Decizia civilă nr. 315/2016
Asupra recursului de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
La data de 8 aprilie 2016, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 18 din 19 ianuarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/64/2015.
Cererea de recurs este motivată în conformitate cu dispozițiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, „modificarea” în tot, a deciziei recurate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de revizuire astfel cum a formulat-o, cu cheltuieli de judecată.
Autorul recursului a invocat în drept dispozițiile art. 483 și pe cele ale art. 488 pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ. și a susținut, în esență, cu referire și la argumentele expuse în motivarea excepției de neconstituționalitate, că hotărârea recurată ar fi nelegală, întrucât, deși nu a examinat fondul, instanța de revizuire ar fi pronunțat hotărârea atacată prin alterarea înțelesului art. 509 alin. (1) C. proc. civ., ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești, „uzurpând calitatea puterii legislative și, prin aceasta, aplicând greșit textul procedural menționat, ar fi invocat motive străine cauzei”.
Recursul a fost comunicat intimatelor Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul județean Brașov.
Intimatele au formulat întâmpinări, solicitând, în primul rând, respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurent, iar, în al doilea rând, în principal, constatarea nulității recursului față de nemotivarea și nedezvoltarea motivelor de nelegalitate expuse, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.
După ce i-au fost comunicate întâmpinările, recurentul a depus răspuns la acestea, prin care a cerut respingerea apărărilor expuse de părțile adverse, reiterând argumentele prezentate în calea de atac. În plus, titularul recursului a invocat nulitatea întâmpinărilor, cu motivarea că cea formulată de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București nu ar fi semnată de reprezentantul împuternicit să semneze în mod legal actul în numele intimatei, iar cu privire la cea formulată de Centrul județean Brașov, deoarece acesta nu ar fi persoană juridică, ci un punct de lucru teritorial, fără personalitate juridică și, ca atare, fără calitate procesuală pasivă.
Constatând că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., precum și condițiile de admisibilitate în raport cu prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul dedus judecății în prezenta cauză.
Analizând hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, cu apărările intimatelor, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele care se vor expune în continuare.
În speță, prin Decizia nr. 18 din 19 ianuarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/64/2015, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 543/R din 5 mai 2015 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.
Instanța a reținut, în esență, că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 513 alin. (3), coroborate cu cele ale art. 509 C. proc. civ. și cu faptul că revizuirea s-a exercitat împotriva unei hotărâri nesusceptibile de atac pe această cale, întrucât nu evocă fondul.
Sub un prim aspect, se constată că, în mod nejustificat se susține de către recurent că ar fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
Potrivit acestui text procedural, casarea unor hotărâri se poate cere atunci când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Prin sintagma „atribuțiile puterii judecătorești”, se înțelege intruziunea autorității judecătorești în sfera autorității executive sau legislative, așa cum a fost consacrată de Constituție sau de o lege organică, instanța de judecată săvârșind acte ce intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorități constituite în stat, decât cea judecătorească.
Depășirea atribuțiilor puterii judecătorești nu poate fi asimilată depășirii competenței.
De altfel, se constată că deși, în mod formal, recurentul și-a fundamentat în drept calea de atac și pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., în fapt nu a arătat, în mod explicit, cum s-ar fi încălcat în speță atribuțiile puterii judecătorești de către instanța de revizuire.
În atare situație, se reține că nu sunt îndeplinite cerințele textului legal invocat.
Exercitând însă controlul judiciar din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Completul de 5 judecători constată nelegalitatea soluției adoptate de instanța de retractare.
În speță, obiectul judecății l-a constituit o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de aceste prevederi legale o constituie necesitatea de a înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
Este adevărat că, prin dispozițiile alin. (1) al art. 509 din N.C.P.C. s-a păstrat, într-o formă mai restrânsă, regula din vechea reglementare, conform căreia, pot fi atacate cu revizuire hotărârile care vizează fondul pricinii, respectiv hotărârile pronunțate asupra fondului, precum și cele care evocă fondul.
Prin excepție, însă, C. proc. civ. în actuala reglementare, stipulează că, pentru motivele limitativ prevăzute de alin. (2) al art. 509, pot face obiect al revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.
Întrucât motivul de revizuire întemeiat pe pct. 8 al art. 509 alin. (1) din codul menționat face parte dintre cazurile expres prevăzute de alin. (2) al textului procedural invocat, rezultă că și acestui caz îi sunt aplicabile dispozițiile acestuia și că, în atare situație, pot forma obiectul revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.
Prin urmare, constatând că instanța de revizuire a făcut o analiză eronată a condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, prin raportare la o altă normă procedurală decât cea incidentă în speță și că decizia este nelegal motivată sub aspectele menționate, ceea ce face imposibilă pentru instanța de recurs exercitarea controlului judiciar, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre rejudecarea cererii de revizuire pe baza stabilirii corecte a cadrului legal aplicabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 18 din 19 ianuarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/64/2015.
Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2016.