietatea.

A relatat apoi despre faptul că o cunoscuse, cu câţiva ani în urmă, în activitatea profesională, pe inculpata B., nefiind în relaţii apropiate.

În cursul lunii iunie 2011, aceasta l-a căutat la telefon în mod repetat, iar în final au stabilit să vină la sediul instituţiei în ziua de marţi 28 iunie. La acea dată, inculpata a afirmat că are o prietenă care a primit titlul de despăgubire, dar nu ştie ce formalităţi trebuie să facă mai departe. Ea a vrut să-i lase nişte acte, dar inculpatul a sfătuit-o să vină cu persoana în cauză, stabilind să se revadă în prima zi de luni după acea discuţie.

Acesta a mai relatat că răspundea, uneori din proprie iniţiativă, solicitărilor tuturor celor care aveau probleme de rezolvat, primea foarte multe persoane în audienţă, de la persoane publice la cetăţeni obişnuiţi, astfel că nu i s-a părut ceva ieşit din comun să o ajute şi pe prietena inculpatei B.

Aceasta deşi ştia că, deoarece cu câteva luni în urmă refuzase să facă un denunţ într-o altă cauză penală, privind tot activitatea la Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, este monitorizat iar convorbirile telefonice şi ambientale îi sunt interceptate de către Parchet.

În legătură cu întâlnirile din 28 iunie 2011, inculpatul a arătat: „nici B. nu mi-a cerut nimic, nu mi-a promis nimic, nici eu nu i-am cerut şi nu i-am făcut nicio promisiune".

Întâlnirea ulterioară nu a avut loc în prima zi de luni după 28 iunie 2011, ci abia la 13 iulie, inculpata B. venind la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților însoţită de E.

Ambele i-au explicat care este problema de rezolvat, iar inculpatul a chemat-o la el în birou pe martora P., directoarea Direcţiei Plăţi, precizând că mai făcuse acest lucru „de zeci de ori", la solicitarea a numeroase persoane.

„Am considerat că nu mai era nevoie de nicio implicare din partea mea, câtă vreme le-am pus în legătură cu doamna P.. în discuţia din 13 iulie nu am fost rugat nimic altceva, nu mi s-a promis nimic şi eu nu am cerut nimic. Eu cred că doamnele ştiau că termenul de soluţionare a cererii este de vreo 10 zile, prevăzut de lege. Niciodată, din momentul în care le-am pus în contact cu P., nu am întrebat-o vreodată pe P. vreo informaţie legată de cum se derulează soluţionarea acelei cereri şi nici nu ştiu dacă cele două i-au cerut acesteia să urgenteze soluţionarea chiar mai devreme de 10 zile".

A mai arătat inculpatul că numitele B. şi E. au venit de mai multe ori la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în lipsa lui, ţinând legătura cu martora P. şi că E. nu l-a contactat niciodată personal, nu au făcut schimb de numere de telefon. Până pe 29 iulie, când s-au întâlnit din nou toţi trei în holul instituţiei „B. m-a sunat de vreo 40 de ori şi eu pe dânsa de vreo 4 ori".

În legătură cu discuţia din 29 iulie 2011, inculpatul a precizat că întâlnirea a fost oarecum întâmplătoare. El a coborât în hol, urmând să meargă la preşedintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, iar B. şi E., care ridicaseră titlurile de conversie, au ieşit din lift. Inculpatul Ie-a felicitat, E. a întrebat „ce facem, cu ele?", iar inculpatul a răspuns că au nevoie de un broker. B. a spus că nu cunoaşte nici un broker, şi domnul care venise să stea de vorbă cu mine s-a oferit să îi dea acesta un nume, un număr de telefon al unui broker, pe care este posibil să-l fi apelat chiar acesta, pe care îl cheamă S.S., pentru a-i spune că îl va căuta cineva în numele lui. Persoana care urma să vină la mine a plecat, eu trebuind să merg la preşedinte, au plecat şi doamnele cu care nu am purtat nicio discuţie în particular în holul instituţiei, în afara celei când fiind toţi în picioare, am discutat ceea ce au relatat deja, B., E., eu şi T.T. Nu a existat discuţia despre care s-a afirmat de către B., care ar fi mimat o întrebare către mine „acţiuni sau bani". Chiar dacă, prin absurd, s-ar fi pus problema să se dea acţiuni, acest lucru nu ar fi putut practic să se realizeze, întrucât procedura este cea despre care tocmai aflase prin intermediul lui T.T. Până la acel moment, nici B. şi nici cealaltă doamnă nu mi-au cerut să fac ceva. Eu cred că venirea lui B. la mine cu solicitarea lui E. nu s-a făcut decât ca să arate acesteia că e mai cu moţ decât alţii, că are intrare să rezolve probleme. Eu nu am făcut decât ceea ce am făcut pentru oricare alt solicitant, şi anume de a-l pune în legătură cu persoana îndrituită să se ocupe cu dosarele ce se dădeau în lucru".

Inculpatul a mai subliniat implicarea şi insistenţele inculpatei B. în finalizarea procedurilor, deşi cea care avea procură, dar nu se ocupa de problemă, era E.

În legătură cu întâlnirea din 5 august 2011, din biroul său, cu inculpata B., A. a arătat că aceasta din urmă era contrariată că se greşise CNP-ul uneia dintre titulare, astfel încât a fost chemată martora P. „Aceasta a venit în biroul meu şi a purtat o discuţie cu B. pe această temă. În birou nu se mai afla nimeni în afară de persoanele de care am vorbit. E posibil ca B. să-mi fi cerut o hârtie pe care a scris numele a două dintre titularele de despăgubiri şi m-a întrebat în scris dacă poate să încaseze ea. Până să vină P. în birou, cerându-mi o foaie de hârtie, B. a scris numele unora dintre titularele despăgubirilor şi întrebarea dacă poate ea să încaseze cu procura. Eu i-am răspuns verbal „da". De altfel şi verbal mi s-a adresat dacă poate să aibă procură pentru a încasa sumele.

După plecarea lui P., tot pe o hârtie mi-a scris trei cotaţii de la bursă, în fiecare zi fiind alta. Asta se referea că se vânduseră acţiuni la acele cotaţii şi mă întreba dacă era bine. Eu am întrebat dacă şi-au vândut acţiunile pentru că eu chiar la întâlnirea din holul instituţiei le sfătuisem ca pentru nişte persoane în vârstă este mai bine să păstreze acţiunile. Cred că atunci mi-a vorbit şi de schema lăsată de E. şi mi-a arătat nişte hârtii în care erau înscrise nume de bănci, informaţii despre brokeri. „în data de 8 august. B. a venit şi la biroul meu şi m-a întrebat ce datorii, ce obligaţii sunt. l-am spus că nimic, iar dânsa s-a mirat. După aceasta ea a luat o foaie de pe masă şi a întrebat în scris: P.? Cadou? Bani? l-am spus verbal că nu este vorba de nimic, nici în ceea ce priveşte pe P."

Inculpatul a relatat apoi versiunea sa cu privire la cele întâmplate în aceeaşi seară, la restaurant, prezentată de Curte pe larg în contextul analizării susţinerilor inculpatei B.

În legătură cu flagrantul realizat în seara de 26 august 2011, inculpatul A. a declarat:

„Când inculpata B. m-a sunat, „a rămas să ne vedem după ce ies de la birou, pentru că ea nu putea să vină la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților şi am spus că o voi suna eu. Adevărul e că nu eram prea interesat de proiectul cu privire la promovarea turismului. Eu am uitat să o sun, ca şi în alte daţi, m-a resunat. Era foarte insistentă, şi în drum spre întâlnirea pe care o aveam deja programată, am hotărât să mă opresc la adresa din Bălcescu. Am fost condus de B. într-o cameră, alta decât biroul în care fusesem data trecută;. mi-a spus că E. se întoarce în ţară şi ar vrea să se întâlnească cu mine, şi cum să facă, precizându-mi că dânsa urmează să plece în concediu. Eu i-am spus că nu prea ies în oraş şi să treacă pe la birou. Eu cred însă că de fapt B. a vrut să se asigure că nu o să mă văd cu E. S-a ridicat de pe canapeaua pe care stăteam şi s-a dus într-o altă cameră . a venit cu o pungă de cadou, mi-a dat-o la uşă, spunându-mi că: eu chiar nu am crezut că este ziua ta şi am venit cu mâna goală (la restaurantul „Terasa Doamnei"). Eu nu am înţeles sensul discuţiilor pe care le-am avut, iar când a revenit cu punga de cadou am avut sentimentul că este un pic preocupată de faptul că aş fi fost de acord să mă văd cu E. întrucât voiam să plec, cred că i-am mulţumit pentru cadou şi am plecat".

Inculpatul a mai susţinut că „ceea ce am primit în 26 august 2011 de la B. credeam că este un cadou şi nu mă aşteptam să fie în acea pungă vreo sumă de bani. Este posibil pentru aşa, o fracţiune de secundă, să-mi fi trecut prin cap că acela să fi fost un cadou din partea lui E. şi B. cu ocazia zilei mele de naştere.".

În finalul declaraţiei inculpatul şi-a afirmat din nou nevinovăţia. A mai precizat că nu a purtat nicio discuţie cu inculpata B. în faţa autoturismului ei, parcat lângă restaurant şi nici în interiorul maşinii.

Examinând valoarea probatorie a declaraţiilor date de inculpatul A., de nerecunoaştere a faptelor, în contextul celorlalte dovezi administrate, Curtea a reţinut următoarele:

Săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, în forma autoratului, de către inculpatul A., în condiţiile art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, poate fi stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, iar prezumţia de nevinovăţie a fost infirmată prin dovezi concludente.

A existat - şi este probată - înţelegerea infracţională a .inculpatului A. cu inculpata B., în mod direct, şi cu cumpărătoarele de influenţă şi complicea lor, în mod indirect, mediat, în sensul ca acesta, folosindu-se de importanţa poziţiei de vicepreşedinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, să-şi folosească influenţa şi autoritatea faţă de funcţionarii instituţiei, în vederea accelerării şi finalizării procedurilor de acordare a unor titluri de despăgubiri şi conversie a acţiunilor obţinute. Pentru acest sprijin, inculpatul A. a negociat cu inculpata B. să primească importante foloase materiale (circa 12% din despăgubirile încasate de beneficiare), din care i s-a remis efectiv o singură tranşă, de 400.900 lei, în seara de 26 august 2011, când s-a şi realizat prinderea sa în flagrant.

Sub acest aspect, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprundenţa constantă în materie, că nu prezintă nicio importanţă dacă solicitările cumpărătoarelor de influenţă sau nu, ori dacă demersurile inculpatului au condus în mod efectiv la realizarea scopului urmărit şi în ce interval de timp. Pentru existenţa infracţiunii este suficient ca autorul să-şi traficheze influenţa (reală sau presupusă), fiindu-i promise ori oferite daruri, bani sau alte valori.

În speţă, influenţa inculpatului asupra funcţionarilor Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților era reală şi nu doar afirmată, chiar dacă nu coordona departamentul respectiv al instituţiei. El avea statut de demnitar (subsecretar de stat), cu putere de decizie în instituţie, şi deşi se purta amabil şi binevoitor, era perceput ca un om puternic (cum afirmă, între alţii, martora P.), şi care îţi putea influenţa cariera şi statutul.

În acest context, apărări de genul: „procedura în speţă s-a desfăşurat normal", „au fost respectat termenele legale", „beneficiarele erau pe deplin îndreptăţite la despăgubiri", nu au nicio relevanţă. Aceasta cu atât mai mult era notorie împrejurarea că, în contextul modificărilor legislative, al iminenţei suspendări şi încetări a plăţilor, foarte multe persoane îndreptăţite (circa 100.000, afirmă la un moment dat chiar inculpatul), „nu vor mai primi nimic".

Pe de altă parte, rezultatul dorit de cumpărătoarele de influenţă a fost realizat într-un termen relativ scurt, iar interesul material de care a fost animat inculpatul, la propunerea inculpatei B., şi cu care a acţionat, este cert dovedit, conform considerentelor ce succed.

Curtea a reţinut că în înseşi declaraţiile inculpatului, de negare a faptelor, există o serie de inadvertenţe, contradicţii şi fisuri logice care le subminează în buna măsură credibilitatea, ele rămânând verosimile doar în anumite privinţe.

Astfel, inculpatul a explicat de o manieră total neconvingătoare raţiunile pentru care, în mai multe întâlniri avute în biroul său cu inculpata B., anumite părţi din discuţii se poartă în şoaptă, iar frânturi de dialog sunt scrise pe bucăţi de hârtie care sunt apoi distruse.

Inculpatul a arătat că era extrem de frustrat şi nervos pentru faptul că Parchetul, în opinia sa în mod cu totul nejustificat, îl înregistrează ambiental, îl monitorizează şi îi interceptează convorbirile. Lăsând la o parte împrejurarea, cu totul marginală în cauza de faţă, că inculpatul A. a fost condamnat în primă instanţă pentru fapte de corupţie, comise în aceeaşi calitate într-o perioadă nu cu mult anterioară, rămâne de neînţeles atitudinea sa, în condiţiile în care afirmă că activitatea sa a fost perfect legală şi nu avea nimic de ascuns.

De altfel, susţinerea sa că inculpata B. întreba, pe bileţele, dacă poate ridica nişte înscrisuri pe baza unei procuri, ori că nota cotaţii la bursă şi voia să ştie dacă s-au vândut bine acţiunile, frizează o logică elementară şi sunt vădit nefondate.

În acest context, Curtea a considerat că declaraţiile constante ale inculpatei B., în sensul că pe bucăţi de hârtie s-a negociat cuantumul folosului ce urma să fie primit de inculpat sunt credibile şi se coroborează cu celelalte mijloace de probă, inclusiv cu caracter tehnic, administrate în cauză.

În acest context, faptul că inculpata B. nu a spus adevărul cu privire la primele două tranşe de bani, nu înseamnă că alte părţi ale declaraţiilor sale nu sunt verosimile.

Pe de altă parte, în declaraţia dată în instanţă la termenul de judecată de la 30 noiembrie 2011, inculpata E. a declarat, şi că:

„La nivelul la care era dosarul, mi se părea că erau prea mulţi bani ceruţi pentru un drept pe care îl aveau, cu dosarele întocmite corect. Am înţeles din discuţia noastră că B. vorbise în prealabil cu persoana respectivă despre cuantumul procentului. Când ne-am despărţit, la plecare a rămas să ne întâlnim a doua zi şi întrucât aveam deja două titluri şi urma să le luăm şi pe celelalte trebuia să face plata. Am sunat-o probabil pe G. şi i-am spus de discuţia cu B. cu privire la procentul de 20% cerut. Nu cred că i-am spus textual lui G. că cei 20% merg la persoana care ne-a ajutat, dar acest lucru cred că se subînţelegea. La câteva zile după discuţia de la mine de acasă m-am întâlnit cu B., i-am spus că 20% e mult şi că eu mă gândisem la un 15%, din care 12% pentru persoana care ne ajuta şi 3% pentru ea. Mi-a răspuns că este de acord . Am sunat din nou la G. şi i-am comunicat procentul pe care urma să-l dea fiecare dintre titularele dosarelor şi a fost de acord."

Chiar dacă nu au luat parte în mod direct la negocieri, şi declaraţiile celorlalte inculpate conformă existenţa unei conivenţe infracţionale dintre inculpaţii B. şi A.

Astfel, F. a arătat, fiind audiată de către Curte:

„Eu am perceput la acel moment că suma pe care trebuia să o dăm fiecare în procentul despre care am vorbit -15%, reprezenta o răsplată pentru cel care urma să ne ajute, să finalizeze această procedură şi să ne obţinem despăgubirea prin conversia titlurilor" (30 noiembrie 2011).

D.:

„Mi s-a spus că rămâne la un procent de 15% şi am fost de acord cu acest procent. Nu îmi aduc aminte cine, ulterior celor relatate adineauri, mi-a spus că 3% din cele 15% îi reveneau lui B." (30 noiembrie 2011).

G.:

„Eu am aflat de la nepoata mea (n.n. - E.) că pentru soluţionarea dosarului aflat la Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, urgentarea acestuia, trebuie să dau un procent de 15% din valoarea acţiunilor. Şi eu şi surorile mele am dat aceşti bani după ce ne-am obţinut titlurile de conversie. "(30 noiembrie 2011).

Relatări asemănătoare a făcut şi martora C.C., cea de-a patra cumpărătoare de influenţă.

Aşadar, Curtea a reţinut că demersurile, chiar dacă legale, cert efectuate de către inculpatul A. în favoarea cumpărătoarelor de influenţă, au avut la bază înţelegerea cu inculpata B. privind foloasele pe care urma să le primească, în consecinţă, infracţiunea de trafic de influenţă este configurată în toate elementele sale obiective şi subiective, iar vinovăţia se prezintă sub forma intenţiei directe, calificată prin scop.

Un alt argument în favoarea acestei concluzii are în vedere versiunile diferite pe care, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii din 14 decembrie 2011, inculpatul A. le prezintă cu privire la întâlnirea şi scurta discuţie cu inculpatele B. şi E., cu martorul I.I., ce a avut loc în holul de acces în instituţie.

În varianta iniţială, inculpatul A. l-a rugat pe numitul I.I. să le găsească celor două doamne un broker, ceea ce s-a şi realizat. A mai precizat că acestea nu ştiau nimic despre procedura de urmat.

Ulterior, inculpatul a revenit asupra celor arătate, făcând referire la „cotaţiile bursiere" scrise de inculpata B. pe bucăţele de hârtie şi precizând: „eu chiar la întâlnirea din holul instituţiei le sfătuisem că pentru nişte persoane în vârstă este mai bine să păstreze acţiunile. Cred că atunci mi-a vorbit şi de schema lăsată de E. şi mi-a arătat nişte hârtii în care erau înscrise nume de bănci, informaţii despre brokeri."

În ceea ce priveşte întrebarea adresată de inculpata B. lui A., dacă „preferă bani sau acţiuni", cu acelaşi prilej al întâlnirii din holul instituţiei, Curtea nu a reţinut-o ca dovedită, întrucât nu există în acest sens alte probe în afara declaraţiei inculpatei, negată de cel în cauză.

Un alt pasaj al declaraţiei inculpatului A., pe care Curtea l-a considerat ca fiind vădit nesincer, se referă la problema prinderii sale în flagrant, în seara zilei de 26 august 2011.

Curtea a arătat pe larg, în cele ce preced, argumentele pentru care a considerat că inculpata B. nu i-a remis lui A. primele două tranşe ale folosului material, la datele de 8 şi respectiv 14 august 2011. în ceea ce priveşte însă data de 26 august 2011, s-a reţinut că, în baza înţelegerii anterioare şi ca recompensă pentru ajutorul dat, inculpatul A. a primit efectiv şi în cunoştinţă de cauză suma de 400.900 lei, ca folos infracţional.

Motivele pentru care inculpata B. a înmânat efectiv suma promisă şi nu a mai reţinut-o pentru sine nu au relevanţă pentru încadrarea juridică a activităţii lor infracţionale. Totuşi, chiar într-o manieră diferită, ambii inculpaţi au relatat, în linii mari, aceeaşi explicaţie, în sensul că inculpata B. era „stresată" de iminenţa revenire în ţară a prietenei sale E. şi voia să rezolve (fie şi parţial) restanţele în plata folosului infracţional către inculpatul A.

Cert este că în seara respectivă, în apartamentul său, inculpata i-a dat lui A. suma de 400.900 lei, în fişicuri, cu banderole, puşi într-o pungă albă şi apoi într-una de cadouri.

Explicaţiile date de inculpat pe parcursul procesului, în sensul că „nu-şi explică pentru ce i s-au dat aceşti bani", că „poate B. i-ar fi făcut o plângere la Parchet" ori că „şi-a închipuit că în pungă era un cadou pentru ziua sa de naştere" (care fusese cu o lună în urmă), eventual „o sticlă de băutură mai grea", sunt contrazise de ansamblul dovezilor deja menţionate.

Caracterul lor total neconvingător, sfidând pe alocuri logica elementară, a condus Curtea la concluzia că în seara de 26 august 2011, conform unei înţelegeri anterioare, inculpatul a primit de la B. suma de 400.900 lei, reprezentând folos infracţional dat pentru a răsplăti folosirea, în favoarea cumpărătoarelor de influenţă, a atribuţiilor şi prerogativelor sale în cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, pe lângă funcţionarii abilitaţi să rezolve efectiv problemele privind obţinerea despăgubirilor.

Probatoriile administrate în cauză sunt relevante şi concordante în a contura conivenţa infracţională a inculpaţilor B. şi A.

În acest context, Curtea a făcut o serie de consideraţii cu privire la modul de administrare, relevanţa şi valoarea probatorie a probei cu expertiză criminalistică efectuată în cauză asupra interceptărilor convorbirilor telefonice şi a celor ambientale.

Cadrul legislativ îl constituie, în principal, secţiunea a V-a din Titlul III al Codului de procedură penală - „Interceptările şi înregistrările audio sau video" (art. 91¹ și 91⁶).

Potrivit prevederilor art. 91² C. proc. pen. anterior, „interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate în cazul infracţiunilor contra siguranţei naţionale prevăzute de C. pen. şi de alte legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante . în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie."

În conformitate cu dispoziţiile art. 91³ C. proc. pen. anterior, „convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate care privesc fapte ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea participanţilor sunt redate integral într-un proces-verbal de procuror sau de lucrătorul din cadrul poliţiei judiciare delegat de procuror, în care se menţionează, dacă acesta a fost desemnat de organul de urmărire penală sau de instanţă.

La termenul fixat se aduc la cunoştinţă părţilor şi expertului obiectul expertizei şi întrebările la care expertul trebuie să răspundă şi li se pune în vedere că au dreptul să facă observaţii cu privire la aceste întrebări şi că pot cere modificarea sau completarea lor.

După examinarea obiecţiilor şi cererilor făcute de părţi şi expert, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmează a fi efectuată expertiza, încunoştiinţându-l totodată dacă la efectuarea acesteia urmează să participe părţile".

În privinţa prerogativelor expertului, art. 212 C. proc. pen. anterior stabileşte că acesta „are dreptul să ia cunoştinţă de materialul dosarului, necesar pentru efectuarea expertizei . Expertul poate cere lămuriri organului de urmărire penală sau instanţei de judecată cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei. Părţile, cu încuviinţarea şi în condiţiile stabilite de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată, pot da expertului explicaţiile necesare".

„După efectuarea expertizei, expertul întocmeşte un raport scris. Raportul de expertiză se depune la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată care a dispus efectuarea expertizei (art. 122 C. proc. pen. anterior).

Potrivit prevederilor art. 124 alin. (2) C. proc. pen. anterior, când se socoteşte necesar, se cer expertului lămuriri suplimentare în scris, ori se dispune chemarea lui spre a da explicaţii verbale asupra raportului de expertiză. în acest caz, ascultarea expertului se face potrivit dispoziţiilor privitoare la ascultarea martorilor".

Exercitându-şi rolul activ prevăzut de art. 4 C. proc. pen. anterior, raportat la necesitatea aflării adevărului, principiu înscris în art. 5 din acelaşi cod, Curtea a stăruit în mod constant, pe tot parcursul cercetării judecătoreşti, pentru ca proba cu expertiză tehnică, având ca obiect înregistrările unor convorbiri telefonice şi ambientale, să se desfăşoare în condiţii de legalitate, garantându-se drepturile tuturor participanţilor la proces şi având gradul de concludentă şi relevanţă necesar pentru stabilirea situaţiei de fapt reale, dincolo de supoziţii, presupuneri şi versiuni subiective.

În acest sens, cu prilejul prezentării modului în care s-a efectuat cercetarea judecătorească, s-a arătat pe larg consecvenţa cu care Curtea a cerut stabilirea de către toţi cei interesaţi în cauză, a unor obiective ale expertizei clare, precise şi relevante, în acord cu dispoziţiile legale; ele s-au consemnat în încheierea de şedinţă din 4 aprilie 2012.

Curtea a emis, în acelaşi spirit, un număr important de adrese, solicitări şi dispoziţii către Direcţia Naţională Anticorupţie şi Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice şi s-a adresat, aşa cum s-a arătat, mai multor instituţii ale statului, inclusiv cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, pentru lămurirea deplină a chestiunilor legate de emiterea mandatelor şi a autorizaţiilor, eventuala declasificare a unor informaţii şi punerea la dispoziţia instanţei a tuturor elementelor necesare evaluării probei.

Această corespondenţă a evidenţiat din partea Direcției Naționale Anticorupție, în anumite situaţii, o poziţie care nu are acoperire în textele legale incidente. Este vorba, între altele, de dificultăţile cu care au fost puşi la dispoziţia instanţei, după mai multe solicitări, suporţii originali care conţin înregistrarea convorbirilor (în condiţiile în care, aşa cum se menţionează în expertiza tehnică, nici cu privire la acest aspect nu există certitudine).

Pe de altă parte, a existat şi tendinţa organului de urmărire penală de a se limita drepturile şi prerogativele expertului tehnic, deşi dispoziţiile art. 121 C. proc. pen. anterior sunt fără echivoc în această privinţă.

În fine, obligativitatea redării integrale în procesele-verbale a convorbirilor şi comunicărilor interceptate nu a fost respectată în toate cazurile.

Este de menţionat de asemenea că în pofida stăruinţelor instanţei şi a măsurilor procedurale luate, inclusiv prin aplicarea de amenzi judiciare, expertiza tehnică s-a efectuat cu mare întârziere, raportul fiind depus la dosarul cauzei după 7 luni de la fixarea obiectivelor sale.

În ceea ce priveşte forţa probantă a expertizei şi modul în care ea poate fi evaluată în contextul materialului probator, sunt de reţinut, în primul rând, elementele esenţiale ale declaraţiei expertului K.K. din cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistică, audiat în condiţiile art. 120-124 C. proc. pen. în şedinţa publică de la 27 iunie 2012 (fila 245 vol. III instanţă).

Acesta a menţionat, între altele, următoarele:

„Pentru efectuarea expertizei cu obiectivele stabilite prin încheierea din 04 aprilie 2012 a instanţei este nevoie de suporţii originali şi evaluarea echipamentului pe care s-au înregistrat convorbirile telefonice sau ambientale, folosindu-se o metodă astfel încât să se vadă dacă acele echipamente sunt cele folosite la înregistrările respective şi dacă ele particularizează în timp şi spaţiu ceea ce s-a înregistrat pe suporţi. Fac precizarea că în ultimele expertize pe care le-am efectuat nu mi s-au pus la dispoziţie echipamentele folosite la înregistrările convorbirilor telefonice, întrucât s-au invocat dispoziţiile Legii nr. 182/2002".

Aşa cum s-a arătat anterior, şi în această cauză, stăruinţele Curţii în sensul ca expertului tehnic să i se permită accesul la echipamentele respective au rămas fără rezultat.

„În lipsa verificării acestor echipamente, care face imposibilă întrunirea cumulativă a 3 condiţii ca expertiza să aibă valabilitatea dorită, am procedat la situaţia infirmării falsului în condiţiile în care nu s-a putut confirma autenticitatea".

În situaţia arătată a procedat la o evaluare a înregistrărilor ca formă şi conţinut, căutând eventuale anomalii şi folosind spre verificare şi alte metode, cum ar fi de exemplu analiza spectrală a sunetului.

A treia chestiune se referă la identificarea pe parcursul înregistrărilor a unor urme de intervenţie, şi acestea pot fi de genul care au fost enumerate când mi s-au arătat punctele obiectului expertizei solicitate . în momentul expertizării, când constatăm vreo anomalie de orice fel, care se leagă de ce se aude din înregistrările la momentul expertizării şi transcrierea respectivă, se consemnează în raportul de expertiză . Este important şi binevenit ca la momentul expertizării să cunoaştem datele tehnice ale echipamentelor cu care s-au efectuat înregistrările, astfel încât prin metoda pe care o folosim să putem să procedăm la expertizarea acestor echipamente.

Obiectivele expertizei încuviinţate de instanţă intră sub incidenţa expertizei criminalistice.

În condiţiile în care nu sunt întrunite cumulativ cele trei condiţii despre care am făcut vorbire, asta nu înseamnă că înregistrarea nu poate fi declarată autentică, însă putem vorbi de o autenticitate dedusă prin înlăturarea posibilităţilor ca ea să fie falsă. Posibilităţile sunt multiple, dar şi numai găsirea uneia singure poate să conducă la ideea că această înregistrare cuprinde falsuri".

În raportul de expertiză criminalistică din 29 octombrie 2012, depus la dosarul cauzei în ziua următoare (fila 76 şi urm. vol. IV instanţă) a fost reluată ideea neîntrunirii cumulative, în speţa de faţă, a celor trei condiţii pentru ca o înregistrare autentică să fie originală, continuă şi nealterată, şi să fie realizată cu echipamentele tehnice prezentate de parte, „aşa cum se statuează şi în standardul internaţional AES 27 - 1886 (2007). Potrivit acestui standard, o înregistrare audio pe suport magnetic (analogică sau digitală), poate fi declarată autentică dacă îndeplineşte cumulativ următoarele cerinţe:

- a fost realizată simultan cu evenimentele acustice conţinute de aceasta (adică este originală);

- nu conţine intervenţii sub formă de decupări, înserări sau alte elemente de contrafacere (adică este continuă şi nealterată);

- a fost realizată cu echipamentul tehnic prezentat de parte".

În expertiză s-a mai făcut o precizare preliminară importantă, în sensul că „actualmente singura autoritate competentă care poate documenta modul în care s-a realizat transferul înregistrărilor originale de pe suportul lor original pe un alt suport în vederea duplicării (prin donare, reînregistrare etc.) sau faptul că fişierele care le conţin reprezintă copii fidele (clone) ale fişierelor originale, realizate cu echipamentul din dotare, este cea care a pus în aplicare mandatele de autorizare".

În cadrul constatărilor expertului, s-a menţionat şi că în cazul unui număr de 16 înregistrări, contestate de inculpaţii C. şi A., denumită „categoria 1 (filele 14 şi 15 din raport)", „deşi menţiunile de pe suportul optic A12 îl indică drept suportul original prevăzut la art. 91³ C. proc. pen. anterior, nu se poate stabili cu certitudine autenticitatea înregistrărilor examinate de pe acesta. Nu au fost găsite nici elemente care să confirme continuitatea înregistrărilor, şi nici distorsiunile şi căderile nivelului de semnal nu indică în mod cert existenţa unor intervenţii tehnice. în consecinţă, elementele în discuţie pot să aibă cauze obiective şi opinăm că nu se poate stabili cu certitudine dacă asupra înregistrărilor în discuţie s-a intervenit prin ştergerea, înserarea sau alte elemente de contrafacere".

În privinţa altor două înregistrări contestate de inculpatul A. (o discuţie telefonică avută cu inculpata B. la data de 29 iulie 2011 la orele 12:07:11 şi o discuţie ambientală tot cu B. în interiorul unui autoturism - 24 august 2011, orele 13:31.50), expertul, studiind forma de undă, variaţia nivelului şi spectrograma, a concluzionat că „este probabil ca ele său fie clone ale unor înregistrări nealterate".

În concluziile raportului de expertiză au fost reluate, într-o formă sintetică, principalele constatări, în sensul că:

- în absenţa echipamentelor tehnică cu care se susţine că au fost realizate înregistrările contestate nu se poate stabili cu certitudine că o înregistrare audio sau audio-video este autentică;

- nu au fost găsite urme de intervenţie tehnico, iar în lipsa acestora este probabil ca înregistrările examinate să reprezinte clone ale unor înregistrări nealterate;

- cu privire la simultaneitatea dintre realizarea înregistrărilor contestate şi evenimentele acustice şi/sau vizuale conţinute, aceasta nu poate fi stabilită cu certitudine este probabilă simultaneitatea între evenimentele conţinute în înregistrările contestate şi realizarea înregistrării lor.

În „Obiecţiunile la raportul de expertiză" din 26 noiembrie 2012 (fila 114 şi urm. vol. IV instanţă), dr. ing. M.M., expert tehnic judiciar şi expert criminalist autorizat în domeniile „Voce şi vorbire, fotografii şi înregistrări video", recomandat de inculpaţii A. şi C. în temeiul art. 118 alin. (3) C. proc. pen. anterior, a făcut o analiză amplă a lucrării, ca şi a materialelor supuse expertizei.

El a concluzionat că expertul din cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistică:

- nu a utilizat corect programele şi metodele adecvate;

- semnalele audio şi video au fost extrase defectuos;

- nu a putut stabili simultaneitatea realizării înregistrării cu evenimentele conţinute;

- nu a respectat manualul de utilizare a programului Edi Tracker şi instrucţiunile producătorului, astfel încât opinia exprimată este empirică, fără nici un fundament ştiinţific.

Expertul recomandat a mai arătat că în lipsa:

- echipamentului tehnic contestat;

- a suportului media pe care a fost stocată pentru prima oară o înregistrare digitală audio autentică;

- a unor înregistrări de test/comparaţie cu echipamentul tehnic contestat;

- a oricăror informaţii şi detalii despre acesta (fie el reportofon digital, cameră video digitală, computer);

- a unui set complet de analize;

- a unor rezultate concludente, expertul desemnat de instanţă a formulat concluzii probabilistice.

Or, în această materie „nu se operează cu probabilităţi subiective de tip părere, ci cu probabilităţi numerice, calculate riguros şi exprimate în procente. Practic, părerea angajatului Ministerului Justiției - Institutul Național de Expertiză Criminalistică, respectiv probabilitatea, în opinia sa, ca înregistrarea examinată să fie o clonă a unei înregistrări nealterare nu exclude probabilitatea ca înregistrarea examinată să fie o copie a unei înregistrări alterate".

în raport de concluziile expertizei criminalistice efectuate în cauză, Curtea s-a raportat la principiile generale în materie de probaţiune, prevăzute de art. 62 şi urm. C. proc. pen. anterior.

Potrivit dispoziţiilor textului menţionat, obligaţia organelor judiciare de a afla adevărul şi a lămuri cauza sub toate aspectele se bazează pe probe. Acestea sunt definite de art. 63 C. proc. pen. anterior ca fiind „orice elemente de fapt care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei".

În afară de condiţia fundamentală a legalităţii obţinerii lor, probele trebuie să mai îndeplinească, aşa cum prevede art. 67 C. proc. pen. anterior, două cerinţe esenţiale: să fie concludente şi utile.

Aceasta semnifică faptul că probele trebuie să fie relevante, certe şi necesare, contribuind într-o manieră importantă, determinantă, la aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele. Caracterul neconcludent, ambiguu, echivoc al unei probe, incertitudinile pe care le creează, conduc şi la inutilitatea acesteia, întrucât ea nu contribuie la elucidarea situaţiilor ce trebuie stabilite.

Or, în speţă, Curtea a constatat că expertiza criminalistică efectuată subliniază de la început că nu va oferi concluzii certe, întrucât nu au putut fi examinate echipamentele de înregistrare, astfel că cele trei condiţii cumulative menţionate de expertul desemnat de instanţă, şi subliniate şi de expertul recomandat, nu au fost întrunite. Raportul abundă în formulări echivoce de genul: „nu se poate stabili cu certitudine. "Este posibil. „Este probabil." Ceea ce face ca instanţa să nu poată trage o concluzie sigură şi relevantă cu privire la autenticitatea şi realitatea înregistrărilor audio şi video.

Aşa fiind, aceste mijloace de probă nu au putut fi luate în considerare pentru lămurirea cauzei, soluţiile de achitare a inculpatului C. şi de condamnare a celorlalţi inculpaţi având la bază celelalte dovezi administrate, la care s-a făcut pe larg referire.

Aceeaşi este situaţia şi în cazul inculpatului A., săvârşirea faptei şi vinovăţia sa fiind stabilite cu certitudine prin probe concludente şi utile.

Aşa fiind, Curtea a constatat că şi în cazul inculpatului A. sunt incidente dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. anterior în sensul condamnării sale, deoarece fapta există în materialitatea ei, aşa cum s-a arătat pe larg, constituie infracţiunea de trafic de influenţă, în condiţiile art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a fost săvârşită de către inculpat cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, calificate prin scop.

La individualizarea judiciară a răspunderii penale, Curtea a avut în vedere criteriile generale institute prin art. 72 C. pen. anterior, adecvate în raport de ansamblul circumstanţelor reale şi personale incidente în cauză.

S-a ţinut seama, sub un prim aspect, de gradul de pericol social ridicat al infracţiunii de corupţie, comise de un demnitar cu rang de subsecretar de stat, de împrejurările concrete ale cauzei, inclusiv pe planul relaţiilor sociale vătămate, care privesc încrederea şi respectul de care trebuie să se bucure, în cadrul comunităţii, instituţiile statului şi funcţionarii lor.

Pe de altă parte, inculpatul, care este cunoscut cu o comportare anterioară foarte bună, nu a manifestat sinceritate pe parcursul procesului, încercând să-şi ascundă ori măcar diminueze responsabilitatea pentru fapta comisă.

Coroborarea tuturor acestor criterii a condus Curtea la concluzia că scopurile educative şi preventive menţionate în art. 52 C. pen. anterior nu pot fi realizate decât prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, ce se va executa într-un loc de deţinere, conform art. 53 C. pen. anterior.

În privinţa cuantumului pedepsei, Curtea, având în vedere datele concrete ale cauzei şi îndeosebi persoana inculpatului, a aplicat o sancţiune de 3 ani închisoare, deci mult mai apropiată de limita minimă prevăzută de lege.

S-a făcut faţa de inculpatul A. aplicarea prevederilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie celei a închisorii.

Conform dispoziţiilor art. 65 C. pen. anterior s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Cu privire la durata pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului A., Curtea a considerat necesară o precizare importantă.

Deşi autor al infracţiunii de trafic de influenţă, inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă ceva mai mică decât cea aplicată complicei B. Această opţiune este legală, doar aparent paradoxală şi pe deplin justificată.

Astfel, aşa cum s-a arătat deja pe larg în considerentele anterioare, inculpata B. a avut iniţiativa demarării activităţii infracţionale, a fost în permanenţă factorul ei determinant, pionul central, implicându-se de o manieră totală în activităţile ilegale. Dimpotrivă, inculpatul A. a fost cooptat de inculpata B. în lanţul infracţional şi determinat să-şi traficheze influenţa în schimbul foloaselor materiale de care tot inculpata B. a beneficiat în cea mai mare parte.

În aceste condiţii, uşoara diferenţiere a regimului sancţionator este pe deplin justificată.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi apoi arestat preventiv de la 27 august 2011 la 28 decembrie 2011, iar în baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus această perioadă din pedeapsa cu închisoare aplicată.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. anterior şi art. 19 din Legea nr. 78/2000, Curtea a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei de 400.900 lei, deja indisponibilizată după constatarea infracţiunii flagrante.

Conform prevederilor art. 163 şi urm. C. proc. pen. anterior şi art. 20 din Legea nr. 78/2000, s-au menţinut măsurile asigurătorii instituite pe parcursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatului - teren fâneaţă în suprafaţă de 2698 mp, situat în intravilanul localităţii Poiana Câmpina şi a bunurilor mobile deţinute la locuinţa din Chitila, judeţul Ilfov, până la concurenţa sumei de 400.900 lei.

În privinţa sumelor aparţinând inculpatului şi depuse la diverse bănci, indisponibilizate prin Ordonanţa Direcției Naționale Anticorupție din 13 septembrie 2011, Curtea a reţinut că nu s-a făcut nici un fel de dovadă a provenienţei lor ilicite. De altfel, inculpatul, cel puţin în cauza de faţă, a probat cu înscrisuri că banii respectivi au fost obţinuţi în mod legal, iar suma de 400.900 lei, primită în seara flagrantului, a fost de îndată indisponibilizată, astfel încât el nu a beneficiat de ea.

În speţă, nu funcţionează vreo prezumţie cu privire la caracterul ilicit al depunerilor bancare, astfel că măsura indisponibilizării lor nu se justifică.

Aşa fiind, s-a dispus ridicarea măsurii indisponibilizării sumelor de bani menţionate de Ordonanţa din 13 septembrie 2011 a Direcției Naționale Anticorupție.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. anterior şi art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a confiscat de la inculpata B. suma de 824.000 lei, reprezentând două dintre tranşele iniţial destinate inculpatului A. şi care au rămas în posesia acesteia.

Conform prevederilor art. 163 şi urm. C. proc. pen. anterior şi art. 20 din Legea nr. 78/2000 s-au menţinut măsurile asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale prin Ordonanţa din 08 septembrie 2011, asupra sumelor de 86.980 euro şi 6.465 lei, precum şi a imobilului din sector 1, Bucureşti, deţinut în coproprietate cu inculpatul C., până la concurenţa sumei de 824.000 lei.

S-a dispus restituirea către inculpaţii A. şi C. a sumelor de câte 135 lei, reprezentând sume plătite de aceştia în plus în contul Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice.

împotriva acestei sentinţe penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii F., D., G., E., A. şi B.

La termenul de judecată din 12 februarie 2014 prin încheierea de şedinţă de la acea dată (filele 112-114 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție), Înalta Curte, din oficiu, în raport de data înregistrării prezentei cauze pe rolul instanţei, respectiv la 3 iulie 2013, a recalificat calea de atac a recursului în apel, potrivit art. 10 pct. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, (M. Of. nr. 515 din 14 august 2013), dispoziţii potrivit cărora: "(2) Recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului se soluţionează de către aceeaşi instanţă, conform dispoziţiilor din legea nouă privitoare la apel."

După recalificarea căilor de atac declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii F., D., G., E., A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 62/F din 15 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, privind şi pe intimatul inculpat C., Înalta Curte are în vedere că prin motivele scrise de critică procurorul a invocat în esenţă următoarele aspecte vizând:

1. nelegalitatea înlăturării din probatoriul administrat în cauză a interceptărilor şi înregistrărilor telefonice şi ambientale;

2. aplicarea procedurii simplificate prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., concomitent cu reţinerea unei alte situaţii de fapt decât cea din rechizitoriu în cazul inculpatei B. Consecinţele juridice asupra situaţiei inculpatului A.;

3. netemeinicia sentinţei penale sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului A.;

4. nelegalitatea sentinţei penale sub aspectul greşitei deduceri a prevenţiei în cazul inculpaţilor A. şi C.;

5. nelegalitatea sentinţei penale sub aspectul confiscării speciale doar a sumei de 409.000 lei de la inculpatul A.;

6. nelegalitatea sentinţei penale sub aspectul greşitei ridicări a măsurii sechestrului asigurător asupra sumelor de bani în lei, dolari şi euro deţinute în conturi bancare de inculpatul A.;

7. nelegalitatea sentinţei penale sub aspectul greşitei achitări a inculpatului C.; cu menţiunea că acestea au fost arătate pe larg în încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 26 martie 2014, când după ce au avut loc dezbaterile a fost amânată pronunţarea deciziei de faţă.

În calea de atac declarată în scris de inculpatul A. s-a arătat că motivele de recurs sunt prevăzute de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. anterior şi art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen. anterior, cu referire la art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013.

S-a mai precizat că în legea nouă legiuitorul a incriminat fapta de trafic de influenţă în conţinutul infracţiunii prev. de art. 291 C. pen., solicitându-se, potrivit art. 5 C. pen., să fie aplicată legea nouă ca lege penală mai favorabilă.

Apărarea a mai subliniat că în conţinutul noii reglementări a infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C. pen., legiuitorul a introdus, sub aspectul incriminării, spre deosebire de reglementarea prev. de art. 257 C. pen. anterior, o nouă cerinţă esenţială pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, respectiv aceea ca subiectul activ să promită intervenţia sa pe lângă un funcţionar public pentru a-l determina să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri alături de celelalte condiţii din conţinutul infracţiunii prev. de art. 291 C. pen., prin folosirea de către legiuitor a conjuncţiei „şi" urmată de cerinţa esenţială menţionată anterior, rezultând că aceasta a devenit o condiţie obligatorie pentru existenţa laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă.

Sub aspectul verificării acestei condiţii, s-a arătat că nici convorbirile ambientale, nici cele telefonice şi niciuna dintre declaraţiile date de oricare dintre inculpate nu confirmă că inculpatul A. a promis că va interveni la numita P. - aceasta fiind funcţionara care s-a ocupat de emiterea titlurilor de conversie.

