Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și inițial înregistrată la Tribunalul București, ulterior declinată la Curtea de Apel București, reclamanta SC D.T. SRL a chemat în judecată Direcția Generală a Vămilor, pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea actului administrativ nr. 19321 din 9 aprilie 2002, emis de pârâtă și recunoașterea dreptului ei de a desfășura activitatea de comisionar la birourile vamale de la punctele de frontieră Turnu și Nădlac.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 86 din H.G. nr. 1114/2001, a depus cerere de autorizare pentru cele 5 birouri vamale, la care a fost autorizată să funcționeze în baza H.G. nr. 626/1997 și că în mod nejustificat pârâta a eliberat autorizație doar pentru 3 birouri, deși erau întrunite condițiile prevăzute de art. 83 din aceeași lege, respectiv H.G. nr. 1114/2001.
Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 1094/2002, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că „este atributul exclusiv al pârâtei, de a aprecia în funcție de volumul activității și de personal, numărul de societăți care pot funcționa în calitate de comisionar în vamă” și că cererea de autorizare formulată de reclamantă „nu obligă autoritatea pârâtă, la admiterea ei în totalitate, deoarece nu ar fi respectate dispozițiile art. 83 din H.G. nr. 1114/2001”.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termenul legal, reclamanta SC D.T. SRL.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut că:
- instanța nu a avut în vedere dispozițiile art. 162 din H.G. nr. 1114/2001, în raport cu care comisionarii vechi, autorizați în baza H.G. nr. 626/1997, vor fi reautorizați, dacă întrunesc condițiile de la art. 83 alin. (2) din același act normativ;
- din actele depuse la dosar rezultă că societatea reclamantă îndeplinește condițiile cerute de lege, pentru a fi autorizată;
- în mod abuziv, după răspunsul negativ trimis recurentei, intimata-pârâtă a mai autorizat alți comisionari vamali în punctele Turnu și Nădlac;
- decizia de respingere nu este motivată în nici un fel.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea îl va admite în sensul celor ce se vor arăta.
Ca urmare a cererii de autorizare formulată de recurenta-reclamantă, în baza dispozițiilor art. 84 din H.G. nr. 1114/2001, pentru cele 5 birouri vamale, la care societatea a fost autorizată să funcționeze conform H.G. nr. 626/1997, a fost eliberată autorizația nr. 136/2002, doar pentru 3, din cele 5 birouri vamale solicitate, mai puțin pentru punctele vamale Turnu și Nădlac.
Ulterior, la solicitarea recurentei făcută în scris, cu privire la refuzul intimatei de a autoriza și celelalte 2 birouri vamale, prin adresa nr. 19321 din 9 aprilie 2002, Direcția Generală a Vămilor comunică recurentei că în raport cu art. 83 alin. (1) din H.G. nr. 1114/2001, numărul de societăți autorizate, în calitate de comisionar în vamă pentru fiecare Birou Vamal, se stabilește de Direcția Generală a Vămilor, în funcție de volumul activității și de personalul acestora.
Răspunsul intimatei-pârâte nu cuprinde nici o motivare cu privire la îndeplinirea sau neîndeplinirea cerințelor impuse de H.G. nr. 1114/2001 și prevăzute de art. 83 alin. (2).
Este adevărat că art. 83 alin. (1) din același act normativ prevede dreptul Direcției Generale a Vămilor, de a stabili numărul de societăți autorizate în calitate de comisionar în vamă, dar acest drept, deși „exclusiv”, cum îl reține instanța de fond, nu poate fi exercitat în mod arbitrar și abuziv, în condițiile în care cerințele impuse de lege pentru autorizare, sunt expres prevăzute în art. 83 alin. (2).
Sub acest aspect, soluția pronunțată a fost dată, fără a fi analizate susținerile recurentei, cu privire la faptul că potrivit actelor existente la dosar întrunește toate condițiile din art. 83 alin. (2), împrejurare confirmată și printr-o adresă emisă de Regionala Vamală București (nr. 40538 din 16 ianuarie 2002).
În același sens, trebuia avute în valoare și susținerile recurentei, în sensul că după refuzul eliberării autorizației solicitate și pentru cele 2 birouri din punctele vamale Nădlac și Turnu, intimata-pârâtă a eliberat alte autorizații, exercitând astfel în mod arbitrar dreptul său prevăzut în art. 83 alin. (1) din H.G. nr. 1114/2001.
În consecință, în raport cu cele mai sus reținute, având în vedere dispozițiile art. 312 și 313 C. proc. civ., recursul va fi admis, sentința casată și cauza trimisă, spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, instanța în aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (5), urmează a analiza dacă refuzul intimatei-pârâte, exprimat prin adresa nr. 19321 din 9 aprilie 2001, a fost justificat sau nu, în raport cu prevederile exprese din art. 83 alin. (2) și art. 84, în sensul de a se verifica dacă recurenta întrunește cerințele legale pentru autorizarea în cele două puncte vamale și dacă numărul de societăți autorizate în calitate de comisionar în vamă, pentru cele 2 puncte vamale în discuție, s-a făcut conform art. 83 alin. (1) din același act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC D.T. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1094 din 14 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2004.