Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 896/2004

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2004.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1342/2003, reclamantul C.V., în contradictoriu cu Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie București, a solicitat anularea Ordinului nr. 1571 din 7 octombrie 2002 și reintegrarea în funcția anterioară, cu obligarea la despăgubiri civile, reprezentând diferența de salariu.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin actul administrativ atacat, a fost eliberat din funcția de director tehnic al Oficiului Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie Maramureș și repus în funcția de execuție. Ordinul este ilegal, întrucât nu se încadrează în dispozițiile art. 92 din Statutul funcționarilor publici și care reglementează cazurile de eliberare din funcție.

Prin sentința civilă nr. 998 din 4 februarie 2003 a Tribunalului Maramureș, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii, în favoarea Curții de Apel București, conform art. 158 alin. (3), raportat la art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 138 din 4 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, s-a admis recursul declarat de reclamantul C.V. împotriva sentinței Tribunalului Maramureș, ce a fost modificată, în sensul declinării competenței în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr. 417 din 15 aprilie 2003 s-a respins acțiunea reclamantului C.V., ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere:

Reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 1591 din 7 octombrie 2002, prin care a fost eliberat din funcția de director tehnic, revenind la funcția de execuție de consilier categoria A, clasa I-a, gradul 1.

S-a respins excepția de neîndeplinire a procedurii prealabile, întrucât conform art. 74 din Legea nr. 188/1999, este instituită acțiunea directă a funcționarului public, în fața instanței de contencios administrativ, consacrându-se calea acțiunii judiciare directe, fără procedură administrativă prealabilă.

În fapt, prin actul administrativ atacat, la 7 octombrie 2002 s-a realizat o încetare a raporturilor de serviciu, în condițiile art. 89 lit. c), raportat la art. 92 lit. c) din Legea nr. 188/1999, cu privire la funcția de director tehnic, reclamantul fiind menținut cu aceeași dată, pe funcția de execuție, respectiv consilier categoria A, clasa I-a, gradul 1.

Începând cu data de 17 februarie 2003, reclamantul a solicitat la cerere, transferul la G.G. SRL Concesionar P., societate comercială, renunțând la funcția publică din corpul funcționarilor publici, așa cum este definită prin art. 2 din Legea nr. 188/1999.

Cererea de transfer fiind aprobată la data de 17 februarie 2003, raporturile de serviciu ale reclamantului au încetat în baza art. 89 lit. b) din legea citată, încât solicitarea de reintegrare în funcția publică de conducere – director tehnic, a rămas fără obiect, prin încetarea ulterioară a calității de funcționar public.

Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul C.V., criticând-o astfel:

Instanța de fond a constatat încetarea raporturilor de muncă cu Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie Maramureș; deși transferul nu putea fi acordat de la o instituție de stat, la o societate comercială cu capital privat, culpa aprobării transferului aparține instituției de stat.

Transferul operează, însă, pentru viitor, iar contestarea ordinului emis nu conduce la ideea că a renunțat la calitatea de funcționar public.

Eliberarea din funcție a reclamantului este ilegală, pentru că nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 92 din Statutul funcționarului public; de asemenea, ordinul nu a fost motivat în fapt și în drept.

Ordinul este și netemeinic, pentru că s-a emis ca urmare a activității desfășurate privind eliberarea titlurilor de proprietate și a proceselor-verbale de punere în posesie, unele fiind în contradicție cu legea; în plus nu a avut personal suficient.

Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată:

Urmare a cererii nr. 1360 din 11 februarie 2003, prin care SC G.G. SRL a solicitat transferul recurentului C.V., care-și dăduse acordul menționat în aceeași adresă, au încetat raporturile de serviciu ale acestuia cu Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie Maramureș, i s-a predat cartea de muncă, lucrând de la data transferului efectiv, la societatea comercială menționată.

Faptul că Legea nr. 188/1999, art. 89 lit. b) și art. 91, prevede că transferul unui funcționar public se poate face doar la o autoritate sau o instituție publică, era o împrejurare pe care recurentul o cunoștea, astfel încât prin solicitarea transferului, a renunțat la calitatea de funcționar public, cererea sa fiind asimilabilă unei demisii.

Prin Ordinul nr. 1591 din 7 octombrie 2003, recurentul-reclamant a fost eliberat din funcția de conducere, rămânând în corpul funcționarilor publici pe funcția de execuție consilier clasa I-a, gradul 1.

Plecarea din corpul funcționarilor publice s-a făcut prin voința recurentului, iar reintrarea în acest corp se poate face numai prin concurs.

Ordinul nr. 1591/2002 este legal și temeinic, atâta vreme, cât la analizarea activității Oficiilor județene de cadastru, geodezie și cartografie, cu privire la îndeplinirea sarcinilor legate de aplicarea legilor proprietății, Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie Maramureș se afla pe locul 38 din 42 oficii.

În aceste condiții în mod justificat a fost eliberat din funcția de director tehnic, recurentul care nu a reușit să organizeze activitatea personalului din subordine și colaborarea cu primăriile localităților din județ, pentru realizarea acestui obiectiv prioritar.

De altfel, activitatea Oficiului Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie Maramureș a fost caracterizată ca „nesatisfăcătoare”, de Ministerul Administrației Publice, prin adresa nr. 4177/O.C. din 16 octombrie 2002.

Față de considerentele expuse, constatându-se sentința legală și temeinică, se va respinge recursul, ca nefondat.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge recursul declarat de C.V. împotriva sentinței civile nr. 407 din 15 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2004.