Decizia civilă nr. 328/2016
Asupra recursului de față, a constatat următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu de la 12 ianuarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 1759 din 28 octombrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția l civilă, cu motivarea că hotărârile invocate de petent nu conțin dispoziții supuse executării, acesta nejustificând un interes cu privire la o astfel de cerere de suspendare a unei executări silite.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă, prin Decizia nr. 136 din 26 ianuarie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015 a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1831/R/CM din 2 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția l civilă, a declinat, în favoarea Curții de Apel Pitești, competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de A. împotriva Deciziei nr. 1759 din 28 octombrie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția l civilă, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1759 din 28 octombrie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția l civilă, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a restituit cauțiunea de 1.000 lei consemnată de revizuentul A.
În ceea ce privește respingerea ca tardivă a cererii de revizuire a Deciziei nr. 1831/R/CM din data de 2 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, în motivare, s-a reținut că sunt aplicabile prevederile C. proc. civ. în vigoare la momentul depunerii cererii de chemare în judecată - 19 mai 2008, iar cererea de revizuire a fost depusă la data de 2 decembrie 2015, cu depășirea termenului legal, imperativ, de decădere, de o lună, reglementat de art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., care se împlinea la data de 4 ianuarie 2010, calculat potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ.
Referitor la cererea de revizuire a Deciziei nr. 1759 din data de 28 octombrie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, în susținerea căreia s-a invocat motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Pitești, cu motivarea că revizuirea se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, competența materială de soluționare a cererii de revizuire aparținând, în acest caz, Curții de Apel Pitești.
Cu privire la inadmisibilitatea cererii de revizuire formulată de revizuentul A. în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a arătat că Decizia nr. 1759 din 28 octombrie 2015 a Curții de Apel Pitești și Decizia nr. 728/R/CM din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești nu sunt hotărâri definitive potrivnice, neputându-se considera că decizia a cărei anulare se solicită (Decizia nr. 1759/2015) încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri (Decizia nr. 728/2008), pronunțată sub imperiul C. proc. civ. de la 1865.
Împotriva acestor hotărâri, A. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârilor recurate, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs, s-a învederat că hotărârile recurate sunt date cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, nu cuprind motivele pe care se întemeiază sau cuprind motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, încalcă autoritatea de lucru judecat stabilită prin considerentele Deciziei civile nr. 728/R/CM din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești și s-au încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.
Prin încheierea de la 31 octombrie 2016, în ședința completului de filtru, s-a admis în principiu recursul declarat de A. relativ la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și s-a fixat termen de judecată a recursului la data de 28 noiembrie 2016.
Analizând hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Rațiunea reglementării cazului de revizuire invocat de către recurentul A., respectiv cel întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat.
Acest text nu poate justifica examinarea fondului cauzei, respectiv a fondului cererii de revizuire, cu referire la hotărârile pretins contradictorii, invocate drept temei al revizuirii.
Legiuitorul a urmărit ca, prin decizia supusă cenzurii instanței de control judiciar, să nu se pronunțe o soluție contrară unei alte hotărâri pronunțate într-o cauză identică.
În speță, acest principiu nu este, însă, încălcat, instanța de revizuire stabilind în mod legal că nu sunt îndeplinite cerințele textului legal invocat.
Astfel, instanța a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., examinând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire deduse judecății și pronunțând soluția exclusiv cu privire la acest aspect.
În același context, se observă că nu pot fi reținute nici argumentele dezvoltate de recurent, ce vizează încălcarea legii de drept substanțial, mai precis a condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire în cazul prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Ipoteza de nelegalitate expusă, chiar dacă nu în mod explicit, de către parte, nu se regăsește în considerentele hotărârii atacate.
În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi promovată dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Relativ la existența condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire formulate în cauză de A., în cadrul controlului exercitat pe calea recursului, se constată că secția l civilă a Înaltei Curți de Casație si Justiție, ca instanță de revizuire, a stabilit în mod just faptul că Decizia nr. 1759 din 28 octombrie 2015 a Curții de Apel Pitești și Decizia nr. 728/R/CM din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești nu sunt hotărâri definitive potrivnice, neputându-se considera că decizia a cărei anulare se solicită (Decizia nr. 1759/2015) încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri (Decizia nr. 728/2008), pronunțată sub imperiul C. proc. civ. de la 1865.
În atare situație, se reține că, într-adevăr, nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele de admisibilitate ale căii de atac in discuție, prevăzute de textul legal invocat.
Cât privește dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă, se constată că aceasta este, așa cum s-a expus anterior, conformă dispozițiilor legale incidente.
În raport cu considerentele expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât susținerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2016 și a Deciziei nr. 136 din 26 ianuarie 2016 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2016.