Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1036/2016

Şedinţa publică de la 31 martie 2016

Decizia nr. 1036/2016

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 25 aprilie 2014 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanței de contencios administrativ, constatarea calității de lucrător al Securității a pârâtului A..

Hotărârea Curții de apel

Prin sentința civilă nr. 2506 din 26 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea de lucrător al Securității a pârâtului.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

Recurentul a susținut că:

- instanța de fond a stabilit greșit situația de fapt prezentată exclusiv de nota de constatare, însușită „ad literam” de instanța de fond, în lipsa dovezilor directe și a probelor concludente care să ateste că recurentul-pârât a avut un rol activ în instrumentarea unui dosar informativ sau de supraveghere;

- hotărârea instanței de fond este nemotivată, întrucât a copiat afirmațiile tendențioase din nota de investigații, fără a ține cont de apărările și argumentele sale;

- activitățile desfășurate nu aveau ca scop sau intenție directă suprimarea sau îngrădirea de drepturi și libertăți, ci erau activități de cunoaștere, depistare, prevenire a unor activități de anarhie sau dezordine, de instigare ideologică la acte imorale sau de dezordine anticonstituțională, de tulburare a ordinii și moralei publice de către persoane care au comis infracțiuni care afectau siguranța statului român.

Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20 noiembrie 2015, în conformitate cu disp. art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin ]ncheierea din data de 22.01.2016, completul-filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a acestuia.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma motivelor de casare formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a investit instanța de contencios administrativ, în temeiul disp. art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității a pârâtului A.

Verificările au fost efectuate de C.N.S.A.S. ca urmare a solicitării formulate în acest sens de către dl. B., în condițiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, conform cererii nr. P/1478/04/19.08.2013.

Potrivit disp. art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/208, este lucrător al Securității „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției, cu atribuții pe linie de Securitate (...) în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

Curtea de apel a verificat înscrisurile administrate prin prisma condițiilor impuse de lege pentru constatarea calității de lucrător al Securității, respectiv art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, conchizând în sensul că cererea formulată de intimatul C.N.S.A.S. este întemeiată.

Soluția instanței de fond este împărtășită și de instanța de control judiciar.

În ceea ce privește critica referitoare la nemotiarea hotărârii [art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.], Înalta Curte reține că este nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea pronunțată de instanță ca urmare a soluționării cauzei cu care a fost investită va cuprinde „...motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.

Respectarea acestei cerințe are valoare de principiu și se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din C.E.D.O.

Jurisprudența C.E.D.O. este constantă în a aprecia că dreptul la un proces echitabil nu poate fi exercitat efectiv decât în situația în care instanța procedează la un examen efectiv al cererilor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, pentru a le aprecia pertinența.

Examinând considerentele sentinței recurate, instanța constată că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susținerilor părților, expunând pe larg motivele pentru care a admis, respectiv cele pentru care a înlăturat argumentele părților, contrar susținerilor recurentului-pârât, care afirmă că au fost reproduse susținerile reclamantului C.N.S.A.S.

Critica privind neîncadrarea activității recurentului-pârât în prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este de asemenea, nefondată.

Prima condiție prevăzută de disp. art. 2 alin. (1) lit. a), respectiv ca persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit al Securității în perioada 1945-1989, este întrunită întrucât pârâtul a avut gradul de locotenent-colonel și funcția de șef al Serviciului F din cadrul Inspectoratului Județean Cluj 1988-1989, împrejurare care, de altfel, nu a fost contestată de recurent.

De asemenea, activitatea desfășurată de pârât, de urmărire a unei persoane (B.), supravegheat informativ pentru „manifestări dușmănoase” și „activități clandestine pe linia fostului cult greco-catolic” a încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului, configurând și cea de-a doua condiție impusă de textul citat mai sus.

Astfel, în dosarul x - titular B., recurentul-pârât, în calitatea sa de șef al Serviciului F a obținut de la ofițeri din subordinea sa informații despre viața privată a persoanei urmărite, pe care le-a trimis spre exploatare Serviciului 1A din cadrul Inspectoratului Județean Olt, împrejurare ce confirmă teza implicării sale în acțiunea informativă deschisă asupra titularului dosarului.

Recurentul susține că instanța de fond nu a probat și nu a motivat o legătură de cauzalitate directă, imediată, de necontestat între activitatea de filaj desfășurată ocazional și o vătămare a drepturilor și libertăților celui monitorizat, o ingerință clară în viața sa privată.

Înalta Curte, în acord cu opinia instanței de fond, reține că simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate, fără cunoștința și fără acordul acestora, pentru motive ce nu aveau legătură cu apărarea intereselor naționale, constituie o violare a dreptului la viața privată.

Îngrădirea dreptului la viața privată și la libertatea conștiinței și a religiei, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, s-a produs în momentul în care, recurentul a dirijat surse informative în intimitatea persoanei urmărite, în scopul de a obține informații despre activitatea clandestină a acestuia, pe linia cultului greco-catolic (fiind semnalat că ține slujbe religioase la domiciliu), precum și despre legăturile sale cu persoane suspecte.

Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, astfel că în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 2506 din 26 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2016.