În susţinerea afirmaţiei anterioare, s-a solicitat a fi avute în vedere atât înregistrările, cât şi declaraţiile tuturor persoanelor implicate, prezente în biroul lui A. Astfel, inculpata E. a declarat: „Din câte îmi amintesc, nu cred că mi-a făcut vreo promisiune cu privire la rapiditatea soluţionării cererilor". De asemenea, inculpata B. a relatat la fel, că s-a discutat numai pe aspectul privind documentaţia necesară, precum şi faptul că „Personal, domnul A. nu a făcut niciodată o afirmaţie de genul dacă nu aş fi intervenit eu, nu v-aţi fi primit titlurile". în plus, au fost redate pasaje din declaraţiile numitei P.: „am fost chemată de A., erau în audienţă cele două doamne, m-a întrebat care este procedura titlurilor de conversie şi ce mai are loc după eliberarea acestora, ce face cu ele. Am dat lămuriri potrivit competenţei mele." S-a mai arătat că P. a declarat că nu i s-a părut nimic anormal să fie chemată să dea relaţii pentru audienţă, pentru că aşa se proceda, era chemată şi de preşedinte şi de toţi ceilalţi vicepreşedinţi care aveau în audienţă persoane, dar ale căror probleme erau de competenţa altei direcţii, în speţă a ei; textual, aceasta a declarat: „A. nu mi-a cerut în niciuna dintre întâlniri să urgentez eliberarea titlurilor de conversie."

Astfel, probele administrate confirmă că după audienţa din 13 iulie 2011 şi până la emiterea titlurilor de conversie, inculpatul A., nu a cerut nicio informare legată de modul de derulare a lucrărilor şi nici nu a solicitat urgentarea emiterii titlurilor de conversie şi totodată, s-a solicitat instanţei să aibă în vedere că termenul de eliberare a titlurilor de conversie, potrivit O.U.G. nr. 81/2007 aprobat prin Legea nr. 142/2010 era de 10 zile lucrătoare, calculate de la data depunerii documentaţiei complete la Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, însă, în cauză, titlurile de conversie pentru cele patru titulare s-au emis cu depăşirea termenului de 10 zile lucrătoare, în condiţiile în care dosarele au fost înregistrate la data de 13 iulie 2011, iar titlurile de conversie au fost emise şi ridicate la datele de 29 iulie 2011, 8 august 2011 şi 16 august 2011.

În concluzie, s-a solicitat achitarea inculpatului A., pentru toate considerentele probatorii susţinute oral şi în concluziile scrise, care nu confirmă condiţia impusă de legiuitor în art. 291 C. pen.

S-a mai arătat că, separat de aspectele prezentate anterior privind neîndeplinirea condiţiilor pentru reţinerea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen., reţinerea vinovăţiei inculpatului A. de către instanţa de fond pentru fapta din 26 august 2011, când s-a realizat procedura flagrantului, nu este dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 103 alin. (2) C. proc. pen.

Astfel, faptul că A. A. a coborât cu o sacoşă - cadou în care s-a găsit o sumă de bani nu exclude examinarea condiţiilor în care a ajuns în posesia acesteia şi dacă a cunoscut că în ea se găsea o sumă de bani şi sub acest aspect, s-a solicitat a se constata că scopul deplasării inculpatului A., la solicitările telefonice ale inculpatei B., l-a constituit discutarea unor proiecte legate de o agenţie de turism - aspect confirmat de inculpata B. în toate declaraţiile date în cauză. Discuţiile purtate de inculpaţi în ziua de 26 august 2011 în apartamentul inculpatei B., înainte de înmânarea de către aceasta a pungii de cadou, nu au putut fi stabilite. Instanţa de fond a acordat însă credibilitate susţinerilor făcute de B. şi Ie-a apreciat ca nesincere pe cele ale inculpatului A., care a arătat că nu a cunoscut conţinutul pachetului, acceptându-l ca pe un cadou din partea inculpatei în considerarea zilei sale de naştere. Totodată, apărarea a mai subliniat că susţinerile inculpatului în sensul că nu a cunoscut conţinutul pungii înmânate de B., sunt confirmate şi de raportul de expertiză criminalistică.

Ca urmare a aspectelor învederate, apărarea a solicitat instanţei de apel să constate că probele avute în vedere de instanţa de fond sunt îndoielnice, incomplete şi lasă loc unei nesiguranţe pentru reţinerea vinovăţiei inculpatului A. şi în acest sens, s-au invocat dispoziţiile art. 103 alin. (2) şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen.

În altă ordine de idei, apărarea a precizat că susţinerea că A. nu este la prima încălcare a legii este inexactă. Astei, în cealaltă cauză în care inculpatul este cercetat s-a dispus achitarea în primă instanţă, Înalta Curte a casat sentinţa cu trimitere spre rejudecare, iar în urma rejudecării, Curtea de Apel Bucureşti a dispus achitarea inculpatului prin sentinţa penală din 31 ianuarie 2014.

S-a mai arătat că al doilea motiv de recurs se referă la constatarea perioadei arestării preventive a inculpatului A., care se situează între 27 august 2011 şi 28 ianuarie 2012.

În al treilea rând, s-a arătat că instanţa de fond a dispus în mod nelegal confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 400.900 lei, întrucât această sumă nu a rămas în posesia inculpatului, iar, pe de altă parte, acesta nu poate dispune de suma consemnată la C.E.C. Bank, reprezentând instituirea de măsuri asigurătorii.

În apelul declarat de inculpata B. s-a arătat că doreşte să invoce un element fundamental care ţine de întrunirea elementelor constitutive prin prisma disp. art. 257 C. pen. anterior şi a dispoziţiilor art. 291 C. pen. Studiind elementele materiale în care se realizează infracţiunea de trafic de influenţă atât pe vechiul cod, cât şi pe noul cod, consideră că este de apreciat abilitatea cu care apărarea inculpatului A. a încercat să convingă instanţa că fapta nu întruneşte elementele constitutive: sunt trei forme de realizare a elementului material şi au fost prezentate doar două, nefiind prezentată poziţia centrală, respectiv acea formă de realizare a elementului material care nu ţine de pretindere, nu ţine de cel de-al treilea aspect, ci ţine de acceptare.

S-a arătat, de asemenea, că în contextul în care instanţa de apel va reţine legea nouă ca lege penală mai favorabilă, trebuie avut în vedere că pe noua reglementare s-a adăugat un element de plus-valoare, pentru că acea conjuncţie „şi" face ca infracţiunea să fie condiţionată de existenţa unui element suplimentar, neavut în vedere de legiuitor pe vechea legislaţie, care constituie un beneficiu chiar pentru cei care au optat pentru judecata în cadrul procedurii simplificate. Având în vedere aceste considerente, s-a solicitat instanţei de apel ca, după schimbarea încadrării juridice, să dispună achitarea inculpatei B. în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

S-a apreciat, de asemenea, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică, având în vedere că pedeapsa aplicată complicelui este mai mare decât pedeapsa aplicată autorului şi totodată, s-a solicitat a se lua în considerare poziţia permanent sinceră, de recunoaştere a inculpatei B.; dat fiind faptul că este admisibil concursul între circumstanţele atenuante prev. de art. 74 C. pen. anterior şi dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. anterior, apărătorul a susţinut ca motiv propriu de apel reţinerea elementelor de circumstanţiere prev. de art. 74 C. pen. anterior cu efectele prev. de art. 76 C. pen. anterior.

În susţinerea unui alt motiv de apel propriu, care vizează modalitatea de executare a pedepsei, inculpata B. a solicitat instanţei de apel să se orienteze la o altă modalitate de executare, constatând că este legală, pertinentă şi scopul preventiv - educativ al pedepsei poate fi realizat prin schimbarea modalităţii de executare într-o modalitate neprivativă de libertate, respectiv suspendarea sub supraveghere pe vechea reglementare.

În susţinerea ultimului motiv de apel al inculpatei B., s-a solicitat instanţei să aprecieze dacă în sarcina acestei inculpate pot fi reţinute şi elementele de diminuare a pedepsei prev. de art. 308 alin. (2) C. pen. şi în acest sens, s-a apreciat că situaţia inculpatei la momentul săvârşirii infracţiunii este aptă să producă aceste efecte, respectiv diminuarea cu încă o treime a limitelor de pedeapsă, pentru că este evident că, în condiţiile noii reglementări, legiuitorul a înţeles să prevadă o pedeapsă mai gravă pentru cel care întruneşte elementele de subiect activ, respectiv funcţionar, iar B. nu a avut calitatea de funcţionar. în plus, s-a arătat că nu înţelege de ce complicele la infracţiunea săvârşită şi consumată în forma prevăzută de art. 308 C. pen. beneficiază de reducerea de o treime, în detrimentul complicelui la infracţiunea prev. de art. 291 C. pen.

În apelul declarat de inculpata F. s-a arătat că, în condiţiile modificării de legislaţie, se pune întrebarea dacă se poate solicita aplicarea art. 16 lit. b) C. proc. pen., raportat la modul de săvârşire a faptei, la recunoaşterea acesteia şi la pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpata şi respectiv fapta comisă. Prin urmare, într-o primă teză, s-a solicitat instanţei să dispună, în baza noilor reglementări, aplicarea art. 16 lit. b) C. proc. pen. în sensul achitării inculpatei, cu aceeaşi motivare ca şi cea expusă de antevorbitor referitoare la neîntrunirea elementelor constitutive, pe aceeaşi construcţie juridică.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea în baza art. 18¹ C. pen. anterior privind lipsa pericolului social al unei infracţiuni.

Într-o a doua teză, dacă instanţa va dispune, în baza art. 5 din Legea nr. 286/2009, schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea prevăzută de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în cea prevăzută de art. 292 C. pen., s-a solicitat să se menţină dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. anterior în varianta prevăzută de art. 396 alin. (1) C. proc. pen. în vigoare şi să se aplice prevederile art. 75 lit. b) C. pen. în vigoare, cu consecinţa reducerii pedepsei şi ca modalitate de executare, având în vedere dispoziţiile art. 15 C. pen. anterior, s-a solicitat menţinerea dispoziţiilor art. 81 C. pen. anterior.

În apelul declarat de inculpata D. s-a arătat că acesta vizează întinderea pedepsei, iar aceasta a optat pentru procedura prev. de art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi în acest sens s-a solicitat schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea prevăzută de art. 6¹ alin. (1) din Legea 78/2000 în cea prevăzută de art. 292 C. pen., având în vedere că pe noua lege maximul special al pedepsei este de 7 ani. S-a solicitat, de asemenea, reţinerea circumstanţelor atenuante în conformitate cu vechea lege, precum şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei în baza art. 81 C. pen. anterior.

În apelul declarat de inculpata G. s-a solicitat aplicarea art. 5 C. pen., având în vedere că disp. art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 a fost abrogat prin art. 79 pct. 3 din Legea nr. 187/2012, corespondentul acestui articol este art. 292 C. pen., iar limitele de pedeapsă sunt de la 2 la 7 ani, mai mici decât cele de la 2 la 10 ani prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000. De asemenea, s-a solicitat să se reţină în favoarea inculpatei disp. art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), să se aibă în vedere ca aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale şi a avut o atitudine de recunoaştere şi regret a faptei.

De asemenea, conform art. 15 din Legea nr. 187/2002, s-a solicitat menţinerea disp. art. 81 C. pen. anterior privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Cu referire la apelul declarat de inculpata E., Înalta Curte are în vedere că la termenul de judecată din 12 februarie 2014 s-a învederat de către aceasta că înţelege să retragă calea de atac promovată, sens în care urmează a se face aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor art. 415 alin. (1) C. proc. pen. luându-se act de retragerea apelului declarat de inculpata deja nominalizată.

În raport de motivele de apel invocate dar şi de efectul devolutiv al apelului, Înalta Curte a chestionat atât reprezentantul Ministerului Public, cât şi apărătorii inculpaţilor F., D., G., E., A., B. şi C. cu privire la probatoriile pe care înţeleg să le solicite a fi administrate în faţa instanţei de apel, dar şi probele care sunt contestate, toate aspectele fiind discutate în şedinţa publică din 12 februarie 2014.

Urmare a dezbaterii contradictorii, Înalta Curte a stabilit administrarea probelor cu declaraţii de martori: U.U. - prezent la discuţia ambientală din 08 august 2011 de la restaurant şi V.V. - prezent la discuţia ambientală din 13 iulie 2011 din biroul inculpatului A., martori propuşi de apărarea inculpatului A., precum şi ascultarea în şedinţă publică a înregistrărilor contestate de către apărarea inculpatului A., respectiv cele ambientale din 05 august 2011, interval orar 12:54:30 - 13:05:00, 08 august 2011, interval orar 14:01:45 - 14:17:00, 17 august 2011, intervalul orar 15:38:40 - 15:44:00, 29 iulie 2011, interval orar 12:06:45 - 12:11:34, şi cea telefonică din 09 iulie 2011, ora 12:07:11.

Apărătorii inculpaţilor F., D., G., B. şi C. nu au contestat probele administrate pe parcursul procesului penal şi nu au solicitat administrarea altor probe în apărare.

Inculpata E. asistată de apărător a declarat că îşi retrage apelul.

În faţa Înaltei Curţi, ca urmare a solicitării de reaudiere formulată de către procuror au fost de acord să dea declaraţii inculpaţii:

- B., care a susţinut că îşi menţine declaraţiile date pe parcursul procesului penal, că a recunoscut faptele aşa cum au fost ele descrise în rechizitoriu, că îşi menţine declaraţiile date pe parcursul procesului penal şi nu are alte precizări de făcut, că s-a prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. anterior (şedinţa publică din 12 februarie 2014-filele104 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție);

- C., care a precizat că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel, dar a precizat că îşi menţine declaraţiile date pe parcursul procesului penal (şedinţa publică din 12 februarie 2014-filele 105 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție);

- G., care a declarat că a recunoscut faptele aşa cum au fost descrise în rechizitoriu, nu mai are alte precizări de făcut faţă de cel date pe parcursul procesului penal, că s-a prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi a răspuns întrebării apărătorului inculpatului A., în sensul că nu l-a cunoscut pe acesta decât la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (şedinţa publică din 23 martie 2014 - filele 145 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).

În şedinţa publică din 26 martie 2014, Înalta Curte a ascultat înregistrărilor contestate de către apărarea inculpatului A., respectiv cele ambientale din 05 august 2011, cuprinzând şi intervalul orar 12:54:30 - 13:05:00, 08 august 2011, cuprinzând şi intervalul orar 14:01:45 - 14:17:00,17 august 2011, cuprinzând şi intervalul orar 15:38:40 - 15:44:00, 29 iulie 2011, cuprinzând şi intervalul orar 12:06:45 - 12:11:34, precum şi telefonice din 09 iulie 2011, cuprinzând şi intervalul contestat de la ora 12:07:11.

În şedinţa publică din 24 martie 2014 a fost ascultat martorul V.V. (filele 146 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție) - prezent la discuţia ambientală din 13 iulie 2011 din biroul inculpatului A., iar în şedinţa publică din 26 martie 2014 a fost ascultat martorul U.U. (fila 201 şi urm. dosar Înalta Curte de Casație și Justiție) - prezent la discuţia ambientală din 08 august 2011 de la restaurantul Terasa Doamnei.

Examinând actele şi lucrările dosarului, incluzând şi probatoriul administrat în faţa sa, hotărârea apelată în raport de motivele de critică expuse pe larg mai înainte promovate prin apelurile declarate de procuror şi inculpaţii susmenţionaţi; pe ale acestora din urmă, inclusiv sub toate aspectele de fapt şi de drept aşa cum prevăd dispoziţiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, a avut în vedere că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii F., D., G. şi B. se privesc ca fondate şi au fost admise ca atare în baza dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., iar apelul declarat de inculpatul A. a fost privit ca nefondat fiind respins în consecinţă în baza dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Cu titlu de premisă, comună în examinarea apelurilor de fală, Înalta Curte, din oficiu, pentru aplicarea legii penale mai favorabile mai înainte de judecarea definitivă a cauzei (art. 5 alin. (1) C. pen.) pentru examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată fată de inculpaţii nominalizaţi la instanţa de apel a dispus să analizeze:

a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi. în examinarea acestui criteriu, Înalta Curte verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării apelurilor de faţă. în examinarea acestui criteriu Înalta Curte va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei şi influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi.

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Dintr-un alt punct de vedere s-a reţinut că pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuante, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală.

Astfel pentru a compara cele două legi instanţa de apel trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.

În consecinţă, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Dată fiind abrogarea art. 257 C. pen. anterior şi incriminarea traficului de influenţă la art. 291 C. pen., instanţa de apel a comparat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de legea veche (C. pen. anterior) şi faţă de conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de legea nouă (C. pen.).

Comparaţia este necesară pentru a verifica incidenţa art. 4 C. pen. şi art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

Instanţa a analizat influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi inculpaţii susmenţionaţi, având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-o altă lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru inculpat conduce la dezincriminarea faptei faţă de acesta.

Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Or, în raport de cele mai sus expuse, Înalta Curte a avut în vedere că prin dispoziţiile art. 291 alin. (1) C. pen. cu denumirea marginală „traficul de influenţă" se statuează că „Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani".

Totodată, s-a mai avut în vedere că prin dispoziţiile art. 292 alin. (1) C. pen. cu denumirea marginală „cumpărarea de influenţă" se statuează că „Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi".

Cu altă proiecţie, Înalta Curte având vedere că principiul constituţional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituţiile autonome.

Aşadar examinarea cauzei cu privire la legea incidenţă în cazul unor instituţii diferite de incriminare şi sancţiune este impusă de lege şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Din acest punct de vedere se impune ca şi criteriu de referinţă cel al instituţiilor autonome definite atare în lege şi în acest sens Legea nr. 187/2012 stabileşte legea mai favorabilă distinct faţă de cea stabilită în raport de încadrarea juridică şi sancţiune în cazul recidivei (art. 9), pluralitatea de infracţiuni (art. 10), suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. 15, 22), măsuri educative (art. 17). Voinţa legiuitorului este clară şi neechivocă, în aplicarea principiului constituţional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situaţia concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituţiilor incidente fiecărui caz în parte;

Aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituţiile care funcţionează autonom a fost analizată în doctrină şi practica judecătorească încă din anul 1936. Vintilă Dongoroz în C. pen. adnotat din 1936 arăta că „aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispoziţiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obţine un rezultat mai favorabil, fiindcă această ar însemna crearea pe cale de aplicaţiune a unei a treia lege (lex tertia) ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită şi pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituţiunile cari funcţionează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului'.

Aceeaşi teză este regăsită şi în C. pen. comentat şi adnotat - 1969, T. Vasiliu, D. Pavel, etc. şi este dezvoltată de doctrină - George Antoniu, Costică Bulai în Practica judiciară penală, vol. l, pag. 32-41, Constantin Mitrache în Explicaţii preliminare ale noului C. pen., pag. 76 parag. 1, pag. 77.

în raport de toate cele mai sus expuse s-a avut în vedere că aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituţii autonome nu contravine principiului legalităţii, nu este creată o lex tertia. Lex tertia apare atunci când sunt preluate condiţiile de existenţă ale unei instituţii dintr-o lege, iar efectele aceleiaşi instituţii sunt preluate dintr-o altă lege.

Lex tertia presupune combinarea dispoziţiilor de favoare în cadrul aceleiaşi instituţii juridice din legi diferite. Prin lex tertia se au în vedere acele situaţii prin care condiţiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiaşi fapt juridic, nu şi aplicarea unor legi diferite cu privire la instituţii juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condiţiile de existenţă ale unei instituţii (faptul juridic) şi efectele acelei instituţii (faptul juridic).

Conform Constituţiei României, legea penală mai favorabilă retroactivează. In aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub nici un aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situaţia persoanei acuzată într-o cauză penală sau contravenţională, după caz.

În aplicarea aceluiaşi principiu, în raport de Legea nr. 187/2012 care stabileşte modalitatea aplicării autonome a legii penale mai favorabile într-un anumit număr de cazuri concrete, mecanismul aplicării legii penale mai favorabile în cadrul unor instituţii autonome este incident în speţă cu privire la efectele schimbării încadrării juridice.

În raport de cele sus expuse, instanţa de apel a Înaltei Curţi a stabilit că legea penală veche este legea mai favorabilă cu referire la situaţia încadrării juridice dată faptelor imputate în sarcina inculpaţilor A., F., D., G. şi respectiv, inculpatul C.

Aşa fiind, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în art. 291 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. pentru inculpatul A. şi respectiv, pentru inculpatele F., D., G. din infracţiunea prevăzută de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. anterior în cea prevăzută de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen.

Cu referire la situaţia inculpatelor F., D. şi G. în ceea ce priveşte efectele procedurii recunoaşterii vinovăţiei, Înalta Curte a avut în vedere că nu există diferenţe între art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 396 alin. (1) C. proc. pen., întrucât ambele texte prevăd reducerea limitelor sancţiunii cu o treime; ceea ce presupune în cazul de faţă o sancţiune între 1 an şi 4 luni şi 4 ani şi 8 luni închisoare.

În aplicarea principiului deja stabilit, Înalta Curte a constatat că în raport de limitele de pedeapsă legea nouă este mai favorabilă deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de trafic de influenţă are o limită maximă mai mică de şapte ani în loc de zece ani; ceea ce generează consecinţa că poate deveni mai favorabilă în cazul intervenirii unui act de clemenţă.

Schimbarea încadrării juridice s-a dispus conform art. 334 C. proc. pen. anterior având în vedere prevederile art. 12 alin. (1) teza finală din Legea nr. 255/2013 potrivit cărora se aplică dispoziţiile legii vechi.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

În aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de apel a stabilit - inculpatelor F., D., G. şi B. câte o sancţiune sub minimul special prevăzut de legea nouă, astfel cum a procedat şi instanţa de fond ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. anterior.

Astfel s-a observat că potrivit hotărârii de condamnare inculpatului A. i s-au interzis ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv:

a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice.

Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a), lit. b) şi g) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

c) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi

d) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

În raport de toate cele mai sus expuse, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în art. 48 raportat la art. 291 C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

Pe de altă parte, exclusiv cu referire la situaţia juridică a inculpatei B., Înalta Curte văzând că potrivit dispoziţiilor art. 76 alin. (1) C. pen. se statuează „în cazul în care există circumstanţe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime", iar la o examinare comparativă prin dispoziţiile art. 76 lit. d) C. pen. anterior cu referire la efectele circumstanţelor atenuante se stabilea că atunci „când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general", a reţinut în sarcina acesteia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, ce vor fi dezvoltate pe larg în cele ce urmează şi stabileşte că pentru această inculpată legea penală veche este legea penală mai favorabilă.

În consecinţă, instanţa de apel a Înaltei Curţi doar sub acest aspect a admis apelul acestei inculpate şi a aplicat inculpatei B. o pedeapsă privativă de 1 an închisoare, în baza textului de lege incriminator prevăzut de legea penală veche, în contextul aplicării art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior şi cu efectul stabilit prin dispoziţiile art. 76 lit. d) C. pen. anterior.

A.1. Cu referire la primul motiv de critică din apelul declarat de procuror vizând nelegalitatea hotărârii criticate în sensul înlăturării din probatoriul administrat în cauză a interceptărilor şi înregistrărilor telefonice şi ambientale, Înalta Curte a avut în vedere pertinenta acestuia.

Astfel, cu titlu de premisă s-a reţinut că la pagina 53-58 a sentinţei penale recurate, prima instanţă de judecată apreciază că, „expertiza criminalistică efectuată, subliniază de la început că nu va oferi concluzii certe, întrucât nu au putut fi examinate echipamentele de înregistrare, astfel că cele trei condiţii cumulative menţionate de expertul desemnat de instanţă, şi subliniate şi de expertul recomandat, nu au fost întrunite. Raportul abundă în formulări echivoce de genul: nu se poate stabili cu certitudine," „este posibil,"este probabil," ceea ce face ca instanţa să nu poată trage o concluzie sigură şi relevantă cu privire la autenticitatea şi realitatea înregistrărilor audio şi video. Aşa fiind, aceste mijloace de probă nu au putut fi luate în considerare pentru lămurirea cauzei, soluţiile de achitare a inculpatului C. şi de condamnare a celorlalţi inculpaţi având la bază celelalte dovezi administrate, la care s-a făcut pe larg referire".

Pentru început este de precizat că prin calea de atac promovată este posibilă critica motivării instanţei de judecată, întrucât, aşa cum reţine şi aceasta, soluţia de condamnare/ achitare a inculpaţilor are la bază şi concluziile sale cu privire la probatoriul administrat în cauză, referitor la înlăturarea interceptărilor/înregistrărilor telefonice/ambientale.

Or, din analiza unor argumente ale instanţei de judecată care au stat la baza concluziei sale, rezultă mai degrabă o apreciere subiectivă asupra instituţiei interceptărilor, înregistrărilor telefonice, ambientale şi a expertizării acestora, cât şi o tendinţă critică, nejustificată la adresa organului de urmărire penală, aspecte care exced unei analize obiective asupra mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, instanţa de judecată precizează că, „corespondenţa a evidenţiat din partea Direcției Naționale Anticorupție, în anumite situaţii, o poziţie care nu are acoperire în textele legale incidente este vorba de dificultăţile cu care au fost puşi la dispoziţie suporţii originali" (pag. 54, parag. final), "tendinţa organului de urmărire penală de a se limita drepturile şi prerogativele expertului tehnic." (pag. 55, par. 1), respectiv, „obligativitatea redării integrale în procesele-verbale a convorbirilor şi comunicărilor interceptate nu a fost respectată în toate cazurile" (pag. 55, parag. 2).

În realitate niciuna din aceste critici nu sunt reale, organul de urmărire penală conformându-se solicitărilor instanţei de fond a Curţii de Apel Bucureşti referitoare la transmiterea suporţilor originali, deşi înregistrările de la dosar se găseau deja pe suporţi care au aceeaşi caracteristică fiind vorba despre înregistrări digitale.

De asemenea, înregistrările sunt redate în procesele-verbale ataşate la dosar, dovadă că instanţa de judecată nu a indicat vreun alt caz referitor la faptele concrete ale dosarului în care redarea să nu fie realizată.

În ceea ce priveşte afirmaţia primei instanţe de judecată în sensul că organul de urmărire penală a avut tendinţa de a nu permite exercitarea drepturilor de către expert, se poate observa că aceasta a solicitat, în primul rând, premierului României declasificarea echipamentelor tehnice de interceptare/ înregistrare, aceasta fiind declinată, aşa cum s-a respins şi solicitarea identică adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, justificarea referitoare la caracterul clasificat al echipamentelor tehnice fiind legală şi temeinică.

În aceste condiţii, şi având în vedere faptul că expertul Institutul Național De Expertiză Criminalistică a declarat că poate efectua expertiza şi fără a verifica echipamentele tehnice, dovadă fiind chiar lucrarea ataşată la dosar, nu se poate afirma existenţa vreunei culpe a organului de urmărire penală în cauză.

De altfel, cu ocazia audierii expertului de către aceeaşi instanţă de judecată, toate aceste chestiuni legate de accesul la echipamentele tehnice de înregistrare au fost analizate de instanţă, expertul a precizat că poate efectua expertiza, fapt pentru care nu se poate înţelege de ce instanţa a concluzionat că fără verificarea echipamentelor tehnice, mijloacele de probă nu sunt concludente şi utile cauzei.

Concludenta şi utilitatea înregistrărilor telefonice/ambientale în cauza dedusă judecăţii sunt de necontestat, acestea referindu-se în mod direct la săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii comise de toţi inculpaţii.

În aceste condiţii, aprecierea primei instanţe de judecată în sensul că probele nu sunt concludente şi utile pentru că expertul nu a avut acces la echipamentele tehnice, deşi acesta a acceptat să efectueze expertiza în lipsa lor, ca şi în toate celelalte cauze penale, este excesivă şi fără nicio legătură cu conţinutul lor şi modul legal de obţinere şi valorificare, potrivit legii.

Concret, în ceea ce priveşte expertiza criminalistică efectuată de Institutul Național de Expertiză Criminalistică Înalta Curte a constatat, contrar celor reţinute de instanţa de fond, că aceasta concluzionează următoarele aspecte, menite a stabili caracterul legal al înregistrărilor efectuate corect din punct de vedere tehnic, astfel:

- existenţa unei probabilităţi a simultaneităţii evenimentelor înregistrate cu realizarea înregistrării lor;

- nu se poate stabili existenţa unor prelucrări ale înregistrărilor prin mijloace tehnice audio-video;

- nu au fost găsite eventuale urme ale unor intervenţii tehnice prin care să se modifice conţinutul înregistrării.

Faptul că expertul operează, critic, în opinia instanţei de judecată, cu concepte de genul „probabil, posibil", în condiţiile în care acestea se referă la caracterul real şi autentic al înregistrărilor şi la lipsa unor elemente de prelucrare tehnică a lor nu poate duce la înlăturarea mijloacelor de probă, standardele de efectuare a expertizelor operând cu asemenea concepte.

La pag. 56 parag. 3 din sentinţa atacată, instanţa de judecată a precizat faptul că expertul arată la pag. 14, 15 din expertiză că „în cazul unui număr de 16 înregistrări contestate de inculpaţi .nu se poate stabili cu certitudine autenticitatea înregistrărilor examinate de pe acestea. Nu au fost găsite nici elemente care să confirme continuitatea înregistrărilor, şi nici distorsiunile şi căderile nivelului de semnal nu indică în mod cert existenţa unor intervenţii tehnice. în consecinţă elementele în discuţie pot să aibă cauze obiective şi se opinează că nu se poate stabili cu certitudine dacă asupra înregistrărilor în discuţie s-a intervenit prin ştergerea, înserarea sau alte elemente de contrafacere".

Este de precizat că la pag. 14, 15 din raportul de expertiză, Institutul Național de Expertiză Criminalistică spune cu totul altceva, în realitate citatul instanţei privind paginile17,18 ale raportului de expertiză care, aşa cum arată şi instanţa de judecată, concluzionează în sensul că „.în mod cert nu există intervenţii tehnice" şi că „nu s-a stabilit cu certitudine dacă s-a intervenit." asupra înregistrărilor.

În ceea ce priveşte, reţinerea critică a instanţei de judecată de la pagina 56, par.4, cu privire la aprecierea expertului Institutului Național de Expertiză Criminalistică în sensul că „în privinţa altor două înregistrări contestate de inculpatul A. (o discuţie telefonică avută cu inculpata B. la data de 29 iulie 2011 la orele 12:07:11 şi o discuţie ambientală tot cu B. în interiorul unui autoturism - 24 august 2011, orele 13:31.50), expertul, studiind forma de undă, variaţia nivelului şi spectrograma, a concluzionat că „este probabil ca ele să fie clone ale unor înregistrări nealterate", s-a constatat că, potrivit expertizei înregistrările pot fi clone/duplicate, oricum se doreşte să le denumească ale unor înregistrări nealterate, digitale, care îşi păstrează autenticitatea indiferent de suportul optic pe care sunt stocate.

În privinţa modului de lucru, expertul Institutului Național de Expertiză Criminalistică a arătat la pagina 8 a raportului de expertiză faptul că „la momentul de faţă nu a fost standardizat un cadru general de lucru pentru a stabili autenticitatea înregistrării digitale", aspect în raport cu care este evident că înlăturarea unor înregistrări telefonice/ambientale, aşa cum a procedat instanţa de judecată, este excesivă şi nelegală.

În ceea ce priveşte concluziile instanţei de fond referitoare la înlăturarea înregistrărilor telefonice/ambientale întrucât, în optica sa, în lipsa accesului la echipamentele tehnice nu este posibilă expertizarea acestora, trebuie spus că aceasta se bazează pe propria apreciere subiectivă, neîntemeiată pe prevederile legale, normative tehnice unanim recunoscute şi aplicabile, fiind contrazisă chiar de constatările expertizei tehnice, care la pagina 9, arată exact contrariul celor stabilite de prima instanţa de judecată.

Din acesta mai rezultă şi faptul că aceste „clone" ale unor înregistrări redau întocmai, „bit cu bit", înregistrările, cum se exprimă expertul, făcând ca acestea să „substituie din punctul de vedere al conţinutului, înregistrările originale".

În continuare, la pagina 10 din raportul de expertiză al Institutului Național de Expertiză Criminalistică se arată concludent din punct de vedere tehnic, faptul că, „în cazul înregistrărilor digitale stocate în fişiere pe suporturi optice sau needitabile, identitatea de conţinut permite extinderea şi la clonele înregistrărilor originale".

„Gona are exact acelaşi conţinut ca înregistrarea originală", a afirmat expertul la pagina 10 par. 3 din raportul de expertiză (pentru importanţa suportului de stocare doar în cazul înregistrării analogice, vezi pag. 10, parag. 4 raport expertiză).

Aşa stând lucrurile din punct de vedere tehnic, este lipsit de pertinenţă raţionamentul instanţei de judecată ce a înlăturat toate înregistrările telefonice/ambientale din cauză, măsura fiind astfel nelegală şi netemeinică.

Aceleaşi argumente prezentate sunt stabilite de practica în domeniu a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, statuată la cel mai înalt nivel de judecată în ierarhia instanţelor judecătoreşti naţionale, relevantă din acest punct de vedere fiind sentinţa penală nr. 877 din 01 iunie 2012, pronunţată în Dosarul penal nr. x/1/2010 (cauza „senatorului x"), definitivă prin Decizia Completului de 5 Judecători, unde se precizează (pag. 57-60 sentinţă), următoarele:

- „înregistrările convorbirilor în litigiu, telefonice şi în mediu ambiental, se prezintă sub formă de copie sau transferări ale înregistrărilor originale, neîndeplinind astfel în mod cumulativ cele trei cerinţe pentru a fi declarate cert autentice. Aceasta nu înseamnă că evenimentele acustice conţinute în înregistrările examinate nu au avut loc în realitate, ci numai că acestea nu i-au fost puse la dispoziţia expertului în forma în care s-au materializat pentru prima oară";

- „definiţia autenticităţii unei înregistrări la care se referă expertul desemnat, se regăseşte în standardul AES 27-1996 (r2007) elaborat de Societatea de inginerie audio şi care este doar o declaraţie de bune practici a acestei societăţi profesionale, utilizarea ei fiind opţională, ea nefiind preluată în dreptul intern prin vreun act normativ. Această definiţie a autenticităţii, împreună cu cele trei condiţii ale ei, se referă doar la înregistrările audio de tip analogic pe suport magnetic şi nu poate fi aplicată în sensul adliteram înregistrărilor de tip digital";

- „răspunzând întrebării formulată de către instanţă şi luând în considerare definiţiile din standardul sus-menţionat, desigur, expertul a constatat lipsa simultaneităţii interceptărilor întrucât, din punct de vedere tehnic, în mod evident, CD/DVD-urile se înregistrează ulterior evenimentelor acustice prin descărcarea înregistrărilor interceptate din memoria serverelor.

Din acest motiv, condiţia de simultaneitate nu poate fi îndeplinită şi, ca atare, concluzia pur formală este că aceste înregistrări nu pot fi declarate cu certitudine autentice, dar tot conform precizărilor expertului, aceasta „nu înseamnă că evenimentele acustice conţinute în înregistrările examinate nu au avut loc în realitate".

Cu toate acestea, expertul a precizat în cuprinsul raportului de expertiză că înregistrările trimise de instanţă au toate caracteristicile unor copii fidele ale înregistrărilor, nefiind alterate în vreun fel. în faza incipientă, aceste înregistrări se aflau pe serverele sistemului naţional de interceptare administrat de Serviciul Român de Informații, după care au fost transferate pe suporturi tip CD/DVD de către autoritatea care a pus în aplicare mandatele de autorizare a interceptărilor. Transferarea înregistrărilor pe suport optic tip CD/DVD se face tocmai în scopul ascultării/vizionării lor ulterioare şi repetate".

„Împrejurarea că nu au fost examinate echipamentele tehnice aparţinând Serviciului Român de Informații, cu care s-a realizat interceptarea convorbirilor telefonice şi în mediu ambiental supuse expertizării, este nerelevantă, în condiţiile în care dispoziţiile art. 91⁶ C. proc. pen. anterior care reglementează verificarea mijloacelor de probă, prevăd posibilitatea expertizării mijlocului de probă (CD/DVD) şi nu a mijlocului prin care s-a obţinut proba (echipamentele)".

în raport de toate cele deja expuse, instanţa de apel a Înaltei Curţi va proceda la valorificarea interceptărilor/ înregistrărilor telefonice/ambientale în cauză şi înlăturarea măsurii dispuse nelegal şi netemeinic de prima instanţă de judecată.

A.2. Înalta Curte a avut în vedere că este fondată şi critica secundă din apelul declarat de procuror relativ la aplicarea procedurii simplificate prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. anterior, concomitent cu reţinerea unei alte situaţii de fapt decât cea din rechizitoriu în cazul inculpatei B. şi consecinţele juridice asupra situaţiei inculpatului A.

Aceasta, întrucât din actele şi lucrările dosarului cauzei rezultă că inculpata B. a solicitat în mai multe rânduri aplicarea procedurii simplificate a recunoaşterii faptei penale descrise în rechizitoriu, cu consecinţa judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a aplicării unei pedepse, potrivit legii (pag. 40 pct. 7 sentinţă), aspecte de altfel reiterate şi în faţa Înaltei Curţi (şedinţa publică din 12 martie 2014).

În aceste condiţii, prima instanţă de judecată a arătat la pagina 47, faptul că reţine dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. anterior sunt aplicabile, în sensul că inculpata a adoptat versiunea prezentată în rechizitoriu."

Cu toate acestea, instanţa de fond a statuat că, "sinceritatea inculpatei a fost infirmată în două situaţii importante.", referitoare la remiterea sumelor de bani inculpatului A., la datele de 08 august 2011 şi 14 august 2011, cu privire la care s-a concluzionat că, deşi făceau obiectul traficului de influenţă şi al înţelegerii dintre inculpaţi, aceste sume de bani au fost păstrate de inculpata B., nefiind remise inculpatului.

În acest punct de analiză este de precizat că prima instanţă de judecată nu a contestat faptul că sumele de bani din tranşele 1 şi 2, respectiv cele din zilele de 08 august 2011 şi 14 august 2011, au făcut obiectul traficului de influenţă în modalitatea pretinderii sumelor de bani de către inculpatul A., cu ajutorul inculpatei B., câtă vreme această situaţie de fapt a fost reţinută în cazul condamnării inculpatelor cumpărătoare de influenţă şi a complicei acestora, F., D. şi E. (pag. 26-34 sentinţă).

Acestea au fost condamnate, potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. anterior, reţinându-se faptul că au cumpărat influenţa inculpatului A. căruia "i-au remis sumele de 457.000 lei" (D., pagina 29 sentinţă, G., pag. 32 sentinţă). Nici în cazul învinuitei (martor în cauză) C.C. nu s-a reţinut altă situaţie de fapt.

De asemenea, în cazul inculpatului A., instanţa de fond reţine faptul că, „A existat - şi este probată - înţelegerea infracţională a inculpatului A. cu inculpata B., în mod direct, şi cu cumpărătoarele de influenţă şi complicea lor, în mod indirect, mediat, în sensul ca acesta, folosindu-se de importanţa poziţiei de vicepreşedinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, să-şi folosească influenţa şi autoritatea faţă de funcţionarii instituţiei, în vederea accelerării şi finalizării procedurilor de acordare a unor titluri de despăgubiri şi conversie a acţiunilor obţinute. Pentru acest sprijin, inculpatul A. a negociat cu inculpata B. să primească importante foloase materiale (circa 12% din despăgubirile încasate de beneficiare), din care i s-a remis efectiv o singură tranşă, de 400.900 lei, în seara de 26 august 2011, când s-a şi realizat prinderea sa în flagrant" (pag. 50, parag. 5 sentinţă, în acest sens pag. 52, parag. 4).

Cu toate acestea Înalta Curte a avut în vedere că instanţa de fond a modificat practic situaţia de fapt a rechizitoriului, reţinând o altă stare de lucruri decât cea recunoscută de inculpata B. prin procedura art. 320¹ C. proc. pen. anterior.

Consecinţa juridică a acestei erori de judecată în aplicarea procedurii simplificate reglementată expres şi limitativ de legiuitor, este aceea că inculpatei nominalizată i s-a reţinut practic o altă situaţie de fapt şi infracţiune decât cea din actul de sesizare al instanţei de judecată.

Astfel, în rechizitoriu se reţine că inculpata B. a comis infracţiunea în calitate de complice a inculpatului A., primind în schimbul ajutorului material şi moral acordat acestuia suma de 682.600 lei, pe când instanţa de fond stabileşte că suma de bani primită efectiv de inculpată din infracţiunea de corupţie este mai mare, respectiv suma de 824.000 lei şi în consecinţă a dispus confiscarea specială a altei sume de bani decât cea cerută de procuror prin rechizitoriu.

Acest aspect, deci, nu este unul fără consecinţe juridice în planul infracţiunii de corupţie recunoscută de inculpata B., întrucât rechizitoriul stabileşte limitele acuzaţiei penale şi existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care aceasta a solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. anterior.

Aşadar, s-a considerat că odată ce inculpatei susmenţionată i s-a aplicat, întemeiat s-a afirmat, procedura recunoaşterii vinovăţiei prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. anterior, declaraţiile acesteia nu pot fi apreciate atât ca sincere, menite a face incidenţă procedura, dar şi nesincere, cu consecinţele juridice menţionate deja.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., consecinţa juridică a erorii de judecată a instanţei de fond se reflectă în latura obiectivă a infracţiunii de trafic de influenţă reţinută prin rechizitoriu, în sensul că se apreciază faptul că inculpatul deşi a pretins sumele de bani din tranşele 1 şi 2 (08 august 2010 şi în 14 august 2011), acestea nu au ajuns la el, fiind reţinute de inculpata B.

Înalta Curte pentru următoarele motive, a avut în vedere că probele administrate în cauză dovedesc faptul că sumele de 367.000 lei (două tranşe) au fost remise de inculpata B. inculpatului A.:

- Declaraţia inculpatei B. B. (în şedinţa publică de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din 12 martie 2014 a arătat că îşi menţine declaraţiile din cadrul procesului penal şi recunoaşte faptele aşa cum sunt descrise în rechizitoriu), face trimitere implicită la cele consemnate la 07 septembrie 2011, pag. 11, parag. 2, la urmărire penală, în prezenţa avocatului ales, când a arătat „Când eram doar noi doi în birou, am scris pe o bucată de hârtie că în acea zi urma să se revanşeze faţă de el prima persoană din cei patru titulari. După ce am scris acest text, am pus acel înscris în dreptul lui A.A. pentru ca acesta să-l citească. El a spus „bine" sau doar a dat din cap afirmativ. Am luat din nou acel înscris şi cred că am scris ceva de genul „când?, cum?, unde?, cont", am pus din nou înscrisul în dreptul lui pentru a-l citi. Cred că în acele împrejurări A.A. mi-a spus că a fost ziua lui şi se întâlnea în acea zi cu nişte prieteni la restaurantul Terasa Doamnei, astfel că mi-a cerut să trec şi eu pe la acel restaurant şi să-i aduc o sticlă de whisky. Nu am înţeles în acel moment foarte exact ce se ascundea sub această referire la sticla de whisky. Am fost la Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților am luat înscrisul rectificat. l-am povestit soţului meu că urma să-i dau acei bani cuiva, care o ajutase pe G. să obţină titlul de conversie, fiind stabilit să dau banii la restaurantul Terasa Doamnei. Soţul meu mi-a spus că nu este de acord, pentru că mă expuneam prea mult şi nici măcar nu era de acord cum procedam. Reţin că în acea zi am mai avut o discuţie telefonică cu A.A. care mi-a reiterat invitaţia de a ne reîntâlni la restaurantul anterior menţionat. în seara zilei de 08 august 2011, m-am dus la restaurantul terasa Doamnei şi m-am întâlnit cu inculpatul, dar nu am avut asupra mea banii. întâlnirea a avut loc chiar în restaurant şi am văzut că susnumitul era la o masă cu alte două persoane, pe care nu le cunoşteam, l-am spus lui A.A., vorbind în şoaptă pentru a nu fi auzit de celelalte două persoane, că oferta persoanei de la care primisem banii în acea zi era de 12%. A.A. a dat din cap afirmativ. Eu i-am spus că nu puteam să-i aduc în acel loc banii. Cu toate acestea, A.A. a insistat să-i aduc acolo banii, afirmând că nu este niciun fel de problemă. Mai precizez că inculpatul a tratat problema primirii acelui folos ca un lucru global raportat la întregul dosar, care se referea la cele patru titulare şi era la curent cu valoarea despăgubirilor primite de către acesta. în discuţiile noastre anterioare, el obişnuia să se refere la acest lucru, folosind exprimarea "dosarul E." După acea primă întâlnire de la restaurant cu A.A., m-am reîntors la apartament. Am pus de-o parte 90.000 lei din banii primiţi în acea zi de la G. După socoteala mea cei 90.000 lei reprezentau 3% din suma de aproximativ 3.000.000 lei, care reprezenta valoarea acţiunilor menţionată în titlul de conversie. Diferenţa de aproximativ 360.000 lei am pus-o într-o sacoşă plastifiată, de culoare neagră, pe care era inscripţionată firma X.X." Imediat după aceea, am luat acea sacoşă cu bani şi m-am dus la restaurant, unde l-am regăsit pe A.A. la o masă, însoţit de aceleaşi două persoane, l-am dat lui A.A. acea sacoşă, fără să mai discutăm nimic referitor la bani. Reţin că între cele două întâlniri de la restaurantul terasa Doamnei, eu am cugetat mai mult timp dacă să îi duc sau nu banii acolo lui A.A., pentru că îmi era teamă, atât din cauza faptului că îmi dădeam seama de faptul că mă aflam la limita legii prin gestul pe care ăl făceam, dar şi pentru că trebuia să am asupra mea o sumă atât de mare de bani. Mai menţionez că soţul meu m-a însoţit doar atunci când am fost pentru prima dată la acel restaurant şi când m-a condus în apropierea restaurantului, după care a plecat. Eu chiar am crezut că în acea zi A.A. îşi serba ziua de naştere şi am căutat împreună cu soţul meu să cumpăr o sticlă de whisky sau altceva ce-i puteam da ca şi cadou, însă nu am găsit nimic potrivit să-i cumpăr".

