Decizia penală nr. 182/2016
Asupra contestației de față;
Având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
1. Prin sentința penală nr. 182 din data de 03 martie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus respingerea, ca nefondată, a contestației la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 885 din data de 06 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014, obligându-l pe contestatorul condamnat la plata sumei de 230 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că prin rechizitoriul din 17 decembrie 2013 emis în Dosarul nr. x/P/2013 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, printre altele,s-a dispus:
- punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:
- J., reținut în altă cauză, față de care a fost efectuată urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 41 alin. (2) C. pen. (compusă din 15 acte materiale);
- A., recidivist, față de care a fost efectuată urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (compusă din 3 acte materiale).
- neînceperea urmăririi penale față de:
- B. pentru complicitate la cumpărare de influență în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale);
- A. pentru cumpărare de influență, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare;
- C. pentru complicitate la cumpărare de influență în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale);
- D. pentru complicitate la trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale);
- E. pentru:complicitate la cumpărare de influență, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., (trei acte materiale); complicitate la cumpărare de influență prev. de art. 26 C. pen. rap. la 61 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 33 C. pen.
- disjungerea materialului de urmărire penală pentru alte fapte de corupție decât cele care formează obiectul prezentei cauze, denunțate de B. la data de 31 octombrie 2013 și de A. la data de 30 octombrie 2013, urmând a fi cercetate într-un nou dosar.
- menținerea măsurilor asiguratorii dispuse prin Ordonanța nr. 468/P/2013 din 29 noiembrie 2013 cu privire la imobilul aflat în proprietatea inc. F.
Pentru a se dispune astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul A., prin actul de inculpare, s-au reținut următoarele:
În perioada 28 mai 2013 -12 iulie 2013 inculpatul A. i-a remis inculpatei F., în baza unei înțelegeri prealabile de natură infracțională cu aceasta, în trei tranșe sumele de 1.000 lei, 2.000 lei și 1.500 lei totalizând 4.500 lei în schimbul promisiunii inculpatei că va interveni pe lângă martorul G., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești, și îl va determina să adopte o soluție favorabilă față de H., învinuit în Dosarul penal nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești, faptă care realizează elementele constitutive ale infracțiunii unice continuate de cumpărare de influență, prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.
Inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv în termenul de încercare (cu durata de 3 ani și 10 luni) al pedepsei rezultante de 1 an și 10 luni închisoare cu suspendare condiționată ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 7 din 12 ianuarie 2011 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin Decizia penală nr. 403 din 23 februarie 2011 a Curții de Apel București.
Cu privire la dosarul penal în care era interesat inculpatul A., din investigațiile efectuate a rezultat că, la data de 7 noiembrie 2012, prim procurorul G. a confirmat rezoluția de începere a urmăririi penale față de H. pentru infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice și vătămare corporală din culpă. Din evidențele Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești a rezultat că la data de 30 mai 2013 H. a solicitat relații despre stadiul soluționării dosarului său, iar la data de 06 noiembrie 2013 a fost finalizată urmărirea penală în cauză, dispunându-se trimiterea în judecată.
Prim procurorul G., în memoriul și declarația atașată la dosar, a confirmat faptul că inc. F. l-a contactat telefonic de mai multe ori în legătură cu problema judiciară a lui H. și a subliniat că: „telefoanele primite de la doamna procuror F. precum, și mesajele vizând problema juridică a lui H. le-am perceput ca forme de presiune asupra activității mele” (vol. 1, filele 330-337).
S-a reținut din probele administrate în cauză că nu au rezultat date sau indicii că magistratul și-ar fi încălcat atribuțiile specifice funcției în instrumentarea dosarului penal menționat sau că persoana cercetată, în favoarea căreia a intervenit inculpatul A., ar fi avut în timpul anchetei vreo manifestare care să lase să se înțeleagă că ar avea cunoștință de intervențiile inculpatei în favoarea sa.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/1/2013.
La termenul de judecată din 28 ianuarie 2014 apărătorul ales al inculpatului A. a solicitat disjungerea cauzei în ceea ce-l privește pe acesta.
