Decizia nr. 45/2015
Asupra contestației la executare de față, constată următoarele;
Prin Decizia penală nr. 157 din 7 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații A., B., C., D., E., F., G. și H. și a condamnat pe:
- inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele mai sus stabilite, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen.
- inculpatul C. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele mai sus stabilite și a dispus ca inculpatul C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit în condițiile art. 862 C. pen.
- inculpata B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A condamnat pe aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele mai sus stabilite și a dispus ca inculpata B. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A aplicat inculpatei B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit în condițiile art. 862 C. pen.
- inculpatul H. pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a( teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A aplicat inculpatului H. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit în condițiile art. 862 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpații D., E., F. și G., pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen.
În temeiul art. 14 C. proc. pen. și al art. 998 C. civ., inculpații A., C., B. și H. au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 614.322,74 RON cu titlu de despăgubiri către partea civilă Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA și, tot în solidar, inculpații A., C. și B. au fost obligați la plata de despăgubiri în sumă de 1.071.320 RON, către aceeași parte civilă.
La data de 12 august 2014, în temeiul dispozițiilor art. 711 alin. (1) și (2) C. proc. civ., raportat la art. 663 alin. (1) și art. 705 alin. (2) din același cod, C. și B. au înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgoviște o contestație la executare, solicitând anularea Somației nr. 332/2014, ca act de executare și a încheierii de actualizare creanță din 25 iulie 2014, precum și pronunțarea unei hotărâri prin care să fie lămurite înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu - Decizia penală nr. 157 din 7 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Judecătoria Târgoviște a disjuns al doilea capăt al contestației la executare, respectiv contestația la titlu iar, prin Sentința civilă nr. 512 din 3 februarie 2015, a declinat competența de soluționare a acestei cauze în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 713 alin. (3) teza I și ale art. 132 alin. (3) teza I C. proc. civ.
În consecință, la data de 12 martie 2015, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători - Completul 1 civil Dosarul nr. x/1/2015, având ca obiect contestația formulată de C. și B. împotriva Deciziei penale nr. 157/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x1/1/2012.
În motivarea cererii, contestatorii au susținut că Decizia nr. 157/2013, deși stabilește sumele debitoarei ca fiind cu titlu de despăgubiri către partea civilă, îi obligă la plata unor sume suplimentare, incluse în cuantumul acestor despăgubiri care nu ar avea caracter juridic și/sau nu ar fi reale. Sumele reținute ar conține și cota TVA de 19%, cotă care ar fi fost vărsată statului și ulterior rambursată direct sau indirect creditoarei, creditoarea îmbogățindu-se fără just temei, cu procentul indicat.
Valoarea contabilă din anul 2004 ar fi suferit o permanentă diminuare prin calcularea periodică a valorii amortizate. Astfel, față de valoarea inițială de inventar (contabilă) din 2004, la data pronunțării hotărârii, 7 iunie 2013, valoarea reală a despăgubirii ar fi fost de 157.762 RON, situație în care, prin executare silită, intimata s-ar îmbogăți fără justă cauză.
Contestatorii au susținut că cererea este admisibilă, deoarece aceste apărări cu privire la despăgubiri nu ar fi putut fi expuse în cursul judecății, deoarece soluția instanței de fond a fost de achitare și de respingere a laturii civile; în cursul judecății creditoarea ar fi comunicat instanței că nu înregistrează niciun prejudiciu; expertiza efectuată ar fi concluzionat că nu există niciun prejudiciu cauzat creditoarei, iar cu ocazia rejudecării, nu s-a mai administrat o astfel de probă, ale cărei concluzii să fie puse în discuția părților și față de care să fi putut invoca motive de fapt sau de drept. În aceste condiții, au apreciat contestatorii, s-ar afla în situația în care - per a contrario - neputând opune în cursul judecății, motive de fapt sau de drept cu privire la prejudiciu și în lumina dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, această cale le este deschisă, prin formularea prezentei contestații la executare.
Intimata Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată.
Cu titlu prealabil, se constată că, în raport cu dispozițiile art. 581 C. proc. pen., coroborate cu cele ale art. 711 alin. (2) C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației la executare deduse judecății, nu poate fi primită.
Analizând cererea și motivele invocate, se constată însă că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce succed.
Completul de 5 Judecători în materie civilă a fost sesizat cu o contestație la executare vizând lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării Deciziei penale nr. 157 din 7 iunie 2013, pronunțată de Completul de 5 Judecători în materie penală.
Potrivit dispozițiilor art. 581 C. proc. pen., dispozițiile din hotărârea penală referitoare la dispozițiile civile se execută potrivit legii civile.
Or, conform art. 712 alin. (1) C. proc. civ., dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
Mai mult, prin dispozițiile art. 712 alin. (1) C. proc. civ., se prevede expres și limitativ cazul în care se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, în speță acest caz nefiind incident.
Prin intermediul prezentei căi de atac, contestatorii au solicitat să se constate că nu datorează suma stabilită de instanța penală cu titlu de despăgubiri către partea civilă, criticile formulate vizând, în realitate, legalitatea și temeinicia soluției sub aspectul laturii civile.
Or, calea procedurală a contestației la titlu este deschisă părții pentru situația în care dispozitivul hotărârii este neclar, echivoc, susceptibil în interpretarea lui sub aspectul înțelesului care trebuie dat dispozițiilor instanței, ceea ce ar atrage necesitatea unor lămuriri.
În speță, însă, prin Decizia penală nr. 157 din 7 iunie 2013, obiectul creanței este în mod precis determinat.
Astfel dispozițiile titlului executoriu sunt clare în ceea ce privește obligația de plată, iar aceasta îndeplinește condițiile art. 662 C. proc. civ., care impun caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, dat fiind că instanța penală a dispus explicit obligația în solidar a inculpaților A., C., B. și H. la plata sumei de 614.322,74 RON și obligarea în solidar a inculpaților A., C. și B. la plata sumei de 1.071.320 RON.
Astfel redat, sub aspectul laturii civile, dispozitivul Deciziei nr. 157/2013 este clar formulat și nu necesită vreo lămurire în privința înțelesului, întinderii sau aplicării lui, în temeiul art. 711 alin. (2) C. proc. civ., de la data pronunțării instanței de recurs hotărârea având caracter definitiv, în baza art. 550 alin. (1) C. proc. pen. și care, ca atare, constituie titlu executoriu, conform art. 632 alin. (2) C. proc. civ.
Ca atare, nu se poate susține, față de conținutul concret al soluției instanței penale, că aceasta ar aduce neclarități sub aspectul executării în privința laturii civile, susceptibile de lămurire prin intermediul contestației promovate.
Faptul că, așa cum rezultă din actele dosarului, executorul judecătoresc a și demarat această procedură, dispunând încuviințarea executării silite, reprezintă o confirmare în acest sens, în condițiile în care, potrivit art. 665 alin. (5) pct. 2 și 4 C. proc. civ.: „Executorul judecătoresc va respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă:
2) hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu;
4) creanța nu este certă, lichidă și exigibilă”.
Întrucât aspectele deduse judecății nu se circumscriu unei situații de neclaritate, de echivoc al dispozițiilor sub aspectul laturii civile din dispozitivul deciziei penale atacate, contestația la executare va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de C. și B. împotriva Deciziei penale nr. 157 din 7 iunie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x1/1/2012.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2015.
Procesat de GGC - LM