- Declaraţiile inculpatei privind motivul deplasării la restaurant, sunt susţinute şi de soţul său, inculpatul C., care în aceeaşi şedinţă publică din 12 martie 2014 a reiterat menţinerea declaraţiilor din cursul procesului, aspect în raport cu care nu se poate reţine că afirmaţiile acesteia sunt fanteziste.

Recunoaşterea faptelor de către inculpată în faţa Înaltei Curţi au fost reiterate cu aceleaşi detalii la data de 27 august 2011 (u.p., pag. 6) şi 07 decembrie 2011 (Curtea de Apel București II, pag. 4, 6).

- Probele menţionate se coroborează cu declaraţiile inculpatei E. de la instanţa de fond din data de 30 noiembrie 2011, pag. 2, unde se arată că „Am aflat de la B. că bărbatul a primit banii, că aceasta i-a dat personal şi că inculpatul i-a cerut să se întâlnească personal într-un restaurant şi să-i aducă o sticlă de whisky care înseamnă banii cuvenit.

Această din urmă declaraţie a inculpatei nu a fost avută în vedere de instanţa la analiza probelor, de vreme ce Curtea de Apel Bucureşti, precizează eronat că „deşi inculpata ţinea permanent, fie direct, fie prin E., legătura cu mama şi mătuşile acesteia, nu Ie-a anunţat în niciun mod, fie el oricât de voalat, că s-a realizat ceva foarte important, şi anume că „persoana care Ie-a ajutat a început să fie recompensată".

- Cu privire la întâlnirea celor doi inculpaţi de la restaurantul menţionat, chiar şi inculpatul A. arată că aceasta a avut loc la insistenţa lui B. care, la masă, l-a întrebat dacă se poate urgenta procedura şi ce obligaţii are faţă de el (declaraţie u.p.„ 27 august 2011, pag. 5, par. 3 şi declaraţie Curtea de Apel București II, 14 decembrie 2011). Aceste declaraţii ale inculpatului nu sunt însă credibile, aşa cum corect instanţa de judecată a reţinut şi în privinţa altor depoziţii ale sale, pentru că:

- întâlnirea nu a fost iniţiativa inculpatei ci stabilirea ei s-a realizat de inculpat care a insistat în acest sens (vezi redările);

- inculpata nu îl putea întreba pe inculpat ce obligaţii are, chiar inculpatul menţionând că acest aspect fusese lămurit încă din data de 05 august 2011.

- Alături de probele indicate deja, relevante în stabilirea primirii banilor de către inculpatul A. sunt şi înscrisurile bancare referitoare la obţinerea sumelor de bani din bancă dar şi declaraţiile inculpatelor cumpărătoare de influenţă privitoare la predarea sumelor de bani inculpatei B. pentru ca acestea să ajungă în procentul cuvenit la inculpatul A. (G., şedinţa publică din 24 martie 2014, când a declarat în faţa Înaltei Curţi că a recunoscut faptele aşa cum au fost descrise în rechizitoriu, ceea ce face implicit trimitere la cele de la u.p. 27 august 2011 şi Curtea de Apel București II, 30 noiembrie 2011, D., u.p. la 27 august 2011 şi 12 septembrie 2011, Curtea de Apel București II la 30 noiembrie 2011, pag. 2, F., u.p. 27 august 2011 şi 12 septembrie 2011, Curtea de Apel București II la 30 noiembrie 2011, C.C., d.u.p. şi Curtea de Apel București II).

În fine, interceptările/înregistrările telefonice/ambientale din ziua de 08 august 2011 (audiate şi vizualizate în mod direct şi nemijlocit în faţa Înaltei Curţi, în şedinţa publică din 26 martie 2014) dar şi din zilele anterioare sunt relevante cu privire la primirea sumei de bani de către inculpatul A.

Acestea se referă la invitaţia adresată de inculpat, inculpatei B. la serbarea zilei sale, insistenţa telefonică a inculpatului pentru prezenţa complicei la acel restaurant, discuţiile inculpaţilor din biroul lui A. despre procentele cuvenite şi scrise pe hârtia ruptă apoi de inculpat, aspecte reţinute şi de instanţa de judecată ca relevante cu privire la faptele de corupţie.

Cu privire la remiterea sumei de bani din data de 14 august 2011, probele administrate în cauză dovedesc fapta reţinută în rechizitoriu, astfel:

- înscrisurile bancare privind retragerea sumelor de bani din bancă;

- înregistrările convorbirilor telefonice din data de 14 august 2011, privind înţelegerea inculpaţilor de a se întâlni în apartamentul inculpatei;

- declaraţiile inculpatului A., care recunoaşte întâlnirea din apartament, însă neagă primirea banilor;

- declaraţiile inculpatei D. privind retragerea sumelor de bani, predarea acestora inculpatei B. B. şi scopul acestor demersuri;

- declaraţiile constante, detaliate şi convingătoare ale inculpatei B. din care rezultă că, „este posibil ca în ziua de 14 august 2011 să mă fi întâlnit cu A. A. în apartamentul meu din Bucureşti. înainte de acea întâlnire, am luat 90.000 lei din suma de bani pe care o primisem de la D., pentru că acea sumă reprezenta acelaşi 3% care îmi fusese promis mie. Diferenţa de bani am pus-o tot într-o sacoşă, de culoare neagră, inscripţionată „X.X." şi i-am dat-o lui A. A., în apartamentul meu. Nu mai reţin în ce cupiuri au fost bancnotele care au compus acea sumă de bani, dar au fost valori relativ mici, pentru că a fost tot o masă monetară mare. Cu acea ocazie, i-am spus, în principiu, lui A. A. că urma să îi mai dau şi ulterior bani, pentru că aceea reprezenta a doua tranşă şi teoretic era vorba de patru tranşe în total. Tot atunci, A. A. mi-a spus că la ultima tranşă, va trebui să-i dau o sumă mai mare de bani faţă de tranşele anterioare, motivând că trebuie să mai dea bani şi la altcineva. De altfel. în contextul discuţiilor anterioare dintre noi, susnumitul îmi sugerase că banii nu erau în întregime doar pentru el. Nu mi-a spus nici în discuţiile anterioare şi nici în cadrul discuţiei din 14 august 2011 cine era persoana care trebuia să mai primească bani. L-am întrebat ce sumă de bani trebuia să-i dau în plus la ultima tranşă, însă el s-a eschivat să-mi răspundă şi a spus că nu este „foarte mult" şi că îmi va preciza ulterior cât anume. Am dus acasă la Snagov cei 90.000 lei care mi-au rămas din banii primiţi de la D." (declaraţie la u.p., 07 septembrie 2011, pag. 16, 17, declaraţie u.p. din 27 august 2011, pag. 7 şi declaraţie Curții de Apel București II din 07 decembrie 2011, pag.5, toate menţinute în faţa Înaltei Curţi).

- în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., se reţine că apărările acestuia referitoare la întâlnirea din data de 14 august 2011, sunt următoarele:

- B. B. a insistat să ne vedem în apartamentul ei. Nu am putut refuza. Mi-a spus că acele persoane şi-au rezolvat problemele şi că au obţinut titlurile de conversie. Apoi am vorbit despre afacerile sale (declaraţia u.p., 27 august 2011, pag. 6, parag. 2);

- B. B. m-a sunat şi invitat la o cafea în biroul din apartamentul său. Am vorbit despre un proiect al ei cu un azil de bătrâni, i-am spus că nu mă interesează, mi-a spus de problemele ei cu chiriaşii şi m-a întrebat când poate veni să ridice ultimul titlu de conversie (declaraţia Curții de Apel București II din 14 decembrie 2011).

Or, apărările inculpatului nu sunt plauzibile şi coerente, acestea necoroborându-se cu niciuna din probele administrate în cauză, pentru că:

- inculpata B. B. nu a insistat pentru acea întâlnire convenită iar inculpatul o putea refuza;

- iniţial inculpatul a afirmat că i s-a spus că persoanele şi-au rezolvat problema cu titlurile, după care revine şi afirmă că inculpata a întrebat când poate veni pentru eliberarea ultimului titlu, declaraţiile fiind deci contradictorii; mai mult decât atât, nu este plauzibilă şi nici logică întâlnirea inculpaţilor într-o zi de duminică într-un spaţiu privat, apartamentul inculpatei, pentru a se discuta despre problemele respective cu privire la care un telefon sau o întâlnire la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților puteau foarte uşor rezolva dilema;

- nici discuţiile despre afacerile inculpatei, nu se coroborează cu alte probe şi nu par a fi plauzibile faţă de cele mai sus menţionate.

- în final, cu privire la cele două momente de comitere a infracţiunii de trafic de influenţă de către inculpatul A., respectiv primirea şi implicit pretinderea ulterioară a sumelor de bani din datele de 08 august 2011 şi 14 august 2011, este de menţionat şi faptul că probarea acestora este stabilită şi prin organizarea flagrantului din data de 26 august 2011, care astfel dovedeşte primirea sumelor de bani din tranşele I şi II, anterior menţionate.

În condiţiile în care ancheta s-a desfăşurat din oficiu, organizarea flagrantului din data de 26 august 2011 şi depistarea sumei de bani asupra inculpatului, au fost posibile numai prin supravegherea operativă a inculpaţilor, plecându-se de la premisa existenţei remiterii sumelor de bani din datele de 08 august 2011 şi 14 august 2011.

Aşadar, prin constatarea flagrantului din data de 26 august 2011, coroborat cu celelalte probe administrate la care s-a făcut deja referire şi la care se adaugă probele ce vor fi indicate în continuare, primirea sumelor de bani din datele de 08 august 2011 şi 14 august 2011, şi, implicit pretinderea şi în această modalitatea a primiri sumei de bani din tranşa III, sunt probate cu certitudine şi fără echivoc.

Nu în ultimul rând, este de precizat că aprecierea instanţei de fond în sensul că sumele de bani menţionate mai sus ar fi rămas asupra inculpatei B. sunt pur speculative, nefiind bazate pe vreo probă a dosarului întrucât nici măcar inculpata nu face vreo afirmaţie în acest sens, or, în contextul recunoaşterii faptei penale şi a sumelor de bani primite efectiv de aceasta, era logic ca şi restul sumelor de bani, dacă ar fi fost primite de inculpată, să facă obiectul recunoaşterii, cu atât mai mult cu cât între suma de bani solicitată a fi confiscată de la inculpată de către procuror şi suma confiscată de instanţa de judecată este o diferenţă de doar 198.000 lei.

Pentru toate aceste argumente, Înalta Curte a concluzionat că sumele de bani din tranşele 1 şi 2, din datele de 08 august 2011 şi 14 august 2011 au fost remise de inculpatele cumpărătoare de influenţă, prin intermediul inculpatei B., inculpatului A.

A.3. Concomitent, este pertinentă şi critica de netemeinicie iterată de procuror sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului A.

Aceasta, întrucât fapta de corupţie săvârşită de inculpatul A. este extrem de gravă în condiţiile în care este vorba de comiterea acesteia de către un demnitar al statului român, atribuţiile sale fiind respectarea legii şi a drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor.

Traficul de influenţă în speţă a fost exercitat chiar asupra funcţionarilor instituţiei condusă de inculpat, iar influenţa este cumpărată de persoane în vârstă, ale căror drepturi erau legitime, dar care din cauza instituţiilor statului nu au putut intra în stăpânirea lor de fapt.

Totodată, instanţa de apel a Înaltei Curţi a mai avut în vedere că perioada de timp în care a fost comisă infracţiunea este importantă, iar infracţiunea este săvârşită. în modalitatea gravă a primirii unor sume mari de bani.

Depistarea infracţiunii s-a realizat din oficiu de către organul de urmărire penală, inculpatul nominalizat acţionând la adăpostul funcţiei publice şi a relaţiei de prietenie şi încredere cu inculpata B.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea infracţiunii deduse judecăţii şi este trimis în judecată, pentru comiterea altor infracţiuni de corupţie (Dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, nr. x/2/2007*).

Este adevărat că la „ultimul cuvânt" al inculpatului la judecata în fond, în finalul său, acesta a solicitat instanţei de judecată ca în ipoteza în care îl găseşte vinovat de infracţiunile deduse judecăţii, „să-l ierte", însă acest aspect nu are semnificaţia juridică a recunoaşterii infracţiunii şi asumării responsabilităţii în comiterea faptei deduse judecăţii.

Faţă de cele de mai sus, s-a conchis că pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, nu satisface scopul pedepsei prescris de legiuitor, cuantumul acesteia fiind orientat către minimul special al textului de incriminare.

O astfel de pedeapsă nu este efectivă, disuasivă şi proporţională, cu atât mai mult cu cât pedeapsa aplicată de instanţa de judecată complicei inculpatului, numita B. care a recunoscut comiterea infracţiunii şi a beneficiat de procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. anterior, este superioară, respectiv, 3 ani şi 6 luni închisoare.

Nu în ultimul rând, este de menţionat că inculpatul susmenţionat a fost reţinut şi arestat preventiv timp de 5 luni de zile, perioadă care se va deduce din durata pedepsei pronunţate, aspect faţă de care durata ce va rămâne de executat, reducându-se în mod corespunzător, face sancţiunea aplicată să fie mult mai mică şi deci neefectivă.

În raport de cele deja expuse, instanţa de apel a Înaltei Curţi a avut în vedere că pentru satisfacerea efectivă a scopurilor şi finalităţilor pedepsei şi prin conformare la dispoziţiile art. 74 C. pen. care statuează criteriile generale de individualizare ale acesteia, sens în care s-au reţinut împrejurările şi modalitatea de săvârşire a infracţiunii imputate, pericolul social concret, extrem de sporit al faptei comise, gravitatea rezultatului socialmente periculos produs prin săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, precum şi pe de altă parte periculozitatea inculpatului nominalizat dedusă din motivul pur patrimonial şi chiar josnic al infracţiunii săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, faptul că aceasta a fost comisă în condiţiile în care inculpatul A. era deja trimis în judecată pentru comiterea unei infracţiuni de acelaşi gen, respectiv de corupţie, aspectul că educaţia sa de tip universitar, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială decurgând din calitatea de demnitar numit, respectiv subsecretar de stat şi având funcţia de vicepreşedinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, nu l-au împiedicat pe acesta să pretindă şi primească sume de bani extrem de consistente cu titlu de folos infracţional şi nu în ultimul rând, conduita constant adoptată în cursul procesului penal pornit împotriva sa de nerecunoaştere a faptei imputate în contra probelor indubitabile administrate în cauză, impun cu necesitate concluzia majorării pedepsei aplicate acestuia peste jumătatea textului de lege incriminator prevăzut de legea penală nouă, mai favorabilă în cauză.

4. Înalta Curte a avut în vedere şi pertinenţa criticii procurorului cu referire la nelegalitatea sentinţei penale sub aspectul greşitei deduceri a prevenţiei în cazul inculpaţilor A. şi C.

Astfel potrivit art. 88 C. pen. anterior, „Timpul reţinerii şi al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate", iar conform art. 356 alin. (2) C. proc. pen., „în caz de condamnare, expunerea trebuie să mai cuprindă timpul ce se deduce din pedeapsa pronunţată şi actele din care rezultă durata acesteia".

Or, din analiza sentinţei penale şi a actelor dosarului, rezultă că prima instanţă de judecată a dedus eronat durata prevenţiei inculpaţilor, după cum urmează:

- în cazul inculpatului A., instanţa de judecată a dedus perioada de reţinere şi arest preventiv, respectiv 27 august 2011-28 decembrie 2011.

Perioada de prevenţie care trebuia dedusă în mod corect este 27 august 2011-28 ianuarie 2012; când inculpatul a fost pus în libertate prin Decizia penală nr. 273 din 27 ianuarie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a respins recursul Direcției Naționale Anticorupție declarat împotriva încheierii Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, din data de 19 ianuarie 2012.

Referitor la inculpatul C., prima instanţă de fond a constatat că acesta a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 05 septembrie 2011-28 noiembrie 2011, pe care a dedus-o, potrivit legii.

Perioada de prevenţie care trebuia dedusă în mod legal şi temeinic, este însă 05 septembrie 2011-29 decembrie 2011; când inculpatul a fost pus efectiv în libertate conform Deciziei penale nr. 4370 din 28 decembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a respins recursul Direcției Naționale Anticorupție declarat împotriva încheierii Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, din data de 19 decembrie 2011.

A.5. Pe de altă parte, Înalta Curte a apreciat ca pertinentă şi următoarea critică din apelul declarat de procuror vizând nelegalitatea sentinţei penale sub aspectul confiscării speciale doar a sumei de 409.000 lei de la inculpatul A..

Aceasta deoarece din actele dosarului rezultă că inculpatul A. a primit în trei tranşe, cu ajutorul complicilor B. şi C., suma totală de 1.817.500 lei (reprezentând echivalentul a aproximativ 432.738 euro), din care şi-a însuşit suma de 1.134.900 lei.

Astfel, cu privire la presupusa neconcordanţă dintre suma de 1.817.500 lei, pretinsă, la care face referire rechizitoriul şi suma de 1.134.900 lei primită efectiv de inculpatul A., reţinută de prima instanţa de judecată la pag. 34, par. final a sentinţei, se poate constata inexistenţa acesteia, explicată prin aceea că diferenţa de 682.600 lei, reprezintă suma de bani primită de inculpata B. ce trebuie confiscată special de la aceasta.

Astfel, în zilele de 08 august 2011 şi 14 august 2011 (domiciliul inculpatei B.), inculpatul a primit sumele de (câte) 367.000 lei, iar în ziua de 26 august 2011 (domiciliul inculpatei B.), acesta a încasat suma de 400.900 lei, ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracţiunii flagrante.

în aceste condiţii, suma totală de confiscat de la inculpatul deja nominalizat, trebuia să fie cea de 1.134.900 lei, aceasta reprezentând produsul vânzării influenţei sale.

A.6. Instanţa de apel a Înaltei Curţi a avut în vedere caracterul fondat al motivului de critică devoluat prin apelul declarat de procuror cu privire la nelegalitatea sentinţei penale sub aspectul greşitei ridicări a măsurii sechestrului asigurător asupra sumelor de bani în lei, dolari şi euro deţinute în conturi bancare de inculpatul A.

Prin încheierea din 9 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, a admis cererea inculpatului A., şi în temeiul art. 168 C. proc. pen., raportat la art. 409 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus ridicarea parţială a sechestrului asigurător asupra a 2/3 din sumele de 108.679,99 lei şi respectiv 7.859,40 lei din două bănci comerciale, aflate în conturile inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 1741 din data de 24 mai 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de Direcția Națională Anticorupție şi a respins cererea inculpatului.

Or şi de data aceasta, prima instanţă de judecată a aplicat greşit legea, ridicând în parte măsura sechestrului asigurător instituită în mod legal şi temeinic de procuror asupra sumelor de bani aflate în conturile bancare ale inculpatului, în scopul asigurării confiscării speciale a produsului infracţional astfel obţinut de acesta.

Argumentele pentru care instanţa de fond a dispus ridicarea parţială a sechestrului asigurător instituit de procuror asupra sumelor de bani aflate în conturile inculpatului sunt cele de la pagina 59 a sentinţei penale unde se arată că, „în privinţa sumelor aparţinând inculpatului şi depuse la diverse bănci, indisponibilizate prin Ordonanţa Direcției Naționale Anticorupție din 13 septembrie 2011, Curtea reţine că nu s-a făcut nici un fel de dovadă a provenienţei lor ilicite. De altfel, inculpatul, cel puţin în cauza de faţă, a probat cu înscrisuri că banii respectivi au fost obţinuţi în mod legal, iar suma de 400.900 lei, primită în seara flagrantului, a fost de îndată indisponibilizată, astfel încât el nu a beneficiat de ea. în speţă, nu funcţionează vreo prezumţie cu privire la caracterul ilicit al depunerilor bancare, astfel că măsura indisponibilizării lor nu se justifică. Aşa fiind, s-a dispus ridicarea măsurii indisponibilizări sumelor de bani menţionate de Ordonanţa din 13 septembrie 2011 a Direcției Naționale Anticorupție"

Aşa cum se poate lesne observa, premisa de la care a plecat prima instanţă de judecată este greşită, aceasta nefiind reţinută în actul de sesizare al instanţei de judecată unde nu s-a pus problema confiscării extinse, măsura instituită reprezentând garanţia aducerii la îndeplinire a confiscării speciale solicitate de procuror cu privire la toate sumele de bani ce au reprezentat preţul vânzării influenţei reale a inculpatului A. asupra funcţionarilor Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Sumele de bani, împreună cu celelalte bunuri ale inculpatului constituie din punct de vedere patrimonial, garanţia confiscării speciale a produsului ilicit obţinut de inculpat, acestea asigurând astfel aplicarea şi executarea efectivă a măsurii de siguranţă dispuse de judecător.

Prin existenţa unor măsuri asigurătorii instituite atât asupra unor bunuri imobile cât şi asupra unor valori financiare, organele de executare silită din cadrul Agenția Națională de Administrație Fiscală, pot duce la îndeplinire titlul executoriu emis, apreciind asupra celei mai rapide şi eficiente forme de executare silite, menite a satisface în totalitate dispoziţia de confiscare specială a instanţelor de judecată; iar în măsura în care organele de executare ale statului reuşesc să obţină întreaga creanţă rezultată din titlul de executare, inclusiv cheltuielile cu executarea, etc, urmează ca eventualele sume de bani sau valori rămase în plus, să fie restituite inculpatului, acestea fiind astfel cuvenite lui.

A. 7. în fine, a fost apreciat ca fiind fondat apelul declarat de procuror şi sub aspectul ultimei critici invocate cu referire la nelegalitatea sentinţei penale sub aspectul greşitei achitări a inculpatului C.

Pentru a dispune achitarea inculpatului susmenţionat, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele aspecte, menite, în opinia sa să justifice concluzia „neîntrunirii unor elemente constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă - ajutor concret direct şi nemijlocit, asumat din punct de vedere psihic, dat la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, şi intenţia calificată în acest sens, care este elementul central al laturii subiective" (pag. 40, parag. 2, sentința penală, Curtea de Apel București II):

- „Inculpaţii, cu excepţia inculpatei B. nu au cunoscut implicarea inculpatului C. în activitatea infracţională din dosarul dedus judecăţii" (pag. 36-37);

- „Nu rezultă existenţa vreunei concordanţe, conivenţe ori coeziuni pe plan psihic, subiectiv, între inculpatul C., în calitate de complice, şi ceilalţi participanţi la infracţiunile ce fac obiectul prezentei cauze. Nu s-a făcut dovada existenţei vreunei înţelegeri prealabile, şi nici a vreunei legături subiective pe parcursul derulării faptelor, o astfel de relaţie psihică fiind de esenţa acestei forme de participaţie" (pag. 38, parag. 2);

- „Singura depoziţie relevantă a vreunui martor cu privire la pretinsa activitate infracţională a inculpatului C. este cea a numitului J.J. care arată la instanţa de judecată că „extrasul din data de 26 august 2011 face referire la chiria şi penalităţile datorate sau plătite de firma mea către firma inculpatului, P.P."(pag. 37, parag. 3);

- „în cazul în care s-ar da concludentă deplină interceptărilor convorbirilor telefonice şi ambientale, ele nu confirmă, prin coroborare cu alte mijloace de probă necontestate, versiunea reţinută în rechizitoriu" (pag. 37, parag. 4);

- „Declaraţiile inculpaţilor nu descriu activitatea inculpatului C. decât ca o însoţire fizică, o măsură de protecţie normală în cazul transportului unor sume importante de bani, (pag.38, par. 9);

- „Nu există nicio dovadă concludentă în sensul că inculpatul ar fi avut vreo contribuţie la comiterea faptelor sau măcar cunoştinţă despre destinaţia banilor, motivul pentru care erau retraşi din bănci şi, eventual, persoana ce avea să-i primească şi în ce scop (pag. 38, parag. final, pag. 39)";

- „Versiunea Parchetului are în vedere supoziţii bazate de frânturi din convorbirea ambientală din data de 24 august 2011, rupte din context şi interpretate în dezacord cu ansamblul dovezilor cauzei. Aceste probatorii atestă că referirile la penalizări, la depuneri de sume şi ţinerea unora dintre ele în casa de bani nu au legătură cu vreo activitate infracţională, ci se referă la banii provenind din chirii şi penalităţi, aparţinând inculpaţilor, provenind din dreptul lor de proprietate asupra unui restaurant.

Apărările inculpaţilor sunt în mod ferm susţinute de înscrisuri bancare relevante şi, aşa cum s-a arătat, de depoziţia martorului J.J." (pag. 39, parag. 3, 4);

- „Tot fără suport sunt şi interpretările referitoare la convorbirea telefonică dintre soţi din 25 august 2011, care în opinia Curţii nu conţine nimic incriminator pentru inculpat, ca şi „rolul de decident în privinţa modului de operare ce urma să fie utilizat pentru remiterea acelui folos coinculpatului A. (pag. 38, parag. 6);

- „în declaraţia dată în faţa instanţei de fond, inculpata B. a arătat pentru prima oară şi această susţinere este singulară în contextul dovezilor administrate - că a avut o unică discuţie cu soţul său despre destinaţia unor sume de bani, spunându-i că sunt pentru „persoana care a ajutat-o pe mătuşa C.C. să rezolve problema despăgubirilor". Inculpatul i-a spus că „nu este de acord cu ceea ce face" şi a însoţit-o până la un moment dat în oraş pentru a cumpăra o sticlă de whisky sau un alt cadou potrivit pentru o aniversare, în condiţiile în care s-a stabilit că inculpata nu avea asupra sa vreo sumă de bani destinată lui A.

Chiar reală fiind, această împrejurare nu are conotaţiile penale ale unui ajutor/înlesnire a faptei, specifice complicităţii, şi nici ale intenţiei infracţionale ce caracterizează latura subiectivă" (pag. 39, parag. 9, 10);

- „în al doilea rând, aspectele referitoare la suma de 500.000 lei, care nu se mai găseşte (şi în legătură cu care cauza s-a disjuns), nu sunt relevante în raport de fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Inculpatul a recunoscut că banii s-au aflat în posesia sa şi a prezentat versiunea - care nu a fost nici confirmată, dar nici infirmată - privind dispariţia lor" (pag. 40, parag. 1).

Înalta Curte pentru următoarele considerente are în vedere că argumentele prezentate de instanţa de fond sunt contradictorii şi nu justifică pronunţarea soluţiei de achitare a inculpatului, aceasta fiind consecinţa unei interpretării eronate a probelor administrate, pe de o parte, şi a ignorării altor probe, care coroborate, dovedesc comiterea cu vinovăţie de către acest inculpat a complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă săvârşită de inculpatul A., pe de altă parte.

Cu titlu de premisă se reaminteşte că potrivit art. 26 C. pen. anterior (art. 48 C. pen.), „Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită".

Aşa cum rezultă din prezentarea situaţiei de fapt, probele administrate au relevat că în desfăşurarea activităţii infracţionale, inculpatul C. a acţionat împreună cu inculpata B. pentru a-l ajuta, cu intenţie, pe inculpatul A. să primească folosul pretins ca obiect al infracţiunii de trafic de influenţă, astfel că s-a reţinut participaţia sa penală, în forma complicităţii, la săvârşirea acestei infracţiuni.

Astfel chiar dacă inculpatul C. nu s-a întâlnit şi nici nu a discutat cu autorul infracţiunii de trafic de influenţă, nu înseamnă că acesta nu poate comite infracţiunea în calitate de complice al traficantului de influenţă, în condiţiile în care complicele a cunoscut despre existenţa unui funcţionar public la care urmau să ajungă banii pe care el i-a manipulat în acest scop şi orice altă interpretare contrară celor menţionate, nu face decât să adauge la textele de incriminare în materia complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă.

În consecinţă, probele relevante cu privire la comiterea de către inculpatul C. a complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă săvârşită de inculpatul A., sunt următoarele:

- Nota privind supravegherea Serviciului Român de Informaţii, care la pagina 7-8, în special, relatează activitatea inculpatului din ziua de 26 august 2011 şi anterior primirii flagrante a sumei de bani de către inculpatul A.

Din cuprinsul înscrisului, rezultă implicarea inculpatului în primirea, păstrarea şi manipularea, în general, a sumelor de bani ridicate din bancă de către cumpărătorii de influenţă şi soţia sa, inculpata B.

- Declaraţia inculpatei B. din care rezultă că, „în acea zi de 08 august 2011, în jurul orei 14:00 -15:00, m-am întâlnit cu G. la Banca Comercială a României - Sucursala Amzei, de unde aceasta a scos suma de aproximativ 450.000 lei. în acel loc a venit şi soţul meu, pentru că eu i-am cerut acest lucru. Eu am luat de la G. acei aproximativ 450.000 lei, după care, împreună cu aceasta şi cu soţul meu am mers la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, de unde eu am luat înscrisul de rectificare a erorii din titlul de conversie emis pentru F. A trebuit să aştept pentru acest lucru circa o oră, pentru că funcţionara „P." mi-a zis că nu era încă semnat acel înscris, pentru că cel care trebuia să semneze documentul nu făcuse în acea zi mapa. După ce am luat înscrisul respectiv, am lăsat-o pe G. undeva pe Calea Dorobanţi şi, ulterior, m-am deplasat împreună cu soţul meu în b-dul ... l-am povestit soţului meu că urma să-i dau acei bani cuiva, care o ajutase pe G. să obţină titlul de conversie, fiind stabilit să dau banii la restaurant. Soţul meu mi-a spus că nu este de acord, pentru că mă expuneam prea mult şi nici măcar nu era de acord cum procedam. Reţin că în acea zi am mai avut o discuţie telefonică cu A. A. care mi-a reiterat invitaţia de a ne reîntâlni la restaurantul anterior menţionat. în seara zilei de 08 august 2011, m-am dus la restaurantul Terasa Doamnei şi m-am întâlnit cu A. A., dar nu am avut asupra mea banii. întâlnirea a avut loc chiar în restaurant şi am văzut că susnumitul era la o masă cu alte două persoane, pe care nu le cunoşteam. După acea primă întâlnire de la restaurant cu A. A., m-am reîntors la apartament. Am pus de-o parte 90.000 lei din banii primiţi în acea zi de la G. După socoteala mea cei 90.000 lei reprezentau 3% din suma de aproximativ 3.000.000 lei, care reprezenta valoarea acţiunilor menţionată în titlul de conversie. Diferenţa de aproximativ 360.000 lei am pus-o într-o sacoşă plastifiată, de culoare neagră, pe care era inscripţionată firma „X.X." Imediat după aceea, am luat acea sacoşă cu bani şi m-am dus la restaurant, unde l-am regăsit pe A. A. la o masă, însoţit de aceleaşi două persoane, l-am dat lui A. A. acea sacoşă, fără să mai discutăm nimic referitor la bani. Mai menţionez că soţul meu m-a însoţit doar atunci când am fost pentru prima dată la acel restaurant şi când m-a condus în apropierea restaurantului, după care a plecat. Eu chiar am crezut că în acea zi A. A. îşi serba ziua de naştere şi am căutat împreună cu soţul meu să cumpăr o sticlă de whisky sau altceva ce-i puteam da ca şi cadou, însă nu am găsit nimic potrivit să-i cumpăr. Cei 90.000 lei care au rămas asupra mea, i-am dus în acea seară la locuinţa mea din Snagov şi i-am dat soţului meu, spunându-i să îi păstreze, pentru că sunt banii numitei E., urmând să îi dau acesteia când va reveni din străinătate. Reţin că soţul meu a afirmat atunci că speră ca eu să nu fi făcut vreo prostie, iar eu i-am răspuns negativ şi i-am cerut să aibă încredere în mine. într-o zi din săptămâna 08 - 14 august 2011 (nu mai reţin cu exactitate când anume, însă ştiu că este anterior zilei de 12 august 2011, când am plecat la Târgu Mureş), m-am întâlnit în zona Pieţei x cu D., şi am primit de la aceasta aproximativ 450.000 lei. Precizez că în momentul în care am primit banii, a fost de faţă şi G. Numita D. a intrat singură în sediul băncii şi a ieşit cu banii. Precizez că eu nu am numărat banii nici atunci şi nici pe cei pe care i-am primit de la G., deoarece am avut încredere în faptul că E. îmi spusese că o să primesc acel procent de 15%, care însemna suma de aproximativ 450.000 lei. Şi în acea zi, am fost însoţită de soţul meu, atunci când am primit banii de la D. Am dus banii, împreună cu soţul meu, în apartamentul din b-dul Nicolae Bălcescu, unde au rămas în ziua de duminică 14 august 2011. în ziua de 24 august 2011. soţul meu ne-a însoţit la ambele bănci, iar întreaga sumă de aproximativ 897.000 lei a fost dusă de soţul meu la locuinţa noastră din Snagov. Mai menţionez că în seara de 24 sau în ziua de 25 august 2011 i-am spus şi soţului meu, C., faptul că hotărâsem ca acei aproximativ 497.000 lei care trebuiau să aibă aceeaşi destinaţie ca şi banii pe care îi primisem de la G. şi D., să rămână la noi, urmând să-i dăm „C.C.", pentru ca aceasta la rândul său, să-i dea persoanei în cauză sau să facă ce vrea cu ei".

Recunoaşterea faptelor de către inculpată în faţa Înaltei Curţi au fost reiterate la data de 13 septembrie 2011 (u.p.) şi 07 decembrie 2011 (Curtea de Apel București II, pag. 4).

Aşa fiind din declaraţiile inculpatei B., rezultă următoarele aspecte incontestabile ale situaţiei de fapt:

- inculpatul C. a aflat că sumele de bani trebuiau să ajungă la un funcţionar care „Ie-a ajutat" pe cumpărătoarele de influenţă să obţină titlurile de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților;

- inculpatul a acţionat de bună voie şi responsabil, în deplină cunoştinţă de cauză, acordând un sprijin material inculpatului A., prin intermediul soţiei sale;

- inculpatul a manipulat importante sume de bani retrase din bancă, transferate la casele deţinute, predate inculpatei B. B., soţia sa, pentru ca acestea să ajungă la funcţionarul respectiv;

- inculpatul s-a deplasat împreună cu soţia sa la restaurant, cunoscând anterior de la aceasta că urma să fie predată o sumă de bani inculpatului;

- inculpatul s-a deplasat împreună cu soţia sa şi inculpata G. la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților pentru ridicarea titlului de conversie rectificat/F., deci a cunoscut şi instituţia unde lucra funcţionarul la care ştia că urmau să ajungă banii manipulaţi de el.

Declaraţiile inculpatei B. sunt credibile şi convingătoare pentru următoarele motive:

- declaraţiile se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză;

- declaraţiile sunt sincere şi obiective, referindu-se la soţul său;

- declaraţiile sunt detaliate şi constante.

De altfel, chiar şi prima instanţa de judecată acceptă că din declaraţia inculpatei B., dată instanţei de fond, rezultă că soţul său, inculpatul C. a cunoscut scopul circulaţiei sumelor de bani şi destinaţia acestora, arătând că, „în după-amiaza aceleiaşi zile (5 august 2011) am purtat prima discuţie cu soiul mei legat de acest subiect când m-a întrebat ce fac cu banii aceştia, respectiv 450.000 lei, l-am răspuns că banii primiţi de la mătuşa C.C. sunt pentru C.C., care mi-a cerut să-i dau persoanei care a ajutat-o în demersurile legate de despăgubirile pentru proprietate. M-a întrebat cum fac, i-am spus că mă duc la restaurant să-i duc, iar el mi-a spus „exclus", că suma de bani este foarte mare şi nu este de acord cu ceea ce făceam eu".

Or, în aceste condiţii, soluţia de achitare a inculpatului reprezintă o contradicţie, de vreme ce declaraţiile inculpatei nominalizată B. sunt elocvente cu privire la vinovăţia soţului său în comiterea faptelor deduse judecăţii.

De altfel, nu în ultimul rând, prima instanţă de judecată a aplicat în privinţa inculpatei B. procedura simplificată a judecării pe baza probelor administrate, recunoaşterii vinovăţiei totale şi aplicării unei pedepse, potrivit art. 320¹ C. proc. pen. anterior, procedură care face imposibilă înlăturarea chiar şi parţială a unor declaraţii ale inculpatei, aşa cum a procedat în cauză instanţa de judecată.

Înalta Curte a avut în vedere cu titlu de decisivitate următoarele probe ce atestă săvârşirea cu vinovăţie de către inculpatul C. a infracţiunii imputate:

- Declaraţiile inculpatei D. (u.p. la data de 27 august 2011, pag. 4 şi 12 septembrie 2011, pag. 7,8) din care rezultă că, „B. era însoţită de un bărbat când am scos banii din bancă. Soţul lui B. ne însoţea la bancă pentru a scoate banii predaţi ei. Aceasta a numărat banii şi a spus că noi trebuie să-i dăm încă 27.000 lei până la concurenta procentului de 15%. l-am propus să mă însoţească la mine acasă unde aveam banii. Am fost cu autoturismul acasă la mine. în prezenta lui G. şi a soţului lui B. B. i-am dat acesteia diferenţa de 27.000 lei. Am numărat această sumă dar aveam emoţii, fapt pentru care soţul inculpatei a propus el să-i numere. L-am refuzat".

Declaraţiile inculpatei sunt menţinute cu prilejul audierii de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, din data de 30 noiembrie 2011".

Aşadar, rezultă fără echivoc că inculpatul C. a participat activ la discuţiile legate de predarea sumelor de bani şi de procentul de 15% cuvenit potrivit înţelegerii infracţionale.

- Declaraţiile inculpatei G. (în şedinţa publică de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din 24 martie 2014 a arătat că îşi menţine declaraţiile din cadrul procesului penal şi recunoaşte faptele aşa cum sunt descrise în rechizitoriu), face trimitere implicită la cele consemnate la urmărire penală, din data de 27 iulie 2011, pag. 4, 5, când precizează că, „Am luat banii de la bancă, însoţită de B. la data de 08 august 2011. Am urcat în maşina de teren condusă de un individ (soţul inculpatei,n.n.). împreună am mers la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților unde a intrat doar B.. Noi am aşteptat". Este de precizat că la pag. 6, inculpata relatează aceleaşi aspecte redate în declaraţia inculpatei D. referitoare la diferenţa de bani remisă de inculpată.

Aşadar, din declaraţiile inculpatelor, rezultă că prezenţa inculpatului C. în apropierea băncilor de unde s-au retras sumele de bani, primirea acestora şi manipularea lor, deplasarea la sediul instituţiei unde lucra funcţionarul ce trebuia să primească folosul traficării influenţei sale, nu au fost simple participări fizice la acţiunile menţionate ci acţiuni materiale, directe şi conştiente de ajutorare a autorului traficului de influenţă care astfel a putut primi sumele de bani astfel manipulate de inculpat.

- înscrisurile cauzei din care rezultă retragerea sumelor de bani primite de inculpatele, cumpărătoare de influenţă, din tranzacţionarea titlurilor de conversie, urmată de remiterea acestora inculpatului A. prin intermediul inculpaţilor B. şi C.;

- înregistrările telefonice şi ambientale, autorizate, potrivit legii. Astfel, discuţia ambientală a fost purtată de inculpata B. cu soţul său, C., în prezenţa învinuitei C.C., în timp ce toţi trei se aflau în autoturismul utilizat de către inculpată, imediat ce învinuita a efectuat retragerea de numerar de la Banca Comercială a României - Sucursala Amzei.

Într-o primă parte a conversaţiei, soţii B. şi C. s-au referit la faptul că o parte din banii care intrau în posesia lor, în acea zi, ca urmare a retragerilor de numerar efectuate de către învinuita C.C., trebuia să le revină lor, sens în care B. a afirmat „.să mergem la bancă, să depunem. Să-i depunem. Să-i depunem pe-ai noştri. În contextul replicilor legate de respectivul subiect de discuţie, aceeaşi doi interlocutori au stabilit să rezolve, în ziua următoare, problema depunerii la bancă a banilor în cauză, întrucât B. a menţionat că „.nici socoteala nu ne-am făcut-o, nu mi-e foarte clară cam ce şi cum! Trebuie să mă socotesc pană acolo!", aceste referiri fiind determinate de faptul că, în acel moment, inculpata nu stabilise încă cu coinculpatul A. modalitatea de împărţire a celor aproximativ 900.000 lei remişi de către C.C., în numele său şi al inculpatei F., ca obiect al infracţiunii de cumpărare a influenţei.

Pe fondul aceluiaşi dialog ambiental, inculpata B. l-a întrebat pe soţul său „după aia ce facem, cum facem?", şi a precizat că prin acea interogaţie avea în vedere că „mâine e. Îi depun la bancă! asta îţi spun, mâine el, că astăzi nu ne putem întâlni cu tipul, că e pe drum spre Bucureşti".

În contextul acestor replici, inculpatul C. şi-a exprimat opinia în sensul că banii ar trebui schimbaţi, fiind vorba despre convertirea lor în euro. Cum, anterior acestei discuţii, B. a purtat o convorbire telefonică cu inculpatul A., care i-a comunicat că revine în Bucureşti în acea seară şi au stabilit să se întâlnească în ziua următoare, este neîndoielnic că susnumita se referea în cadrul discuţiei ambientale purtate cu soţul său la întâlnirea convenită cu A. şi la faptul că în posesia acestuia trebuia să ajungă o parte din banii proveniţi de la C.C. şi F.

Totodată, inculpata B. i-a spus inculpatului C. că „.trebuie să-i depunem „C.C." (n.n. referire la inculpata E.) A, da îi depunem din ăştia C.C.!, trebuie să-i depunem C.C. o sută (n.n. suma de 10.000 lei) în cont".

S-a mai reţinut că utilizarea de către inculpata B. în comunicarea avută cu inculpatul C., a pluralului specific unei acţiuni pe care o desfăşura împreună cu acesta (respectiv, replicile „ce facem?", „cum facem?", „să-i depunem") atestă fără echivoc faptul că susnumitul, nu numai că era la curent cu activitatea infracţională desfăşurată de către soţia sa, ci era implicat şi în derularea actelor materiale programate pentru perioada imediat următoare.

De altfel, aşa cum rezultă din cele prezentate mai sus, C. a exercitat alături de inculpata B. acte materiale de ajutorare a coinculpatului A. pentru primirea folosului pretins ca obiect al infracţiunii de trafic de influenţă şi în zilele de 25 august 2011 şi 26 august 2011.

Mai mult, a rezultat că inculpatul C. chiar şi-a atribuit rolul de decident în privinţa modului de operare ce urma să fie utilizat pentru remiterea acelui folos coinculpatului A., în condiţiile în care, în data de 25 august 2011, el a hotărât amânarea pentru încă o zi a momentului în care să se realizeze tradiţiunea respectivei sume de bani, aşa cum rezultă din convorbirea telefonică purtată la 25 august 2011, ora 14:07:45, între C. şi B., mai jos redată:

C.: Da?

B.: Alo? Ăă . întâlnirea aia s-o facem astăzi sau mâine?

C.: Ăă. mâine, mâine.

B.: Mâine. bine, bine, pa, pa, pa.

C.: Pa.

B.: Pa. Că mă sună. Pa.

În acelaşi timp, inculpata B. este sunată pe celălalt număr de telefon, 0744.306.060, de către inculpatul A., începând cu ora 14:07:47, rezultatul convorbirii fiind următorul:

B.: Alo! Bună ziua!

A.: Bună. Bună.

B.: Ce faci?

A.: Uite bine. Tu?

