Decizia nr. 1034/2016
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Târgu Jiu, reprezentat legal de primar a contestat decizia din 04 martie 2014, precum și procesul-verbal de inspecție din 23 ianuarie 2014, ambele emise de Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Regională a Finanțelor Publice - Craiova, Activitatea de Inspecție Fiscală, Serviciul de Inspecție Economico-Financiară, pe care le consideră netemeinice și ilegale, solicitând instanței să le modifice în parte în sensul:
- eliminării obligativității de a percepe timbrul arhitecturii de la investitori o dată cu eliberarea autorizației de construire, în ceea ce privește Măsura nr. 1;
- exonerarea sa de la obligația de a percepe taxa privind timbrul arhitecturii de la instituțiile publice și de cult și implicit exonerarea de la plata penalităților stabilite pentru neperceperea și nevirarea către beneficiari, în ceea ce privește astfel de autorizații, iar în subsidiar, exonerarea sa de la plata penalităților stabilite de către organul de control pentru sumele reprezentând taxa privind timbrul arhitecturii neîncasate și nevirate până la data controlului, pentru motivele prezentate mai jos.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 200 din 04 iunie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței civile nr. 200 din 04 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul Municipiul Târgu Jiu, criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.
În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond a motivat soluția pe prevederile pct. 2 din Anexa nr. 7 din Ordinul nr. 2823/1566 din 14 octombrie 2003, însă nu a făcut vorbire în niciun fel de pct. 1, Anexa 7 din același ordin, care prevede că: „timbrul arhitecturii se adaugă la valoarea investiției și se achită odată cu taxa pentru autorizația de construcție”, adică înainte de depunerea documentației de autorizare a construcție.
În motivarea sentinței recurate instanța de fond nu a făcut referire nici la dispozițiile art. 1 alin. (4) din Legea nr. 35/1994, care prevede că: „timbrul prevăzut la art. (1) lit. g) (timbrul de arhitectură) se adaugă la valoarea investiției și se achită odată cu taxa pentru autorizația de construcție”.
Apărările intimatului
Prin întâmpinarea depusă la data de 07 ianuarie 2015, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că instanța de fond prin hotărârea pronunțată a procedat la verificarea cauzei sub toate aspectele, stabilind în mod corect, temeinic și legal situația de fapt și de drept.
Răspunzând la motivele de recurs, intimata a arătat că motivarea sentinței este corespunzătoare și că recurentul nu face decât să reia, în calea de atac, motivele de nelegalitate invocate în fața instanței de fond.
Procedura derulată în recurs
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20 noiembrie 2015, în conformitate cu disp. art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin Încheierea din data de 22 ianuarie 2016, completul filtru a constatat că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și l-a admis în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată a acestuia.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor formulate de recurentul-reclamant și a apărărilor intimatei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ și fiscal decizia din 4 martie 2014, prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată împotriva procesului-verbal de inspecție din 23 ianuarie 2014.
Prin procesul-verbal de inspecție mai sus menționat, întocmit în urma controlului având ca obiectiv corectitudinea calculării, încasării și virării la termen a sumelor reprezentând timbru arhitecturii conform Legii nr. 35/1994, au fost stabilite două măsuri:
- conducerea Municipiului Târgu Jiu va lua măsurile necesare pentru restituirea contravalorii timbrului arhitecturii încasat eronat și în afara prevederilor legale, existent la data inspecției în soldul contului 4621 - „Creditori”, respectiv 28 noiembrie 2013, pentru autorizații de construcție neacordate și restituite, către investitorii persoane fizice și juridice în sumă de 840,31 RON.
- conducerea Municipiului Târgu Jiu va lua măsurile necesare pentru:
- achitarea în conturile de venituri ale bugetului de stat a sumei de 13.332 RON reprezentând penalizări calculate la valoarea timbrului arhitecturii neîncasat de la investitori în perioada verificată și nevirat la unitățile beneficiare în termenul legal de la persoanele responsabile care aveau această obligație;
- achitarea, către organizațiile de creatori beneficiare a sumei de 14.968 RON, reprezentând timbrul arhitecturii neîncasat de către instituția verificată pentru investiții derulate în baza proiectelor elaborate de arhitecți, de la persoanele responsabile care aveau obligația de a încasa și vira conform prevederilor legale.
