Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 15 iulie 2003, reclamantul V.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, anularea hotărârii nr. 604 din 19 decembrie 2002 și obligarea pârâtei să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că este îndreptățit să beneficieze de drepturile conferite de actul normativ indicat, deoarece a efectuat stagiul militar la UM 01713 Focșani, la construcții căi ferate, în perioada 1959 - 1960.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 296 din 11 septembrie 2003, a respins ca nefondată, acțiunea
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a probat efectuarea serviciului militar în detașament de muncă, potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamantul V.V., susținând că în mod eronat s-a constatat că de la încorporare (9 ianuarie 1959) și până la lăsarea la vatră (11 decembrie 1960), a efectuat stagiul militar, ca muncitor construcții căi ferate la UM 01713 Focșani, deoarece, deși unitatea avea sediul în Focșani, a efectuat armata la următoarele puncte de lucru: șantier Roman, Căiuț - județul Bacău, Văculești - județul Suceava; Socola - județul Iași, Borzești - județul Bacău, Sihlea - județul Ploiești, N. Bălcescu și Valu Traian – Constanța, de unde a fost lăsat la vatră.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Din analiza singurului înscris depus ca probă în susținerea acțiunii de către reclamant, respectiv livretul militar, reiese că acesta a efectuat serviciul militar la UM 01713, în corpul soldaților, categoria I instruit, fără nici o altă mențiune care să justifice încadrarea sa în prevederile textului legal mai sus menționat.
Cât privește susținerile sale privind anumite puncte de lucru în care ar fi efectuat serviciul militar, acestea sunt simple afirmații nedovedite, pe care recurentul le-a invocat doar în calea de atac a recursului, fără a le proba în nici un fel.
Față de cele expuse, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul V.V., împotriva sentinței civile nr. 296 din 11 septembrie 2003, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2004.