B.: lartă-mă te rog frumos. Am fost într-o întâlnire.

A.: Da, asta e.

B.: Sunt lucruri despre care vreau să-ţi vorbesc şi ţie.

A.: Îhî.

B.: Poate-ţi vin idei. Auzi, crezi că ne^am putea întâlni mâine, că am o zi absolut infernală, nu de altceva?

A.: Da, sigur că da. Nicio problemă B.: Vreau să-ţi mai adun materiale de la băieţii ăştia cu care am fost acum, că vreau să-ţi spun şi ţie despre ce e vorba.

A.: Îhî.

B.: Şi-ţi mai. arăt ceva. Da?

A.: Bine.

B.: Zi-mi mâine, când .când. deci oricând mâine oricând dispui, atunci. ne putem întâlni.

A.: Îhî. Bine. Ne auzim.

Analiza obiectivă şi coroborată a acestor convorbiri telefonice/ambientale, dovedeşte faptul că inculpaţii, soţi, au discutat în mod concret despre sumele de bani ce făceau obiectul traficului de influenţă şi destinaţia acestora.

În niciun caz nu se poate spune că sumele de bani despre care vorbeau inculpaţii, în contextul manipulării acestora după retragerea lor din bancă, predarea unor tranşe inculpatului A. anterior discuţiilor, aspecte cunoscute de inculpatul C., aşa cum relatează şi instanţa de fond, priveau aspecte referitoare la raporturile comerciale ale acestora cu martorul J.J., aşa cum vom demonstra în continuare.

- în ceea ce priveşte declaraţiile şi apărările inculpatului C., Înalta Curte are în vedere că acestea se referă la următoarele aspecte:

- „banii despre care se vorbea în prezenţa mea se refereau la nişte acţiuni vândute iar banii se împărţeau după o schemă cunoscută cel mai bine de C.C." (declaraţie arestare Curtea de Apel București II din 06 septembrie 2011);

- „în urmă cu trei zile (anterior datei de 26 august 2011, n.n.), soţia mea m-a rugat să schimb nişte bani. La casa de schimb valutar nu am justificat modalitatea în care dobândisem banii. Când am plecat să schimb banii am luat la mine întreaga sumă de bani" (declaraţie arestare Curtea de Apel București II din 06 septembrie 2011);

- „schimbul valutar l-am făcut cu acordul soţiei mele. Nu am vorbit cu E. despre acel schimb valutar" (declaraţie Curții de Apel București II din 14 decembrie 2011);

- „discuţiile din autoturism cu soţia mea se refereau la chiriile şi penalităţile pe care trebuia să le încasăm de la restaurantul care funcţiona în spaţiul nostru închiriat.

Or, probele administrate în cauză nu susţin apărările şi explicaţiile inculpatului deja nominalizat, acestea nefiind plauzibile, pentru că:

- inculpata B. B. nu ştia despre schimbul valutar făcut din proprie iniţiativă de inculpat, aspect care probează faptul că acesta s-a comportat cu suma de bani ca un proprietar al acesteia, cunoscând deci că o parte din bani i se cuvenea şi soţiei sale din „schema" C.C. (cuvânt pe care inculpatul îl putea cunoaşte doar de la soţia sa, ea fiind cea care îl folosea în discuţiile purtate);

- dacă schimbul valutar s-ar fi făcut pentru a păstra banii care i se cuveneau doar C.C., era firesc ca aceasta să fie anunţată de inculpat că suma a rămas asupra lui, aspect pe care ea nu l-a făcut, aşa cum inculpata recunoaşte;

- din înscrisurile bancare depuse la dosarul cauzei (extrasul de cont BO. Română de Dezvoltare referitor la sumele de bani încasate de la chiriaş) şi din declaraţia martorului J.J., audiat la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, la data de 18 ianuarie 2012, rezulta doar că s-au încasat nişte sume de bani de la chiriaş, aspect care nu susţine apărarea inculpatului.

Inculpaţii C. şi B. B. nu au discutat despre acele sume de bani cu prilejul interceptării ambientale din data de 24 august 2011, întrucât contextul discuţiei se referea la sumele de bani ridicate din bancă şi manipulate de inculpaţi, Sumele de bani ce urmau să fie încasate de inculpaţi cu titlu de chirie şi penalităţi erau sume mici, precise, prevăzute în contract, aşa cum afirmă şi martorul audiat. Mai mult decât atât, inculpata B. B. s-a deplasat la restaurant în zilele de 24 august 2011 şi 25 august 2011 (vezi supravegherea Serviciului Român de Informații). ocazie cu care putea încasa acele sume de bani şi lămuri probleme invocate, Mai mult decât atât, cei doi inculpaţi au fost la bancă şi la data de 24 august 2011 şi 26 august 2011, deci aspectele relatate nu justifică apărarea inculpatului cu privire la interceptarea ambientală din data de 24 august 2011 şi nici relatarea cu privire la persoana cu care cei doi trebuiau să se întâlnească, (o puteau face oricând în zilele anterioare sau puteau lămuri la telefon problema respectivă) aceasta fiind în realitate inculpatul A.

Cu privire la dispariţia sumei de bani care nu a putut fi recuperată, în dezacord cu instanţa de fond, care nu a analizat această activitate a inculpatului, concluzionând doar că „nu este relevantă’’, deşi inculpatul a prezentat o versiune care nici nu a fost confirmată dar nici infirmată" (??), s-a considerat că activitatea infracţională a inculpatului C. referitoare la manipularea şi ascunderea acesteia, dovedeşte intenţia infracţională în comiterea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă (alături de celelalte probe),

Astfel, cu privire la acest aspect, probele administrate în cauză, constau în:

- Procesul-verbal din data de 05 septembrie 2011, ora 16,00, din care rezultă că inculpatului C. i s-a cerut să restituie suma de 500,000 lei, Afirmaţiile acestuia sunt că, „în seara de 26 august 2011 am lăsat toate bagajele în autoturism, bagaje în care cred că se aflau şi cei 500.000 lei";

- Declaraţiile inculpatului C. de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală din 16 noiembrie 2011, cu prilejul soluţionării propunerii de arestare preventivă, unde se arată că, „H. a afirmat că a distrus cei 500.000 lei, ’’de la fiul meu ştiu că H. ar fi avut intenţia să sustragă pentru sine suma de bani";

- Declaraţiile inculpatului C. de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, din data de 14 decembrie 2011, unde se relatează că, „în drum spre Sibiu fiul meu m-a informat că în (geanta) troler a găsit geanta cu bani şi că împreună cu H. i-a numărat, l-am spus că nu e treaba lui";

- Declaraţia martorului H. din data de 09 septembrie 2011, unde aspectele relatate de inculpat nu se confirmă;

- Procesul-verbal de confruntare între inculpat şi martor din data de 14 septembrie 2011, unde, printre altele inculpatul menţionează că, „în acest moment sunt convins că în geanta de umăr se afla o sumă de bani";

- Declaraţia martorului C. din data de 13 septembrie 2011 (fiul inculpaţilor C. şi B. B.), unde printre altele se relatează că, „.în timpul drumului, tatăl meu mi-a spus că trebuie să am grijă de acel rucsac şi să nu-l pierd pentru că, dacă voi pierde rucsacul, vom intra din nou în criză, tata mi-a dat 5.000 euro, în toaletă, în Sinaia tata mi-a spus să nu vorbesc cu nimeni şi să spun că nu ştiu nimic, indiferent cine mă întreabă şi chiar şi de la Direcția Națională Anticorupție nu am discutat nimic despre bani cu tatăl meu pe drum la Sibiu, la întoarcere sau în Bucureşti, acasă după ce a revenit de la Sinaia la 05 septembrie 2011, tata mi-a cerut să-i povestesc ce se întâmplase cu banii, iar eu m-am conformat";

- Procesul-verbal de confruntare între martorii H. şi C. din data de 14 septembrie 2011;

- Declaraţia inculpatei B., unde se arată că, „în ziua de 26 august 2011, i-am cerut soţului meu să-mi aducă în Bucureşti pachetul în care se aflau cei aproximativ 400.000 lei proveniţi de la Banca Comercială a României - Sucursala Amzei. Solul meu s-a conformat şi mi-a adm respectivii bani în apartamentul nostru din Bucureşti. Habar nu am în ce a transportat solul meu acei bani pe traseul Snagov - Bucureşti. Eu am văzut cei aproximativ 400.000 lei în apartament, când se aflau într-o pungă de plastic de culoare albă, în care i-am şi dat ulterior lui A. A., numai că acea pungă am pus-o într-o altă pungă de hârtie. Nu am numărat acei bani şi am fost convinsă că acolo erau aproximativ 400.000 lei, aşa cum ştiam în momentul în care C.C. a făcut retragerea din contul numitei F., în ziua de 24 august 2011. Am fost surprinsă să aflu şi nu-mi explic din ce motiv, asupra lui A. A. au găsite la constatarea în flagrant a infracțiunii suma de 400.900 lei. Precizez încă o dată că eu nu am umblat deloc la pachetul de bani care mi-a fost dat de C.C. după retragerea în numerar de la Banca Comercială a României. Nu am cunoştință ca solul meu să fi efectuat în ziua de 26 august 2011 vreo tranzacție de schimb valutar şi am discutat cu el în acea zi sau în zilele următoare despre un asemenea lucru. în ziua de 26 august 2011, solul meu a plecat de la apartamentul din b-dul …, în jurul orei 17:00, fiind stabilit să meargă la locuința din Snagov. în dimineața de 27 august 2011, când am fost condusă la Snagov pentru efectuarea percheziției domiciliare la locuința mea, l-am întrebat pe solul meu unde sunt cei aproximativ 497.000 lei, iar solul meu mi-a spus „stai liniştită, sunt puşi de-o parte. Banii „C.C." vor constitui, dacă va fi cazul, moneda de schimb a eliberării tale". La percheziție, nu au fost găsiţi acei bani şi nici soţul meu nu i-a pus la dispoziţia organelor judiciare. Nu ştiu unde se aflau cei 180.000 lei care reprezentau cei 3% din banii primiți de la D. şi G. Pentru că solul meu mi-a spus atunci când se efectua percheziția cele mai sus arătate şi a mai precizat că fiul nostru se află la Sinaia la un prieten de-al nostru, m-am gândit că a dus şi banii acolo".

- Raportul Ministerului Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Poliției Române nr. 213.642 din 15 septembrie 2011 de testare la poligraf a comportamentului inculpatului C., unde se concluzionează ştiinţific că, „la întrebările 1, 2 şi 3, răspunsurile inculpatului sunt cele specifice unui comportament simulat" şi că răspunsul inculpatului, R4, „nu oferă date suficiente pentru o concluzie cu certitudine".

Prima întrebare a testului era, „ştii dacă cei 80.000 euro găsiţi la percheziţie provin din cei aproximativ 500.000 lei care au rămas de la soţia ta de la C.C.?"

Dovada suplimentară a comportamentului simulat al inculpatului şi a comiterii cu intenţie a infracţiunii de către acesta este şi rezultatul procesului-verbal de percheziţie domiciliară a locuinţei din Snagov, din data de 27 august 2011 (vol. l, pag. 125-131), unde inculpatul declară că deţine „80.000 euro din vânzarea unui apartament, chirii şi credite bancare în valută", adică chiar suma de bani care face obiectul primei întrebări din testarea poligraf.

La percheziţia domiciliară, se găsesc însă alte valori, respectiv sumele de 83.980 euro, 52.980 euro, aceasta din urmă într-o „husă din plastic, transparentă, format A4", în care se mai găseşte o „copie a unui contract de vânzare-cumpărare pentru suma de 55.000 euro".

Aşadar, este evident că inculpatul cunoştea provenienţa sumei de 80.000 euro despre care nu a spus adevărul.

Se mai găseşte suma de 31.000 euro, despre care inculpatul declară că provine din încasarea unor chirii iar inculpatul mai prezintă şi sumele de 4.600 lei, 500 lei, 3.000 euro şi 1.365 lei.

A doua întrebare a testului era, „Minţi atunci când susţii că ai lăsat în casa lui H. suma de aproximativ 500.000 lei proveniţi de la C.C.?".

A treia întrebare a testului poligraf era, „Ai ascuns suma de aproximativ 500.000 lei proveniţi de la C.C. în altă parte decât în locuinţa lui H.?".

Ultima întrebare a testului poligraf a fost, „în intervalul 26-27 august 2011 ai lăsat în locuinţa lui H. suma de aproximativ 500.000 lei proveniţi de la C.C.?

În final, cu privire la acest aspect al situaţiei de fapt, este de precizat că declaraţiile şi apărările inculpatului C. nu sunt credibile şi nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, pentru că:

- s-a stabilit ştiinţific că inculpatul susmenţionat a avut un comportament simulat; declaraţiile sale sunt fanteziste;

- declaraţiile sunt contradictorii şi contrazise chiar de depoziţiile fiului său şi ale martorului H.;

- declaraţiile inculpatului sunt contrazise de depoziţiile soţiei sale care îl şi incriminează prin aspecte relatate, referitoare la afirmaţia inculpatului cu privire la locul şi scopul pentru care suma de bani nu a fost predată organului de urmărire penală.

În privinţa participaţiei penale a inculpatului C., s-a avut în vedere că aceasta trebuie reţinută începând de la data demarării activităţii infracţionale, respectiv luna iunie 2011.

Faţă de cele sus expuse, instanţa de apel a Înaltei Curţi a dispus condamnarea intimatului inculpat C. la o pedeapsă privativă de libertate îndreptată spre limita medie a textului de lege incriminator prevăzut de legea penală nouă, despre care s-a motivat deja că este legea penală mai favorabilă; reţinând însă că scopurile şi finalităţile acesteia pot fi atinse şi fără privare de libertate prin dispunerea în baza art. 86¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. a suspendării executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani determinat în condiţiile prevăzute de art. 86² C. pen. anterior.

Totodată cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului C., analizând comparativ dispoziţiile corespondente din legile penale succesive, a conchis că, de asemenea, C. pen. anterior este legea mai blândă, deoarece nu prevede obligaţia prestării unei munci în folosul comunităţii cu referire la pedeapsa principală, iar cu privire la suspendarea pedepsei accesorii, de asemenea legea veche este mai favorabilă întrucât, pe lângă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, prevede şi suspendarea pedepsei accesorii pe durata unui termen calculat potrivit art. 86² C. pen. anterior, dispoziţie care în N.C.P. nu se mai regăseşte.

S-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul nominalizat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ lit. a)-d) inclusiv C. pen. anterior.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. anterior privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

B. Cu referire la unicul motiv de apel invocat de inculpatul A. prin care în esenţă se tinde la achitare în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., susţinându-se că nu mai există temeiul de achitare prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior şi la cel derivat prin care se pretinde înlăturarea măsurii confiscării de la acesta a sumei de 400.900 lei pe considerentul că această sumă nu a rămas în posesia inculpatului; iar, pe de altă parte, acesta nu poate dispune de suma consemnată la CEC Bank, reprezentând instituirea de măsuri asigurătorii, Înalta Curte a avut în vedere nepertinența acestuia.

În acest punct de analiză, instanţa de apel a înaltei Curii a avut în vedere mijloacele de probă administrate în cauză:

În cursul urmăririi penale, respectiv:

- Proces verbal de sesizare din oficiu din 16 august 2011 (vol. 1, filele 1 - 3);

- Proces verbal de sesizare din oficiu din 23 august 2011 (vol. 1, filele 4 - 5);

- Proces verbal de efectuare a actelor premergătoare 23 august 2011 (vol. 1, filele 6 - 7);

- Rezoluţie disjungere pentru convorbiri telefonice din 16 august 2011 (vol.1, filele 8 - 11);

- Rezoluţie disjungere convorbire telefonică din 18 august 2011 (vol. 1, filele 12-15);

- Rezoluţie începere urmărire penală din 24 august 2011 (vol. 1, filele 16 - 23);

- Rezoluţie începere urmărire penală din 26 august 2011 (vol. 1, filele 24 - 31);

- Ordonanţă de începere a urmăririi penale din 02 septembrie 2011 (vol. 1, filele 32 - 38);

- Proces verbal de marcare criminalistică şi înseriere bancnote Banca Comercială a României din 24 august 2011 şi planşă foto (vol. 1, filele 39 - 77);

- Planşă foto marcare criminalistică bancnote Raiffeisen Bank din 24 august 2011 (vol. 1, filele 86 - 162);

- Planşă foto ridicare bani de la Raiffeisen Bank din 24 august 2011 (vol. 1, filele 163 - 175);

- Proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante din 26 august 2011 şi planşă foto (vol. 1, filele 185 - 207);

- Proces verbal de comparare serii bancnote Raiffeisen Bank - flagrant şi anexe, din 15 septembrie 2011 (vol. 1, vol. 1, filele 208 - 329);

- Proces verbal de redare convorbiri telefonice din 28 iunie 2011 între A. şi B. (vol. 1, filele 327 - 343);

- Proces verbal de redare convorbiri ambientale din 13 iulie 2011 între A., B. şi E. (vol. 1, filele 344 - 354);

- Proces verbal de redare convorbiri ambientale din data de 29 iulie 2011 între A. şi Z.Z. (vol. 1, filele 355 - 358);

- Proces verbal de redare convorbiri ambientale din data de 05 august 2011 între A., B. şi P. (vol. 1, filele 359 - 364);

- Proces verbal de redare convorbiri ambientale din data de 08 august 2011 între A., B. şi P. (vol. 1, filele 365 - 376);

- Proces verbal de redare convorbiri ambientale din data de 17 august 2011 între A., B. și J. (vol. 1, filele 377 - 382);

- Proces verbal de redare convorbiri ambientale din data de 25 august 2011 între A. şi Teodorescu Cătălin (vol. 1, filele 383 - 395);

- Proces verbal de redare convorbiri ambientale din data de 18 august 2011 între B., E., C.C. şi C. şi planşă foto (vol. 1, filele 396 - 407);

- Proces verbal de redare convorbiri ambientale din data de 24 august 2011 între B., C. şi C.C. (vol. 1, filele 408 - 416);

- Proces verbal de redare convorbiri ambientale din data de 02 iulie 2011 între B., E.; 04 iulie 2011 între B. şi Y.; 11 iulie 2011 între B. şi E.; 11 iulie 2011 între B. şi E.; 11 iulie 2011 între A. şi B. (vol. 1, filele 417 - 428);

- Proces verbal de redare a convorbirilor telefonice din 27 iulie 2011 între B. şi A.; 27 iulie 2011 între B. şi A.; 27 iulie 2011 între B. şi E.; 28 iulie 2011 între B. şi A.;

- 28 iulie 2011 între B. şi A.;

- 28 iulie 2011 între B. şi E.;

- 28 iulie 2011 între B. şi A.;

- 29 iulie 2011 între B. şi E.;

- 29 iulie 2011 între B. şi A.;

- 29 iulie 2011 între B. şi E.;

- 29 iulie 2011 între B. şi E.;

- 29 iulie 2011 între B. şi A.;

- 29 iulie 2011 între B. şi A.;

- 29 iulie 2011 între B. şi A.;

- 29 iulie 2011 B. şi A.;

- 01 august 2011 între B. şi E.;

- 05 august 2011 între B.;

- 05 august 2011 între B.;

- 05 august 2011 între B.;

- 08 august 2011 între B.;

- 08 august 2011 între B.;

- 08 august 2011 între B.;

- 08 august 2011 între B. şi E.;

- 08 august 2011 între B. şi C.C.;

- 08 august 2011 între B. şi G.;

- 08 august 2011 între B. şi E.E.;

- 08 august 2011 între B. şi A.;

- 08 august 2011 între B. şi E.;

- 08 august 2011 între B. şi A. (vol. 1, fii 429 - 447);

- Proces verbal de redare a unor convorbiri telefonice din 09 august 2011 între B. şi A.;

- 09 august 2011 între E. şi B.;

- 09 august 2011 între B. şi F.;

- 09 august 2011 între G. şi B.;

- 09 august 2011 între B. şi E.;

- 09 august 2011 între B. şi F.;

- 10 august 2011 între B. şi F.;

- 10 august 2011 între B. şi E.E.;

- 10 august 2011 între B. şi F.;

- 10 august 2001 între B. şi E.E.;

- 10 august 2011 între B. şi F.;

- 12 august 2011 între B. şi F.;

- 13 august 2011 între B. şi F. (vol. 1, filele 448 - 466);

- Proces verbal de redare a unor convorbiri telefonice din 14 august 2011 între B. şi A. (vol. 1, filele 467-469);

- Proces verbal de redare a unor convorbiri telefonice din 17 august 2011 între „L." şi G.;

- 18 august 2011 între B. şi C.C.;

- 18 august 2011 între E. şi K.;

- 18 august 2011 între Y.Y. şi F.;

- 18 august 2011 între B. şi E.;

- 18 august 2011 între E. şi B.;

- 18 august 2011 între E. şi B.;

- 18 august 2011 între K. şi E.;

- 18 august 2011 între Y. şi E.;

- 19 august 2011 între C.C. şi F.;

- 19 august 20111 între F. şi C.C. (vol. 1, filele 470 - 480);

- Proces verbal de redare a unor convorbiri telefonice din 30 august 2011 între D. şi G.;

- 21 august 2011 între B. şi E.;

- 21 august 2011 între E. şi F.;

- 21 august 2011 între B. şi E.;

- 21 august 2011 între E. şi B. (vol., 1, filele, 481-488);

- Proces verbal de redare a unor convorbiri telefonice din 22,08,2011 între F. şi C.C.;

- 22,08,2011 între B. şi C.C.;

- 22,08,2011 între B. şi E.;

- 22,08,2011 între B. şi C.C. (vol. 1, filele 489 - 495);

- Proces verbal de redare a unor convorbiri telefonice din 23 august 2011 între C.C. şi E.;

- 23 august 2011 între E. şi B.;

- 23 august 2011 între E. şi F.; 23 august 2011 între D. şi G.;

- 23 august 2011 între G. şi E.;

- 23 august 2011 între B. şi E. (vol. 1, filele 496 - 502);

- Proces verbal de redare a unor convorbiri telefonice din 23 august 2011 între F. şi C.C.;

- 23 august 2011 intre C.C. şi E.;

- 23 august 2011 intre C.C. și E.;

- 23 august 2011 între E. şi B.;

- 23 august 2011 între F. şi C.C. (vol. 1, filele 503 - 516);

- Proces verbal de redare a unor convorbiri telefonice din 23 august 2011 purtate între G. şi D.;

-  23 august 2011 între G. şi „O.";

- 25 august 2011 între G. şi o interlocutoare (vol. 1, filele, 512 - 516);

- Proces verbal de redare a unor convorbiri telefonice din 24 august 2011 purtate între E. şi Y.; 24 august 2011 între E. şi Y.; 24 august 2011 între E. şi Y. (vol. 1, filele 517 - 521);

- Proces verbal de redare a unor convorbiri telefonice purtate în data de 24 august 2011 între E. şi T.;

- 24 august 2011 între E. şi B.;

- 24 august 2011 între E. şi B. (vol. 1, filele 522 - 538);

- Proces verbal de redare a unor convorbiri telefonice din 24 august 2011 între B. şi un interlocutor;

- 24 august 2011 între B. şi un interlocutor; 24 august 2011 între B. şi C.;

- 24 august 2011 între B. şi un interlocutor; 24 august 2011 între B. şi un interlocutor;

- 25 august 2011 între B. şi C.; 26 august 2011 între B. şi C.;

- 26 august 2011 între B. şi un interlocutor;

- 26 august 2011 între B. şi C.; 26 august 2011 între B. şi R. (vol. 1, filele 539 - 549);

- Proces verbal de redare a unor convorbiri telefonice din 24 august 2011 între G. şi un interlocutor; 25 august 2011 între G. şi „H.";

- 25 august 2011 între G. şi E.;

- 25 august 2011 între G. şi „J." (vol. 1, filele 550 - 559);

- Proces verbal de redare a unor convorbiri telefonice din 24 august 2011 între C.C. şi B.;

- 24 august 2011 între F. şi E.;

- 24 august 2011 între G. şi E.;

- 24 august 2011 între E. şi C.C.;

- 25 august 2011 între B. şi E.;

- 25 august 2011 între B. şi C.;

- 25 august 2011 între B. şi A.;

- 25 august 2011 între F. şi D.;

- 26 august 2011 între B. şi o interlocutoare;

- 26 august 2011 între B. şi A.;

- 26 august 2011 între B. şi A. (vol. 1, filele 560 - 576);

- Proces verbal de redare a unor convorbiri telefonice din 24 august 2011 purtate între F. şi E.;

- 25 august 2011 între F. şi D.;

- 25 august 2011 între F. şi „J." (vol. 1, filele 577-584);

- Proces verbal de redare a unor convorbiri telefonice din 24 august 2011 purtate între C.C. şi B.;

- 24 august 2011 între B. şi E.;

- 24 august 2011 între C.C. şi E.;

- 24 august 2011 între B. şi Y.;

- 24 august 2011 între C.C. şi E.;

- 25 august 2011 între A. şi B.;

- 25 august 2011 între A. şi B.;

- 26 august 2011 A. şi B.;

- 26 august 2011 între A. şi B.;

- 25 august 2011 între G. şi D. (vol. 1, filele 585 - 594);

- Proces verbal de redare a unor convorbiri telefonice din 24 august 2011 purtate între E. şi B.; 24 august 2011 între B. şi o interlocutoare;

- 24 august 2011 SMS între E. şi B.;

- 24 august 2011 între B. şi E.;

- 24 august 2011 între B. şi E.;

- 24 august 2011 între B. şi C.C.;

- 24 august 2011 între E. şi B.;

- 24 august 2011 între E. şi B.;

- 24 august 2011, între B. şi E.;

- 24 august 2011 între B. şi A.;

- 24 august 2011 între B. şi E.;

- 25 august 2011 între B. şi E.;

- 25 august 2011 între B. şi E.;

- 26 august 2011 între A. şi B.;

- 26 august 2011 între „J." şi B.;

- 26 august 2011 între B. şi A. (vol. 1, filele 595 - 608);

- Proces verbal de redare a unor convorbiri telefonice din 25 august 2011 purtate între E. şi B.;

- 25 august 2011 între E. şi o interlocutoare;

- 26 august 2011 între E. şi B.;

- 26 august 2011 între E. şi C.C. (vol. 1, filele 609 - 612);

- Declaraţie olografă a învinuitului A. din 27 august 2011 (vol. 2, filele 26 - 28);

- Declaraţie învinuit A. (vol. 2, filele 29 - 35);

- Declaraţie inculpat A. (vol. 2, filele 36);

- Proces verbal privind calitatea de avocat a lui A. (vol. 2, filele 41);

- Proces verbal de confruntare A. - B. din 13 septembrie 2011 (vol. 2, filele 52 - 54);

- Proces verbal din 28 august 2011 privind percheziţia auto autoturismului, (vol. 2, filele 55 - 61);

- Proces verbal de percheziţie A. din 27 august 2011 (vol. 2, filele 66 - 73);

- Proces verbal de sigilare birou A. din 27 august 2011, (vol. 2, filele 74 - 75);

- Proces verbal de percheziţie birou A. din 29 august 2011 şi planşa foto din 01 septembrie 2011 (vol. 2, filele 76 - 99);

- Proces verbal de desigilare şi înseriere bancnote ridicate din biroul inculpatului A. şi planşa foto din 01 septembrie 2011 (vol. 2, filele 79 - 99);

- Proces verbal de desigilare şi înseriere bancnote, planşă foto şi copii documente A. (vol. 2, filele 100 - 289);

- Proces verbal privind circuitul documentelor în Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților din 07 septembrie 2011 (vol. 2, filele 292 - 293);

- Rezoluţia de dispunere a constatării tehnico-ştiinţifice a pungii cu bani ridicată de la A. din 01 septembrie 2011 (vol. 2, filele 297 - 301);

- Adresă de răspuns a Institutului de Criminalistică privind rezultatul expertizei pungii cu bani (vol. 2, filele 314 - 318);

- Adresă de răspuns a Institutului de Criminalistică privind efectuarea constatarea unor înscrisuri (vol. 2, filele 319 - 368);

- Declaraţie olografă din 27 august 2011 a învinuitei B. (vol. 3, filele 20 - 22);

- Declaraţie învinuită B. din 27 august 2011 (vol. 3, filele 23 - 29);

- Declaraţie inculpată B. din 27 august 2011 (vol. 3, filele 30);

- Declaraţie inculpată B. din 07 septembrie 2011 (vol. 3, filele31 - 53);

- Declaraţie inculpată B. din 13 septembrie 2011 (vol. 3, filele 54 - 57);

- Proces verbal de confruntare între B. şi E. din 13 septembrie 2011 (vol. 3, filele 58-71);

- Proces verbal inventariere bunuri şi înscrisuri ridicate de la B. în 27 august 2011 (vol. 3, filele76 - 80);

- Proces verbal de sigilare apartament încheiat la 26 august 201, din Bucureşti, sectorul al inculpatei B. (vol. 3, filele 81);

- Proces verbal 27 august 2011 de percheziţie a autoturismului, aparţinând lui B., proces verbal de ridicare înscrisuri şi planşă foto (vol. 3.filele 82 - 98);

- Proces verbal de efectuare percheziţie domiciliare în Bucureşti, sector 1 la B., proces verbal de ridicare înscrisuri şi planşă foto (vol. 3, filele 99 - 118);

- Planşă foto de aplicare a sigiliu la apartamentul aparţinând inculpatei B. din Bucureşti, (vol. 3, filele119 -124);

- Proces verbal din 27 august 2011 de efectuare percheziţie domiciliară la locuinţa lui C. în Snagov, planşă foto, (vol. 3, filele 125 -192);

- Proces verbal de desigilare şi identificare înscrisuri din 01 septembrie 2011 de la domiciliul inculpatei B. şi planşă foto (vol. 3, filele 193 - 325);

- Ordonanţă de luare a unor măsuri asigurătorii din 08 septembrie 2011 pentru B. (vol. 3, filele 326 - 341);

- Proces-verbal din 13 septembrie 2011, de aducere la cunoştinţă B. de luare a unor măsuri asigurătorii (vol. 3, filele 342 - 343);

- Relaţii transmise de primări Snagov privind evidenţă bunuri B. (vol. 3, filele 344);

- Proces-verbal de confruntare între C. şi H. (vol. 3, filele 390 - 399);

- Proces-verbal de aducere la cunoştinţă instituire a sechestrului pentru C. (vol. 3, filele 401 - 402);

- Proces-verbal de exprimare a acordului de către C. privind testarea poligraf (vol. 3, filele - 403);

- Raport de constatare tehnico-ştiinţifică testare poligraf C. (vol. 3, filele 415 - 422);

- Raport de constatare tehnico-ştiinţifică testare poligraf C. (vol. 3, filele 487 - 496);

- Declaraţie martor H. din 09 septembrie 2011 (vol. 3, filele 498 - 506);

- Declaraţie martor H. din 09 septembrie 2011 (vol. 3, filele 507 - 512);

- Proces-verbal din 12 septembrie 2011 privind efectuarea unui control la domiciliul lui H. (vol. 3, filele 513-514);

- Proces-verbal de acord testare poligraf H. (vol. 3, filele 523);

- Comunicare rezultat testare poligraf H. urmare a rezoluţiei din 14 septembrie 2011 (vol. 3, filele 532-534);

- Proces-verbal de exprimare consimţământ efectuare test poligraf H. (vol. 3, filele 535);

- Proces-verbal confruntare între H. și C. din 14 septembrie 2011;

- Declaraţie martor C. din 13 septembrie 2011 (vol. 3, filele 544 - 555);

- Declaraţie martor C. din 13 septembrie 2011 (vol. 3, filele 556 - 558);

- Proces-verbal de aducere la cunoştinţă lui C. a dreptului de a nu da declaraţii (vol. 3, filele559-560);

- Declaraţie E. din 05 septembrie 2011 (vol. 4, filele 8 - 13);

- Declaraţie E. din 09 septembrie 2011 (vol. 4, filele 14 - 26);

- Proces verbal din 13 septembrie 2011 privind depunerea de acte medicale pentru C.C. (vol4,filele 91);

- Declaraţie C.C. din 27 august 2011 şi acte medicale (vol. 4, filele 101 - 103);

- Declaraţie învinuită C.C. din 27 august 2011 (vol. 4, filele 104 - 105);

- Declaraţie învinuită C.C. din 12 septembrie 2011 (vol. 4, filele 109 - 110);

- Proces verbal de depunere acte medicale ale învinuitei C.C. din 13 şi 14 septembrie 2011 (vol. 4, filele 129-143);

- Declaraţie F. din 27 august 2011 (vol. 4, filele 236);

- Declaraţie F. din 27 august 2011 (vol. 4, filele 237 - 240);

- Declaraţie F. din 12 septembrie 2011 (vol. 4, filele 241 - 246, filele 252);

- Declaraţie D. din 27 august 2011 (vol. 4, filele 263 - 264);

- Declaraţie F. din 12 septembrie 2011 (vol. 4, filele 265 - 269);

- Declaraţie D. din 12 septembrie 2011 (vol. 4, filele 270 - 278);

- Declaraţie G. din 27 august 2011 (vol. 4, filele 299 - 301);

- Declaraţie G. din 27 august 2011 (vol. 4, filele 302 - 309);

- Declaraţie G. din 12 septembrie 2011 (vol. 4, filele 310 - 318);

- Declaraţie I. din 27 august 2011 (vol. 5, filele 1 - 5);

- Declaraţie J. din 27 august 2011 (vol. 5, filele 6-11);

- Declaraţii martor K. din 09 septembrie 2011 (vol. 5, filele 12 - 17);

- Declaraţie martor L. din 09 septembrie 2011 (vol. 5, filele 18 - 23);

- Proces verbal de punere la dispoziţia organelor de urmărire penală din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a unui CD de către martorul L. (vol. 5, filele 24);

- Proces verbal de identificare a unor serii bani şi planşa foto întocmită în acest sens (vol. 5, filele 27-46);

- Declaraţie martor M. în data de 09 septembrie 2011 (vol. 5, filele 47 - 51);

- Declaraţie martor N. în data de 09 septembrie 2011 (vol. 5, filele 52 - 56);

- Declaraţie martor O. în data de 30 august 2011 (vol. 5, filele 37 - 64);

- Declaraţie martor P. în data de 30 august 2011 şi 09 septembrie 2011 (vol. 5, filele 65 -76);

- Declaraţie martor R. în data de 30 august 2011 (vol. 5, filele 77 - 83);

- Declaraţie martor S. în data de 30 august 2011 (vol. 5, filele 84 - 90);

- Declaraţie martor T. în data de 30 august 2011 (vol. 5, filele 91 - 99);

- Declaraţie martor U. în data de 30 august 2011 (vol. 5, filele 100 - 104);

- Declaraţie martor V. din data de 02 septembrie 2011 (vol. 5, filele105 - 110);

- Declaraţie martor X. din data de 08 septembrie 2011 (vol. 5, filele 111 - 117);

- Declaraţie martor Z. în data de 12 septembrie 2011 (vol. 5, filele 118 - 126);

- Declaraţie martor Y., din 12 septembrie 2011 (vol. 5, filele 127-138);

- Declaraţie martor A.A. din data de 12 septembrie 2011 (vol. 5, filele139 -145);

- Declaraţie martor B.B. din 14 septembrie 2011 (vol. 5, filele 146 - 155);

- Adrese de răspuns de la Banca Comercială a României referitoare la învinuita G. (vol. 5, filele 224 - 262);

- Adresă a Băncii Comerciale a României privind punerea la dispoziţie a unui CD conţinând imagini înregistrare la sucursala Băncii Comerciale a României Amzei (vol. 5, filele 263);

- Adresă răspuns a Băncii Comerciale a României referitoare la învinuita C.C. (vol. 5, filele 264 - 266);

- Adresă răspuns Depozitarul Central (vol. 6, filele 1 - 6);

- Adrese răspuns a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (vol. 6, filele 7 - 26);

- Copii dosar despăgubire a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților privind pe C.C., D. şi G. (vol. 6, filele 27 - 317);

- Copii registre interne Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (vol. 6, filele 318 - 322);

- Copii dosar despăgubire a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților privind pe P. (vol. 6, filele 323 - 548);- Ordine interne Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților privind delegare atribuţii (vol. 6, filele 549 - 684);

- Ordonanţă de admitere cerere de probe formulată de înv. C.C. şi disjungere (vol. 6, filele 645-646);

- Suporţii optici, conţinând convorbiri telefonice şi purtate în mediul ambiental administrate ca mijloace de probă, conform art. 91¹ şi urm. din Codul de procedură anterior:

- tip CD-R, inscripţionat „Copie";

- tip CD-R, inscripţionat „Copie";

- tip CD-R, inscripţionat „Copie conf. art. 913";

- tip CD-R, inscripţionat „Copie conf. art. 913 C. proc. pen.";

- tip CD-R, inscripţionat „Copie conf. art. 913";

- tip CD-R, inscripţionat „17 august 2011, copie conf. art. 91³";

- tip CD-R, inscripţionat „25 august 2011 - TC 158 Original 91³";

- tip CD-R, inscripţionat „1 original conf. Art. 913";

- tip CD-R, inscripţionat „Copiei art. 913";

- tip CD-R, inscripţionat „secţia I, 74/P/2011, 526/11-1/2011 - TC 145, original 913";

- tip CD-R, inscripţionat „secţia I, 74/P/2011, 526/11-1/2011 -TC 151";

- tip CD-R, inscripţionat „secţia I, 74/P/2011, 526/11-1/2011 -TC 152, original 913";

- tip CD-R, inscripţionat „secţia I, 74/P/2011, 526/11-1/2011, conv. tel. 14 august 2011 - copie";

- tip CD-R, inscripţionat „secţia 1,177P/2011, 856/11-1/2011 -TC 8, original 913";

- tip CD-R, inscripţionat „secţia I, 177P/2011, 856/11-1/2011 - TC 3, original 913";

- tip CD-R, inscripţionat „secţia 1,177P/2011, 856/11-1/2011 -TC4";

- tip CD-R, inscripţionat „secţia I, 177P/2011, 856/11-1/2011 -TC 5, original 913";

- tip CD-R, inscripţionat „secţia 1,177P/2011, 856/11-1/2011 -TC6";

- tip CD-R, inscripţionat „secţia I, 177P/2011, 856/11-1/2011 -TC 20, original 913";

- tip CD-R, inscripţionat „secţia I, 177P/2011, 856/11-1/2011 -TC22, original913";

- tip CD-R, inscripţionat „secţia I, 177P/2011, 856/11-1/2011 - TC 23, original 913";

- tip CD-R, inscripţionat „secţia I, 177P/2011, 856/11-1/2011 -TC 19, original 913";

- tip CD-R, inscripţionat „secţia I, 177P/2011, 856/11-1/2011 -TC 15, original 913";

- tip CD-R, inscripţionat „secţia 1,177P/2011, 856/11-1/2011 - TC 7, original 913";

- tip CD-R, inscripţionat „secţia 1,177P/2011, 856/11-1/2011 -TC 12, original 913";

- tip CD-R, inscripţionat „secţia 1,177P/2011, 856/11-1/2011 - TC 25, original 913";

- tip CD-R, - tip CD-R, inscripţionat „secţia I, 177P/2011, 856/11-1/2011 -TC24, original 913";

- tip DVD-R, inscripţionat „supraveghere operativă, 74/P&2011,5";

- tip CDR, inscripţionat"27 august 2011";

- tip mini DVDR, inscripţionat"26 august 2011 I flagrant";

- tip mini DVDR, inscripţionat"26 august 2011 II flagrant";

- tip mini DVDR, inscripţionat "27 august 2011 percheziţie locuinţa A.";

- tip mini DVDR, inscripţionat "desigilare percheziţie 27 august 2011 Cd 1";

- tip mini DVDR, inscripţionat "desigilare percheziţie 27 august 2011 Cd 2";

- tip mini DVDR, inscripţionat "desigilare percheziţie 27 august 2011 Cd 3";

- tip mini DVDR, inscripţionat "imagini video domiciliu H. 12 septembrie 2011";

- tip mini DVDR, inscripţionat "27 august 2011 desigilare borsetă de piele";

- tip mini DVDR, , inscripţionat "26 august 2011, imagini video percheziţie auto";

- tip mini DVDR, inscripţionat "imagini foto desigilare percheziţie birou A."

Totodată în acelaşi demers analitic, Înalta Curte, are în vedere probele administrate şi la

Cercetarea judecătorească a instanţei de fond a Curţii de Apel Bucureşti, incluzând ascultarea inculpaţilor, care a avut loc astfel:

- B. - în şedinţa publică de la 22 septembrie 2011 (fila 9 vol. l dosar instanţă), când a arătat că recunoaşte situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu şi doreşte să i se aplice prevederile art. 320¹ C. proc. pen.;

- în şedinţa publică de la 7 decembrie 2011 (fila 233 vol. dosar instanţă), când a relatat pe larg versiunea sa despre faptele ce fac obiectul prezentei cauze;

- în şedinţa publică de la 14 decembrie 2011 (fila 259 vol. l dosar instanţă), când, la cererea sa, a făcut o precizare punctuală cu privire la consemnarea unei date din declaraţia anterioară.

- E. - în şedinţa publică de la 25 septembrie 2011 (fila 54, vol. l dosar instanţă), când a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.;

- în şedinţa publică de la 30 noiembrie 2011 (fila 170, vol. l dosar instanţă), când şi-a prezentat propria versiune asupra desfăşurării faptelor.

- F. - în şedinţa publică de la 30 noiembrie 2011 (fila 167, vol. l dosar instanţă), inculpata arătând că solicită să-i fie aplicate prevederile art. 320¹ C. proc. pen. şi exprimându-şi poziţia faţă de acuzaţiile ce i se aduc şi de faptele care constituie obiectul cauzei.

- D. - în şedinţa publică de la 25 septembrie 2011 (fila 52 vol. l dosar instanţă), aceasta prevalându-se de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.;

- în şedinţa publică de la 30 noiembrie 2011 (fila 165, vol. l dosar instanţă), când inculpata a relatat pe larg propria sa versiune cu privire la cauză şi acuzaţiile ce i se aduc.

- G. - în şedinţa publică de la 25 septembrie 2011 (fila 53 vol. l dosar instanţă), când a arătat că înţelege să beneficieze de prevederile art. 320¹ C. proc. pen.;

- în şedinţa publică de la 30 noiembrie 2011 (fila 169, vol. l dosar instanţă), când a relatat tot ceea ce ştie în legătură cu cauza.

- C. - în şedinţa publică de la 16 noiembrie 2011 (fila 148, vol. l, dosar instanţă), cu ocazia verificării legalităţii şi temeinicie măsurii arestării sale preventive;

- în şedinţa publică de la 14 decembrie 2011 (fila 260, vol. l, dosar instanţă), când inculpatul şi-a prezentat punctul de vedere cu privire la fapte şi acuzaţiile ce i se aduc.

- A. - în şedinţa publică de la 14 decembrie 2011 (fila 254, vol. l, dosar instanţă), când a relatat punctul său de vedere în legătură cu faptele reţinute în sarcina sa şi cauza în ansamblul său;

- în şedinţa publică de la 19 decembrie 2012 (fila 153, vol. 4, dosar instanţă), inculpatul cerând să fie reaudiat cu privire la unele aspecte punctuale şi dorind să facă o serie de precizări, precum şi aspectul că la solicitarea inculpaţilor, acestora li s-au încuviinţat în apărare, între altele, probatorii cu înscrisuri, după cum urmează:

Pentru inculpata B.: extrase de cont bancare emise de Banca Română de Dezvoltare - filele 261-263 vol. l dosar instanţă şi filele 18-19 vol. 2 dosar instanţă; copiile a trei contracte de închiriere privind imobile aparţinând inculpatei şi soţului său, C.

Pentru inculpata F. - acte medicale, înscrisuri privind calitatea sa de pensionară, certificate de stare civilă (filele 217-228 vol. l dosar instanţă).

Pentru inculpata D. - înscrisuri în circumstanţiere (acte medicale, certificate de stare civilă, înscrisuri referitoare la situaţia sa de pensionară) - filele 186 şi urm. vol. l dosar instanţă.

Pentru inculpata G. - înscrisuri în circumstanţiere (acte medicale, dovezi privind statutul de pensionară, certificate de stare civilă) - filele 190 şi urm. vol. l dosar instanţă.

Pentru inculpatul C. - extrase de cont bancar, contracte de închiriere ale unor imobile, înscrisuri în circumstanţiere - filele 16 şi urm. vol. 2 dosar instanţă.

