Decizia civilă nr. 238/2015
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 30 septembrie 2015, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 119 din 14 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/1/2015, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 117 din 6 iulie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/1/2015.
Examinându-se cererea de recurs prin prisma dispozițiilor art. 485 și ale art. 486 C. proc. civ., se constată că aceasta cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (1) lit. a) (doar în ceea ce privește numele, prenumele și domiciliul recurentei), lit. c) și lit. e), însă nu și pe cea prevăzută de art. lit. d) C. proc. civ.; cuprinde numele, prenumele și domiciliul intimatului, conform art. 486 alin. (1) lit. b) din același cod, însă nu a fost depusă în numărul de exemplare stabilit în conformitate cu prevederile art. 195, cu referire la art. 149 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. XIV alin. (2) din Legea nr. 2/2013.
Cererea de recurs nu este motivată în conformitate cu dispozițiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recurenta neindicând sistematic și explicit motivele de nelegalitate pe care își întemeiază cererea.
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate regularitatea căii de atac deduse judecății în speță.
Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.
Potrivit art. 129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".
Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".
Potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ. "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."
În raport cu principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.
În speță, însă, se constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Astfel, Completul de 5 Judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unei contestații în anulare formulate de A.
Având în vedere dispozițiile art. 7 și pe cele ale art. 508 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată și, întrucât, în speță, contestația în anulare a vizat o decizie definitivă, în raport cu prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 634 alin. (5) C. proc. civ. și cu faptul că aceasta a fost pronunțată într-o contestație în anulare, exercitată la rândul său împotriva unei decizii pronunțate în recurs de către completul de filtru, hotărârea atacată este definitivă, nemaiputând fi supusă reformării, astfel încât recursul dedus judecății nu este admisibil în principiu.
Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.
Așadar, în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.
În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 119 din 28 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/1/2015.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2015.
Procesat de GGC - NN