La termenul de judecată din 26 februarie 2014 apărătorul ales al inculpatului A. a solicitat trimiterea cauzei la Judecătorul de Cameră preliminară, solicitând ca termenul să nu fie mai mare de 60 de zile având în vedere că inculpatului îi sunt incidente dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.
La data de 20 iunie 2014, Înalta Curte a adus la cunoștința inculpatului A. dispozițiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen.
Prin declarația dată la data de 20 iunie 2014 în fața Înaltei Curți, inculpatul A. a învederat instanței că recunoaște faptele reținute în rechizitoriu, și că solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor pe care acesta le va prezenta, acesta înțelegând să beneficieze, în condițiile art. 274 alin 4 referitor la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
Prin încheierea din 4 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, printre altele, disjungerea judecării cauzei privind pe inculpatul A. de judecarea cauzei privind pe inculpații F., I. și J. și formarea unui nou dosar, acordându-se termen de judecată la data de 6 octombrie 2014.
Referitor la incidența în cauză a dispozițiilor art. 396 alin. (1)0 referitor la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte, secția penală, a reținut că dintre cei 4 inculpați pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, inculpatul A. a solicitat judecarea sa în procedura simplificată astfel că instanța a urmat procedura prev. de art. 374 și urm. C. proc. pen.
În esență, instanța de fond,în ceea ce îl privește pe inculpatul A., a reținut aceeași situație de fapt ca cea relevată în cuprinsul actului de sesizare a instanței.
În dovedirea vinovăției inculpatului A. s-a reținut relevanța următoarelor mijloace de probă: declarația inculpatului A. din data de 28 octombrie 2013 (filele 236-241 vol. 6 d.u.p.) și declarația inculpatului A. din 19 noiembrie 2013 (filele 348-351 vol. I d.u.p.), declarația martorei E. din 10 decembrie 2013 (filele 366-367 vol. I d.u.p.), mesajele SMS transmise de inculpatul A. către inculpata F. din 28 mai 2013 ora 09:15:56 (fila 36 vol. I d.u.p.), SMS din 06 iunie 2013, ora 11:32:53 (fila 37 vol. I d.u.p.), SMS din data de 11 iunie 2013 ora 12:52:58 (fila 38 vol. I. d.u.p.), SMS din data de 06 iunie 2013, ora 13:04:00 (fila 37 vol. I d.u.p.).
S-a apreciat că recunoașterea faptelor de către inculpatul A. prin declarația dată în 20 iunie 2014 (fila 115 vol. II dosar instanță) corelată cu probele administrate în faza de urmărire penală au condus la concluzia, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiune și au fost săvârșite de inculpat.
S-a constatat că în drept, faptele inculpatului A. au realizat elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 19 O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, cu referire la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen.
În contextul arătat, referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte, secția penală, analizând influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost acuzat, a constatat următoarele:
Având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000, limitele de pedeapsă erau de la 2 la 10 ani. În cazul dispozițiilor art. 292 C. pen., limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 2 și 7 ani închisoare. Comparând conținutul reglementărilor menționate, instanța de fond a constatat că stabilirea legii penale mai favorabile se va face în raport de conținutul noii reglementări și de sancțiunea prevăzută de aceasta, care are limite mai favorabile în legea nouă (de la 2 la 7 ani).
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de fond nu a putut să facă o nouă individualizare a sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de art. 292 C. pen. către minim, mediu, sau maximul special, în raport de limitele prevăzute de legea nouă și de unitatea infracțională.
Având în vedere că de la data comiterii faptelor și până la judecarea cauzei au intervenit mai multe legi penale, Înalta Curte, secția penală, a constatat incidența dispozițiilor art. 5 C. pen. și a apreciat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul A. este legea nouă, limitele de pedeapsă fiind substanțial reduse - de la 2 la 7 ani - comparativ cu limitele de pedeapsă de la 2 la 10 ani închisoare aplicate prin art. 61 din Legea nr. 78/2000, dispoziții abrogate la data de 01 februarie 2014.
De asemenea, Înalta Curte, secția penală, a reținut aplicarea dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, având în vedere denunțul formulat de inculpatul A. la data de 30 octombrie 2013 (filele 346-347 vol. I d.u.p.) și prin care inculpatul A. a sesizat Direcția Națională Anticorupție, Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție, cu privire la intervenirea de către inculpata F. pe lângă martorul K. - agent de poliție în cadrul Poliției municipiului Târgoviște - Biroul Rutier pentru a nu-l sancționa pe denunțător (inc. A.) depistat în trafic pe raza localității Petrești, județul Argeș transportând cu un autoturism animale fără documente de proveniență.