Pentru inculpatul A. - înscrisuri în circumstanţiere referitoare la lucrări ştiinţifice publicate, participare la reuniuni şi conferinţe profesionale, acte medicale, certificate de stare civilă (filele 38-81, vol. ll dosar instanţă); extrase de cont eliberate de Bancpost (filele 300 şi urm. vol. ll dosar instanţă şi 85 vol. III dosar instanţă); adresa din 05 aprilie 2012 emisă de Banca Naţională a României.

Probele cu înscrisuri au fost admise prin încheierea din 19 decembrie 2011.

Concomitent, instanţa de apel a Înaltei Curţi a mai reţinut că în faţa instanţei de fond au fost reaudiaţi, pe parcursul cercetării judecătoreşti, declaraţiile lor consemnându-se la dosar, martorii S. (fila 151, vol. 2), H. (fila 152, vol. 2), A.A. (fila 153, vol. 2), T. (fila 154, vol. 2), M. (fila 155, vol. 2), Y. (fila 123, vol. 2), C. (fila 214, vol. 2), L. (fila 215, vol. 2), O. (fila 217, vol. 2), X. (fila 220 vol. ll), P. (fila 222, vol. 2), C.C. (fila 269, vol. ll), B.B. (fila 270, vol. ll) şi V. (fila 272, vol. 2).

La solicitarea inculpatului A. a fost audiat în apărare martorul I.I. (fila 225, vol. ll), iar la cererea inculpatului C. martorul J.J. (fila 156, vol. II), probele fiind admise prin încheierea de şedinţă de la 19 decembrie 2011.

Cercetarea judecătorească la instanţa de apel a Înaltei Curţii:

În faţa Înaltei Curţi, ca urmare a solicitării de reaudiere formulată de către procuror au fost de acord să dea declaraţii inculpaţii:

- B., care a susţinut că îşi menţine declaraţiile date pe parcursul procesului penal, că a recunoscut faptele aşa cum au fost ele descrise în rechizitoriu, că îşi menţine declaraţiile date pe parcursul procesului penal şi nu are alte precizări de făcut, că s-a prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. anterior (şedinţa publică din 12 februarie 2014);

- C., care a precizat că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel, dar a precizat că îşi menţine declaraţiile date pe parcursul procesului penal (şedinţa publică din 12 februarie 2014 - filele 105 dosar Înalta Curte De Casație și Justiție);

- G., care a declarat că a recunoscut faptele aşa cum au fost descrise în rechizitoriu, nu mai are alte precizări de făcut faţă de cel date pe parcursul procesului penal, că s-a prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. anterior (şedinţa publică din 23 martie 2014 - filele 145 dosar Înalta Curte De Casație și Justiție).

În şedinţa publică din 26 martie 2014, Înalta Curte a ascultat înregistrărilor contestate de către apărarea inculpatului A., respectiv cele ambientale din 05 august 2011, cuprinzând şi intervalul orar 12:54:30 - 13:05:00, 08 august 2011, cuprinzând şi intervalul orar 14:01:45 - 14:17:00,17 august 2011, cuprinzând şi intervalul orar 15:38:40 - 15:44:00, 29 iulie 2011, cuprinzând şi intervalul orar 12:06:45 - 12:11:34, precum şi telefonice din 09 iulie 2011, cuprinzând şi intervalul contestat de la ora 12:07:11.

În şedinţa publică din 24 martie 2014 a fost ascultat martorul V.V. (filele146 dosar Înalta Curte De Casație și Justiție) - prezent la discuţia ambientală din 13 iulie 2011 din biroul inculpatului A., iar în şedinţa publică din 26 martie 2014 a fost ascultat martorul U.U. (filele 201 şi urm. dosar Înalta Curte De Casație și Justiție) - prezent la discuţia ambientală din 08 august 2011 de la restaurant.

În acest punct de analiză, Înalta Curte a reamintit că la cercetarea primului motiv de critică devoluat prin calea de atac declarată de procuror, analizată la punctul A.1. din prezentele considerente, s-a statuat cu privire la nelegalitatea înlăturării din probatoriul administrat în cauză a interceptărilor şi înregistrărilor telefonice şi ambientale efectuate în cursul urmăririi penale de către procuror şi în consecinţă, prin examinarea coroborată a tuturor probelor administrate în cursul procesului penal pornit în cauza de faţă reţine următoarea situaţie de fapt:

În perioada iunie-august 2011, ca urmare a intervenţiilor efectuate de B., inculpatul A., vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, cu rang de subsecretar de stat, a întreprins demersuri pentru facilitarea derulării cu celeritate a procedurii de acordare a despăgubirilor în beneficiul titularilor F., G., C.C., D., privind un teren în suprafaţă de 7.180 mp, situat în municipiul Bucureşti, sector 1, reprezentând parcela 13/7 şi parcela 14/1.

Prin raportul de evaluare întocmit în cursul lunii noiembrie 2006, valoarea terenului în cauză a fost stabilită la suma de 36.589.160 lei (echivalentul a 10.482.800 euro), iar, prin decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din octombrie 2008, s-a aprobat plata către titulari a sumei anterior menţionate.

Cu toate acestea, procedurile de acordare a despăgubirilor au trenat până în vara anului 2011, când A., acţionând la solicitarea inculpatei B., s-a folosit de prerogativele funcţiei sale de vicepreşedinte pentru a-şi trafica influenţa asupra funcţionarilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu atribuţii în aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, asigurând unora dintre titularii respectivului dosar finalizarea cu celeritate a formalităţilor la nivelul acestei autorităţi publice şi primirea despăgubirilor cuvenite, prin convertirea sumei de bani menţionată mai sus în acţiuni la Fondul Proprietatea.

Totodată, pe fondul acestor acte materiale, inculpatul A. a pretins, prin intermediul aceleiaşi complice, de la titularii G., C.C., D. şi F. o sumă de bani reprezentând aproximativ 15% din valoarea despăgubirilor acordate de către Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, sarcina asumată de inculpata B. constând în primirea mitei de la susnumite şi asigurarea remiterii ulterioare a acestui folos vicepreşedintelui A.

Din cercetările efectuate a mai rezultat participaţia penală a învinuitei E. (fiica învinuitei C.C.), prin intermediul căreia B. a ţinut legătura cu cumpărătoarele de influenţă pentru realizarea demersurilor de transmitere a pretinderii şi, respectiv, de remitere a folosului cerut de către inculpatul A., ca obiect al infracţiunii de trafic de influenţă.

În desfăşurarea activităţii infracţionale, G. s-a deplasat în data de 08 august 2011, însoţită de inculpata B., la sediul Băncii Comerciale Române - Sucursala Amzei, de unde a scos în numerar suma de aproximativ 450.000 lei, pe care a înmânat-o imediat inculpatei, iar aceasta a remis-o, în aceeaşi zi, inculpatului A., cu care s-a întâlnit în zona restaurantului din Bucureşti.

Din actele administrate a reieşit că şi D. a remis inculpatului A., în cursul lunii august 2011 şi prin intermediul complicei B., suma de aproximativ 400.000 lei.

De asemenea, potrivit conivenţei infracţionale stabilite în legătură cu folosul pretins de funcţionarul A., învinuitele C.C. şi F. au stabilit să remită inculpatului, în perioada imediat următoare şi tot prin intermediul complicei B., câte aproximativ 400.000 lei, în acest sens, F. a împuternicit-o pe sora sa, C.C., să scoată din contul său deţinut la Banca Comercială a României - Sucursala Târgu Mureş respectiva sumă de bani, astfel încât cei aproximativ 800.000 lei care fac obiectul infracţiunii de cumpărare a influenţei şi a infracţiunii corelative, de trafic de influenţă, să ajungă în posesia inculpatului A., prin intermediul complicei B.

Aceasta a ţinut în permanenţă legătura telefonică cu învinuita E. şi s-au consultat în privinţa demersurilor de retragere de numerar de la Banca Comercială a României - Sucursala Amzei, precum şi în legătură cu retragerea de la o altă bancă a unei alte sume de bani provenită din vânzarea acţiunilor deţinute de către C.C. la Fondul Proprietatea şi care au fost obţinute prin convertirea despăgubirilor acordate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001. în cele din urmă, inculpata B. şi învinuita E. au stabilit ca C.C. să retragă de la Raiffeissen Bank - Sucursala Piaţa Presei Libere suma de circa 520.000 lei.

Ca atare, B. s-a implicat în obţinerea respectivei sume de bani de la Raiffeissen Bank - Sucursala Piaţa Presei Libere şi a însoţit-o pe C.C. la sediul acestei sucursale de unde au retras aproximativ 520.000 lei.

Cercetările au evidenţiat că în cei 520.000 lei era inclusă şi suma de circa 48.000 lei pe care F. a refuzat să o mai dea ca obiect al infracţiunilor de corupţie cercetate în această cauză şi care a fost pusă, ca urmare a demersurilor întreprinse de E., de către C.C., existând înţelegerea ca, în perioada următoare, G. şi D. să restituie câte aproximativ 16.000 lei.

Suma de aproximativ 927.000 lei a rămas asupra inculpatei B.

Ulterior, în ziua de 26 august 2011, B. s-a întâlnit cu inculpatul A., căruia i-a remis, ca obiect al infracţiunii de trafic de influenţă, suma de 400.900 lei provenită din cei 927.000 lei primiţi de către inculpată în împrejurările prezentate mai sus, ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracţiunii flagrante.

Din actele de urmărire penală efectuate a mai reieşit că inculpatul C. a acţionat împreună cu B. pentru a-l ajuta, cu intenţie, pe inculpatul A. să primească folosul pretins ca obiect al infracţiunii de trafic de influenţă, astfel că s-a reţinut participaţia sa penală, în forma complicităţii, la săvârşirea acestei infracţiuni.

Din datele existente pe site-ul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților şi din relaţiile comunicate de către această autoritate publică, a reieşit că A., în calitate de vicepreşedinte al acestei autorităţi publice, are atribuţii referitoare la coordonarea activităţii de aplicare a Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, a Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria din 07 septembrie 1940 (zona Cadrilater) şi a Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor.

În baza probatoriului administrat în cauză, s-au reţinut următoarele circumstanţe reale:

În ziua de 28 iunie 2011, B. i-a solicitat inculpatului A., cu ocazia unei discuţii purtate în biroul acestuia de la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (convorbire înregistrată audio-video, conform art. 911 şi urm. din C. proc. pen.), să se implice pentru finalizarea procedurilor de acordare a despăgubirilor în beneficiul învinuitelor C.C., G., D. şi F., menţionând despre E. (fiica numitei C.C.) că „este cea mai bună prietenă a mea". Despre acel dosar de despăgubire, B. a afirmat „dintre treişpe (n.n. referire la numărul de moştenitori din dosar) din cei treişpe, subliniază, să-ţi subliniez", precum şi că E. era deja în posesia deciziei de acordare a despăgubirilor, semnată de „A.A.A." (referire la A.A.A., fost preşedinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților), însă nu a reuşit să avanseze în derularea formalităţilor. De asemenea, B. i-a precizat inculpatului că titularii dosarelor doreau convertirea despăgubirilor în acţiuni la Fondul Proprietatea, iar, în finalul discuţiei ambientale, cei doi interlocutori au convenit ca inculpata să revină în zilele următoare împreună cu „prietena" la care se referise, inculpatul menţionând „să vină cu tot şi să vină, eu ştiu, luni (n.n. data de 04 iulie 2011). luni oi fi eu.". în contextul aceluiaşi dialog, B. i-a făcut cunoscut inculpatului A. că dorea să mai discute ceva cu el, însă nu în birou, sens în care, I-a întrebat pe inculpat, în două rânduri, „mă conduci şi pe mine doi paşi?".

S-a mai reţinut că pe fondul acestei discuţii, ambii interlocutori şi-au exprimat interesul faţă de tehnicile de anchetă constând în supravegherea operativă şi înregistrarea convorbirilor, A. opinând că ar avea cunoştinţă despre efectuarea unor asemenea activităţi judiciare faţă de el şi că le consideră inutile şi abuzive.

Din convorbirile telefonice purtate în perioada 02 iulie 2011 - 11 iulie 2011, între inculpata B. şi E., precum şi cu fratele acesteia din urmă, martorul Y., a reieşit că întâlnirea cu A. a fost amânată pentru o dată ulterioară, deoarece inculpata a fost câteva zile plecată din Bucureşti, iar ulterior, inculpatul a lipsit o perioadă de timp de la serviciu (aşa cum rezultă din convorbirile purtate la 02 iulie 2011, ora 10:54 şi la 04 iulie 2011, ora 15:53). Fiind încrezătoare în succesul acţiunilor întreprinse pe lângă A., inculpata B. i-a confirmat martorului Y. că a făcut demersuri pentru a stabili o întâlnire cu inculpatul şi că acesta i-a cerut să vină „repede", concluzia exprimată de susnumită fiind aceea că „deci, e de bine."

Potrivit convorbirii telefonice purtate la 11 iulie 2011, ora 15:43, B. i-a comunicat inculpatului A. că a revenit în Bucureşti şi au stabilit, în principiu, să se întâlnească în zilele următoare. Drept urmare, inculpata a luat legătura telefonică, în aceeaşi zi (convorbirile telefonice purtate la orele 15:44 şi 22:38) cu E., căreia i-a transmis că vor merge să se întâlnească „. cu el. Da, cu el", precum şi că A. (în dialog, pentru a se referi la acesta, a folosit conspirat termenul „aia") „a lipsit două săptămâni", însă i-a dat asigurări interlocutoarei că vor rezolva repede problema, pentru că ne ducem, că noi într-o oră rezolvăm totul".

Întâlnirea stabilită de A. a avut loc în ziua de 13 iulie 2011, când B. s-a deplasat împreună cu învinuita E. la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (convorbirea purtată în mediul ambiental fiind înregistrată audio-video, conform art. 91¹ şi urm. C. proc. pen. anterior).

Prin modul în care inculpata B. a prezentat situaţia inculpatului A., facilitarea procedurilor pentru care intervenea presupunea şi satisfacerea unui interes personal, alături de cel al învinuitei E.

Elisabeta, întrucât a precizat, nu mai vrem babe (n.n. referire la titularii de drept ai despăgubirilor). Deci noi personal n-am făcut încă.", fiind vorba despre cererea de opţiune pentru convertirea despăgubirilor în acţiuni. Totodată, i-a precizat inculpatului că intervenţia sa privea mai multe persoane din acelaşi dosar, între care şi pe C.C.! E. sunt mai multe". întrucât E. a afirmat că avea procură doar pentru F. şi pentru mama sa, C.C., inculpatul A. i-a pus în vedere că trebuia să obţină procuri şi pentru ceilalţi titulari pe care dorea să-i reprezinte, aceştia fiind G. şi D.

Ulterior, inculpatul A. a apelat-o din biroul său, folosind telefonul fix, pe martora P., director al Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, această direcţie fiind responsabilă de finalizarea procedurilor de plată a despăgubirilor, inclusiv prin conversie în acţiuni la Fondul Proprietatea.

Relevant este că, în contextul acelei convorbiri telefonice, inculpatul A. s-a folosit de poziţia sa de vicepreşedinte pentru a-i transmite martorei că era interesat ca formalităţile să fie derulate cât mai repede, astfel că, între altele, a menţionat P.!, am o rugăminte la tine, trei doi şase pe două mii opt (n.n. referire la Decizia nr. 3265 din 27 octombrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, din Dosarul nr. x/CC/2006, privind pe F., D., G., C.C. şi alţi titulari), păi, şi mă interesează. la mine este o doamnă care are pentru doi . posibilitatea să facă opţiune. Mă interesează, poţi să vii cu dosarul să ne uităm, să vedem ce-i trebuie şi cum îi trebuie." Se constată, aşadar, că în contextul acelei convorbiri telefonice, A. a insistat asupra faptului că respectivul dosar era deja în atenţia sa, astfel că a afirmat în două rânduri că îl „interesează" situaţia acelui dosar, precum şi că dorea să fie finalizat.

După câteva minute, martora P. a dat curs solicitării inculpatului A., care, deşi nu era şeful său ierarhic, avea totuşi calitatea de vicepreşedinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, ceea ce îi conferea, prin rangul de subsecretar de stat, statutul de demnitar.

Pentru a ilustra percepţia martorei P. cu privire la poziţia sa în raport cu aceea de vicepreşedinte a inculpatului A., evidenţiem afirmaţiile susnumitei din cuprinsul declaraţiei date în prezenta cauză, la 09 septembrie 2011: „l-am considerat pe A. ca fiind o persoană puternică şi care ar fi putut să-mi schimbe soarta, în cazul în care nu aş fi răspuns unei solicitări de-a sa în legătură cu serviciul".

Revenind la discuţia purtată în mediul ambiental, în ziua de 13 iulie 2011, reţinem că, după ce a venit în biroul vicepreşedintelui A., martora P. a explicat, atât acestuia, cât şi numitelor E. şi B., că titularii despăgubirilor aveau posibilitatea să formuleze cerere pentru conversia despăgubirilor în acţiuni, precum şi ce acte se impuneau să mai fie depuse. Din cele prezentate în acele împrejurări de către martora P., a mai reieşit că ar mai fi trebuit depusă la dosar o hotărâre legalizată, fiind vorba despre un act care trebuie, cumva, să aibă o formă autentică". Perspectiva unei asemenea amânări nu a fost, însă, împărtăşită şi de inculpatul A., care i-a sugerat martorei să o căutăm în arhivă.", motivându-şi intervenţia prin aceea că „dacă-i pun pe drumuri acuma, să stea până la trei.". Totodată, după ce P. a specificat ce documente mai trebuiau depuse, inculpatul a evocat, din nou, disponibilitatea sa de a se implica pentru finalizarea grabnică a procedurilor, afirmând dacă găsim o hotărâre de asta e bine. Dacă nu. dacă nu, o să vedem aici ce."

Pe fondul aceloraşi replici, inculpata B. i-a reamintit inculpatului A. că inculpata E. reprezintă 4 persoane", respectiv, că interesul lor era să obţină emiterea titlurilor de conversie pentru patru dintre titularii acelui dosar de despăgubiri.

De asemenea, inculpatele B. şi E. au convenit să revină în aceeaşi zi la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru a depune înscrisurile pe care le menţionase martora P., context în care inculpatul A. şi-a exprimat aceeaşi disponibilitate de a le sprijini în demersurile lor, astfel că a spus „într-o oră veniţi înapoi. Eu plec, dacă plec, vorbim la telefon".

După ce au plecat de la Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, inculpatele E. şi B. au mers la un notariat, unde s-au întâlnit cu inculpatele G. şi D., care au mandatat-o pe cea dintâi să le reprezinte pentru derularea procedurilor de obţinere a despăgubirilor.

În acea zi de 13 iulie 2011, B. şi E. au revenit la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, unde, cu ajutorul martorei P., inculpata E. a formulat, în numele mamei sale, C.C. şi a surorilor acesteia, F., D. şi G., cereri de opţiune pentru acordarea despăgubirilor, prin convertirea cuantumului acestora în acţiuni la Fondul Proprietatea, respectivele cereri fiind înregistrate. Aceste împrejurări rezultă din actele ridicate de la Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, menţiunile din Registrul intrare-ieşire documente al Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, aceste date fiind concordante cu declaraţiile martorilor P., O., S. şi X.X., precum şi cu depoziţiile inculpatelor E., G. şi cu cele ale inculpatei B.

Pe baza celor patru cereri de opţiune, au fost constituite la Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar patru dosare distincte, având numerele de înregistrare identice cu cele sub care au fost înregistrate şi cererile. Dosarele au fost repartizate în lucru, la 25 iulie 2011, martorei S., după ce, la 15 iulie 2011, E. a depus şi procura pentru C.C. şi de asemenea, la 27 iulie 2011, au fost emise titlurile de conversie nr. 2668, pentru D., nr. 2669, pentru G. şi nr. 2683, pentru F., în cuprinsul celor trei titluri de conversie s-a menţionat că fiecare titular a primit despăgubiri în cuantum de 3.049.096,66 lei, reprezentând un număr total de 5.817.776 acţiuni, calculate la un preţ mediu ponderat de 0,5241 lei/acţiune. Pentru C.C., titlul de conversie a fost emis abia la 16 august 2011, sub nr. 3061, pentru un număr total de 5.876.078 acţiuni, calculate la un preţ mediu ponderat de 0,5189 lei/acţiune.

Pe fondul derulării acestor proceduri, inculpata B. s-a întâlnit din nou, în ziua de 27 iulie 2011, cu inculpatul A. la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (conform discuţiilor telefonice purtate între aceştia la orele 11:07 şi 14:13).

Atât în această situaţie, cât şi anterior, dar şi cu ocazia întâlnirilor ulterioare care vor fi prezentate în continuare, când s-a prezentat la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, B. a luat legătura telefonică, în momentul în care a ajuns la sediul acestei autorităţi publice, cu inculpatul A., pentru ca acesta să îi înlesnească accesul, întrucât procedura de intrare în audienţă la orice funcţionar din această instituţie impune consemnarea petiţionarilor pe o listă de aşteptare, fapt care presupune, adeseori, după cum a rezultat din probaţiunea testimonială administrată, ca solicitantul să nu fie primit în audienţă în aceeaşi zi şi să fie programat pentru o dată ulterioară.

Din convorbirea telefonică pe care inculpata B. a purtat-o cu E. în seara de 27 iulie 2011, ora 17:13, a reieşit că inculpata discutase, în respectiva zi, cu A. despre stadiul dosarelor în care trebuiau emise cele patru titluri de conversie. Cu acel prilej, inculpata B. a precizat că se înţelesese cu inculpatul A. să o contacteze telefonic, în ziua următoare, până în jurul amiezii şi că, dacă acesta nu respecta convenţia, urma să îl sune ea. în acest sens, inculpata a precizat „. m-a întrebat astăzi ceva, i-am confirmat. şi a rămas că dimineaţă se ocupă (n.n. de emiterea titlurilor) şi mă sună". în condiţiile în care E. a întrebat „. şi crezi c-o facem până pleacă în concediu?", B. a răspuns „. cred că mai ardem o etapă până atunci. din punctul lor de vedere, da, ne ducem mai departe", fiind vorba despre finalizarea procedurilor la Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

În acord cu afirmaţiile de mai sus, în ziua de 28 iulie 2011, inculpatul A. a contactat-o telefonic pe inculpata B. la ora 13:25, însă aceasta a invocat că se putea întâlni cu el doar pe la ora 14:00, motiv pentru care cei doi interlocutori au stabilit să discute mai târziu. Potrivit convorbirii purtate de susnumiţi la ora 14:55, inculpatul A. i-a cerut inculpatei B. să vină la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, iar aceasta a motivat că nu poate da curs solicitării şi i-a sugerat să amâne întâlnirea pentru mai târziu, în aceeaşi zi, sau pentru dimineaţa zilei următoare. Răspunsul inculpatului A. a fost’’, ia-o şi pe doamna şi veniţi mâine", stabilind şi ca întâlnirea să aibă loc în jurul orei 11:00.

Imediat după aceea, inculpata B. i-a comunicat aceste aspecte inculpatei E. (convorbirea telefonică purtată la 28 iulie 2011, ora 15:13), iar, la ora 16:19, a luat legătura telefonică cu inculpatul A. şi s-a scuzat, din nou, că nu a putut da curs solicitării de a se întâlni cu el, iar acesta i-a precizat „. problema este că. săptămâna viitoare, asta era!". Faptul că inculpatul s-a referit, în acest mod, la „problema" folosului despre care discutase deja cu inculpata B. şi pe care ar fi vrut să-l primească până „săptămâna viitoare", este evidenţiată de reacţia susnumitei, care a afirmat „păi, nu, nu, nu, nu. ăă. ai, erai prioritate zero, dar te rog să mă ierţi! Aşa s-a nimerit".

În ziua de 29 iulie 2011, inculpata B. a ţinut legătura, succesiv, cu inculpata E. şi cu inculpatul A. (potrivit convorbirilor telefonice purtate între aceştia la orele 10:36, 11:00, 11:05, 11:32), iar, la ora 12:07, i-a comunicat inculpatului că „suntem afară". Acesta a spus „hai, intraţi, dacă eşti cu doamna, ca să mergeţi la fata asta (n.n. referire la martora P.) aici. intraţi aicea în hol şi trimit eu pe cineva acolo". De asemenea, la ora 12:40, cei doi inculpaţi au purtat o altă discuţie telefonică, ocazie cu care inculpatul A. a precizat „mergeţi la fată sus, să lăsaţi alea. şi după aia intraţi la mine, aicea, intraţi la fete şi vin şi eu imediat". Din convorbirea purtată în mediul ambiental, la aceeaşi dată, de către A., a reieşit că acesta a vorbit, folosind telefonul fix, cu un funcţionar care efectua serviciul la accesul în sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, afirmând, vezi că intră două doamne acuma, doamna B. şi încă una, să le duci la P. (n.n. martora P.) sus şi le spui după aia să treacă pe la mine.". Potrivit datelor rezultate din documentele puse la dispoziţie de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, învinuita E. a ridicat, în ziua de 29 iulie 2011, titlurile de conversie eliberate pe numele titularilor D., F. şi G.

În aceeaşi zi, la ora 16:25, inculpata B. l-a contactat telefonic pe inculpatul A. şi a insistat ca acesta să se întâlnească cu ea în acea după-amiază, precizându-i „hai, te rog, dar să nu uiţi. Te rog din inimă. că am pe creier o chestie, da? Mi s-a lipit o marcă pe creier".

În ziua de 01 august 2011, inculpata E. i-a comunicat inculpatei B. (convorbirea telefonică purtată la ora 12:51) faptul că G. demarase procedurile de vânzare a unei părţi din acţiunile primite de la Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților şi că va mai dura două-trei zile până în momentul în care îi va fi viraţi banii în cont.

Referitor la acest aspect, E. i-a spus interlocutoarei auzi, cică durează două zile sau trei zile, că durează. ăă. până, nu ştiu, până face depozitul, două ore şi după aia o sună. Şi spune ea ce vrea şi după aia durează o zi sau două până se face deal-ul şi după aia se ajung". Replica inculpatei B. a fost „perfect!" şi, pentru a evita ca E. să aprofundeze acel subiect la telefon, a adăugat imediat „vorbim! Auzi, vorbim când vii în oraş!".

Ulterior, la ora 14:08, aceleaşi două interlocutoare au purtat o altă convorbire telefonică, ocazie cu care inculpata E. a precizat „am fost, am rezolvat cu două persoane", adăugând şi că dar la una e o greşeală şi a trebuit să mergem acolo să modifice. E greşit." Inculpata B. a intervenit brusc în discuţie şi a determinat-o pe inculpata E. să nu mai dezvolte la telefon acel subiect de conversaţie, stabilind să se întâlnească în după-amiaza aceleiaşi zile pentru a continua dialogul.

Afirmaţiile de mai sus ale inculpatei E. se refereau la împrejurarea că, urmare a intervenţiilor făcute de către inculpata B. pe lângă vicepreşedintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, A. şi a implicării acestuia, au fost obţinute de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților despăgubirile (prin convertire în acţiuni la Fondul Proprietatea) cuvenite inculpatelor C.C. şi G., însă, în ceea ce o priveşte pe inculpata F., funcţionarii de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților au consemnat în acte date eronate privitoare la codul numeric personal al acesteia.

La fel ca şi în cazul inculpatei G., preocupările inculpatei E. şi ale inculpatei B. în legătură cu o anumită sumă de bani care trebuia să fie pusă la dispoziţia acestora, cu prioritate, s-au manifestat şi în privinţa inculpatei F. Astfel, în contextul discuţiei telefonice purtate la 03 august 2011, începând cu ora 14:52, inculpata E. i-a comunicat inculpatei B. că „am fost un pic la birou, ca să-i trimit Iui F. (n.n. F.) procura de i-a făcut-o mama, dar oricum nu e bună. Nu ştiu, trebuie să ne gândim! Când ne vedem, ne gândim cum, ce facem cu F., că ea (n.n. referire la F.) zice că şi-a făcut cont şi m-a pus pe mine, zi, de ăsta, de pot să-i scot banii". Pe fondul prezentării acestor aspecte, E. a mai invocat că în perioada următoare va fi plecată şi, din acest motiv, nu va avea posibilitatea să scoată banii din contul inculpatei F., afirmând şi că nu ar fi fost o soluţie bună să transfere acei bani în contul său, pentru că ar fi plătit comisioane mai mari la bancă. Fiind evidentă implicarea sa în realizarea acelor demersuri de retragere a banilor din contul inculpatei F., inculpata B. i-a spus interlocutoarei „ne gândim . nu ştiu, ne gândim". Acelaşi subiect de dialog a fost continuat de către inculpata E.

Elisabeta, care a menţionat că oricum, cum facem cu ai mei să. cu ai mei (n.n. referire la banii pe care C.C. trebuia să-i dea ca obiect al infracţiunii de cumpărare a influenţei). Te gândeşti şi vezi cum faci."

Inculpata E. şi inculpata B. au purtat o altă convorbire telefonică în ziua de 04 august 2011, începând cu ora 17:37, când cea prim menţionată a informat-o pe interlocutoarea sa că „. auzi, am vorbit la astea la bancă. Nu, am impresia c-o să intre luni (n.n. în data de 08 august 2011) de-abia banii (n.n. referire la banii ce aparţineau inculpatei G.), să ştii! Ăia cică durează trei zile, deci, de când le dă banii, durează trei zile şi jumătate." În acest mod, inculpata E. a ţinut-o la curent pe inculpata B. cu privire la derularea procedurii de vânzare prin Banca Comercială a României Tranzacţionare a acţiunilor deţinute la Fondul Proprietatea, ca urmare a despăgubirilor primite de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților şi în acest context, inculpata B. a refuzat vădit să discute la telefon despre acele aspecte şi a stabilit să se întâlnească ulterior cu inculpata E., motivând „bine, vorbim, da! Vorbim mai târziu! Vorbim! Hai să ne vedem!".

Pe fondul convorbirilor telefonice purtate la 05 august 2011, orele 12:01, 12:31 şi 12:53, inculpaţii B. şi A. au stabilit să se întâlnească în biroul acestuia din urmă, la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, iar convorbirea pe care au purtat-o în mediul ambiental a fost înregistrată audio-video, conform art. 911 şi urm. din C. proc. pen. în acele împrejurări, inculpata B. i-a relatat inculpatului despre menţionarea eronată în cuprinsul titlului de conversie emis pentru inculpata F. a unor date din codul numeric personal al acesteia. Astfel, inculpata B. a afirmat în primul rând. ă. ieri a fost. că nu îi plătim mamei ei.

Noi l-am găsit în ziua aia. în ziua aia . s-a omis cifra patru înainte de trei la CNP-ul doamnei, motiv pentru care noi nu am putut să facem nimic mai departe". Din modul în care inculpata B. s-a referit la aceste aspecte, reiese cu evidenţă că, prin folosirea persoanei întâi plural, a atestat implicarea sa în demersurile care se efectuau şi după obţinerea celor trei titluri de conversie, precum şi că avea o participaţie în legătură cu efectuarea unei „plăţi".

În minutele următoare, inculpatul A. a luat legătura telefonică cu martora P. şi i-a solicitat acesteia să rezolve problema îndreptării erorii materiale din titlul de conversie emis pentru F.

S-a mai reţinut că, din dialogul ambiental purtat în acele împrejurări, a reieşit că inculpata B. avea reprezentarea faptului că obţinuse cele trei titluri de conversie doar ca urmare a intervenţiei şi a ajutorului acordat de inculpatul A., întrucât i-a spus acestuia, legat de titlul emis pentru inculpata F., că „ăsta e titlul care l-ai dat, l-ai eliberat şi al patrulea care rămăsese (n.n. cel pentru C.C.), eu am fost sunată ieri că nu e buletinul mamei".

În momentele următoare, inculpata B. a scris ceva pe o coală de hârtie, pe care apoi a remis-o inculpatului A., iar acesta a citit-o, după care i-a înapoiat susnumitei respectivul înscris. Referindu-se la menţiunile pe care le consemnase pe acea hârtie, inculpata B. a întrebat „da? Tot. da, da, da!", iar A. a făcut un semn discret cu capul, în semn de aprobare. în continuarea dialogului, inculpata B. a afirmat „deci, eu am să plec sâmbătă în concediu . procuri mie şi eu mă. deci, e la mine. Ă, au făcut pe", iar, după aceea, a consemnat din nou ceva pe aceeaşi coală de hârtie, pe care i-a dat-o inculpatului A. pentru a citi.

Replica acestuia din urmă a fost „i-o lăsăm mai rece un pic, de marţi, aşa, până joi, da", iar inculpata B. a preluat ideea, menţionând „dacă ies, lipsesc şi eu şi apar joi, dacă lipsesc."

În ciuda strădaniei celor doi interlocutori de a preîntâmpina eventuala înregistrare a discuţiei dintre ei, sens în care au utilizat pentru comunicare o coală de hârtie, în modul prezentat anterior, înregistrarea audio-video a acelei convorbiri a relevat, fără echivoc, faptul că inculpaţii încercau să cadă la învoială cu privire la modalitatea de împărţire a sumei de bani pe care inculpata B. urma să o primească, în zilele următoare, de la inculpata G. De asemenea, replicile ultim menţionate ale celor doi interlocutori au evidenţiat că, pe lângă tranşarea chestiunii referitoare la banii care trebuiau să ajungă la inculpatul A., ca obiect al infracţiunii de trafic de influenţă, inculpaţii, pentru a-şi spori siguranţa că vor primi mai întâi folosul pretins de la inculpatele G. şi D., au promovat ideea amânării momentului la care să fie emis actul de rectificare a erorii strecurate în titlul de conversie emis pentru inculpata F., precum şi emiterea titlului pentru inculpata C.C.

Aprofundarea acestui plan a fost întreruptă de venirea în birou a martorei P., căreia inculpatul A. i-a solicitat să rezolve problema îndreptării erorii din titlul de conversie emis pentru inculpata F., abordând şi problema lipsei de la dosarul titularei C.C. a copiei după actul de identitate al acesteia. Aceleaşi aspecte au fost discutate cu martora şi de către inculpata B., în prezenţa inculpatului A., iar, în finalul convorbirii, P. i-a spus inculpatei că o aşteaptă la ea în birou pentru a găsi o modalitate de rezolvare a acelor probleme.

După plecarea din birou a martorei P., inculpata B. a scris din nou ceva pe aceeaşi coală de hârtie, pe care i-a dat-o coinculpatului A. pentru a o citi. Ulterior, I-a întrebat pe acesta „da?", iar inculpatul A. a făcut un gest cu umerii, în sensul că problema în discuţie nu avea relevanţă pentru el. Referitor la acelaşi subiect de conversaţie pe care îl abordase şi prin menţiunile consemnate olograf, mai devreme, pe coala de hârtie, inculpata B. a precizat „nu, deci am fost acolo, asta mi-a zis acum. Că aici acum. Şi încă n-a intrat. A zis că luni sau marţi .deci, n-am, n-am ce să fac, am crezut. Că aşa. Astăzi."

Raportând aceste replici la discuţiile telefonice purtate anterior, în perioada 01 august 2011-04 august 2011, cu inculpata E., este lesne de constatat că inculpata B. se referea la faptul că i se transmisese că banii din vânzarea acţiunilor deţinute de inculpata G. urmau să intre în contul acesteia abia în cursul zilei de luni sau marţi, 08 august 2011 şi, respectiv, 09 august 2011, astfel că se afla în imposibilitate de a-i da mai devreme inculpatului A. acel folos provenit de la învinuita ultim menţionată şi care era destinat, în baza unei pretinderi anterioare.

Faţă de afirmaţiile interlocutoarei, inculpatul A. a precizat „nu, lasă aşa! Dacă a organizat aşa.", iar inculpata B. a adăugat „ă?, organizat, mi-a făcut altă schemă cu tot, cu ce am şi eu", dezvăluind, astfel, că urma să îi revină şi ei o parte din folosul pretins de inculpat, ca obiect al infracţiunii de trafic de influenţă.

De asemenea, în condiţiile în care inculpatul A. şi-a exprimat acceptul cu privire la derularea, pe viitor, a evenimentelor, aşa cum îi fuseseră prezentate de către inculpata B., aceasta a afirmat „să vadă şi femeile alea (n.n. referire la cele patru titulare ale dosarului pentru care intervenise) liniştite, că au şi ele . şi vor să-şi vadă treaba încheiată".

O dovadă în plus a faptului că discuţia dintre ei se referea la folosul care trebuia să ajungă la inculpatul A., prin intermediul inculpatei B., ca urmare a facilitării emiterii titlurilor de conversie, este şi împrejurarea că inculpatul a întrebat-o pe interlocutoarea sa, referindu-se la inculpatele G. şi D., „păi, ce, ele şi-au vândut tot?", iar răspunsul inculpatei a fost, în principiu, negativ. De altfel, cei doi inculpaţi au discutat, în cea mai mare parte, în şoaptă, pentru a preîntâmpina eventuala înregistrare a conversaţiei.

În partea de final a discuţiei ambientale, inculpatul A. i-a cerut inculpatei B. să meargă să discute cu martora P. despre problemele privitoare la titlurile de conversie pentru inculpatele F. şi C.C. Totodată, inculpatul A. i-a dat asigurări inculpatei că va interveni pentru soluţionarea acelor probleme, sens în care va discuta şi el, în ziua de luni care urma, cu martora P., precum şi cu „N.", fiind vorba despre martorul B.B., vicepreşedinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în competenţa căruia era şi prerogativa de semnare a titlurilor de conversie şi a deciziilor prin care se rectificau anumite erori strecurate în titlurile emise iniţial. De asemenea, inculpata B. a reiterat că, în ziua de 09 august 2011, ar fi putut să îi remită tranşa de folos provenită de la inculpata G., astfel că a precizat „deci, dacă poţi marţi, e.", iar inculpatul A. a confirmat.

Înainte de a pleca din birou, inculpata B. a reluat discuţia referitoare la conservarea unei anumite garanţii a primirii folosului pretins de la primele două titulare şi eventuala amânare a momentului la care să fie perfectate titlurile de conversie pentru inculpatele F. şi C.C. Sub acest aspect, inculpata B. a spus „sau las-o una, asta care garanţie", însă inculpatul A. s-a eschivat să aprofundeze acel subiect, afirmând „e, haide, mă, ce naiba!".

În ziua de 08 august 2011, inculpata B. şi inculpatul A. au luat legătura telefonică în mai multe rânduri şi au stabilit să se întâlnească la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în jurul orei 14:00 (potrivit convorbirilor telefonice purtate la orele 10:20, 13:53 şi 14:00). Pe fondul celei dintâi discuţii telefonice, inculpata B. a întrebat „. ăă. îmi dai şi ăla, ultimul, al patrulea (n.n. titlul de conversie pentru C.C.)? Vin şi cu doamna?". Inculpatul A. a invocat, iniţial, că nu ştie, iar apoi a răspuns negativ, motivând prin aceea că „nu ştiu dacă a venit Cătălin (n.n. referire la vicepreşedintele B.B.), dacă alea, ştii." De asemenea, inculpata B. a mai întrebat „atunci, ce-mi dai, rectificativul (decizia de îndreptare a erorii materiale din titlul de conversie emis pentru F.), mi-l dai?", iar inculpatul A. a răspuns „nu ştiu, dacă n-am ajuns! Sper că da".

Şi în data de 08 august 2011 au fost înregistrate audio-video, conform art. 91¹ şi urm. din Codul de procedură anterior, convorbirile purtate în mediul ambiental de către inculpatul A., în biroul său din sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților Astfel, inculpatul a avut o discuţie telefonică, prin intermediul telefonului fix, cu martora P., pe care a întrebat-o „aia, B. (n.n. B.) când să vină? Trebuia să vină după rectificarea aia (n.n. eroarea din titlul de conversie emis pentru F.). şi pentru celălalt (n.n. referire la titlul de conversie pentru C.C.)", după care a discutat cu aceeaşi interlocutoare şi despre un alt dosar.

Potrivit celor stabilite anterior, inculpatul A. a contactat-o telefonic, la ora 14:00, pe inculpata B., căreia i-a spus „haide, intră!", iar, ulterior, pentru a facilita accesul acesteia în sensul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, a purtat altă convorbire telefonică, folosind telefonul fix, cu altă persoană, afirmând „vezi că intră o doamnă, B., acuma. S-o aduci la mine". După câteva secunde, inculpata B. a intrat în biroul inculpatului A. La fel ca şi în împrejurările întâlnirii precedente dintre ei, cei doi inculpaţi au comunicat o perioadă de timp prin intermediul unor consemnări olografe, pe care inculpata B. Ie-a efectuat, succesiv, pe o coală de hârtie, urmate de conversaţie în şoaptă. Pe fondul acestui schimb de informaţii, inculpatul A. i-a spus inculpatei „mă, vino tot acolo. Adu şi tu o sticlă de vin. Şi ne vedem la terasă, acolo. A. Alea, alea. Păi, da ce. Care e. Da". Fiind preocupată să evite orice gafă în desfăşurarea activităţii infracţionale, inculpata B. i-a înmânat inculpatului A. coala de hârtie pe care o utilizase mai devreme pentru asigurarea unei comunicări conspirative între ei şi i-a cerut „ia-o! Rupe-o tu." Inculpatul A. şi-a continuat ideea exprimată anterior, astfel că a precizat „aduceţi şi voi o sticlă de whisky.", iar inculpata B. a răspuns afirmativ. în această modalitate, inculpatul A. a stabilit ca inculpata B. să îi aducă o primă parte din folosul pretins şi care reprezenta banii proveniţi de la G., la restaurantul din Bucureşti.

Ulterior, inculpata B. I-a informat pe A. că, în cazul în care reuşea să ia în acea zi decizia de rectificare a erorii din titlul de conversie emis pentru F., se va duce la sfârşitul săptămânii la Târgu Mureş, pentru a remite înscrisul susnumitei. De asemenea, i-a spus că E. se afla în străinătate, la Palermo şi că ea se va ocupa, în locul acesteia, să ţină legătura cu brokerii de la Banca Comercială a României. Motivul dezvăluirii acestor circumstanţe era acela de a-i comunica inculpatului A. că se preocupa ca şi celelalte două tranşe din folosul pretins de la D. şi F. să ajungă în posesia sa, fapt care presupunea ca, mai întâi, acestea să vândă o parte din acţiuni.

La solicitarea inculpatului A., martora P. a venit în biroul acestuia, ocazie cu care inculpatul a întrebat „ce putem face?", iar martora a răspuns „rectificativa se face astăzi", adăugând şi că, în acest sens, se impunea să mai facă anumite demersuri, respectiv „o să trimitem. O să merg eu la secretar şi o să o duc". Ca atare, martora P. Ie-a spus celor doi interlocutori că „rectificativa" nu era încă gata. Cu toate acestea, inculpata B. a afirmat „eu pot astăzi", motiv pentru care martora a convenit cu ea să revină la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în jurul orei 16:00, pentru a ridica acel înscris. în discuţie a intervenit şi inculpatul A., care, în prezenţa martorei P., i-a cerut inculpatei B. să vină la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în jurul orei 16:15, în condiţiile în care martora a invocat că respectivul înscris trebuia semnat de către şeful său, care, însă, era plecat. în acelaşi context, martora P. i-a precizat inculpatei B., tot în prezenţa inculpatului A., că în legătură cu celălalt dosar (n.n. privitor la titlul de conversie pentru C.C.). săptămâna asta, săptămâna viitoare maxim, scăpaţi", iar inculpata a afirmat că va veni să ia titlul de conversie în ziua de marţi care urma (data de 16 august 2011).

În finalul convorbirii ambientale, inculpatul A. i s-a adresat martorei P., căreia i-a precizat „deci, te caută pe tine", iar, inculpatei B., i-a spus „v-aştept pe la cinci jumătate", referindu-se astfel la întâlnirea de la restaurant, unde trebuia să îi aducă banii proveniţi de la inculpata G.

După ce a plecat de la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, inculpata B. a comunicat rezultatul demersurilor întreprinse pe lângă inculpatul A. inculpatelor E., C.C. şi G. (conform convorbirilor telefonice purtate la 08 august 2011, orele 14:17,14:19 şi 14:24), iar cu cea din urmă s-a şi întâlnit în zona Pieţei Amzei. De asemenea, inculpata susmenţionată a luat legătura telefonică, la ora 14:48, cu martorul E.E., care fusese împuternicit, în calitate de broker la Banca Comercială a României - Tranzacţionare, de către inculpata F. pentru vânzarea la bursă a acţiunilor primite de către aceasta în temeiul titlului de conversie emis de Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților şi s-a interesat ce trebuia să facă cu decizia de rectificare, despre care a susţinut că o va obţine, în acea zi, în jurul orei 16:15-16:30.