Curtea de apel a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată reținând că, în ceea ce privește Măsura nr. 1, deși aceasta a perceput legal timbrul arhitecturii de la solicitanții de emitere a autorizațiilor de construire, avea obligația de a-l restitui acestora la momentul în care autorizațiile nu au fost acordate, iar documentațiile depuse în acest scop le-au fost restituite.
Cu privire la Măsura nr. 2, Curtea de apel a reținut că potrivit interpretării logice și teleologice, rezultă că în toate situațiile în care sumele din timbrele reglementate de Legea nr. 34/1994 nu au fost virate către organizațiile de creatori fie că erau efectiv încasate, fie doar datorate, penalitatea prevăzută la alin. (3) al art. 5 este incidentă, textul analizat nefolosind conjuncția „și” în sensul existenței a două condiții cumulative pentru aplicarea penalității, respectiv că sumele ce trebuiau virate și pentru care se percepe penalitatea să fie atât încasate, cât și datorate.
Considerentele decisive ale sentinței, redate rezumativ mai sus, sunt corecte, fiind însușite de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de analiză a modului în care s-a aplicat cadrul normativ la elementele factuale ale cauzei, fără a formula critici concrete cu privire la sentința recurată.
În prealabil, se impune a fi precizat faptul că deși recursul declarat este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în realitate recurentul-reclamant nu face decât să reia în calea de atac motivele de nelegalitate invocate la fondul cauzei.
În accepțiunea reclamantului, actele administrative atacate, sub aspectul Măsurii nr. 1 ar trebui anulate întrucât, potrivit disp. art. 1 alin. (4) din Legea nr. 35/1994 republicată, timbrul arhitecturii se percepe de la investitor anterior emiterii autorizației de construire, odată cu taxa pentru această autorizație. În acest sens sunt și prevederile Anexei nr. 7 pct. 1 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul comun nr. M.C.C./M.F.P. nr. 2823/1566/2003.
Deși corectă această susținere, recurentului i se reproșează împrejurarea că odată perceput timbrul arhitectural acesta nu a fost restituit în situația autorizațiilor de construcție neacordate și restituite către investitori persoane fizice și juridice.
În cauză nu se contestă legalitatea încasării timbrului arhitectural de la solicitanții de emitere a autorizațiilor de construire, ci prin Măsura nr. 1 dispusă prin actele administrative-fiscale, s-a constatat că la data inspecției în soldul contului 4621 - „Creditori” figura suma de 840,31 RON reprezentând timbrul arhitecturii încasat pentru autorizații de construcție neacordate și nerestituite, concluzionându-se că aceasta trebuie restituită.
Referitor la Măsura nr. 2, opinia instanței de fond în sensul că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind C. fisc. și astfel nu poate fi incidentă scutirea de plată prevăzută de art. 269 C. fisc., sunt corecte.
Penalitatea prevăzută de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 34/1994 se aplică în toate situațiile în care se constată săvârșirea contravenției reglementate prin art. 5, fie în forma sa tipică prevăzută de alin. (1), cât și în forma agravantă prevăzută la alin. (2).
Raționamentul prezentat de judecătorul fondului este corect, în sensul că, potrivit interpretării logice și teleologice, în toate situațiile în care timbrele reglementate de Legea nr. 34/1994 nu au fost virate către organizațiile de creatori, fie că erau efectiv încasate, fie doar datorate, penalitatea prevăzută de art. 5 alin. (3) este incidentă, textul analizat nefolosind conjuncția „și”, în sensul existenței a două condiții cumulative pentru aplicarea penalității, respectiv că sumele ce trebuiau virate să fie atât încasate cât și datorate.
În acest sens, nefiind indicii că autoritatea intimată și-ar fi exercitat dreptul de apreciere cu exces de putere, nu există motive de anulare a actelor administrative-fiscale atacate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul disp. art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Municipiul Târgu Jiu împotriva sentinței nr. 200 din 4 iunie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2016.