Astfel, s-a dispus ca inculpatul A., să beneficieze de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute și de aceste dispoziții de lege.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a aplicat dispozițiile art. 41 alin. (1) referitor la art. 43 alin. (1) C. pen., urmare Deciziei penale nr. 247 din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, prin care instanța a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2012, a desființat, în parte, sentința penală apelată, și în fond, a redus pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) - 76 C. pen., de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an și 2 luni închisoare.
Prin aceeași hotărâre penală, în baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 7 din 12 ianuarie 2011 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin Decizia penală nr. 403 din 22 februarie 2011 a Curții de Apel București.
S-a constatat că infracțiunea din cauza dedusă judecății a fost concurentă cu infracțiunile din sentința penală nr. 7 din 12 ianuarie 2011 a Judecătoriei Alexandria, respectiv de 1 an și 10 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., 2 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 - 76 C. pen. și 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., iar în baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Înalta Curte, secția penală, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. pen. a avut în vedere activitatea infracțională a inculpatului A. desfășurată în perioada de timp 28 mai 2013 - 12 iulie 2013 (3 acte materiale) ce a constat în faptul că a remis inculpatei F. sumele de 1.000 lei, 2.000 lei, 1.500 lei, totalizând 4.500 lei și în schimbul promisiunii inculpatei că va interveni pe lângă martorul G., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești și îl va determina să adopte o soluție favorabilă față de H., învinuit în Dosarul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești, precum și termenii recidivei care, sub aspectul condițiilor impuse, se circumscriu noii reglementări penale.
De altfel, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului A., prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., examinate prin raportare la pluralitatea de infracțiuni, respectiv pluralitatea de acțiuni săvârșite la diferite intervale de timp, omogenitatea juridică a acțiunilor, unitatea de subiect activ și pasiv, unitatea de rezoluție infracțională,dar a analizat și situația personală a inculpatului privită în raport cu personalitatea socială a acestuia - rolul avut la săvârșirea faptei, forma și gravitatea vinovăției, starea psiho-fizică, antecedente.
În concret, în ceea ce privește stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului A. pentru infracțiunea de cumpărare de influență constatând diferența dintre minimul și maximul special C. pen. actual care prevede pedepse de între 2 și 7 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi; prima instanță a stabilit un cuantum de pedeapsă pentru această infracțiune just proporționat în raport și de dispozițiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen. și de prevederile art. 396 alin. (1) C. proc. pen. privind reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de legea penală actuală apreciază ca fiind mai favorabilă inculpatului.
Prima instanță,constatând, în ceea ce privește pedeapsa complementară, că, potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pedepsele complementare și accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă, pedepsele complementare și accesorii s-a dispus a se executa în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
În acest context, Înalta Curte, secția penală, în raport de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite de inculpatul A., de modalitatea de săvârșire(în condițiile unei unități de infracțiuni continuate), și contribuția acestuia în actul infracțional, urmările produse, atitudinea sa procesuală corelată cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, cu antecedente penale, i-a aplicat acestuia pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni în regim de detenție.
De asemenea, a dispus a se aplica inculpatului interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) C. pen.
În baza art. 46 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte, secția penală, a disjuns cauza cu privire la ceilalți inculpați.
Prin sentința penală nr. 885 din data de 06 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014, în baza art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, cu referire la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe durata prev. de art. 68 C. pen.
În baza art. 43 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, stabilită prin această sentință penală s-a adăugat la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia, aplicată prin sentința penală nr. 529/F din 13 iunie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 247 din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția i-a penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-au interzis inculpatului A. drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. g) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.075 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, s-a stabilit că se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva sentinței penale nr. 885 din data de 06 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014 a formulat contestație la executare contestatorul condamnat A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 11 februarie 2016, sub nr. x/1/2016.