Întrucât era preocupat să se asigure că inculpata B. a înţeles limbajul voalat utilizat în birou pentru a-i transmite că dorea să îi aducă, chiar în respectiva zi, tranşa de folos ce reprezenta banii proveniţi de la inculpata G., inculpatul A. a contactat-o telefonic pe cea prim menţionată, la ora 14:57, şi i-a comunicat „mă/vezi că am uitat să-ţi zic, a fost şi ziua mea şi-am zis să ne vedem, să bem un şpriţ acolo". Inculpata B. a înţeles imediat termenii codificaţi ai acelui mesaj, însă a încercat să schimbe locul întâlnirii, astfel că i-a propus să se întâlnească la restaurantul ei, fiind vorba despre restaurantul din Bucureşti. Cu toate acestea, inculpatul A. a rămas consecvent şi nu a acceptat propunerea, motivând faţă de inculpată „păi, nu, că am chemat nişte lume acolo."

Potrivit relaţiilor comunicate de Banca Comercială a României pe parcursul urmăririi penale (vol. 5, filele 225, 231), inculpata G. a retras, în numerar, suma de 457.000 lei, în data de 08 august 2011, la ora 15:40.

Din declaraţiile martorei T., director la Banca Comercială a României - Sucursala Amzei, acest mijloc de probă coroborându-se cu înregistrările audio-video efectuate de sistemul de supraveghere al acestei unităţi bancare, inculpata G. s-a prezentat la sediul respectivei sucursale, însoţită de inculpata B., care a asistat pe tot parcursul desfăşurării formalităţilor de retragere a sumei de bani anterior menţionate. Banii au fost puşi într-o sacoşă pe care era inscripţionată denumirea firmei „F.F.", iar, în faţa sucursalei, a fost preluată de către soţul inculpatei B., inculpatul C.

Ulterior, inculpatele B. şi G. s-au deplasat, cu autoturismul condus de inculpatul C., la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților pentru a ridica decizia de rectificare pentru inculpata F.. Pe fondul efectuării acestor demersuri, inculpata B. a luat legătura telefonică, la ora 15:59, cu inculpata E., căreia i-a spus că se afla la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților şi aştepta să ia „rectificativa lui tanti Lenuţa", menţionând şi că „.încă nu-i semnată, stau pe aicea". în cele din urmă, inculpata B. a luat de la Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților Decizia nr. 2892 din 08 august 2011 de modificare a Deciziei nr. 2683 din 27 iulie 2011, prin care s-a îndreptat eroarea din conţinutul titlului de conversie emis iniţial pentru inculpata F. şi a semnat pentru ridicarea acelui înscris, în data de 08 august 2011, cu toate că nu deţinea nici un act care să o împuternicească să facă acest lucru.

În seara aceleiaşi zile, inculpata B. s-a întâlnit, în două rânduri, cu inculpatul A., la restaurant din Bucureşti, iar, cu ocazia celei de-a doua întâlniri, i-a dat inculpatului suma de 367.000 lei provenită din cei 457.000 lei pe care îi primise mai devreme de la inculpata G., iar diferenţa de 90.000 lei a rămas asupra sa. S-a mai reţinut că, între momentele la care au avut loc cele două întâlniri, inculpatul A. a apelat-o, la ora 18:48, pe inculpata B., pe care a întrebat-o „pe unde eşti?". După ce inculpata a răspuns „ăă. Lângă Inter", inculpatul A. a adăugat „ă, păi, mai treci un minut pe aicea?", iar inculpata B. a răspuns afirmativ.

Aceeaşi doi inculpaţi au purtat o altă convorbire telefonică, în ziua de 09 august 2011, începând cu ora 11:27, ocazie cu care inculpata B. i-a confirmat inculpatului A. că ridicase, în ziua precedentă, decizia rectificativă pentru inculpata F. şi a invocat că este păgubitor pentru aceasta faptul că a fost menţionat acelaşi număr de acţiuni ca şi în titlul de conversie emis iniţial, în condiţiile în care, între timp, valoarea acestora la bursă a scăzut, astfel că ar fi trebuit să dobândească un număr mai mare de acţiuni, corespunzător valorii acestora din data de 08 august 2011, când a fost emisă decizia de îndreptare a erorii. Totodată, inculpata B. s-a folosit de acel context, pentru a se edifica dacă inculpatul A. era dispus să accepte amânarea momentului de primire a celei de-a doua tranşe din folosul pretins şi care reprezenta banii pe care trebuia să-i dea inculpatei D.. în acest sens, inculpata B. a întrebat „să mai stau un pic, să nu vândă, zici?", iar inculpatul A. a răspuns „păi, aşa mă gândesc, nu?". în continuarea dialogului, inculpata B. a afirmat „da! Nu ştiu. Eu le-am transmis, conform înţelegerii. Ei m-au rugat să le dau. ă. Raif. la ăştia." Este evident că aspectul despre care inculpata B. a menţionat că l-a transmis, conform „înţelegerii", se referea la natura folosului pretins anterior de inculpatul A. şi la condiţiile în care cei patru titulari ai dosarului de despăgubire trebuiau să îi dea acel folos. Inculpatul A. a fost deranjat de faptul că inculpata a abordat la telefon acele detalii ale activităţii infracţionale pe care o desfăşurau, astfel că s-a eschivat să mai dezvolte subiectul şi a precizat „treaba lor! Na. Eu nu mă bag, că e treaba oamenilor să facă".

În aceeaşi zi, inculpata B. a discutat şi cu inculpata E. (convorbirea telefonică purtată la 09 august 2011, ora 11:50), despre cum era mai bine să procedeze pentru vânzarea acţiunilor, în raport cu împrejurarea că valoarea acestora scăzuse foarte mult la bursă, ocazie cu care i-a comunicat interlocutoarei şi că „omul a plecat în concediu, astăzi". Totodată, folosind un mod de exprimare voalat, inculpata B. i-a confirmat inculpatei E. că, în ziua precedentă, se întâlnise cu inculpata G., transmiţându-i, în acest mod, că a primit de la aceasta banii destinaţi inculpatului A. De asemenea, inculpata B. a mai dezvăluit că, la întâlnirea cu inculpata G., a fost prezent şi soţul său.

O altă confirmare a împrejurării că inculpata B. îi remisese inculpatului A. acea primă tranşă de bani a reieşit şi din convorbirea telefonică purtată de către cea prim menţionată, la 09 august 2011, ora 14:42, cu inculpata G., căreia i-a spus doar că „totul este. totul este ok".

De altfel, în ziua de 09 august 2011, inculpata B. s-a deplasat cu autoturismul condus de martorul A.A. în zona Pieţei Progresul, în apropierea Banca Comercială a României - Sucursala Toporaşi, unde s-a întâlnit cu inculpata D. şi a primit de la aceasta, în prezenţa inculpatei G., suma de 350.000 lei (aşa cum rezultă şi din documentele transmise de instituţia bancară anterior menţionată - vol. 5, fila 238-239, 243-244).

În opinia inculpatei D., respectiva sumă de bani reprezenta procentul de 15% pe care trebuia să îl remită inculpatului A., potrivit pretinderii avansate anterior de către acesta, prin intermediul inculpatei B. Cu acea ocazie, inculpata i-a atras atenţia că acel calcul era greşit, întrucât procentul de 15% trebuia raportat la valoarea acţiunilor menţionată în titlul de conversie şi nu la preţul cu care inculpata D. vânduse acţiunile, astfel că i-a pus în vedere acesteia că trebuie să mai dea încă 107.000 lei, până la concurenţa sumei de 457.000 lei, care reprezenta calculul corect al folosului stabilit.

Drept urmare, inculpata B. s-a reîntâlnit, în ziua de 11 august 2011, cu inculpata D., în acelaşi loc, primind de la aceasta, tot în prezenţa inculpatei G., dar şi a inculpatului C., diferenţa de 107.000 lei. Pentru asigurarea acestei sume de bani, inculpata D. a retras de la Banca Comercială a României - Sucursala Toporaşi, în respectiva zi, suma de 80.000 lei, după care s-a deplasat la locuinţa sa, împreună cu inculpaţii G., C. şi B., remiţând acesteia încă 27.000 lei.

Pe de altă parte, în perioada 09 august 2011-10 august 2011, inculpata B. a păstrat legătura telefonică, atât cu inculpata F., cât şi cu inculpata E., pe care Ie-a ţinut la curent cu demersurile întreprinse pe lângă martorul E.E. pentru punerea în executare a deciziei rectificative la Depozitarul Central şi obţinerea posibilităţilor de tranzacţionare a acţiunilor.

Discuţia telefonică purtată în data de 10 august 2011, începând cu ora 12:20, de către inculpata B. cu inculpata F., a mai dezvăluit că, în considerarea intervenţiilor întreprinse de către cea prim menţionată pe lângă inculpatul A. pentru soluţionarea cu celeritate a respectivului dosar de despăgubiri, era stabilită înţelegerea ca inculpata F. să remită, ca obiect al infracţiunii de dare şi luare de mită, o sumă de bani reprezentând aproximativ 15% din valoarea despăgubirilor acordate de Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în acest sens, inculpata F. a afirmat. Eu n-o să vă dau, numai 15% din acţiuni", moment în care inculpata B. a intervenit brusc şi i-a solicitat interlocutoarei să nu discute acel subiect la telefon.

În ziua de 12 august 2011, inculpata B. s-a deplasat la Târgu Mureş, unde locuieşte inculpata F. şi s-a întâlnit cu aceasta în data de 13 august 2011, în jurul orei 09:40, ocazie cu care i-a înmânat titlul de conversie, în original şi decizia de îndreptare a erorii materiale strecurate în acel înscris.

La fel cum a procedat şi în cazul sumei de bani primite de la inculpata G., inculpata B. şi-a păstrat 90.000 lei din cei 457.000 lei primiţi de la inculpata D., iar diferenţa de 367.000 lei a remis-o inculpatului A., cu care s-a întâlnit în ziua de 14 august 2011, în apartamentul inculpatei, situat în Bucureşti.

Împrejurarea că inculpaţii B. şi A. s-au întâlnit, în acest scop, a rezultat din convorbirile telefonice purtate de aceştia în ziua de 14 august 2011, orele 12:27, 13:19, 14.43, 15:17 şi 15:31, aceste mijloace de probă coroborându-se cu celelalte acte de urmărire penală aflate la dosar.

În data de 17 august 2011, inculpata B. s-a deplasat, însoţită de inculpata C.C. la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, întrucât, potrivit celor stabilite cu inculpatul A. cu ocazia întâlnirii anterioare din biroul acestuia, trebuia să ridice titlul de conversie al inculpatei. Convorbirile care au fost purtate, în respectiva zi, în biroul inculpatului, au fost înregistrate audio-video, conform art. 911 şi urm. din C. proc. pen. Pentru a se asigura că erau finalizate formele de emitere a titlului de conversie, inculpatul A. a luat legătura telefonică, de la telefonul fix din biroul său, cu martora O., căreia i-a spus auzi, ă. nu mai ştiu toate datele, a fost (...). B. B. care a venit cu alea patru titluri pe aceeaşi sumă şi una n-a completat cu ceva, că nu ştiu ce îi lipsea şi aşa mai departe.". După câteva minute, inculpatul a iniţiat o altă convorbire telefonică cu aceeaşi martoră, precizândui-se, eu am găsit ceva aicea. Ă, am găsit pe nume D. şi G. (...) şi dacă poţi să vezi tu unul dintre ei, mai sunt câţiva, da unul dintre ei, e unul şi a completat procură sau între timp, nu mai ştiu, nu săptămâna trecută, cealaltă (...). Astea au plecat deja, da! Ele sunt pe aceeaşi lucrare! (...). Da? Bine, merci, sărut mâna!".

După alte câteva minute, inculpatul A. a contactat-o telefonic pe inculpata B., afirmând „pot să, poţi să vii.", menţionând şi că întâlnirea trebuie să aibă loc în jurul orei 16:00, pentru că se impune să fie mai târziu, casă nu."

În jurul orei 15:38, inculpata B., însoţită de inculpata C.C., a venit în biroul inculpatului A., căruia i-a confirmat că a ridicat titlul de conversie emis pe numele inculpatei (aceeaşi împrejurare rezultă şi din documentele transmise de către Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților şi ataşate la prezentul dosar), invocând şi că este păgubitor pentru aceasta faptul că nu s-a ţinut cont de preţul scăzut al acţiunilor la bursă din ultima vreme. întrucât a urmărit să evidenţieze faţă de C.C. că aceasta a obţinut titlul de conversie doar ca urmare a implicării sale şi al intervenţiei inculpatei B., inculpatul A. a afirmat „hai, mă, pe vremurile astea, ce naiba? (...). Da', uite, că au rămas destul de mulţi pe afară, care n-o să prindă nici un leu, niciodată, din păcate", ideea fiind aceea că fondul de acţiuni deţinute de statul român la Fondul Proprietatea se diminuase extrem de mult, astfel că, în perioada următoare, nu va mai exista posibilitatea de conversie a despăgubirilor în acţiuni.

În partea de final a întâlnirii, inculpatul A. i-a spus inculpatei B. că „săptămâna viitoare o să lipsesc luni şi marţi (n.n. datele de 22 august 2011 şi 23 august 2011)", iar inculpata a precizat „atunci, cu ajutorul Iu' Dumnezeu, mai vorbim miercuri (n.n. 24 august 2011)".

În această modalitate, inculpaţii au stabilit să se întâlnească, în principiu, la data ultim menţionată, motivul fiind remiterea de către inculpata B. inculpatului A. a celorlalte două tranşe de bani, provenite de la inculpatele F. şi C.C.

Întrucât inculpata F. a decis să o împuternicească pe sora sa, inculpata C.C., să efectueze operaţiunea de retragere din contul său a sumei de bani ce reprezenta, potrivit calculului făcut de ea, procentul de 15% pe care trebuia să îl dea, potrivit înţelegerii anterioare, inculpatului A., prin intermediul inculpatei B., inculpata prim menţionată a făcut demersuri, în perioada 19 august 2011-20 august 2011, pentru a i se transmite la Târgu Mureş o copie a actului de identitate al inculpatei C.C. (aspecte care au rezultat din convorbirile telefonice purtate la 19 august 2011, orele 10:24, 10:26 şi la 20 august 2011, ora 20:05). De asemenea, inculpata E. a informat-o despre această împrejurare şi pe inculpata B., aşa cum a reieşit din discuţiile telefonice purtate de către acestea la 21 august 2011, orele 11:55, 20:18 şi 20:31. în aceeaşi zi de 21 august 2011, inculpata E. a plecat, din nou, în străinătate.

În contextul discuţiei telefonice din 22 august 2011, ora 11:29, inculpata F. i-a făcut cunoscut surorii sale, inculpata C.C., că banii din vânzarea acţiunilor îi vor intra în cont „astăzi . după ora două "şi a adăugat că aceasta din urmă va putea scoate acei bani din Bucureşti, pentru că o împuternicise în efectueze operaţiuni în acel cont. Inculpata C.C. a precizat că va merge la bancă în zilele următoare, „când vine aia (n.n. referire la inculpata B.) ca să mă ia, că ea e cu băncile, cu nu ştiu ce", iar inculpata F. i-a solicitat „să-i zici la aia c-am făcut cinşpe la sută din acţiuni". în aceeaşi zi, la ora 20:37, inculpata B. i-a spus inculpatei C.C. că s-ar putea ca „poimâine" să meargă cu inculpata C.C. la bancă pentru a scoate banii, însă urma ca inculpata E. să le spună data exactă, după ce va vorbi la bancă, inculpata discutând acest aspect şi cu învinuita ultim menţionată, pe fondul convorbirii telefonice purtate la ora 20:35.

În ziua de 23 august 2011, la ora 13:50, inculpata F. i-a comunicat telefonic inculpatei C.C. că a perfectat formalităţile de împuternicire a acesteia pentru a efectua operaţiuni în contul său de la Banca Comercială a României, precum şi că trebuie să „scoată toţi banii", pe care ea i-a pus la dispoziţie în acel cont. Ulterior, la ora 13:52, inculpata B., vorbind de la telefonul inculpatei C.C., i-a solicitat inculpatei E. să ia legătura telefonică la Banca Comercială a României şi să afle când putea merge cu inculpata C.C. la bancă, pentru a retrage banii din contul inculpatei F.. Inculpata E. s-a conformat şi, conform discuţiei telefonice purtate la ora 14:05, i-a transmis inculpatei B. că a vorbit la bancă şi i s-a spus că trebuiau să anunţe cu o zi sau două înainte de momentul la care intenţionau să retragă banii în numerar. în contextul aceleiaşi discuţii, inculpata B. a insistat ca inculpata E. să intensifice demersurile pentru a putea retrage cât mai repede acei bani de la bancă, afirmând',. nu mai am timp, rămân în Bucureşti numai să rezolv problemele astea", iar, la sfârşitul conversaţiei, i-a reiterat interlocutoarei „şi vorbeşte cu aia (n.n. directorul de la Banca Comercială a României - Sucursala Amzei), ca mâine să, să putem să rezolvăm una, da? Bine!". Aceste ultime menţiuni ale inculpatei aveau în vedere că dorea să obţină banii, mai întâi, din contul deţinut de inculpata F., urmând ca, apoi, să obţină şi banii pe care inculpata C.C. trebuia să îi obţină de la Raiffeisen Bank, după ce i se confirma alimentarea contului cu banii rezultaţi din vânzarea la bursă a unei părţi din acţiuni.

Întrucât, ca urmare a demersurilor telefonice întreprinse la Banca Comercială a României - Sucursala Amzei, inculpata E. a aflat că în contul inculpatei F. nu se afla suma de aproximativ 450.000 lei, care reprezenta procentul de 15% convenit pentru a fi dat, ci doar suma de 409.000 lei, între susnumite a avut loc o convorbire telefonică clarificatoare, începând cu ora 14:33. Astfel, în timp ce inculpata E. i-a reproşat inculpatei F. că „nu sunt toţi. Sunt patru sute nouă", aceasta din urmă s-a justificat prin aceea că eu i-am zis la aia (n.n. referire la inculpata B.) că cincisprezece la sută din acţiuni", însă inculpata B. i-a reproşat că vorbeşte prea mult. Inculpata E. i-a replicat interlocutoarei că reproşul inculpatei B. a fost determinat de faptul că a vorbit despre aceste lucruri la telefon şi i-a menţionat „. la început a fost. trebuia să fie mai mult de cincisprezece şi am negociat şi atunci când am negociat, a zis (n.n. referire la afirmaţiile care ar fi fost făcute de către inculpata B.) că la valoarea aia care e trecută acolo (n.n. în titlul de conversie) şi eu, ca să mai scad, am zis Ok, la valoarea. nici nu ştiam în momentul ăla cât". întrucât inculpata F. a invocat că nu avea cum să obţină din vânzarea acţiunilor valoarea care este trecută în titlul de proprietate, inculpata E. a avertizat-o că, în situaţia în care refuză să dea întreaga sumă de bani ce reprezenta procentul de 15%, este nevoită să pună de la ea diferenţa de bani. în acest sens, inculpata E. i-a reproşat interlocutoarei că trebuia să vorbeşti tu cu ea (n.n. cu inculpata B.) de la început, atunci, mă, F.! Deci noi, aşa. aşa am stabilit. Şi am zis: toată lumea e de acord? Da! Toată lumea e de acord. Ok!", motivând şi că, în momentul în care va vedea că nu este întreaga sumă de bani pretinsă, inculpata B. îi va reproşa ei acest lucru. De asemenea, inculpata E. a încercat să o convingă pe inculpata F. că trebuie să îşi respecte faţă de inculpata B. cuvântul dat, însă inculpata F. şi-a exprimat aceeaşi poziţie de refuz şi a afirmat că trebuia să i se spună acesteia din urmă că atât a vrut ea să dea, motivând şi că nu s-a făcut „nimic scris", referitor la promisiunea de a da acei bani.

Împrejurarea că înţelegerea privitoare la remiterea respectivei sume de bani era una contrară legii a rezultat şi din reacţia inculpatei E., care a afirmat imediat „asta ne mai lipsea, să facem ceva scris" şi a reiterat că se vede pusă în situaţia de a pune ea bani în locul inculpatei F.. Totodată, inculpata E. i-a reamintit acesteia din urmă că, dacă nu ar fi fost intervenţia inculpatei B., nu ar fi obţinut „niciodată" banii de la Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, precum şi că ar fi trebuit să spună de la început că nu vrea să dea întreaga sumă de bani convenită şi nu să refuze acum, când are „sacii în căruţă".

Acelaşi subiect referitor la refuzul inculpatei F. de remitere a unei diferenţe de aproximativ 50.000 lei a fost abordat şi în conversaţia telefonică purtată, în aceeaşi zi, începând cu ora 15:04, între inculpatele D. şi G. Problema dezbătută de către cele două interlocutoare s-a referit la propunerea avansată de către inculpata E., în sensul ca diferenţa de aproximativ 50.000 lei pe care inculpata F. refuza să o mai dea, să fie suportată, în mod egal, de către celelalte trei surori, respectiv de către inculpatele C.C., G. şi D., aceasta din urmă exprimându-şi dezacordul, întrucât, potrivit afirmaţiilor sale, ea a dat partea sa de bani, ce reprezenta procentul de 15%. Contrar acestei poziţii, inculpata G. a susţinut că se impunea să se procedeze aşa cum a propus inculpata E., pentru că trebuie să îşi ţină cuvântul. De asemenea, inculpata G. a afirmat că a aflat întâmplător că procentul care se dă la Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, pentru astfel de intervenţii, este de 30% şi nu doar de 15%, cum li s-a pretins lor. Aceleaşi două interlocutoare au purtat o altă convorbire telefonică şi la ora 15:49, referitoare la acelaşi refuz al inculpatei F. de a da acea diferenţă de bani. Potrivit susţinerilor inculpatei G., respectiva diferenţă reprezenta suma de 48.000 lei, iar ea era de acord să suporte o treime, adică 16.000 lei. Şi de această dată, inculpata D. a susţinut că nu era de acord să dea acei bani şi a invocat că nici nu ar fi trebuit ca acel procent de 15% să fie calculat la valoarea din titlul de conversie, ci prin raportare la valoarea cu care au vândut acţiunile. Inculpata G. a atenţionat-o pe interlocutoare că „nu s-a pus problema aşa! Când s-a zis, s-a zis clar la ce s-a zis" subliniind şi că „dacă nu luam nimic, era bine?". Din aceeaşi conversaţie a mai reieşit cu evidenţă că inculpatele G. şi D. îşi respectaseră promisiunea şi fiecare dintre ele dăduseră, până în acel moment, suma de bani care respecta procentul de 15%, calculat aşa cum s-a stabilit şi nu cum vroia inculpata F.. De altfel, referitor la acelaşi subiect, au fost şi discuţiile ulterioare purtate de către inculpatele G., F. şi E., în intervalul 24 august 2011-26 august 2011, respectivele convorbiri fiind administrate ca mijloace de probă în prezenta cauză.

În ziua de 24 august 2011, inculpata E. şi-a continuat demersurile telefonice, atât la Banca Comercială a României - Sucursala Amzei, cu martora T., cât şi la Raiffeisen Bank - Sucursala Piaţa Presei Libere, discutând şi cu brokerul K., pentru a afla dacă mama sa, C.C., putea să retragă în numerar banii din contul inculpatei F. deschis la instituţia bancară prim menţionată, precum şi din contul deţinut la cea de-a doua unitate bancară, unde urmau să fie transferaţi banii obţinuţi de inculpata C.C. din vânzarea la bursă a unei părţi din acţiunile sale.

Totodată, inculpata E. a păstrat legătura în permanenţă cu inculpata B. şi a ţinut-o la curent pe aceasta cu privire la datele care îi erau comunicate, iar, în momentul în care a aflat că inculpata C.C. putea retrage banii de la ambele instituţii bancare, a înştiinţat-o despre acest lucru pe inculpată. De asemenea, inculpata E. şi inculpata B. au stabilit ca inculpata C.C. să retragă în numerar de la Raiffeisen Bank - Sucursala Piaţa Presei Libere suma de 520.000 lei, în care erau incluşi cei aproximativ 450.000 lei care reprezentau procentul de 15% pe care inculpata C.C. trebuia să îl dea inculpatului A., diferenţa de circa 50.000 lei pe care a refuzat să o mai dea inculpatei F., precum şi 20.000 lei, cu care inculpata E. a dorit să îi fie alimentat contul. Potrivit înţelegerii dintre inculpata E. şi inculpata B., aceasta trebuia să îi mai dea şi inculpatei C.C. suma de 3.000 lei. Toate aceste circumstanţe de fapt rezultă, fără echivoc, din convorbirile telefonice administrate ca mijloace de probă în prezenta cauză, conform art. 91¹ C. proc. pen.

Pentru obţinerea de probe referitoare la traseul pe care urmau să îl aibă sumele de bani aflate în conturile inculpatelor F. şi C.C., prin procesele verbale întocmite la 24 august 2011, organele de urmărire penală din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie au procedat la individualizarea sumei de 500 lei pe care Banca Comercială a României - Sediul Regina Elisabeta a pus-o la dispoziţia Sucursalei Amzei, în aceeaşi zi, pentru efectuarea tranzacţiilor de eliberare de numerar, precum şi a sumei de 520.000 lei, despre care existau indicii că va fi retrasă, în numerar, de către inculpata C.C. de la Raiffeisen Bank - Sucursala Piaţa Presei Libere.

Prin activităţile judiciare amintite, au fost fixate prin fotografiere seriile tuturor bancnotelor care au compus sumele anterior menţionate. De asemenea, din fiecare fişic de bancnote a fost extrasă câte o bancnotă, a cărei serii a fost evidenţiată distinct în cuprinsul celor două procese - verbale şi care au fost marcate criminalistic prin consemnarea textului „Trafic 24 august 2011", folosindu-se substanţă vizibilă în spectrul UV. Ulterior, respectivele bancnote au fost reintroduse în fişicurile din care au fost scoase.

Ulterior, în ziua de 24 august 2011, inculpata B. a însoţit-o pe inculpata C.C., mai întâi, la Banca Comercială a României - Sucursala Amzei, de unde aceasta din urmă a retras, în numerar, suma de 407.000 lei din contul învinuitei F., iar, ulterior, la Raiffeisen Bank - Sucursala Piaţa Presei Libere, de unde inculpata C.C. a scos din contul său suma de 520.000 lei. împrejurarea efectuării acestei din urmă tranzacţii, în ziua de 24 august 2011, la orele 17:53 şi 17:59, rezultă şi din chitanţele de eliberare numerar, emise de către Raiffeisen Bank pentru retragerea sumelor de 320.000 lei şi 200.000 lei, aceste înscrisuri fiind ridicate din autoturismul, utilizat de inculpata B., cu ocazia percheziţiei efectuate la 27 august 2011.

Întreaga sumă de 927.000 lei a fost luată, imediat, asupra sa, de către inculpata B., care a încredinţat-o soţului său, inculpatul C., iar acesta din urmă a dus-o la locuinţa lor din Snagov, în condiţiile în care, în aceeaşi zi, a condus-o cu autoturismul pe inculpata C.C. la domiciliul acesteia, din Ciolpani. înainte de a se despărţi de inculpata C.C., inculpata B. i-a dat acesteia, conform celor stabilite dinainte cu inculpata E., doar 3.000 lei, iar, în zilele următoare, a alimentat cu suma de 20.500 lei contul celei ultim menţionate, care se afla în Austria. Acest fapt rezultă din conţinutul convorbirilor telefonice purtate la 24 august 2011, ora 14:03, între inculpatele G. şi E. şi ora 21:29, între aceasta din urmă şi inculpata C.C., precum şi în ziua de 26 august 2011, ora 10:41, între inculpatele G. şi C.C., care a afirmat „şi banii care i-am luat, au rămas la B. Toţi".

S-a mai reţinut că, în ziua de 24 august 2011, după ce a intrat în posesia sumei de 407.000 lei retrasă de inculpata C.C. din contul inculpatei F., inculpata B. a purtat o discuţie telefonică, la ora 14:18, cu inculpatul A., aceştia stabilind să se întâlnească în ziua următoare, întrucât inculpatul a motivat că nu se întorsese încă în Bucureşti.

în aceleaşi împrejurări, inculpaţii, soţii B. şi C. au discutat despre natura şi destinaţia sumelor de bani pe care urmau să le primească în acea zi de la inculpata C.C., convorbirea purtată în mediul ambiental de către aceştia, fiind înregistrată audio, conform art. 91¹ C. proc. pen. anterior.

Discuţia ambientală la care se face referire a fost purtată de inculpata B. cu soţul său, inculpatul C., în prezenţa inculpatei C.C. şi în timp ce toţi trei se aflau în autoturismul utilizat de către inculpată, imediat ce inculpata a efectuat retragerea de numerar de la Banca Comercială a României - Sucursala Amzei.

Într-o primă parte a conversaţiei, inculpaţii B. şi C. s-au referit la faptul că o parte din banii care intrau în posesia lor, în acea zi, ca urmare a retragerilor de numerar efectuate de către inculpata C.C., trebuia să le revină lor, sens în care inculpata B. a afirmat „.să mergem la bancă, să depunem. să-i depunem, să-i depunem pe-ai noştri". în contextul replicilor legate de respectivul subiect de discuţie, aceiaşi doi interlocutori au stabilit să rezolve, în ziua următoare, problema depunerii la bancă a banilor în cauză, întrucât inculpata B. a menţionat că „.nici socoteala nu ne-am făcut-o, nu mi-e foarte clară cam ce şi cum! Trebuie să mă socotesc până acolo!", aceste referiri fiind determinate de faptul că, în acel moment, inculpata nu stabilise încă cu coinculpatul A. modalitatea de împărţire a celor aproximativ 900.000 lei remişi de către inculpata C.C., în numele său şi al inculpatei F., ca obiect al infracţiunii de cumpărare a influenţei.

Pe fondul aceluiaşi dialog ambiental, inculpata B. l-a întrebat pe soţul său „după aia ce facem, cum facem?" şi a precizat că prin acea interogaţie avea în vedere că „mâine e. Îi depun la bancă! asta îţi spun, mâine, că astăzi nu ne putem întâlni cu tipul, că e pe drum spre Bucureşti". În contextul acestor replici, inculpatul C. şi-a exprimat opinia în sensul că banii ar trebui schimbaţi, fiind vorba despre convertirea lor în euro şi cum, anterior acestei discuţii, inculpata B. a purtat o convorbire telefonică cu inculpatul A., care i-a comunicat că revine în Bucureşti în acea seară şi au stabilit să se întâlnească în ziua următoare, este neîndoielnic că susnumita se referea în cadrul discuţiei ambientale purtate cu soţul său la întâlnirea convenită cu inculpatul A. şi la faptul că în posesia acestuia trebuia să ajungă o parte din banii proveniţi de la C.C. şi F.

Totodată, inculpata B. i-a spus inculpatului C. că „.trebuie să-i depunem „C.C." (n.n. referire la învinuita E.). A, da' îi depunem din ăştia C.C.!.trebuie să-i depunem C.C. o sută (n.n. suma de 10.000 lei) în cont!".

S-a mai reţinut că utilizarea de către inculpata B., în comunicarea avută cu inculpatul C., a pluralului specific unei acţiuni pe care o desfăşura împreună cu acesta (respectiv, replicile „ce facem?", „cum facem?", „să-i depunem") atestă fără echivoc faptul că susnumitul, nu numai că era la curent cu activitatea infracţională desfăşurată de către soţia sa, ci era implicat şi în derularea actelor materiale programate pentru perioada imediat următoare.

După ce în data de 24 august 2011, când inculpatul A. se afla la Tulcea, inculpata B. a stabilit cu acesta să se întâlnească în ziua următoare (aşa cum rezultă din convorbirea telefonică purtată de aceştia la data anterior menţionată, la ora 14:18), întrevederea a fost amânată din nou, ca urmare a discuţiei telefonice din 25 august 2011, ora 14:07:45, purtată între inculpată şi soţul său, inculpatul C.. Inculpata s-a consultat cu acesta din urmă dacă să se întâlnească cu inculpatul A. în acea zi sau în cea următoare, iar inculpatul C. a stabilit ca întrevederea să aibă loc a doua zi.

Împrejurarea că discuţia în cauză s-a referit la întâlnirea cu inculpatul A. este dovedită şi prin aceea că, la finalul convorbirii telefonice ultim menţionate, inculpata B. i-a precizat soţului său că „mâine. bine, bine. pa, pa, că mă sună", iar, după numai două secunde, respectiv la ora 14:07:47, a dat curs apelului primit de la inculpat. Pe fondul acelei discuţii telefonice, inculpaţii au stabilit ca întâlnirea dintre ei să fie amânată pentru ziua următoare.

În ziua de 26 august 2011, la ora 11:44, inculpatul A. a contactat-o telefonic pe inculpata B. şi au stabilit ca, în principiu, să se întâlnească în după-amiaza acelei zile, după ce inculpatul pleca de la birou, iar susnumita şi-a exprimat dorinţa ca întâlnirea să aibă loc la locuinţa sa, fiind vorba de apartamentul din Bucureşti, unde cei doi s-au întâlnit şi în data de 14 august 2011, când au fost remişi banii proveniţi de la inculpata D.

Pe de altă parte, din supravegherea operativă efectuată asupra inculpatului C., a rezultat că acesta a venit de la Snagov în Bucureşti, separat de inculpata B., având asupra sa aceeaşi geantă din pânză în care au fost puşi banii primiţi de la C.C., în ziua de 24 august 2011.

La ora 13:32, inculpata B. i-a comunicat telefonic soţului său că trebuie să meargă în Piaţa Amzei, pentru a-i depune „ăia (n.n. suma de 10.500 lei) C.C. (inculpata E.)", după care a precizat „trebuie să mai ajungem la noi la bancă. da, trebuie să mai socotesc, că încă nu mi-e clar ce şi cum", aceste referiri fiind la partea de bani care trebuia să îi revină din folosul provenit de la inculpatele C.C. şi F. şi pe care trebuia să îl împartă cu inculpatul A.

Ulterior, inculpata B. a informat-o pe inculpata E. că i-a alimentat contul (convorbirea telefonică purtată la ora 13:43), iar, la ora 14:16, a avut o altă discuţie telefonică cu inculpatul C., căruia i-a reiterat că, înainte de a merge la bancă, era necesar „să fac socotelile", după care au stabilit să se întâlnească în apartamentul din B-dul ….

Din declaraţiile martorilor L., asociat şi administrator la SC G.G. SRL şi U., casier la aceeaşi societate comercială, aceste mijloace de probă coroborându-se cu înregistrările video efectuate de sistemul de supraveghere al firmei anterior menţionate, a reieşit că, în jurul orei 17:15, inculpatul C. a venit la casa de schimb a respectivei societăţi (situată în imediata apropiere a apartamentului pe care inculpatul o deţine pe B-dul …) şi a efectuat o tranzacţie valutară, constând în cumpărarea sumei de 30.000 euro, pentru care a dat suma de 127.800 lei. Cu acea ocazie, inculpatul a susţinut că tocmai a vândut un apartament şi avea nevoie să schimbe banii obţinuţi, în valută. Potrivit imaginilor video, inculpatul C. avea asupra sa, în geanta pe care o purta pe umăr (aceeaşi cu cea în care au fost puşi banii în ziua de 24 august 2011, după ce au fost ridicaţi de la cele două bănci) o sumă de bani mai mare decât aceea pe care a utilizat-o pentru efectuarea schimbului valutar.

Din datele rezultate din supravegherea operativă efectuată în ziua de 26 august 2011, a mai reieşit că, în jurul orei 17:45, inculpatul C. a plecat singur de la apartamentul situat în bulevardul Nicolae Bălcescu, având asupra sa aceeaşi geantă, după care s-a deplasat la locuinţa sa, din Snagov, în timp ce inculpata B. a rămas la adresa prim menţionată.

La ora 19:08, inculpata B. a purtat o convorbire telefonică cu martora R., subiectul discuţiei fiind legat, în aparenţă, de „flori" şi de „negocierea" unor „flori". Martora i-a spus inculpatei că a sperat ca problema despre care discutau să fie rezolvată, în acea seară, pe la orele 18:00 - 18:30. în continuarea dialogului, R. s-a referit la aceeaşi problemă legată de „flori", despre care a afirmat că nu se mai poate rezolva. Acest fapt a fost de natură să o irite pe inculpata B., care a replicat eu nu, eu n-am ce să fac! Ăă. Eu i-am spus omului că vreau să mă văd astăzi, ştii?", menţionând şi că trebuia să-i dea respectivei persoane prospectul şi, şi ăla. Auzi, tu, prospectul.

Proiectul de grădină şi toate alea".

După numai câteva minute, respectiv la ora 19:15, inculpata B. a purtat o altă convorbire telefonică cu inculpatul A. în partea de început a dialogului, cei doi inculpaţi şi-au reproşat formal că fiecare dintre ei au aşteptat după discuţia avută anterior, în acea zi, să fie contactat telefonic de către celălalt, pentru a stabili, undeva după ora 14:00, momentul în care să se întâlnească. în acel context, inculpata a menţionat „că eu stau acasă să-i aştept pe băieţii cu prospectele! Că-mi aduc nişte prospecte din tiparniţă! Că dracul să-i ia, Doamne iartă-mă! Sunt la început de activitate şi am zis: Bă, eu vorbesc cu omul. Vă prezint la toată lumea. Da, mie-mi puneţi material didactic în mână!"

În acest mod disimulat, inculpata B. a transmis, în fapt, inculpatului A. că nu a reuşit să schimbe în valută suma de bani în lei pe care trebuia să i-o remită, ca obiect al infracţiunii de trafic de influenţă. De altfel, în ziua de 26 august 2011, inculpata nu a avut cu vreo altă persoană discuţii telefonice referitoare la „prospecte" sau „pliante" şi nici privitoare la stabilirea în acel imobil a unei întâlniri, în afară de cea programată, încă de la orele amiezii, cu inculpatul. Faţă de împrejurarea că inculpatul A. a înţeles că inculpata B. avea, în monedă naţională, suma de bani care i se cuvenea din activitatea infracţională, inculpatul a adoptat o atitudine prudentă, întrucât şi-a dat seama că şi-ar fi asumat anumite riscuri, în condiţiile în care trebuia să transporte o cantitate voluminoasă de bancnote în lei. Din acest motiv, ca şi pentru a induce în eroare pe cei care ar fi ascultat acea convorbire telefonică, inculpatul a susţinut ca fiind nesigur că se vor întâlni în acea seară, cu toate că el se afla de mai multe ore la un restaurant din zona x, iar apartamentul în care aştepta inculpata B., situat pe B-dul …, era la numai câteva sute de metri distanţă. Reacţia inculpatei a fost aceea de a-i pune în vedere că întâlnirea dintre ei trebuia să aibă loc, deoarece, în ziua următoare, avea programat să plece din Bucureşti şi să revină abia peste două săptămâni.

În jurul orei 19:45, inculpatul A. a venit la apartamentul în care se afla inculpata B. şi a primit de la aceasta suma de 400.900 lei, ca obiect al infracţiunii de trafic de influenţă, ocazie cu care s-a realizat constatarea infracţiunii flagrante. Din datele menţionate în cuprinsul procesului - verbal întocmit în acele împrejurări, precum şi din planşa fotografică ataşată la acest act de constatare, rezultă că au fost identificate o parte dintre bancnotele marcate criminalistic în data de 24 august 2011, înainte ca inculpata C.C. să efectueze retragerile de numerar şi să dea banii inculpatei B.. Astfel, cu ocazia activităţii judiciare de constatare în flagrant, au fost găsite mai multe bancnote pe care era menţionat textul „Trafic 24 august 2011", iar, ulterior, conform procesului-verbal întocmit la 15 septembrie 2011, s-a procedat la compararea seriilor cu un număr de 1.500 de bancnote selectate aleatoriu din suma de 400.900 lei găsită asupra inculpatului A., cu seriile bancnotelor care au compus suma de 520.000 lei, ridicată de inculpata C.C., împreună cu inculpata B. de la Raiffeisen Bank - Sucursala Piaţa Presei Libere, în data de 24 august 2011.

Cu acea ocazie, s-a constatat că toate cele 1.500 serii ale bancnotelor provenite din suma de 400.900 lei, au corespondent în seriile bancnotelor ce au compus suma de 520.000 lei, marcată criminalistic, în ziua de 24 august 2011, la sediul Raiffeisen Bank.

Aspectele circumstanţiale prezentate mai sus se coroborează cu probaţiunea testimonială administrată, precum şi cu înscrisurile şi celelalte mijloace de probă aflate la dosar, întregind tabloul faptic al activităţii infracţionale cercetate în prezenta cauză.

Astfel, prin declaraţiile concordante date în acest dosar, inculpata B. şi inculpata E. au confirmat, atât exercitarea actelor materiale de pretindere şi primire a unui folos, ca obiect al infracţiunilor corelative de trafic de influenţă şi, respectiv, cumpărare a influenţei, precum şi participaţia lor, în forma complicităţii, la săvârşirea acestor infracţiuni.

Din depoziţiile la care se face referire a rezultat că, pe fondul demersurilor întreprinse pentru obţinerea de la Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a despăgubirilor cuvenite inculpatelor F., D., G. şi C.C., inculpata E. i-a solicitat inculpatei B., în cursul lunii iunie 2011, să o ajute să deruleze mai repede formalităţile, pentru ca titularii acelor drepturi să intre în posesia compensaţiilor la care erau îndrituiţi de Legea nr. 10/2001 şi pentru care făceau demersuri de mai bine de 15 ani. Solicitarea formulată în acest sens, de către inculpata E. s-a fundamentat, deopotrivă, pe relaţiile de prietenie existente între ea şi inculpata B., dar şi pe împrejurarea că avea cunoştinţă de faptul că aceasta din urmă deţinuse funcţii publice importante în guvern şi în Ministerul de Interne, astfel că avea numeroase relaţii.

Inculpata B. a acceptat să se implice şi, întrucât îl cunoştea pe inculpatul A., vicepreşedinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, încă din anul 2005, când inculpata era consilier al ministrului de interne, i-a fost facil să-l abordeze pe susnumit şi să-l determine să intervină, folosindu-se de prerogativele funcţiei pe care o deţinea, pentru finalizarea procedurilor privind respectivul dosar de despăgubire şi emiterea titlurilor de conversie.

Conform situaţiei de fapt prezentate univoc de către inculpata B. şi inculpata E., în discuţiile dintre acestea s-a pus problema, încă din primul moment, ca titularii despăgubirilor să fie „recunoscători" faţă de funcţionarul de la Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților pe lângă care inculpata urma să intervină, însă natura folosului nu a fost particularizată de la început. Această poziţie adoptată de către inculpata E., în numele cumpărătorului de influenţă, nu avea un caracter dubitativ, ci, pentru că acţiunea de intervenţie pe lângă funcţionar presupunea ca inculpata B. să-şi folosească relaţiile sale, acesteia i s-a încredinţat şi sarcina de a lămuri ce anume impunea funcţionarul corupt să primească, având în vedere şi că, prin prisma relaţiilor deja existente, doar inculpata avea posibilitatea de a discuta asemenea chestiuni „confidenţiale".

Drept urmare, simultan cu acţiunile întreprinse de către inculpatul A. de facilitare a derulării cu celeritate la Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a procedurilor necesare pentru emiterea celor patru titluri de conversie, inculpata B. s-a preocupat să clarifice cu inculpatul particularizarea folosului pe care acesta impunea să-l primească, transmiterea pretindem' către cumpărătorii de influenţă, prin intermediul inculpatei E. şi, în final, asigurarea remiterii folosului.

Ca atare, încă de la primele întâlniri pe care Ie-a avut cu inculpatul A., inculpata B. i-a transmis acestuia că există disponibilitatea titularilor dreptului de despăgubire de a fi „recunoscători" faţă de el, acest aspect fiind considerat de către inculpat, în acel moment, o garanţie suficientă că va primi folosul dorit, astfel că, folosindu-se de funcţia sa de vicepreşedinte, a demarat acţiunile de asigurare a beneficiului urmărit de cumpărătorii de influenţă, solicitând chiar martorului P., director al Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, să înlesnească emiterea cu celeritate a celor patru titluri de conversie şi supraveghind personal ca formalităţile necesare să fie îndeplinite fără întârziere.

Pe parcursul evenimentelor, inculpata B. a insistat pe lângă inculpatul A. să menţioneze concret natura folosului pe care îl pretindea de la cumpărătorii de influenţă, evoluţia clarificării acestui aspect fiind întinsă pe o perioadă mai lungă de timp, însă care a fost perfectat înainte de epuizarea la Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a procedurilor privitoare la emiterea titlurilor de conversie pentru numitele F. şi C.C.

