Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, sub nr. 2460 din 7 august 2003, reclamanta Asociația P.R. București a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară Centrală, să se suspende executarea deciziei nr. 224 din 24 iulie 2003 și a procesului-verbal încheiat de Garda Financiară Centrală, privind obligarea de plată a impozitului pe venituri de natură salarială, în sumă de 38.109.473.542 lei, a majorărilor de întârziere aferente în valoare de 7.966.697.503 lei, a penalităților de 0,5%, în valoare de 2.042.861.444 lei și a penalităților de întârziere de 10%, cu o valoare de 3.810.947.354 lei, până la soluționarea acțiunii având ca obiect, anularea deciziei nr. 224/2003.
Reclamanta a invocat prevederile art. 9 din Legea nr. 29/1990, susținând că executarea sumei totale de 51.929.979.843 lei ar produce o gravă perturbare în activitatea Asociației, fiind în imposibilitate de a mai funcționa, iar iminența pagubei rezultă din somația pentru trecerea la achitarea debitului.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 1179 din 20 august 2003, a respins cererea reclamantei, nefiind îndeplinite cerințele legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, criticând sentința, în sensul că instanța a schimbat temeiul juridic, a dat o interpretare eronată a actelor normative incidente în cauză și că nu este motivată, solicitând a se constata nelegalitatea acesteia.
Recursul este nefondat.
Prin acțiune, reclamanta a invocat ca temei juridic al solicitării sale, prevederile art. 9 din Legea nr. 29/1990, obiectul cererii fiind suspendarea executării deciziei nr. 224/2003, până la soluționarea acțiunii.
În motivarea soluției de respingere, instanța de fond a făcut trimitere la prevederile O.G. nr. 61/2003, dar a dat răspuns și în ceea ce privește neîndeplinirea condițiilor cerute de art. 9 din Legea nr. 29/1990m în sensul că reclamanta nu a dovedit cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente în cazul trecerii la executarea actului administrativ.
Potrivit art. 9 din Legea contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței să dispună suspendarea actului administrativ, până la soluționarea acțiunii, evident trebuind demonstrat și încălcarea unui drept recunoscut de lege.
Ori, în cauză nu sunt întrunite aceste condiții esențiale ale textului, nici din sentința unde nu se face referire la vreo probă și nici din actele dosarului, nerezultând existența unui caz bine justificat și de o pagubă iminentă dacă s-ar trece la executarea deciziei nr. 224/2003.
Cum aceste cerințe esențiale nu au fost dovedite, soluția instanței de fond este legală, și pe cale de consecință, urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Asociația P.R. împotriva sentinței civile nr. 1179 din 20 august 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2004.