Contestatorul condamnat, prin apărător, a formulat contestație la executare în temeiul art. 598 lit. c) C. proc. pen., susținând că hotărârea de condamnare conține o nelămurire care ar putea fi îndreptată prin luarea în considerare a Deciziei nr. 3/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată de Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, decizie care face referire la aplicarea art. 6 C. pen. și stabilește că în cazul în care intervine pluralitatea intermediară se procedează la stabilirea pedepsei în baza noii legi, conform art. 44 rap. la art. 39 C. pen. A solicitat ca instanța, în baza acestor reglementări, să procedeze la recalcularea pedepsei stabilite. Concluzionând, a solicitat admiterea contestației la executare, stabilirea pedepsei în baza noii legi conform art. 44 rap. la art. 39 C. pen., deducerea perioadei executată în regim de detenție cu începere de la data de 13 ianuarie 2015 la zi, anularea mandatului de executare și emiterea unui nou mandat de executare conform celor stabilite.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, a constatat nefondată prezenta contestație la executare și a respins-o ca atare,reținând, în esență,că nici Decizia nr. 3 din data de 16 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014/HP/P al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală și nici dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., (în sensul existenței vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau a existenței vreunei împiedicări la executare),nu au incidență în analizarea antecedenței penale, respectiv în soluționarea corectă a cauzei.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în mod corect, a stabilit un cuantum de pedeapsă pentru infracțiunea de cumpărare de influență just proporționat în raport și de dispozițiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. privind reducerea cu1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de legea penală actuală, considerată ca fiind legea mai favorabilă inculpatului A.
Referitor la soluționarea stării de recidivă s-a constatat că prin hotărârea prin care a fost condamnat inculpatul A. Astfel, în mod judicios s-a procedat la aplicarea prev. art. 43 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) C. pen. fiind împlinite ambele termene ale recidivei postcondamnatorii.
Prin urmare, prin sentința penală nr. 182 din 3 martie 2016, secția penală, a instanței supreme a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 885 din data de 06 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014.
Împotriva sentinței penale sus menționate, a formulat contestație contestatorul condamnat A., susținând în cererea olografă că hotărârea sa de condamnare conține o nelămurire, întrucât pedeapsa stabilită prin sentința penală nr. 7 din 12 ianuarie 2011 a Judecătoriei Alexandria ar fi nulă, Judecătoria Alexandria neavând competența să soluționeze respectiva cauză.
Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători s-a înregistrat Dosarul nr. x/1/2016, fixându-se prim termen de judecată la 14 noiembrie 2016.
La termenul fixat, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. cu referire la art. 597 alin. (7) C. proc. pen., a pus în discuția părților excepția tardivității contestației formulată de către condamnat, față de conținutul referatului emis de Biroul Executări penale al Secției penale a instanței supreme.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare și la susținerile contestatorului, astfel cum au fost relevate în partea introductivă a prezentei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a constatat că, la fila 15 dosar contestație, în referatul Biroului Executări penale se precizează data la care i s-a comunicat contestatorului dispozitivul hotărârii contestate-4 martie 2016 - iar data la care i-a fost comunicată acestuia hotărârea motivată in extenso este 22 iunie 2016,însă contestatorul a formulat contestație abia la data 28 iunie 2016, depășind cu peste 3 luni termenul prevăzut de dispozițiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen., așa cum rezultă din mențiunea ștampilei poștei imprimată pe plicul atașat la dosar fila 6.
Potrivit dispozițiilor art. 597 alin. (7) C. proc. pen. „hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării, potrivit prezentului titlu, pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.
În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători reține că, în lipsa unor dispoziții speciale, se aplică dreptul comun în materia termenului de declarare a căii de atac.
Astfel, potrivit art. 410 alin. (1) C. proc. pen., care se aplică mutatis mutandis și în prezenta cauză, termenul de exercitare a căii de atac „curge de la comunicarea copiei minutei”, iar nu a copiei de pe hotărârea in extenso, așa cum, eronat, a încercat să acrediteze ideea contestatorul condamnat.
Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. cu referire la art. 597 alin. (7) C. proc. pen., urmează a respinge, ca tardivă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 182 din data de 03 martie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales pentru contestatorul condamnat A., în sumă 130 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 182 din data de 03 martie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales pentru contestatorul condamnat A., în sumă 130 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2016.