De altfel, după cum a reieşit din convorbirea purtată în mediul ambiental în ziua de 05 august 2011, acest mijloc de probă coroborându-se şi cu declaraţiile inculpatei F., precum şi cu cele ale inculpatei B., inculpatul A. a tratat folosul pe care l-a pretins pentru facilitarea emiterii celor patru titluri de conversie ca un ansamblu unitar şi doar compus din mai multe tranşe (câte una provenită de la fiecare dintre cei patru titulari ai drepturilor de despăgubire), acesta fiind şi motivul pentru care inculpaţii au discutat la un moment dat despre eventuala amânare a emiterii deciziei de rectificare a erorii din titlul de conversie emis iniţial pentru F. şi a titlului pentru C.C., ca o „garanţie" a primirii primelor două tranşe din folosul pretins şi care reprezentau sumele de bani ce trebuiau date de către inculpatele G. şi D.

Astfel, revenind la modalitatea în care s-a stabilit folosul pretins de inculpatul A., s-a reţinut că inculpata B. a declarat că, iniţial, i-a comunicat susnumitului, folosindu-se de menţiuni consemnate pe o coală de hârtie, pe care după aceea i-a dat-o să citească (împrejurări care sunt evidenţiate şi de înregistrările ambientale a convorbirilor purtate de inculpaţi în mediul ambiental, la 05 august 2011), faptul că cele patru persoane pentru care trebuiau emise titlurile de conversie i-au transmis că vor fi „recunoscătoare". Inculpatul A. a acceptat promisiunea şi a afirmat „lasă, că vorbim".

Cu ocazia unei alte întâlniri din cursul lunii iulie 2011, inculpata B. a abordat, din nou, cu inculpatul A. subiectul referitor la folosul ce îi trebuia dat, iar inculpatul i-a menţionat că trebuie să fie ceva „de bun simţ", „acolo de bun simţ".

Din aceste motive, inculpata B. i-a făcut cunoscut inculpatei E., pentru ca aceasta să transmită, la rândul său, cumpărătorilor de influenţă, că a discutat cu inculpatul A. şi că formularea acestuia a fost în sensul că folosul pe care îl dorea reprezenta ceva „de bun simţ" sau ceva „simbolic".

Pe fondul unei alte discuţii care a avut loc între inculpaţii B. şi A., acesta din urmă, la insistenţele inculpatei de a-i preciza mai exact natura folosului dorit, a precizat „fii sigură că ei (n.n. cumpărătorii de influenţă) ştii foarte bine ce înseamnă de bun simţ". întrucât nici de această dată nu s-a edificat cu privire la acea problemă, inculpata B. l-a întrebat pe inculpatul A., într-o altă conjunctură, dacă dorea ca folosul să constea în acţiuni sau în bani, iar, din atitudinea inculpatului, a înţeles că pretindea bani.

Aspectele referitoare la folosul pretins au fost, în cele din urmă, clarificate pe deplin în jurul datei de 29 iulie 2011, când inculpaţii A. şi B. au discutat în autoturismul marca Mini Cooper, aparţinând acesteia din urmă (în acest sens relevantă este şi insistenţa cu care inculpata a stabilit acea întâlnire, aşa cum reiese din convorbirea telefonică purtată la 29 iulie 2011, ora 16:25).

Cu acea ocazie, inculpata B. i-a solicitat inculpatului A. să precizeze concret ce pretindea de la cei patru titulari ai dosarului de despăgubire şi, pentru a-l determina să facă menţiuni exacte, inculpata a scris pe o bucată de hârtie „10, 15 sau 20" după care i-a dat înscrisul să-l citească. Inculpatul a consemnat pe aceeaşi hârtie „20", astfel că inculpata B. şi-a dat seama că era vorba despre un procent de 20% din valoarea acţiunilor, Apreciind că pretinderea inculpatului A. reprezenta o sumă foarte mare, inculpata B. i-a spus acestuia că nu crede că cei patru titulari vor fi de acord să dea atât de mulţi bani. Ulterior, după ce inculpatul A. a întrebat-o pe inculpata B. dacă dorea să „intre" şi ea, adică să îşi păstreze o parte din bani, i-a pus în vedere acesteia să încerce să obţină cât de mult poate, specificând „10, 15, cât o fi". în acest mod, inculpata B. a înţeles că inculpatul A. pretindea de la fiecare dintre cei patru titulari câte un procent de 10-15% din valoarea acţiunilor.

Anterior întâlnirii prezentate mai sus, în condiţiile în care nu avusese loc acea discuţie clarificatoare cu inculpatul A. în legătură cu folosul pretins de către acesta, inculpata B. i-a comunicat inculpatei E. că funcţionarul de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pe lângă care intervenise a pretins ca, atât mama sa, cât şi celelalte trei surori ale acesteia, să-i dea câte un procent de 20% din valoarea acţiunilor.

Inculpata B. a justificat acest demers prin faptul că, faţă de precizările făcute până în acel moment de către inculpatul A., în sensul ca folosul să fie „ceva de bun simţ" şi, respectiv, „fii sigură că ei ştiu foarte bine ce înseamnă de bun simţ", precum şi că auzise din „folclorul urbei" că mita care se dădea funcţionarilor de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților era de 20% - 50% din valoarea despăgubirilor, s-a gândit că inculpatul A. s-ar fi mulţumit cu un procent de 20%, care reprezenta minimul folosului ce se pretindea în asemenea situaţii, conform celor luate la cunoştinţă din zvon public.

Inculpata E. a fost surprinsă de faptul că inculpatul A. pretindea o sumă atât de mare de bani şi i-a reproşat inculpatei B. că nu îi spusese încă de la început acest lucru, astfel că o punea într-o situaţie delicată faţă de cele patru cumpărătoare de influenţă, cărora le transmisese deja că folosul ce trebuia dat funcţionarului de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pe lângă care intervenise reprezenta doar ceva „simbolic".

Împrejurarea că inculpata E. şi inculpata B. au avut această discuţie privitoare la pretinderea de către inculpatul A. a procentului de 20% din valoarea acţiunilor a fost confirmată şi prin declaraţiile date de inculpatele D., F. şi G., precum şi de către martorul Y., fratele învinuitei prim menţionate. Martorul a relatat că într-o zi de vineri din cursul lunii iulie 2011 a fost chemat de către inculpata B. la locuinţa acesteia, din Snagov şi, cu acea ocazie, inculpata i-a spus despre discuţia aprinsă pe care o purtase cu inculpata E. cu privire la faptul că funcţionarul de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pe lângă care se intervenise pentru soluţionarea problemei obţinerii despăgubirilor pretinsese acel procent de 20% din acţiunile care ar fi revenit inculpatelor F., D., G. şi C.C.

Din declaraţiile concordante ale aceluiaşi martor şi cele ale inculpatei E. şi inculpatei B., a mai rezultat că, pe fondul acelei întâlniri, la locuinţa din Snagov a venit şi inculpata E., care i-a propus inculpatei ca folosul pe care să-l dea inculpatului A. să reprezinte un procent de 15%, din care inculpata B. să îşi păstreze 3%, menţionând şi că respectivul procent era agreat şi de către cele patru cumpărătoare de influenţă.

Ca atare, cu acea ocazie s-a stabilit ca folosul care trebuia dat funcţionarului A. de către cei patru titulari ai dosarului de despăgubiri să reprezinte câte un procent de 15% din valoarea acţiunilor, din care 3% urma să îi revină inculpatei B., aspect care era în concordanţă şi cu condiţiile impuse de inculpat, cu prilejul discuţiei clarificatoare pe care o purtase la 29 iulie 2011.

Drept urmare, în ziua de 08 august 2011, când se crease premisa că inculpatul A. să primească prima tranşă din folos, reprezentând banii proveniţi de la inculpata G., inculpata B. s-a întâlnit la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu inculpatul A. (potrivit înregistrării audio-video a convorbirii ambientale purtate, la respectiva dată, de către inculpaţi) şi, utilizând acelaşi mod de comunicare conspirat, constând în consemnarea succesivă de date pe o coală de hârtie şi lecturarea ulterioară de către interlocutor, i-a transmis că va intra în posesia acelei prime părţi din folos şi au stabilit locul în care să se întâlnească.

Ulterior, în seara aceleiaşi zile, după ce a intrat în posesia sumei de 457.000 lei primită de la inculpata G., inculpata B. s-a întâlnit la restaurant cu inculpatul A. şi I-a informat pe acesta că prima tranşă de folos reprezenta un procent de 12% din valoarea acţiunilor, iar inculpatul a confirmat că este de acord şi i-a cerut inculpatei să îi aducă banii în acel loc. După acea primă întâlnire inculpata B. a revenit în apartamentul său din b-dul … şi o perioadă a ezitat să dea curs solicitării inculpatului A. de a-i duce banii la acel restaurant, pentru că îi era teamă să meargă într-un loc public, având asupra sa o sumă de bani atât de mare.

Tocmai ca urmare a acestei întârzieri, inculpatul A. a contactat-o telefonic, în seara de 08 august 2011, ora 18:48, pe inculpata B. şi i-a solicitat să revină la restaurantul în care se afla, motivul fiind acela de a-i aduce banii. Faţă de această insistenţă, inculpata B. şi-a pus de-o parte 90.000 lei (ce reprezentau procentul de 3% convenit să îi revină) iar diferenţa de 367.000 lei a pus-o într-o sacoşă plastifiată, de culoare neagră, pe care era inscripţionată denumirea firmei „X.X.", după care a revenit la restaurantul Terasa Doamne şi i-a înmânat banii inculpatului A.

Declaraţia martorului propus în apărare de către inculpatul A., martorul U.U. (filele 201 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție) şi audiat în faţa Înaltei Curţi nu a schimbat cu nimic starea de fapt reţinută, deoarece martorul confirmă întâlnirea de la restaurant, însă afirmaţiile sale în sensul că nu a văzut ca inculpata B. să-i remită vreo sumă de bani ori vreo pungă inculpatului A. nu infirmă faptul că remiterea banilor a avut loc, deoarece ansamblul probatoriu relevă cu claritate că această remitere a avut loc doar între cei doi inculpaţii, iar în niciun moment al procesului penal vreunul dintre ei nu a indicat că ar mai fi fost prezentă şi o altă persoană la remiterea banilor, cum de altfel s-a petrecut şi în momentele flagrantului.

Cei 90.000 lei rămaşi asupra inculpatei B. au fost daţi de către aceasta soţului său, inculpatul C., căruia i-a spus să îi păstreze, pentru că sunt banii inculpatei E.

De altfel, din declaraţiile inculpatei B. a mai reieşit că inculpatul C. a cunoscut provenienţa şi motivul remiterii acelei sume de bani şi a banilor pe care inculpata i-a primit în perioada următoare de la inculpatele D. şi C.C., precum şi faptul că soţia sa a remis o parte din acele foloase inculpatului A., ca obiect al infracţiunii de trafic de influenţă, aceste împrejurări rezultând şi din celelalte probe aflate la dosar.

În desfăşurarea aceleiaşi activităţi infracţionale, inculpata B. s-a deplasat, în ziua de 09 august 2011, cu autoturismul condus de martorul A.A. în zona Pieţii Progresul, din Bucureşti, în apropierea sediului Banca Comercială a României - Sucursala Toporaşi, unde s-a întâlnit cu inculpata D. şi a primit de la aceasta, în prezenţa inculpatei G., suma de 350.000 lei.

Inculpata D. a apreciat că respectiva sumă de bani reprezenta procentul de 15% pe care trebuia să-l dea funcţionarului de la Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților pe lângă care intervenise inculpata B., însă aceasta i-a precizat că suma trebuia stabilită prin raportare la valoarea acţiunilor din titlul de conversie şi nu la preţul cu care vânduse acţiunile, astfel că i-a pus în vedere că se impunea să mai dea o diferenţă de 107.000 lei.

Ca atare, inculpata B. s-a reîntâlnit cu inculpata D. în ziua de 11 august 2011 şi a primit de la aceasta, în prezenţa inculpatei G. şi a inculpatului C., diferenţa de 107.000 lei, astfel că suma totală pe care a primit-o de la inculpata D. a fost de 457.000 lei, la fel ca şi în cazul inculpatei G.

Ulterior, în ziua de 14 august 2011, inculpata B. s-a întâlnit cu inculpatul A. în apartamentul situat în Bucureşti, (aşa cum rezultă din convorbirile telefonice purtate de susnumiţi, în data anterior menţionată, orele 12:27, 13:19, 14:43, 15:17 şi 15:31,ocazie cu care i-a dat inculpatului acelaşi procent de 12% ce reprezenta a doua tranşă din folosul pretins, respectiv, suma de 367.000 lei provenită de la inculpata D. De asemenea, inculpata B. şi-a însuşit suma de 90.000 lei, după cum procedase şi în privinţa banilor primiţi de la inculpata G. Potrivit declaraţiei inculpatei B., în aceleaşi împrejurări inculpatul A. i-a precizat că la ultima tranşă din folosul stabilit era necesar să-i dea o sumă mai mare de bani, fără a menţiona cât anume să fie diferenţa şi a justificat modificarea pretinderii prin faptul că trebuia să dea o parte din bani altcuiva, însă a evitat să dea alte detalii.

În ceea ce priveşte sumele de bani ridicate de inculpata C.C., în ziua de 24 august 2011, de la Banca Comercială a României - Sucursala Amzei şi de la Raiffeisen Bank - Sucursala Piaţa Presei Libere, declaraţiile date de către inculpata B. şi inculpata E. sunt în acord cu situaţia de fapt prezentată mai sus. Prin declaraţiile iniţiale date la 27 august 2011, inculpata B. a susţinut că nu ar fi primit suma de 520.000 lei retrasă de la instituţia bancară ultim menţionată şi că banii ar fi rămas asupra inculpatei C.C., însă, ulterior, prin depoziţia din 07 septembrie 2011, a revenit asupra acestor afirmaţii şi a relatat circumstanţele reale care rezultă şi din probatoriul aflat la dosar.

Astfel, inculpata B. a confirmat că, împreună cu soţul său, inculpatul C., a însoţit-o pe inculpata C.C. la cele două bănci, de unde aceasta a retras suma de aproximativ 400.000 lei din contul inculpatei F., precum şi 520.000 lei din contul său, deschis la Raiffeisen Bank - Sucursala Piaţa Presei Libere. Din întreaga sumă de bani, a dat învinuitei C.C. 3.000 lei, suma de 20.500 lei a folosit-o pentru alimentarea contului inculpatei E., iar diferenţa de bani a fost transportată de către inculpatul C., în după-amiaza zilei de 24 august 2011, la locuinţa lor, din Snagov.

Totodată, inculpata B. a declarat şi că, în seara de 26 august 2011, s-a întâlnit în apartamentul sau din Bucureşti, (la fel cum procedase şi în data de 14 august 2011), cu inculpatul A. şi i-a remis acestuia întreaga sumă de bani pe care inculpata C.C. o retrăsese de la Banca Comercială A României - Sucursala Amzei, din contul inculpatei F., banii aflându-se într-o pungă de plastic albă, aşezată într-o altă sacoşă de hârtie, de culoare albastră. Inculpata a mai susţinut că, în aceleaşi împrejurări, i-a spus inculpatului A. că luase hotărârea ca cea de-a patra tranşă de bani să o primească de la inculpata E., întrucât dorea ca în acest mod să îi ofere acesteia din urmă o certitudine cu privire la faptul că banii ajungeau la inculpat. Faţă de acea propunere, inculpatul A. ar fi afirmat că nu este nicio problemă să primească ultima tranşă de bani chiar de la inculpata E.

Referitor la aceste aspecte, s-a reţinut că afirmaţiile inculpatei B. în legătură cu faptul că i-ar fi dat inculpatului A. întreaga sumă de bani provenită de la Banca Comercială a României - Sucursala Amzei şi că nici nu ar fi umblat la acei bani între momentul în care i-a primit de la inculpata C.C. şi până i-a dat inculpatului susmenţionat sunt nereale, deoarece suma pe care inculpata a primit-o ca urmare a retragerii de numerar efectuată la bancă, anterior menţionată, în ziua de 24 august 2011, a fost de 407.000 lei, în timp ce, cu ocazia constatării infracţiunii flagrante, asupra inculpatului a fost găsită doar suma de 400.900 lei.

Pe de altă parte, potrivit celor consemnate în procesul verbal întocmit la 26 august 2011, unul dintre fişicurile de bancnote găsite asupra inculpatului A. conţinea 104 bancnote în cupură de 200 lei şi încă o bancnotă de 100 lei, situaţie care, în raport cu faptul că acei bani proveneau de la bancă, ilustrează ca neverosimilă susţinerea inculpatei în sensul că nu şi-ar fi reţinut şi o parte din acei bani.

Nici împrejurarea că inculpatul A. ar fi acceptat să primească ultima tranşă de bani din mâna inculpatei E. nu a putu fi credibilă, întrucât contrazice modul de operare utilizat până în acel moment de inculpaţi şi care a presupus ca banii să fie remişi inculpatului la scurt timp după ce ajungeau în posesia inculpatei B. de la cumpărătorii de influenţă. Mai mult, o asemenea versiune este contrară tuturor măsurilor de prevedere pe care inculpaţii A. şi B. şi le-au luat pentru a evita administrarea unor probe sau eventuala surprindere a lor în flagrant, astfel că se opinează că inculpata a încercat să îşi însuşească acea diferenţă de bani, fără ştirea coinculpatului.

Totodată, s-a mai avut în vedere că situaţia de fapt expusă mai sus a fost prezentată, în mod similar, şi prin declaraţiile date de inculpatele F. (vol. 4, filele 236-246), D. (vol. 4, filele 263-278), G. (vol. 4, filele 299-318), şi C.C. (vol. 4, filele 101-110), precum şi prin depoziţiile martorului Z. (vol. 5, filele 118-126).

Concomitent, relevante, sub acest aspect, au fost şi convorbirile telefonice care au fost purtate între inculpatele F., D., G., C.C. şi E., precum şi între acestea şi alte persoane, în perioada 24 august 2011 - 26 august 2011, când s-a dezbătut refuzul inculpatei prim menţionate de a remite întreaga sumă de bani care reprezenta procentul de 15% pretins. Pe fondul acelor discuţii contradictorii, interlocutorii au expus şi împrejurările în care s-a formulat respectiva pretindere, scopul acestei şi modalitatea în care s-au remis banii, aceste circumstanţe fiind concordante cu cele prezentate anterior.

La rândul lor, martorii L. (vol. 5, filele 18-23) şi U. (vol. 5, filele 100-104) au relatat împrejurările efectuării de către inculpatul C., în după-amiaza de 26 august 2011, a unui schimb valutar prin care a obţinut 30.000 lei, la casa de schimb valutar aparţinând SC G.G. SRL, declaraţiile susnumiţilor coroborându-se cu înregistrările video efectuate de sistemul de supraveghere al societăţii şi care au fost ataşate, ca mijloace de probă, la prezenta cauză.

Aspectele referitoare la retragerile de numerar efectuate de inculpatele G., la 08 august 2011 şi de D., în zilele de 09 august 2011 şi 11 august 2011 de la Banca Comercială a României, precum şi de către C.C., la 24 august 2011, de la aceeaşi instituţie bancară şi, respectiv, de la Raiffeisen Bank, au fost evidenţiate prin înscrisurile depuse la acest dosar (vol. 4, filele 144-222), înregistrările video efectuate de sistemele proprii de supraveghere şi declaraţiile martorilor T. (vol. 5, filele 91-99) şi M. (vol. 5, filele 47-51). Privitor la aceleaşi sume de bani sunt şi declaraţiile martorilor N. (vol. 5, filele 52-56) şi K. (vol. 5, filele 12-17) care au desfăşurat, în calitate de brokeri, activităţile de tranzacţionare la bursă a acţiunilor deţinute la Fondul Proprietatea de către inculpatele G., D., F. şi C.C., în conformitate cu relaţia contractuală stabilită cu acestea.

Din relaţiile şi înscrisurile transmise de către Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (vol. 6, filele 7-317) a rezultat că Dosarul de despăgubire care face obiectul cercetărilor efectuate în prezenta cauză a fost înregistrat sub nr. x/CC/2006 şi priveşte drepturile de despăgubire asupra terenului intravilan, în suprafaţă de 7.180 mp, compus din două loturi distincte şi separate (parcela 13/7, în suprafaţă de 2.680 mp şi parcela 14/1, în suprafaţă de 4.500 mp) situate în Bucureşti.

Potrivit raportului de constatare întocmit în cursul lunii noiembrie 2006, valoarea despăgubirilor a fost stabilită la suma de 36.589.160 lei, reprezentând, la acea dată, echivalentul a 10.482.800 euro. Prin Decizia nr. 3265 din 27 octombrie 2008, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, a decis emiterea titlului de despăgubire pentru F., D., G., C.C. şi alţi 7 titulari, în cuantum de 36.589.160 lei, conform raportului de evaluare anterior menţionat.

Cererile de opţiune pentru convertirea despăgubirilor în acţiuni au fost formulate de F., D., G. şi C.C. în data de 13 iulie 2011, prin mandatarul E., fiind constituite patru Dosare având nr. x.

În Registrul intrare-ieşire documente al Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar s-a menţionat la poziţia 5369, din 15 iulie 2011 şi poziţia 5890, din 29 iulie 2011, depunerea de către C.C. a unor acte de completare a dosarului, înscrisurile fiind primite sub semnătura martorilor P. şi, respectiv, S.

Conform menţiunilor din Registrul evidenţă dosare al aceleiaşi direcţii, cele patru dosare având ca obiect cererile de opţiune formulate de către inculpatele F., D., G. şi C.C. au fost repartizate în lucru martorei S., în data de 25 iulie 2011. Cele patru dosare au fost soluţionate prin emiterea titlurilor de conversie din 27 august 2011 (pentru D.), din 27 iulie 2011 (pentru G.) şi din 27 iulie 2011 (pentru F.), cele trei titluri fiind fiecare în cuantum de 3.049.096,66 lei, reprezentând un total de 5.817.776 acţiuni, calculate la preţul mediu ponderat de 0,5241 lei/acţiune, precum şi a titlului de conversie din 16 august 2011 (pentru C.C.), în acelaşi cuantum, dar reprezentând 5.876.078 acţiuni, calculate la preţul mediu ponderat de 0,5189 lei/acţiune. Titlurile de conversie pentru F., D. şi G. au fost ridicate la 29 iulie 2011, de către mandatarul E., iar titlul pentru C.C., la 17 august 2011, personal de către aceasta. în Dosarul nr. x privind titlul de conversie emis pentru inculpata F. a mai fost emisă Decizia nr. 2892 din 08 august 2011 de modificare a Deciziei nr. 2683 din 27 iulie 2011, înscrisul fiind ridicat, în data de 08 august 2011, de către B.

Cu privire la împrejurările soluţionării celor patru dosare anterior menţionate, au fost audiaţi martorii P., director al Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar (vol. 5, filele 65-76), O., şef al Serviciului titluri de conversie (vol. 5, filele 37-64), S. (vol. 5, filele 84-90), X.X. (vol. 5, filele 111-117), V. (vol. 5, filele 105-110), toţi consilieri, în perioada de referinţă la aceeaşi direcţie şi B.B., vicepreşedinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Relevante sub aspectul valorii probatorii, au fost depoziţiile martorei P., care a confirmat că Ie-a văzut pe inculpatele E. şi B. în biroul vicepreşedintelui A. şi că părea că susnumitele sunt cunoştinţe de-ale acestuia, De asemenea, martora a declarat că inculpatul A. i-a solicitat, în prezenţa numitelor B. şi E., să primească de la aceasta din urmă cererile de opţiune pe care dorea să le formuleze, în calitate de mandatar al titularilor F., D., G. şi C.C., motiv pentru care Ie-a condus pe susnumite în biroul său şi a primit acele cereri, Ulterior, inculpata E. a mai venit de câteva ori şi a depus documente pentru completarea dosarelor, fiind, de fiecare dată, însoţită de către inculpata B., Martora P. a mai precizat că Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar nu era în subordinea vicepreşedintelui A., ci a unui alt vicepreşedinte, martorul B.B., Cu toate acestea, în momentele în care inculpatul A. i-a solicitat anumite relaţii sau să înregistreze cele patru cereri de opţiune, nu i-a cerut explicaţii pentru acea intervenţie, pentru că a considerat că nu poate cere socoteală unui vicepreşedinte,

De altfel, aşa cum s-a arătat şi anterior, martora P. a prezentat cu exactitate poziţia sa profesională în raportat cu aceea a inculpatului A., menţionând că „l-am considerat pe A. ca fiind o persoană puternică şi care ar fi putut să-mi schimbe soarta în cazul în care nu aş fi răspuns unei solicitări de-a sa legată de serviciu", în acest mod, martora a evidenţiat practic influenţa pe care funcţia de vicepreşedinte pe care o deţinea A. i-o conferea asupra celorlalţi funcţionari din Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Împrejurările referitoare la înregistrarea, în data de 13 iulie 2011, a cererilor de opţiune formulate în numele titularilor F., D., G. şi C.C. au fost relatate şi de către martora X.X., care a precizat că a înregistrat acele cereri în registrul direcţiei, la solicitarea martorei P., care, în acele momente, era în biroul său, împreună cu învinuita E. şi cu o altă persoană de sex feminin, cu părul blond, Martora X. a mai arătat că cererile de opţiune au fost înregistrate la sfârşitul programului de lucru, după ce se încheiase programul de relaţii cu publicul şi când registrul fusese predat de către funcţionarul care efectuase în acea zi activitatea de înregistrare.

În legătură cu procedura de emitere a deciziilor de rectificare a erorilor strecurate în titlurile de conversie (cum a fost cazul inculpatei F., pentru care eroarea i-a fost adusă la cunoştinţă vicepreşedintelui A., de către inculpata B., în ziua de 08 august 2011 şi, ca urmare a intervenţiilor întreprinse de susnumit, inculpata a ridicat decizia de rectificare chiar în aceeaşi zi şi după ora 16:00), martora S. a declarat să, de regulă, emiterea deciziei rectificative nu se face în aceeaşi zi în care a fost semnalată eroarea, ci în zilele următoare, când se imprimă şi alte titluri de conversie, întrucât se foloseşte un suport special de hârtie.

Martorul B.B. a precizat că nu îşi aminteşte să fi discutat vreodată cu inculpatul A. în legătură cu titlurile de conversie emise pentru inculpatele F., D., G. şi C.C., confirmând şi că acelaşi inculpat nu a avut atribuţii de serviciu sau responsabilităţi privitoare la emiterea titlurilor de conversie, aspect care a reieşit şi din relaţiile comunicate de către Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, precum şi din probaţiunea testimonială administrată.

Cu ocazia percheziţiei corporale efectuate la 27 august 2011 asupra inculpatei B. (procesul verbal aflat la vol. 3, filele 76 - 80) au fost găsite mai multe înscrisuri (cărţi de vizită, o coală de hârtie cu menţiuni consemnate olograf), din care reiese implicarea inculpatei în privinţa vânzării acţiunilor de către inculpatele F., D., G. şi C.C., precum şi a retragerilor în numerar efectuate de către acestea.

Totodată, în urma percheziţiei efectuate în aceeaşi dată, asupra autoturismului, aparţinând inculpatei B., au fost ridicate, între alte bunuri, ordinele de încasare numerar privitoare la alimentarea contului deţinut la Banca Comercială a României de inculpata E. cu 10.500 lei, în ziua de 24 august 2011 şi 10.000 lei, în ziua de 26 august 2011, chitanţele referitoare la retragerea în numerar a sumei de 520.000 lei de la Raiffeisen Bank - Sucursala Piaţa Presei Libere, la 24 august 2011, precum şi două cârduri eliberate de aceeaşi unitate bancară, pe numele titularilor C.C. şi E. (vol. 3, filele 82 - 98).

De asemenea, în urma percheziţiei efectuate la 29 august 2011, la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în biroul inculpatului A., au fost ridicate, între alte bunuri, mai multe fragmente de hârtie (reprezentând înscrisuri rupte în bucăţi de diferite dimensiuni), găsite în coşul de gunoi. Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 08 septembrie 2011 întocmit de către Institutul Naţional de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române (vol. 2, filele 320 - 368), s-a realizat refacerea documentelor în cauză, între acestea fiind o bucată de hârtie (ce a fost ruptă în 24 de fragmente), care conţine menţiuni olografe privitoare la calculul unor sume, un înscris (compus din 9 fragmente de hârtie), pe care este menţionat textul „12%" şi un alt înscris (alcătuit din 3 fragmente de hârtie) pe care este scris textul „10%" (vol. 2, filele 349, 350, 351).

Tot astfel s-au mai reţinut şi că pe parcursul anchetei desfăşurate în prezenta cauză, imaginile video înregistrate care l-au surprins, în câteva rânduri, pe inculpatul A. luând asupra sa, la plecarea din birou, şi punga de plastic din coşul de gunoi în care se aflau înscrisurile aruncate în timpul programului de lucru.

Faţă de această preocupare a inculpatului A. ce reflectă starea tensionată a unei persoane implicate în activităţi contrare legii, având în vedere şi că, în ziua de 26 august 2011, când acele înscrisuri au fost rupte într-un număr neobişnuit de mare de fragmente de hârtie, inculpatul avea stabilit să se întâlnească cu inculpata B. pentru a primi cea de-a treia tranşă din folosul pretins, se reţine că menţiunile referitoare la „12%" şi „10%" reprezentau procentele pe care susnumitul obişnuia să le pretindă pentru coruperea sa, cum, de altfel, s-a întâmplat şi în prezenta cauză.

Astfel, în consecinţa reţinerii situaţiei de fapt deja expusă, Înalta Curte a avut în vedere că probele administrate în prezenta cauză atestă fără echivoc că, urmare a intervenţiei făcute de inculpata B., inculpatul A. s-a folosit de influenţa derivată din funcţia de vicepreşedinte, cu rang de subsecretar de stat, pentru a-i determina pe funcţionarii din cadrul Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, inclusiv pe directorul acestei direcţii, să deruleze cu celeritate formalităţile de emitere a titlurilor de conversie pentru inculpatele F., D., G. şi C.C., sub acest aspect, înregistrările convorbirilor telefonice şi purtate în mediul ambiental, coroborate cu declaraţiile martorilor P., S., X.X., O., precum şi cu declaraţiile inculpatei E. şi cele ale inculpatei B., au reliefat că inculpatul A. a înlesnit, de fiecare dată, complicelor E., B. şi cumpărătoarei de influenţă C.C. (cu ocolirea regulilor interne aplicabile petiţionarilor şi care presupuneau înscrierea pentru audienţe pe liste de aşteptare) în sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților şi la derularea procedurilor, astfel încât susnumitele au interacţionat în mod direct, prin mijlocirea sa, chiar cu funcţionarii care aveau funcţii de conducere în direcţia responsabilă de emiterea titlurilor de conversie.

Mai mult, în momentul în care s-a pus problema emiterii deciziei de rectificare a titlului de conversie pentru F., inculpatul A. a asigurat, tot prin exercitarea influenţei pe care o avea asupra celorlalţi funcţionari datorită rangului său de demnitar, ridicarea respectivului înscris, în aceeaşi zi în care au fost demarate formalităţile şi după orele de program. De altfel, pentru a o convinge pe inculpata B. de potenţialul de implicare pe care funcţia sa i-l conferea, inculpatul A. a afirmat faţă de aceasta (aşa cum rezultă din convorbirile purtate de aceştia în mediul ambiental) că va interveni şi pe lângă „Cătălin" (fiind vorba despre martorul B.B., vicepreşedinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care coordona activitatea direcţiei responsabilă cu emiterea titlurilor de conversie), pentru a obţine emiterea mai rapidă a deciziei de rectificare pentru inculpata F. şi a titlului de conversie pentru inculpata C.C.

Pe de altă parte, încă de la primele discuţii pe care Ie-a purtat cu inculpata B., aceasta i-a transmis inculpatului A. promisiunea avansată de inculpata E., în numele cumpărătorilor de influenţă inculpatele F., D., G. şi C.C., în sensul că vor fi „recunoscători" dacă li se va facilita finalizarea cu celeritate a procedurilor de obţinere a despăgubirilor cuvenite.

Această promisiune a fost acceptată de către inculpatul A. şi, în considerarea ei, a transmis ulterior cumpărătorilor de influenţă, prin intermediul complicelor B. şi E., că folosul trebuie să reprezinte ceva „de bun simţ", exprimându-şi, totodată, convingerea că ei ştiu foarte bine ce înseamnă de bun simţ". în acest sens, reiterăm că, potrivit modului de operare utilizat, inculpatul A. a tratat folosul pe care urma să-l primească pentru facilitarea emiterii celor patru titluri de conversie ca un ansamblu unitar, iar faptul că erau patru cumpărători de influenţă a însemnat pentru el doar că va primi folosul în patru tranşe.

Pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale şi înainte de a se finaliza la Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților procedura de emitere a tuturor celor patru titluri de conversie, inculpatul A. a clarificat cu complicea B. folosul pe care îl dorea, optând, iniţial, pentru un procent de 20%, însă, pentru că inculpata a afirmat că era o sumă prea mare de bani, a acceptat să-şi diminueze pretenţiile şi i-a atribuit susnumitei facultatea de a negocia, în numele său, cu cumpărătorii de influenţă pentru remiterea de către fiecare a unei sume de bani cuprinsă între 10% şi 15% din valoarea acţiunilor. De asemenea, şi-a exprimat, implicit, acordul ca şi complicei sale să îi revină o parte din bani. Tocmai în temeiul acestei conivenţe infracţionale, inculpata B. a stabilit cu cei patru cumpărători de influenţă, prin intermediul complicei acestora, inculpata E., ca, finalmente, să dea fiecare câte un procent de 15%, hotărând şi ca 12% să ajungă la inculpatul A., iar diferenţa de 3% să revină ei.

După ce aceste împrejurări referitoare la folosul pretins de către inculpatul A. au fost clarificate, inculpata B. a primit, în trei tranşe, suma totală de 1.817.500 lei, după cum urmează: câte 457.000 lei de la G. (în ziua de 08 august 2011) şi inculpata D. (în două tranşe, remise de către aceasta la 09 august 2011 şi, respectiv, 11 august 2011), precum şi în data de 24 august 2011, suma de 903.500 lei de la inculpata F. (care, prin intermediul învinuitei C.C., a dat suma de 407.000 lei) şi de la C.C. (care a retras din contul său suma de 520.000 lei, din care au rămas asupra sa 3.000 lei, iar 20.500 lei au fost utilizaţi de inculpata B. pentru alimentarea, în două rânduri, a contului aparţinând inculpatei E.).

Pentru primele două tranşe de bani primite, inculpata B. a respectat algoritmul anterior menţionat pentru împărţirea folosului cu inculpatul A., astfel că a remis acestuia, la 08 august 2011 şi la 13 august 2011, câte 367.000 lei din banii proveniţi de la inculpatele G. şi D., iar ea şi-a păstrat, în ambele rânduri, câte 90.000 lei, ce reprezenta un procent de 3 %.

Totodată, în ziua de 26 august 2011, a mai dat inculpatului A. suma de 400.900 lei provenită din banii remişi de către inculpatele F. şi C.C., iar diferenţa de 502.600 lei a rămas asupra sa.

Ca atare, din suma totală de 1.817.500 lei care a fost remisă de către cumpărătoarele de influenţă inculpatele F., D., G. şi C.C., în temeiul pretinderii avansate anterior de către inculpatul A., prin intermediul inculpatei B. şi care a fost transmisă susnumitelor, prin mijlocirea învinuitei E., în posesia inculpatului A. a ajuns suma de 1.134.900 lei, iar asupra inculpatei B. au rămas 682.600 lei.

La stabilirea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul A., s-a avut în vedere că, acesta nu avea atribuţii de serviciu privitoare la coordonarea Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar ori în legătură cu procedura de emitere a titlurilor de conversie, precum şi că actele materiale săvârşite de către acesta sunt circumscrise unei unităţi infracţionale.

Prin declaraţiile date în prezenta cauză, inculpatul A. a negat săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, diminuând implicarea sa în derularea procedurilor de obţinere a titlurilor de convertire a despăgubirilor cuvenite inculpatelor F., G., D. şi C.C.

În acest sens, inculpatul deja nominalizat a susţinut că nu a făcut decât să le îndrume pe inculpata B. şi pe inculpata E. la Direcţia Plăţi din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, de fiecare dată când acestea l-au căutat la serviciu. Totodată, a încercat să acrediteze ideea că în seara de 26 august 2011, când s-a realizat constatarea infracţiunii flagrante, a avut impresia că inculpata B. i-a oferit un cadou, dar aceasta nu i-a precizat ce se afla în punga pe care i-a dat-o, motiv pentru care a văzut că înăuntru se afla o sumă foarte mare de bani doar atunci când a fost supus activităţii judiciare.

Apărarea formulată de inculpatul A. a fost înlăturată de întregul probatoriu aflat la dosar, astfel cum a fost prezentat mai sus iar susţinerile inculpatului nu sunt doar neverosimile în raport cu actele de urmărire administrate, dar sunt şi contrare logicii fundamentale izvorâte din viaţa de zi cu zi, experienţa de viaţă a oricărui om fiind suficientă pentru a evita să fie pus în situaţia de a primi cu titlu de cadou şi, mai ales fără ştirea sa, o geantă cu bani.

De altfel decisive pentru statuarea vinovăţiei inculpatului apelant A. au fost depoziţiile date de coinculpata B., printre care se include şi cea dată la termenul de judecată din 07 noiembrie 2011 în faţa instanţei de fond a Curţii de Apel Bucureşti când a precizat în primul rând că menţine cele arătate pe parcursul urmăririi penale şi a reiterat solicitarea de a se face aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen.

Referindu-se la faptele ce fac obiectul prezentei cauze, inculpata ultim nominalizată a precizat că prietena sa foarte bună E. a întrebat-o „dacă nu cunoaşte pe cineva" de la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor ori „o poate duce la cineva de acolo", care să o ajute să finalizeze procedurile demarate cu mai mulţi ani în urmă pentru mama sa, C.C., şi surorile acesteia din urmă.

Inculpata a arătat că I-a sunat la telefon de mai multe ori pe A., pe care îl cunoştea din urmă cu câţiva ani şi a aflat că este încă vicepreşedinte la Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. A stabilit în cele din urmă o întâlnire cu acesta, la sediul instituţiei, spunându-i la telefon că are o prietenă foarte bună „care a primit nişte acte şi nu ştie ce să facă .". Inculpata B. a mers însoţită de E., care a prezentat documentele, iar inculpatul A. a afirmat că nu va fi dificil să se rezolve problema.

Inculpata a mai arătat că A. a chemat-o în biroul său pe martora P., directoarea compartimentului de resort.

Din discuţii a înţeles că la dosarul respectiv se lucra deja, iar finalizarea lucrării va mai dura circa 3 săptămâni, fără posibilitatea unei grăbiri a procedurilor.

Inculpata B. a mai relatat despre vizitele pe care Ie-a făcut lui A. la datele de 12 iulie şi 28 iulie 2011, la ultima întâlnire, care a avut loc în holul de la parterul instituţiei, fiind prezentă şi inculpata E. Cu acea ocazie, A. i-a facilitat obţinerea, de la un alt funcţionar a numelui şi a datelor de contact ale unui broker, care să o ajute să valorifice titlurile de conversie.

Pe parcursul declaraţiei, inculpata B. a făcut din nou precizări în legătură cu relaţiile sale anterioare, strict profesionale, cu inculpatul A. şi a precizat că prietena sa, E. a afirmat că mama şi mătuşile ei vor fi „recunoscătoare celui ce le vor ajuta să rezolve problema". Deşi a arătat că iniţial nu a vrut să se implice în această chestiune, totuşi, la una dintre întâlnirile cu A. a abordat şi aspectul menţionat, acesta din urmă răspunzând „ceva de bun simţ".

A mai arătat că în discuţia anterior relatată, din holul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, la întrebarea inculpatei E. dacă doreşte acţiuni sau bani, A. a dat negativ din cap la cuvântul „acţiuni", astfel încât inculpata B. a tras concluzia că voia bani.

Ulterior, rămase singure, cele două inculpate au discutat din nou, iar B. i-a spus că, după cum „se vorbeşte în folclorul urbei", se dau între 20-50% din valoarea sumelor, iar cele în cauză ar trebui să se gândească la procentul minim.

E. s-ar fi arătat iritată şi nemulţumită de această soluţie, considerând că e vorba de mult prea mulţi bani.

Ulterior, în aceeaşi seară, la iniţiativa sa, inculpata B. s-a întâlnit din nou cu A. şi a purtat o discuţie în maşina ei, parcată în faţa restaurantului, cerându-i să-şi precizeze poziţia cu privire la folosul ce urma să fie obţinut. Cei doi au avut un schimb de replici scrise pe o coală de hârtie, concluzia inculpatului A. fiind „10%", „15%" dacă intri şi tu".

Inculpata B. a mai arătat că la data de 20 iulie (iar ulterior a precizat că de fapt a fost 31 iulie), i-a chemat la locuinţa ei de la Snagov pe E. şi pe fratele acesteia, Alexandru, cu intenţia de a le spune că îşi încetează orice implicare în chestiunea respectivă, întrucât considera că E. o suspicionează de rea-credinţă. Cu prilejul discuţiilor (care au avut loc, aşa cum instanţa a reţinut şi anterior) fără participarea inculpatului C., E., aflată într-o dispoziţie mult mai bună, i-a spus că a avut loc un „consiliu de familie" şi toată lumea a fost de acord să se ofere câte 15% din valoarea titlurilor de conversie, din care câte 3% să-i revină inculpatei B. Aceasta din urmă a fost de acord.

În cuprinsul declaraţiei, inculpata deja nominalizată s-a referit şi la faptul că la data de 08 august 2011 („într-o zi de luni") a fost din nou la Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, unde a ridicat decizia de rectificare a unei erori materiale din titlul de conversie al inculpatei F. şi a discutat din nou cu inculpatul A. El a invitat-o să treacă în aceeaşi seară pe la restaurant, unde îşi serbează ziua de naştere şi i-a cerut să aducă „o sticlă de whisky". în acest context, inculpata B. a înţeles că i se cerea să aducă „recompensa" şi a precizat că inculpatul A. nu ştia de discuţia ei cu E. despre procentele de 12%, respectiv 3%.

Ulterior inculpata a avut cu soţul ei o discuţie la care Curtea s-a referit anterior, când a analizat situaţia inculpatului C., acesta exprimându-şi dezacordul în implicarea soţiei sale într-o chestiune pe care o considera „periculoasă".

Inculpata a mai declarat că a mers la restaurant fără a avea banii asupra sa (şi nici sticla de whisky, pentru că nu reuşise să o cumpere din zonă). L-a găsit pe inculpatul A. la o masă cu doi bărbaţi necunoscuţi, care nu i-au fost prezentaţi şi au discutat în şoaptă. A. ar fi întrebat: „Cât e? 360?", iar inculpata a confirmat, precizând că suma reprezintă 12/. Ea a mai spus că îi e teamă să remită banii în acel loc şi a plecat, iar în jurul orelor 19.30 - 20.00 A. a sunat-o şi i-a cerut să revină, că „nu este nicio problemă". Inculpata, care ajunsese acasă, a luat cei 360.000 lei, i-a pus „într-o pungă neagră" şi a revenit la restaurant, lăsându-i inculpatului. I-a mai spus că în acea săptămână urma să primească o a doua tranşă, de la o altă mătuşă a inculpatei E., ceea ce s-a şi întâmplat pe data de 14 august 2011. A. ar fi venit la apartamentul inculpatei, primind cea de-a doua sumă de bani, proveniţi de la inculpata D. Cu acea ocazie, inculpatul A. ar fi spus că ultima tranşă urma să fie ceva mai mare (dar nu în mod semnificativ), pentru că „trebuia să mai dea cuiva".

Inculpata B. s-a mai referit la vizita pe care a făcut-o la Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, împreună cu C.C., şi la discuţiile avute cu inculpatul A., care Ie-a spus că se bucură că s-a rezolvat problema, întrucât acela era „ultimul tren", multe alte dosare urmând să rămână nesoluţionate.

Apoi, la data de 26 august 2011, inculpata I-a sunat pe A., rugându-l să treacă pe la domiciliul ei, pentru că trebuia să plece în concediu şi dorea „să îi dau a treia tranşă, care trebuia să fie şi ultima". Dar, datorită „unor diferende în familia lui E., nu am făcut plata integrală, cum intenţionam."

În convorbirea telefonică, inculpata s-a referit la o problemă privind o afacere în turism, care dorea să se sfătuiască.

„l-am spus lui A. că este a treia tranşă, iar ultima tranşă aş vrea să i-o dea C.C. după 8 septembrie, când vine în ţară, şi dacă mai este o diferenţă să i-o ceară ei, iar el mi-a răspuns că nu este nicio problemă . Eu doream neapărat să fie şi ea prezentă, să aibă garanţia că într-adevăr am remis sumele domnului A., iar pe de altă parte, să ia cunoştinţă direct de aceea care ar fi trebuit adăugată. Eu îmi doream la întoarcerea C.C. să încheiem socotelile, să îi spun ce am făcut şi să terminăm acest subiect".

