Decizia civilă nr. 290/2016
Asupra recursului de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
La data de 22 februarie 2016, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, recursul declarat de Prefectul Județului Ilfov împotriva deciziei nr. 3249 din 21 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2014.
Recurentul a invocat în drept dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și pe cele ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a criticat explicit decizia atacată din perspectiva netemeiniciei și nelegalității, arătând, sub un prim aspect, că ar fi fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 488 pct. 6 și 7 C. proc. civ.
În susținerea recursului, s-a menționat, în esență, că, în mod greșit, instanța de revizuire ar fi reținut că nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, cu referire la două hotărâri ale Consiliului Local Snagov, respectiv Hotărârea nr. 42/2010 și Hotărârea nr. 49/2010, al căror obiect ar fi fost eronat reținut, deși cele două litigii ar fi vizat, în realitate, Hotărârea nr. 68/2013 și, respectiv Hotărârea nr. 42/2010.
Cât privește identitatea de părți între cele două dosare, autorul recursului a menționat că litigiile s-ar fi purtat între aceleași două părți, respectiv Prefectul județului Ilfov și Consiliul Local Snagov.
Relativ la obiectul cauzelor, recurentul apreciază că, deși acesta ar fi formal diferit, scopul urmărit ar fi același și anume: trecerea din domeniul public, în domeniul privat al comunei Snagov, a suprafeței de teren de 5960 mp, tarlaua 4, parcela 91, neavând relevanță, în opinia sa, împrejurarea că, strict formal, s-a solicitat anularea a două hotărâri de consiliu local cu număr diferit, dar având același conținut.
Tot astfel, referitor la condiția identității de cauză, s-a susținut că, aceasta trebuia stabilită prin raportare la starea de fapt, ce se impunea a fi „calificată juridic”, respectiv anularea actului administrativ ce avea ca obiect trecerea din domeniul public în domeniul privat al comunei Snagov a suprafeței de teren menționate.
În atare situație, în opinia recurentului, ar exista două hotărâri definitive contradictorii date de instanțe de același grad și care ar încălca autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Prin urmare, s-a solicitat admiterea recursului și anularea în tot a deciziei atacate.
În cauză nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
Recursul a fost comunicat intimaților, care nu au formulat întâmpinare. Constatând că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., precum și condițiile de admisibilitate în raport cu prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul dedus judecății în prezenta cauză.
Analizând hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele care se vor expune în continuare.
În speță, prin decizia nr. 3249 din 21 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2014, s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de Prefectul Județului Ilfov împotriva deciziei nr. 8536 din 18 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Exercitând controlul judiciar din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., completul de 5 judecători pornește de la premisa că motivarea hotărârii, inclusiv a aspectelor de fapt și de drept pe care se întemeiază situația propriu-zisă, constituie un element esențial al judecății, în primul rând pentru că previne judecata arbitrară, iar în al doilea rând constituie o garanție a dreptului la apărare.
Este indiscutabil că obiectul Dosarului nr. x/93/2013 al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, soluționat prin decizia nr. 8536/2014 - a cărei revizuire s-a cerut - l-a constituit anularea Hotărârii nr. 68/2013 a Consiliului Local Snagov.
Tot astfel, fără putință de tăgadă este faptul că Dosarul nr. x/3/2011* al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, soluționat prin decizia nr. 3321/2013 - în raport cu care s-a invocat contradictorialitatea, ca motiv de revizuire - l-a constituit anularea Hotărârii nr. 42/2010 a Consiliului Local Snagov.
Primul motiv de recurs invocat, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., are în vedere situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. reglementează obligația de a arăta în considerentele hotărârii obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
În speță, obiectul judecății l-a constituit o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de aceste prevederi legale o constituie necesitatea de a înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
Verificând decizia recurată, prin prisma acestor considerente, Înalta Curte constată că motivarea hotărârii instanței de revizuire, supusă controlului judiciar în cauză, nu respectă prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în raport și cu dispozițiile art. 488 alin (1) pct. 6 din codul menționat.
Astfel, din motivarea deciziei atacate, ar rezulta că examinarea condiției de admisibilitate a cererii de revizuire, sub aspectul identității de obiect și cauză, s-a realizat prin raportare la o situație de fapt eronat stabilită. S-a reținut, în acest context, faptul că cele două litigii ar viza două cauze diferite, avându-se în vedere, în privința obiectului primului litigiu, o altă hotărâre a autorității locale, respectiv Hotărârea nr. 49/2010 (act ce a format obiectul unei alte judecăți), decât cea care forma obiectul judecății în acel proces, anume Hotărârea nr. 68/2013.
În atare situație, Înalta Curte constată că instanța de revizuire nu a lămurit pe deplin situația de fapt și nu a verificat temeinic obiectul litigiilor în privința cărora s-ar putea reține o pretinsă încălcare a principiului puterii lucrului judecat.
Prin urmare, constatând că instanța de revizuire a făcut o analiză eronată a condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, prin raportare la o situație de fapt ce nu a fost pe deplin lămurită și că decizia este nelegal motivată sub aspectele menționate, ceea ce face imposibilă pentru instanța de recurs exercitarea controlului judiciar, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre rejudecarea cererii de revizuire pe baza stabilirii corecte a elementelor de fapt rezultate din actele dosarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Prefectul Județului Ilfov împotriva deciziei nr. 3249 din 21 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2014.
Casează decizia atacată și trimite cauza, spre rejudecare, secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 octombrie 2016.