Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 iulie 2003, L.G. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii a județului Maramureș, să se dispună anularea hotărârii nr. 1358 din 12 iunie 2003, prin care Comisia constituită pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute în aceste acte normative.
De asemenea, a cerut obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de persoană persecutată pentru motive etnice, începând cu data de 1 iunie 2003.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că urmare a aplicării Dictatului de la Viena, părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea Scărișoara Nouă, județul Satu Mare, la Grănicești, județul Suceava. Că, deși a făcut dovada nașterii în această din urmă localitate, în timpul refugiului părinților, pârâta i-a respins cererea, pentru considerente ce nu se sprijină pe dispozițiile legale în vigoare.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 995 din 4 septembrie 2003, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.
În esență, instanța de fond a reținut că prevederile legale în vigoare, aplicabile persoanelor strămutate, nu exclud, în mod imperativ, persoanele născute în refugiu, de la acordarea drepturilor pretinse.
Ținând seama și de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii, prin refugiere, s-a apreciat că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor, refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu, statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal a tuturor cetățenilor săi.
Hotărârea a fost atacată cu recurs de către pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș.
Recurenta a susținut că interpretarea dată de instanță, dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, ignoră opinia exprimată de Ministerul Justiției în adresa nr. 1516/D.S./G din 2 august 2002, precum și aceea conținută în Precizările nr. 1026/2002 ale Casei Naționale de Pensii și Alte drepturi de Asigurări Sociale, conform cărora nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților.
Critica nu este întemeiată.
Cu actele de stare civilă și adeverința nr. 2164 din 6 martie 2001, eliberată de Primăria comunei Pișcolt, județul Satu Mare, reclamantul L.G. a făcut dovada nașterii la data de 21 aprilie 1943, în comuna Grănicești, județul Suceava, în timpul refugiului părinților săi din localitatea Scărișoara Nouă, determinat de ocuparea Ardealului de Nord, de către trupele hortyste.
Perioada de refugiu a fost cuprinsă între luna octombrie 1940 și luna martie 1945.
Curtea de Apel Cluj a reținut în mod judicios această stare de fapt, ca și concluzia că O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu-i exclud pe cei născuți în refugiu, de la beneficiul instituit prin art. 1 lit. c) al O.G. nr. 105/1999, de vreme ce indiscutabil, ei au suportat alături de părinți, aceleași privațiuni, datorate strămutării familiei în altă localitate decât aceea de domiciliu.
Pe de altă parte, Precizările Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale, invocate de recurentă, prin care se restrânge sfera persoanelor îndreptățite la recunoașterea calității de beneficiar, adaugă nepermis la lege și nu pot să justifice soluția adoptată prin hotărârea nr. 1358 din 12 iunie 2003, de respingere a cererii reclamantului.
Ținând seama de aceste considerente și de inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 995 din 4 septembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2004.