Inculpata B. a mai făcut apoi o precizare extrem de importantă. „Această sumă (cea din 26 august, când s-a realizat flagrantul) a primit-o A. în apartamentul meu ca şi prima oară". în cursul declaraţiei sale aceeaşi inculpată a mai făcut o serie de precizări punctuale:

- la întâlnirea din 08 august 2011, din biroul inculpatului A., i-a scris acestuia pe o coală de hârtie: „cum? când? cont", dar nu mai ştie dacă el a rupt-o sau a aruncat-o la coş, iar discuţiile s-au purtat pe un ton scăzut;

- la discuţia din maşina condusă de soţul ei, inculpatul C., la 24 august 2011, când a scos din bancă banii numitei C.C., referirile la depuneri privesc sumele pe care soţii le încasau zilnic cu titlu de chirie pentru restaurant de la J.J. şi nu au legătura cu faptele din prezenta cauză; când, tot cu acel prilej, se menţionează „casa de bani", este vorba despre sumele aparţinând „C.C.", care era plecată în străinătate, iar „întâlnirea" priveşte persoana care le gestiona soţilor contul în bancă;

- la 26 august 2011 ea l-a rugat pe soţul său să-i aducă de la Snagov 400.000 lei ai „C.C.", iar restul să-i lase în casa de bani;

- niciodată inculpatul A. nu a făcut afirmaţii în sensul că fără ajutorul său nu s-ar fi rezolvat problemele;

- împreună cu E. şi, eventual, cu fratele acesteia, dorea să iniţieze o afacere constând în construirea şi punerea în funcţiune a unui azil pentru bătrâni;

- convorbirea din maşină, cu inculpatul A., din 28 iulie 2011, a avut loc la iniţiativa ei, iar şerveţelul pe care s-au scris procentele a rămas la inculpatul A.;

- „în discuţia cu E. eu i-am spus că recompensa pentru serviciile făcute, pentru A. urmează să fie ceva de bun-simţ. E. mi-a replicat că ea a înţeles că e ceva simbolic, iar eu i-am spus că niciodată nu au afirmat că este vorba de ceva simbolic, ci de bun-simţ, care, în opinia mea, însemna, aşa cum se vorba în târg, între 20% şi 50% din valoare".

În acest punct de analiză, Înalta Curte a reţinut cu titlu de premisă a analizei infracţiunii de trafic de influentă imputată în sarcina inculpatului susmenţionat că aceasta în conţinutul său constitutiv prezintă, în esenţă, următoarele particularităţi:

a) obiectul juridic generic este constituit din relaţiile sociale privind prevenirea şi combaterea corupţiei; obiectul juridic special îl reprezintă raporturile sociale referitoare la activitatea instituţiilor şi unităţilor publice sau private în condiţii care să asigure încrederea şi prestigiul de care trebuie să se bucure funcţionarii acestora;

b) subiectul activ al infracţiunii de trafic de influenţă este unui generic, necircumstanţiat, singura condiţie prevăzută de lege fiind cu acesta să aibă influenţă (sau să pretindă acest lucru) pe lângă un funcţionar.

Traficul de influenţă poate fi săvârşit în mod direct sau indirect, prin persoane interpuse - intermediari, care au, în acest context, figura juridică a unor complici.

În privinţa subiectului pasiv al infracţiunii, acesta este statul, reprezentant prin autoritatea publică, instituţia sau o altă persoană juridică de drept public în a cărui serviciu se află funcţionarul şi a cărui autoritate este lezată prin acţiunea traficantului de influenţă.

Pe de altă parte, referitor la latura obiectivă a infracţiunii de trafic de influenţă, mai sus s-a schimbat încadrarea juridică aşa încât literatura de specialitate şi practica judiciară au statuat că este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- realizarea uneia sau a mai multor modalităţi alternative de săvârşire a faptei, respectiv „pretinderea", „primirea", „acceptarea" de bani, daruri sau alte valori;

- făptuitorul să aibă influenţă sau să lase să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar;

- făptuitorul să promită intervenţia sa pe lângă funcţionar, spre a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

În acelaşi sens, doctrina şi jurisprudenţa au susţinut că actul de serviciu, a cărui efectuare se urmăreşte prin intervenţia promisă, poate fi atât licit cât şi ilicit, întrucât, sub acest aspect, legea nu distinge, iar pe de altă parte acest aspect este nerelevant pentru încadrarea juridică a faptei.

- achitarea ce constituie elementul material al infracţiunii de trafic la influenţă să se fi comis înainte sau cel târziu concomitent cu îndeplinirea de către funcţionarul respectiv a actului vizat de cumpărătorul de influenţă.

Dat fiind că şi traficul de influenţă este o infracţiune de pericol, rezultatul este prezumat, constând întotdeauna în crearea unei stări de pericol pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de către funcţionari şi, implicit, pentru autorităţile şi instituţiile unde aceştia sunt angajaţi.

Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de trafic de influenţă poate fi săvârşită doar cu intenţie, cea mai mare parte a doctrinei opinând că nu poate fi vorba decât despre intenţie directă, calificată prin scopul urmărit.

În consecinţa analizării tuturor probelor indicate pe larg mai sus, incluzând interceptările şi înregistrările telefonice şi ambientale efectuate în condiţiile legii în cursul urmăririi penale, instanţa de apel a Înaltei Curţi a avut în vedere că săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, în forma autoratului, de către inculpatul A., poate fi stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, iar prezumţia de nevinovăţie a fost infirmată în speţă prin dovezi concludente.

Astfel, s-a reţinut că a existat - şi este probată fără echivoc - înţelegerea infracţională a inculpatului A. cu inculpata B., în mod direct, şi cu cumpărătoarele de influenţă şi complicea lor, în mod indirect, mediat, în sensul ca acesta, folosindu-se de importanţa poziţiei de vicepreşedinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, să-şi folosească influenţa şi autoritatea faţă de funcţionarii instituţiei, în vederea accelerării şi finalizării procedurilor de acordare a unor titluri de despăgubiri şi conversie a acţiunilor obţinute.

Pentru acest sprijin, inculpatul A. a negociat cu inculpata B. să primească importante foloase materiale (circa 12% din despăgubirile încasate de beneficiare), din care i s-a remis efectiv suma de 1.134.900 lei din care i-a fost remisă suma de 400.900 lei în seara zilei de 26 august 2011 cu ocazia surprinderii sale în flagrant delict.

Sub acest aspect, Înalta Curte a reţinut că nu prezintă nicio importanţă dacă solicitările cumpărătoarelor de influenţă sau nu, ori dacă demersurile inculpatului au condus în mod efectiv la realizarea scopului urmărit şi în ce interval de timp. Pentru existenţa infracţiunii este suficient ca autorul să-şi traficheze influenţa (reală sau presupusă), fiindu-i promise ori oferite daruri, bani sau alte valori.

În speţă, influenţa inculpatului nominalizat asupra funcţionarilor Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților era reală şi nu doar afirmată, chiar dacă nu coordona departamentul respectiv al instituţiei. El avea statut de demnitar (subsecretar de stat), cu putere de decizie în instituţie, şi deşi se purta amabil şi binevoitor, era perceput ca un om puternic (cum afirmă, între alţii, martora P.), şi care îţi putea influenţa cariera şi statutul.

În acest context, apărări de genul: „procedura în speţă s-a desfăşurat normal", „au fost respectat termenele legale", „beneficiarele erau pe deplin îndreptăţite la despăgubiri", nu au nicio relevanţă. Aceasta cu atât mai mult era notorie împrejurarea că, în contextul modificărilor legislative, al iminenţei suspendări şi încetări a plăţilor, foarte multe persoane îndreptăţite (circa 100.000, afirmă la un moment dat chiar inculpatul), „nu vor mai primi nimic".

Pe de altă parte, rezultatul dorit de cumpărătoarele de influenţă a fost realizat într-un termen relativ scurt, iar interesul material de care a fost animat inculpatul susmenţionat, la propunerea inculpatei B., şi cu care a acţionat, este cert dovedit, conform considerentelor deja arătate.

În acest sens s-a reţinut că în înseşi declaraţiile inculpatului deja indicat, de negare a faptelor, există o serie de contradicţii şi fisuri logice care le subminează credibilitatea.

Astfel, inculpatul a explicat de o manieră total neconvingătoare raţiunile pentru care, în mai multe întâlniri avute în biroul său cu inculpata B., anumite părţi din discuţii se poartă în şoaptă, iar frânturi de dialog sunt scrise pe bucăţi de hârtie care sunt apoi distruse.

Inculpatul a arătat că era extrem de frustrat şi nervos pentru faptul că Parchetul, în opinia sa în mod cu totul nejustificat, îl înregistrează ambiental, îl monitorizează şi îi interceptează convorbirile. Lăsând la o parte împrejurarea că inculpatul A. a fost condamnat în primă instanţă pentru fapte de corupţie, comise în aceeaşi calitate într-o perioadă anterioară, este de neînţeles atitudinea sa, în condiţiile în care afirmă că activitatea sa a fost perfect legală şi nu avea nimic de ascuns.

De altfel, susţinerea sa că inculpata B. întreba, pe bileţele, dacă poate ridica nişte înscrisuri pe baza unei procuri, ori că nota cotaţii la bursă şi voia să ştie dacă s-au vândut bine acţiunile, frizează o logică elementară şi sunt vădit nefondate.

În acest cadru s-a avut în vedere că declaraţiile constante ale inculpatei B., în sensul că pe bucăţi de hârtie s-a negociat cuantumul folosului ce urma să fie primit de inculpat sunt credibile şi se coroborează cu celelalte mijloace de probă, inclusiv cu caracter tehnic, administrate în cauză.

Pe de altă parte, în declaraţia dată în prima instanţă la termenul de judecată de la 30 noiembrie 2011, inculpata E. a declarat, şi că:

„La nivelul la care era dosarul, mi se părea că erau prea mulţi bani ceruţi pentru un drept pe care îl aveau, cu dosarele întocmite corect. Am înţeles din discuţia noastră că B. vorbise în prealabil cu persoana respectivă despre cuantumul procentului. Când ne-am despărţit, la plecare a rămas să ne întâlnim a doua zi şi întrucât aveam deja două titluri şi urma să le luăm şi pe celelalte trebuia să face plata. Am sunat-o probabil pe G. şi i-am spus de discuţia cu B. cu privire la procentul de 20% cerut. Nu cred că i-am spus textual lui G. că cei 20% merg la persoana care ne-a ajutat, dar acest lucru cred că se subînţelegea. La câteva zile după discuţia de la mine de acasă m-am întâlnit cu B., i-am spus că 20% e mult şi că eu mă gândisem la un 15%, din care 12% pentru persoana care ne ajuta şi 3% pentru ea. Mi-a răspuns că este de acord . Am sunat din nou la G. şi i-am comunicat procentul pe care urma să-l dea fiecare dintre titularele dosarelor şi a fost de acord."

Chiar dacă nu au luat parte în mod direct la negocieri, şi declaraţiile celorlalte inculpate conformă existenţa unei conivenţe infracţionale dintre inculpaţii B. şi A.

Astfel, inculpata F. a arătat, fiind audiată de către instanţa de fond, a relatat că : „Eu am perceput la acel moment că suma pe care trebuia să o dăm fiecare în procentul despre care am vorbit -15%, reprezenta o răsplată pentru cel care urma să ne ajute, să finalizeze această procedură şi să ne obţinem despăgubirea prin conversia titlurilor" (30 noiembrie 2011).

Inculpata D.: „Mi s-a spus că rămâne la un procent de 15% şi am fost de acord cu acest procent. Nu îmi aduc aminte cine, ulterior celor relatate adineauri, mi-a spus că 3% din cele 15% îi reveneau lui B." (30 noiembrie 2011).

Inculpata G.: „Eu am aflat de la nepoata mea (n.n. - E.) că pentru soluţionarea dosarului aflat la Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, urgentarea acestuia, trebuie să dau un procent de 15% din valoarea acţiunilor. Şi eu şi surorile mele am dat aceşti bani după ce ne-am obţinut titlurile de conversie." (30 noiembrie 2011).

Relatări asemănătoare a făcut şi martora C.C., cea de-a patra cumpărătoare de influenţă.

Aşadar, a rezultat că demersurile cert efectuate de către inculpatul A. în favoarea cumpărătoarelor de influenţă, au avut la bază înţelegerea cu inculpata B. privind foloasele pe care urma să le primească şi în consecinţă, infracţiunea de trafic de influenţă este configurată în toate elementele sale obiective şi subiective, iar vinovăţia se prezintă sub forma intenţiei directe, calificată prin scop.

Un alt argument în favoarea acestei concluzii are în vedere versiunile diferite pe care, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii din 14 decembrie 2011, dată în faţa aceleiaşi instanţe de fond a Curţii de Apel Bucureşti, inculpatul A. le prezintă cu privire la întâlnirea şi scurta discuţie cu inculpatele B. şi E., cu martorul I.I., ce a avut loc în holul de acces în instituţie.

În varianta iniţială, inculpatul A. l-a rugat pe numitul I.I. să le găsească celor două doamne un broker, ceea ce s-a şi realizat. A mai precizat că acestea nu ştiau nimic despre procedura de urmat.

Ulterior, inculpatul sus-indicat a revenit asupra celor arătate, făcând referire la „cotaţiile bursiere" scrise de inculpata B. pe bucăţele de hârtie şi precizând: „eu chiar la întâlnirea din holul instituţiei le sfătuisem că pentru nişte persoane în vârstă este mai bine să păstreze acţiunile. Cred că atunci mi-a vorbit şi de schema lăsată de E. şi mi-a arătat nişte hârtii în care erau înscrise nume de bănci, informaţii despre brokeri."

În ceea ce priveşte întrebarea adresată de inculpata B. lui A., dacă „preferă bani sau acţiuni", cu acelaşi prilej al întâlnirii din holul instituţiei, Curtea nu a reţinut-o ca dovedită, întrucât nu există în acest sens alte probe în afara declaraţiei inculpatei, negată de cel în cauză.

Un alt aspect din declaraţia inculpatului A., pe care în mod judicios instanţa de fond l-a considerat ca fiind vădit nesincer, s-a referit la problema prinderii sale în flagrant, în seara zilei de 26 august 2011.

Astfel, chiar într-o manieră diferită, ambii inculpaţi au relatat, în linii mari, aceeaşi explicaţie, în sensul că inculpata B. era „stresata" de iminenţa revenire în ţară a prietenei sale E. şi voia să rezolve (fie şi parţial) restanţele în plata folosului infracţional către inculpatul A.

Or, este cert că în seara respectivă, în apartamentul său din Bd. …, inculpata i-a dat lui A. suma de 400.900 lei, în fişicuri, cu banderole, puşi într-o pungă albă şi apoi într-una de cadouri.

Explicaţiile date de inculpatul sus-indicat pe parcursul procesului, în sensul că „nu-şi explică pentru ce i s-au dat aceşti bani", că „poate B. i-ar fi făcut o plângere la Parchet" ori că „şi-a închipuit că în pungă era un cadou pentru ziua sa de naştere" (care fusese cu o lună în urmă), eventual „o sticlă de băutură mai grea", sunt contrazise de ansamblul probelor administrate în cauză.

Caracterul lor neconvingător, sfidând pe alocuri logica elementară, au determinat concluzia că în seara de 26 august 2011, conform unei înţelegeri anterioare, inculpatul A. a primit de la inculpata B. suma de 1.134.900 lei, reprezentând folos infracţional dat pentru a răsplăti folosirea, în favoarea cumpărătoarelor de influenţă, a atribuţiilor şi prerogativelor sale în cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, pe lângă funcţionarii abilitaţi să rezolve efectiv problemele privind obţinerea despăgubirilor.

Aşa fiind, s-a conchis că totalizarea probelor cauzei atestă săvârşirea faptei infracţionale imputate inculpatului A., constând în aceea că, în perioada iunie - august 2011, deţinând funcţia de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, cu rang de subsecretar de stat şi pe fondul soluţionării Dosarului înregistrat la această autoritate publică sub nr. x/CC/2006, având ca obiect despăgubirile cuvenite, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005, inculpatele F., D., G., C.C. şi alţi titulari, a pretins de la acestea, cu ajutorul coinculpatei B., un folos care iniţial nu a fost particularizat, iar, ulterior, individualizat ca fiind un procent de 20% din valoarea despăgubirilor stabilită prin Decizia nr. 3265 din 27 octombrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi finalmente, diminuat la un procent de 15%, după care a primit, în trei tranşe, cu ajutorul aceleiaşi complice, suma totală de 1.817.500 lei (reprezentând echivalentul a aproximativ 432.738 euro), din care şi-a însuşit 1.134.900 lei (respectiv, în zilele de 08 august 2011 şi 14 august 2011, câte 367.000 lei, iar, în data de 26 august 2011, suma de 400.900 lei, ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracţiunii flagrante), inculpatul folosindu-se în desfăşurarea activităţii infracţionale de influenţa derivată din funcţia sa pentru a-i determina pe funcţionarii din cadrul aceleiaşi autorităţi să finalizeze cu celeritate formalităţile de emitere în beneficiul celor patru învinuite a titlurilor de conversie a cuantumului despăgubirilor acordate în acţiuni la Fondul Proprietatea şi care întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice de trafic de influenţă.

C.1. Cu referire la primul motiv de critică din apelul declarat de inculpata B. prin care se tinde ca după schimbarea încadrării juridice dată faptei din cea prevăzută de art. 257 C. pen. anterior în cea prevăzută de art. 291 C. pen. să se dispună achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte a avut în vedere nepertinenţa acestuia deoarece fiind în prezenţa procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. anterior, nu se poate discuta despre o soluţie de achitare pe actualul C. proc. pen.; iar temeiul invocat, art. 16 lit. b) C. proc. pen., nu vizează lipsa elementelor constitutive - temei de achitare care nu se regăseşte în legea nouă - ci faptul că fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

Or, inculpata nominalizată a recunoscut că a săvârşit fapta cu vinovăţia cerută de lege, deci un asemenea temei de achitare nu poate intra în discuţie.

C.2. De asemenea, s-a reţinut că nu este fondată nici a treia critică de netemeinicie din apelul inculpatei deja nominalizată prin care se tinde la solicitarea dispunerii unei modalităţi neprivative de executare a pedepsei aplicate.

În acest punct de analiză, instanţa de apel a Înaltei Curţi a reamintit că în propriul demers analitic al evaluării situaţiei de fapt imputate în sarcina tuturor inculpaţilor din prezenta cauză s-a stabilit din examinarea coroborată a tuturor mijloacelor de probă administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi la cercetarea judecătorească a instanţei de fond că din suma totală de 1.817.500 lei care a fost remisă de către cumpărătoarele de influenţă F., D., G. şi C.C., în temeiul pretinderii avansate anterior de către inculpatul A., prin intermediul inculpatei B. şi care a fost transmisă susnumitelor, prin mijlocirea învinuitei E., în posesia inculpatului A. a ajuns suma de 1.134.900 lei, iar asupra inculpatei B. a rămas suma de 682.600 lei.

Or, în raport de cele expuse şi participaţia nu doar episodică, ci decisivă la săvârşirea faptelor infracţionale descrise pe larg mai sus, s-a apreciat că unica modalitate de executare a pedepsei aplicate aptă în totalitate să satisfacă criteriile legale de individualizare judiciară prevăzute de art. 74 C. pen. este cea de executare în regim de detenţie; cu menţiunea că deja s-a motivat mai înainte pentru aceasta reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior cu efectul reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege prin conformare la dispoziţiile art. 76 lit. d) C. pen. anterior.

D/E.2. Unicul motiv de critică din apelul inculpatei D., precum şi cel secund din apelul inculpatei F. vizând solicitarea schimbării de încadrare juridică din infracţiunea prevăzută de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în cea prevăzută de art. 292 C. pen. cu reţinerea circumstanţelor atenuante în conformitate cu legea veche, precum şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei în baza art. 81 C. pen. anterior, s-a reţinut că a fost deja analizat ca fondat în integralitate cu ocazia examinării din oficiu de către instanţa de apel a Înaltei Curţi a incidenţei principiului aplicării legii penale mai favorabile prevăzut de art. 5 C. pen.

E.1. În fine, s-a reţinut că nu este fondată nici prima critică din apelul declarat de inculpata F. prin care se tinde la achitare în baza dispoziţiilor art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. anterior combinat cu art. 18¹ C. pen. anterior (fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni).

Aceasta, întrucât totalitatea probelor administrate în cauză incluzând depoziţiile acesteia de recunoaştere a acuzaţiei aduse ceea ce a şi determinat reţinerea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 320¹ alin. (1), (7) C. proc. pen. anterior, atestă că fapta inculpatei apelante nominalizate constând în aceea că, în perioada iunie - august 2011, pe fondul soluţionării Dosarului înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor sub nr. x/CC/2006, având ca obiect despăgubirile cuvenite, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005, atât ei, cât şi inculpatelor D., G., C.C. şi alţi titulari, beneficiind de ajutorul inculpatei E. şi al inculpatei B., a promis inculpatului A., care deţinea la acea dată funcţia de vicepreşedinte al acestei autorităţi publice, să dea acestuia folosul pretins, care iniţial nu a fost particularizat, iar, ulterior, individualizat ca fiind un procent de 20% din valoarea despăgubirilor stabilită prin Decizia nr. 3265 din 27 octombrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi finalmente, diminuat la un procent de 15%, după care, fiind ajutată de aceleaşi două complice, precum şi prin intermediul inculpatei C.C., a remis, în ziua de 24 august 2011, suma de 407.000 lei inculpatului A., pentru ca acesta, folosindu-se în desfăşurarea activităţii infracţionale de influenţa derivată din funcţia anterior menţionată, să îi determine pe funcţionarii din cadrul aceleiaşi autorităţi să finalizeze cu celeritate formalităţile de emitere în beneficiul celor patru inculpate a titlurilor de conversie a cuantumului despăgubirilor acordate în acţiuni la Fondul Proprietatea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare a influenţei, prev. de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În consecinţa admiterii apelului declarat de procuror instanţa de apel a dispus menţinerea măsurii indisponibilizării dispuse prin Ordonanţa din 13 septembrie 2011 privind instituirea sechestrului asupra sumelor de 5411 dolari SUA, 5.135 euro şi 38.871 lei şi înlăturarea măsurii privind restituirea acestor sume către inculpatul A..

S-a menţinut măsura indisponibilizării luate prin aceeaşi Ordonanţă asupra sumelor de 7859,40 lei pe care inculpatul ultim nominalizat o are în contul deschis la Banca Comercială a României, a sumei de 5.508,63 euro din contul deschis Raiffeisen Bank şi respectiv a sumei de 108.667,99 lei din contul deschis la Bancpost.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. anterior şi art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpata B. a sumei de 682.600 lei.

S-au aplicat dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

Prin Decizia nr. 97/A din 16 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-secţia penală, a dispus următoarele:

A admis, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii F., D., G. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 62/F din 15 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, privind şi pe intimatul inculpat C.

A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată, şi rejudecând:

A descontopit pedepsele rezultante de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen., aplicate inculpatului A., pentru săvârşirea infr. prev. de art. 257 C. pen raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., aplicate inculpatei B., pentru săvârşirea infr. prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.; de câte 1 an închisoare aplicate inculpatelor F., D., G., pentru săvârşirea infr. prev. de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. peri., pe care Ie-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor din infr. prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 5 C. pen., pentru inculpatul A., din art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., în art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. anterior, cu aplic, art. 5 C. pen. şi cu privire la inculpatele F., D., G., texte de lege în baza cărora a condamnat pe aceşti inculpaţi după cum urmează:

În baza art. 291 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare si 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

A dedus din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 27 august 2011 la 28 ianuarie 2012.

În baza art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatele F., D. şi G. la pedepse de câte 1 (un) an închisoare.

În baza art. 26C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, art. 76 lit. d) C. pen. anterior şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, a condamnat pe inculpata B., la 1 (un) an închisoare.

A dedus din cuantumul pedepsei aplicată inculpatei B. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 27 august 2011 la 28 decembrie 2011.

A înlăturat dispoziţiile privind achitarea inculpatului C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap la art. 257 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor din infr. prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în art. 48 rap. la art. 291 C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora, a condamnat pe inculpatul C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

A dedus din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 05 septembrie 2011 -29 decembrie 2011.

În baza art. 86¹ C. pen. anterior cu aplic. art. 5 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani, stabilit în condicile prevăzute de art. 86² C. pen. anterior.

În baza art. 86³ C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatul C. va trebui să se supună următoarelor masuri de supraveghere:

a)să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86/4 C. pen. anterior privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. anterior şi art. 19 din Legea nr. 78/2000, a confiscat de la inculpatul A. suma de 1.134.900 lei.

A menţinut măsura indisponibilizării dispusă prin Ordonanţa din 13 septembrie 2011 privind instituirea sechestrului asupra sumelor de 5.411 dolari SUA, 5.135 euro şi 38.871 lei şi a înlăturat măsura privind restituirea acestor sume către inculpat.

A menţinut măsura indisponibilizării luate prin aceeaşi Ordonanţă asupra sumelor de 7.859,40 lei pe care inculpatul o are în contul deschis la Banca Comercială a României, a sumei de 5.508,63 euro din contul deschis Raiffeisen Bank şi, respectiv a sumei de 108.667,99 lei din contul deschis la Bancpost.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. anterior şi art. 19 din Legea nr. 78/2000, a confiscat de la inculpata B. suma de 682.600 lei.

S-a luat act de declaraţia de retragere a apelului formulat de inculpata E.,împotriva aceleiaşi sentinţe.

A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A., împotriva aceleiaşi sentinţe.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate care nu contravin prezentei.

A obligat apelanta inculpată E., la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

A obligat apelantul inculpat A., la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi F., D. şi G., în sumă de câte 400 lei, s-a stabilit a fi suportate din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial în sumă de 200 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C., până la prezentarea apărătorului ales, s-a stabilit a fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională şi inculpaţii F., D., G. şi B., au rămas în sarcina statului.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26 mai 2014, în Dosar nr. x/2/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus îndreptarea erorii materiale evidente strecurata în minuta Deciziei nr. 97/A din 16 aprilie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secția penală, în Dosar nr. x/2/2011, în sensul că alineatul 3 al minutei menţionate va fi înlăturat, astfel că minuta a avut următorul conţinut:

„Admite, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii F., D., G. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 62/F din 15 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, privind şi pe intimatul inculpat C.

Desfiinţează în parte sentinţa penală apelată, şi rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptelor din infr. prev. de art. 257 C. pen rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în art. 291 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen., pentru inculpatul A., din art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., în art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen. şi cu privire la inculpatele F., D., G., texte de lege în baza cărora condamnă pe aceşti inculpaţi după cum urmează:

În baza art. 291 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 27 august 2011 la 28 ianuarie 2012.

În baza art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatele F., D. şi G. la pedepse de câte 1 (un) an închisoare.

- în baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 257 C. pen. anterior, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, art. 76 lit. d) C. pen. anterior şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, condamnă pe inculpata B., la 1 (un) an închisoare.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicată inculpatei B. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 27 august 2011 la 28 decembrie 2011.

Înlătură dispoziţiile privind achitarea inculpatului C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap la art. 257 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.

- în baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptelor din infr. prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în art. 48 rap. la art. 291 C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora, condamnă pe inculpatul C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 05 septembrie 2011 - 29 decembrie 2011.

În baza art. 86¹ C. pen. anterior cu aplic. art. 5 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5(cinci) ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 86² C. pen. anterior.

În baza art. 86³ C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatul C. trebuie să se supună următoarelor masuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile. precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86/4 C. pen. anterior privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. anterior şi art. 19 din Legea nr. 78/2000. confiscă de la inculpatul A. suma de 1.134.900 lei.

Menţine măsura indisponibilizării dispusă prin Ordonanţa din 13 septembrie 2011 privind instituirea sechestrului asupra sumelor de 5.411 dolari SUA, 5.135 euro şi 38.871 lei şi înlătură măsura privind restituirea acestor sume către inculpat.

Menţine măsura indisponibilizării luate prin aceeaşi Ordonanţă asupra sumelor de 7.859,40 lei pe care inculpatul o are în contul deschis la Banca Comercială a României, a sumei de 5.508,63 euro din contul deschis Raiffeisen Bank şi, respectiv a sumei de 108.667.99 lei din contul deschis la Bancpost.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. anterior şi art. 19 din Legea nr. 78/2000, confiscă de la inculpata B. suma de 682.600 lei

II. la act de declaraţia de retragere a apelului formulat de inculpata E. împotriva aceleiaşi sentinţe.

III. Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A., împotriva aceleiaşi sentinţe.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate care nu contravin prezentei.

Obligă apelanta inculpată E. plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă apelantul inculpat A., la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales,se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi F., D. şi G., în sumă de câte 400 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial în sumă de 200 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C., până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională şi inculpaţii F., D., G. şi B., rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2014".

Despre această îndreptare s-a făcut menţiune la sfârşitul minutei corectate.

Prezenta încheiere face parte integrantă din minuta Deciziei penale a cărei îndreptare de eroare s-a dispus.

împotriva Deciziei penale nr. 97/A din 16 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a formulat contestaţie în anulare contestatorul A. invocând dispoziţiile art. 420 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 426 lit. h) C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/1/2014.

Înalta Curte examinând hotărârea atacată prin prisma cazului de contestaţiei în anulare formulat, constată că prezenta contestaţie este neîntemeiată pentru următoarele considerente.

Dispoziţiile art. 426 lit. h) C. proc. pen. prevăd că se poate face contestaţie în anulare când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă.

De asemenea, art. 420 alin. (4) C. proc. pen. prevăd că instanţa de apel procedează la ascultarea inculpatului, când aceasta este posibilă, potrivit regulilor de la judecata în fond.

Însă, Înalta Curte constată că primul termen acordat în judecarea apelului a fost stabilit la data de 9 decembrie 2013, moment la care inculpatul a fost prezent, fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu. De asemenea, la acelaşi termen de judecată, printre altele, cauza a fost amânată la solicitarea, formulată în scris, de către apărătorul ales al inculpatului, avocat B.B.B. care a solicitat acordarea unui termen, fiind în imposibilitate de prezentare din motive medicale.

La termenul din data de 12 februarie 2014 (fila 112, 113 dosar apel) inculpatul A. a fost prezent, fiind asistat de apărător desemnat din oficiu şi apărător ales, avocat B.B.B., solicitând administrarea de probe noi, conform art. 420 alin. (5) C. proc. pen., cerere de probatorii pe care a formulat-o şi în scris, respectiv audierea martorilor I., U.U., V.V.

De asemenea, a solicitat audierea în şedinţă publică a convorbirii ambientale din data de 5 august 2011, 8 august 2011, 17 august 2011 şi 29 iulie 2011. Înalta Curte a încuviinţat aceste cereri de probatorii solicitate de apărătorul ales al inculpatului A.. Au fost audiaţi inculpaţii B. şi C. (fila 126 apel).

La termenul de judecată din data de 12 martie 2014, inculpatul A. a fost prezent, asistat de apărător ales B.B.B., termen la care, printre altele, s-a procedat la audierea în şedinţă publică a convorbirilor ambientale solicitate de apărătorul inculpatului A. şi încuviinţate de către instanţă însă, cauza s-a amânat din motive obiective fiind imposibilă audierea convorbirilor ambientale încuviinţate, ca urmare a imposibilităţii tehnice şi pentru a se asigura prezenţa unui specialist tehnic din partea Direcția Națională Anticorupție

La termenul de judecată din data de 24 martie 2014 (filele147 apel) inculpatul A. a fost prezent, fiind asistat de apărător ales, avocat B.B.B., termen la care s-a procedat la audierea inculpatului G. şi a martorului V.V.

La termenul de judecată din data de 26 martie 2014 (filele 255-266 dosar apel) inculpatul A. a fost prezentat, asistat de apărător ales, avocat B.B.B., termen la care, printre altele, s-a procedat la audierea şi vizionarea convorbirilor ambientale purtate de A.A., B.B. şi P. din data de 05 august 2014, a convorbirii ambientale din data de 8 august 2011 purtate de A.A., B.B. şi P., audierea şi vizionarea convorbirii ambientale din data de 17 august 2014 purtată între A.A. şi J., audierea şi vizionarea convorbirii ambientale din data de 29 iulie 2014 purtată de A.A. şi B.B. şi a convorbirii telefonice din 29 iulie 2014 purtată de A. şi B.B. De asemenea, s-a procedat la audierea martorului U.U. propus de apelantul inculpat A. Apărătorul ales al inculpatului A. a renunţat la audierea martorului I. domiciliat în SUA pentru a nu tergiversa soluţionarea procesului penal.

La acelaşi termen de judecată Înalta Curte i-a întrebat pe apărători dacă mai solicită administrarea de alte probatorii, moment la care apărătorul ales al inculpatului A. nu a propus alte probatorii dar şi-a manifestat opinia juridică referitoare la solicitările de probatorii formulate de ceilalţi apărători aleşi ai inculpaţilor şi ale Parchetului.

La acelaşi termen de judecată s-a constatat stare de judecată şi s-a acordat cuvântul la dezbateri.

Faţă de aceste împrejurări desfăşurate în cadrul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de apel se constată că inculpatul A. a fost prezent la toate termenele de judecată şi asistat de apărător ales avocat B.B.B. (excluzând primul termen de judecată din 9 decembrie 2013 când inculpatul a fost asistat de apărător desemnat din oficiu), apărătorul ales care îl reprezintă astăzi în faţa Înaltei Curţi în soluţionarea prezentei contestaţii în anulare.

Cu toate acestea, apărătorul ales al inculpatului A. deşi a propus probatorii care i-au fost admise de instanţa de apel, nu a solicitat audierea inculpatului, cu atât mai mult cu cât au fost audiaţi ceilalţi inculpaţi în cauză şi martorii propuşi.

Mai mult, inculpatul nu şi-a manifestat dreptul de a da declaraţie în faţa instanţei de apel, cu toate că în data de 26 martie 2014 când cauza a rămas în pronunţare, instanţa de apel a întrebat părţile şi apărătorii lor dacă mai au de formulat cereri şi dacă mai solicită administrarea şi a altor probe (p. 256 - verso dosar apel).

Se reţine că audierea inculpatului A., reprezintă un mijloc de probă făcând parte din ansamblul materialului probator administrat.

Astfel, întrebarea adresată de preşedintele completului de judecată, la data de 26 martie 2014, moment la care cauza a rămas în pronunţarea în faza de judecată a apelurilor, respectiv:" dacă apărătorii inculpaţilor mai solicită alte probatorii", s-a referit în mod implicit şi la împrejurarea privind audierea inculpaţilor, aşa cum este prev. la art. 97 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.

Or, starea de pasivitate a inculpatului A. şi a apărătorului ales al acestuia nu-i poate fi imputată instanţei de apel din perspectiva însuşirii culpei procedurale prin neaudierea inculpatului.

Pe de altă parte, art. 420 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 426 lit. h) C. proc. pen. nu sunt imperative din punct de vedere restrictiv privind sancţionarea instanţei prin constatarea nulităţii hotărârii, respectiv desfiinţarea acesteia dacă instanţa nu a întrebat în mod special şi direct pe fiecare inculpat în parte, în cazul de faţă pe inculpatul A., dacă doreşte sau nu să dea declaraţie în faţa instanţei de apel.

Totodată, instanţa de apel a Înaltei Curţi (fila 107-108 din Decizia nr. 97/A din 16 aprilie 2014 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, fila 322 dosar apel) a avut în vedere mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv cercetarea judecătorească la instanţa de apel a Înaltei Curţii, reţinându-se că în faţa Înaltei Curţi, ca urmare a solicitării de reaudiere formulată de către procuror au fost de acord să dea declaraţii inculpaţii:

- B., care a susţinut că îşi menţine declaraţiile date pe parcursul procesului penal, că a recunoscut faptele aşa cum au fost ele descrise în rechizitoriu, că îşi menţine declaraţiile date pe parcursul procesului penal şi nu are alte precizări de făcut, că s-a prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. anterior (şedinţa publică din 12 februarie 2014);

- C., care a precizat că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel, dar a precizat că îşi menţine declaraţiile date pe parcursul procesului penal (şedinţa publică din 12 februarie 2014-filele 105 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție);

- G., care a declarat că a recunoscut faptele aşa cum au fost descrise în rechizitoriu, nu mai are alte precizări de făcut faţă de cel date pe parcursul procesului penal, că s-a prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. anterior (şedinţa publică din 23 martie 2014-filele145 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).

Împrejurarea că inculpatul A. şi apărătorul ales al acestuia, care a propus probatorii în cauză şi a participat nemijlocit şi la administrarea celorlalte probatorii propuse de apărătorii tuturor inculpaţilor dar şi de procuror nu a solicitat audierea inculpatului A., audiere ce reprezenta mijloc de probă prin ea însăşi, nu poate atrage sancţionarea instanţei de apel care a procedat întocmai normelor procedural penale privind cercetarea judecătorească în apel.

Asistenţa juridică a apărătorului ales în reprezentarea unui inculpat în faţa oricărei instanţe de judecată atrage şi condiţionează apărarea privind consultarea sfătuirea clientului său (inculpatul A.) incluzând şi administrarea de probatorii, respectiv audierea inculpatului audiere pe care apărătorul ales al acestuia nu a solicitat-o.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 97/A din 16 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2011.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la cheltuieli judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate,

Respinge, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 97/A din 16 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2011.

Obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 9 octombrie 2014.

Cu opinia separată a Doamnei Judecător Rodica Aida Popa în sensul admiterii contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A., desfiinţarea Deciziei penale atacate numai cu privire la contestator, anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în cauză, privind pe acelaşi contestator, dispune rejudecarea apelului formulat de apelantul inculpat A. şi cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Motivarea opiniei separate;

În opinie minoritară asupra contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 97/A din 16 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2011 considerăm să se impunea admiterea contestaţiei în anulare, desfiinţarea Deciziei penale atacate numai cu privire la contestator, anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în cauză, privind pe acelaşi contestator, cu dispunerea rejudecării apelului formulat de apelantul inculpat A., iar cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, din verificarea dosarului în apel, rezultă că apelantul inculpat A., a fost prezent la toate termenele de judecată, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 9 decembrie 2013, inculpatul fiind asistat de apărător din oficiu, iar apoi la termenele de 12 februarie 2014, 12 martie 2014, 24 martie 2014, 26 martie 2014, inculpatul a fost prezent şi asistat de apărător ales B.B.B.

La termenul de judecată din data de 24 martie 2014, termen la care a fost prezent şi asistat inculpatul A., Înalta Curte, „în conformitate cu art. 420 alin. (4) a procedat la audierea apelantei inculpate G., declaraţia sa fiind consemnată, citită şi semnată după care a fost ataşată la dosarul cauzei." (fila 147 dosarul Înaltei Curţi de Casație și Justiție).

La ultimul termen de judecată în apel, Înalta Curte i-a întrebat pe apărători dacă mai solicită administrarea de alte probatorii, apărătorul ales al inculpatului, nepropunând alte probatorii, însă şi-a manifestat opinia juridică referitoare la solicitările de probatorii formulate de ceilalţi apărători aleşi ai inculpaţilor şi ale parchetului, după care s-a constatat stare de judecată şi s-a acordat cuvântul la dezbateri.

Temeiul în drept al contestaţiei în anulare invocat de către contestatul inculpat a fost cazul prevăzut de art. 426 lit. h din Codul de procedură.

Legiuitorul a prevăzut în dispoziţia de la norma mai sus menţionată că se poate face contestaţie în anulare împotriva hotărârilor definitive „atunci când instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă".

Din analiza condiţiei pe care legiuitorul a reglementat-o este aceea ca în apel inculpatul prezent să fie audiat, sub condiţia dacă audierea era legal posibilă.

Potrivit art. 420 alin. (4) C. proc. pen., „instanţa de apel procedează la ascultarea inculpatului, când aceasta este posibilă, potrivit regulilor de la judecata în fond."

Regulile de la judecata în fond sunt cele prevăzute în art. 376 C. proc. pen. referitoare la ordinea cercetării judecătoreşti.

În conformitate cu art. 420 alin. (5) din acelaşi cod se prevede că lnstanţa de apel poate readministra probele administrate la prima instanţă şi poate administra probe noi, în condiţiile art. 100."

Din perspectiva tehnicii de reglementare folosită, pe calea interpretării gramaticale, legiuitorul a conferit caracter obligatoriu, însă condiţionat, audierii inculpatului în apel, atunci când acesta este prezent, iar audierea este posibilă potrivit regulilor de la judecata în fond, evidenţiind în mod expres şi organul judiciar, respectiv instanţa de apel.

Altfel spus, iniţiativa audierii inculpatului revine numai instanţei de apel, care şi procedează la audierea apelantului inculpat.

Corelativ obligaţiei prevăzute de organul judiciar, instanţei de apel, poate exista şi manifestarea expresă a apelantului inculpat de a fi audiat, atunci când este prezent şi audierea este posibil legală în condiţiile legii, însă această manifestare de voinţă nu complineşte obligaţia impusă, împrejurare care decurge din modul în care este reglementată norma.

În condiţiile concrete, din speţă, instanţa de apel a omis să audieze pe inculpatul A., deşi a fost prezent la toate termenele de judecată., existând obligaţia legală imperativă de a fi audiat, fiind posibilă audierea în condiţiile legii.

Mai mult, instanţa de apel a procedat la termenul de judecată, în apel de la 24 martie 2014, termen la care a fost prezent şi asistat inculpatul A., Înalta Curte, în conformitate cu art. 420 alin. (4) a procedat la audierea apelantei inculpate G., declaraţia sa fiind consemnată, citită şi semnată după care a fost ataşată la dosarul cauzei, omiţând să-l întrebe şi pe apelantul inculpat prezent şi asistat dacă doreşte să fie audiat, cu respectarea prevederilor legii.

Astfel, în opinie minoritară constatăm că, deşi au fost prezenţi la termenul mai sus menţionat, ambii apelanţi inculpaţi, instanţa de apel a procedat la aplicarea dispoziţiilor art. 420 alin. (4) C. proc. pen. numai faţă de apelanta inculpată G., fără a-l audia pe inculpatul A., neexistând nicio menţiune în încheierea de la data menţionată, că ar fi fost interpelat în vreun fel acesta de către instanţa de apel, în sensul de a fi audiat, sau vreo menţiune cu privire la imposibilitatea de a da declaraţie ori refuzul de a da declaraţie., împrejurare ce reprezintă o încălcare a dispoziţiei legale imperative.

Mai mult, nici la termenul următor nu a existat vreo menţiune din partea instanţei de apel cu privire la intenţia de a proceda la audierea apelantului inculpat A.

Menţiunea de la ultimul termen de judecată în apel de la 26 martie 2014 atunci când cauza a rămas în pronunţare, că instanţa de apel a întrebat părţile şi apărătorii lor dacă mai au de formulat cereri şi dacă mai solicită administrarea şi a altor probe nu poate complini obligaţia expresă cu privire la audierea apelantului inculpat, întrucât, audierea şi respectiv formularea de cereri şi administrarea de probe, sunt obligaţii diferite, care rezultă chiar din reglementarea acestora în art. 420 alin. (4) şi alin. (5) C. proc. pen., în condiţiile mai sus enunţate.

Astfel, pe calea interpretării sistematice, a normei mai sus arătate, în alin. (4) legiuitorul vizează procedura de audiere a inculpatului, iar în alin. (5), se stipulează posibilitatea readministrării probelor administrate la prima instanţă şi administrarea probelor noi, reglementări care fac distincţie clară între audierea inculpatului şi administrarea probelor.

Or, tocmai evidenţierea distinctă a audierii inculpatului în apel, în condiţiile arătate formează convingerea că obligaţia incumbă instanţei de apel şi nu inculpatului de a-şi manifesta voinţa de a fi audiat.

În raport cu cele menţionăm constatăm, în opinie minoritară că instanţa de apel a omis să interpeleze în apel pe inculpatul A., prezent la toate termenele de judecată, dacă doreşte să fie audiat şi să menţioneze în mod concret poziţia acestuia, iar în caz afirmativ, aducerea la cunoştinţă a drepturilor şi eventual ataşarea declaraţiei, ceea ce nu s-a întâmplat.

Faţă de cele arătate, în opinie minoritară considerăm că se impunea admiterea contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A., desfiinţarea deciziei penale atacate numai cu privire la contestator, anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în cauză, privind pe acelaşi contestator şi dispunerea rejudecării apelului formulat de apelantul inculpat A., iar cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.