Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 15 iulie 2003, B.G. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Mureș, să se dispună anularea hotărârii nr. 2971 din 12 mai 2003, emisă de către Comisia pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, ca nelegală.
De asemenea, a cerut să se constate că în perioada 18 mai 1955 – 18 mai 1957, s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002 și să fie obligată pârâta, la acordarea drepturilor precizate în art. 2 și urm. din același act normativ, cu începere de la 1 septembrie 2002.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, deși a făcut dovada cu mențiunile înscrise în livretul militar, că datorită originii sale sociale a efectuat stagiul militar, ca „mână de lucru”, într-o unitate militară din București, comisia sesizată i-a respins cererea de acordare a drepturilor legitime pretinse.
Prin sentința civilă nr. 308 din 15 septembrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș,secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.
Instanța a reținut că o atare soluție se impune în raport cu înscrierile făcute în livretul militar al reclamantului, care confirmă justețea afirmațiilor din acțiune, precum și cu reglementarea instituită în materie, prin dispozițiile art. 1, 2 și urm. din Legea nr. 309/2002.
Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș.
Recurenta a susținut că în mod eronat prima instanță a admis acțiunea, deoarece în cauză nu s-a dovedit prestarea de către reclamant, a stagiului militar în cadrul unui detașament de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Critica este neîntemeiată.
Prin dispozițiile Legii nr. 309/2002 s-au recunoscut și acordat unele drepturi, acelor persoane care au efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul fostei Direcții Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961.
Potrivit art. 1 și 6 din lege, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul direcției generale mai sus menționate, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de către Casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la cerere, pe baza înscrierilor din livretele militare și din adeverințele eliberate de centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.
În speță, din xerocopia livretului militar depusă la dosar, rezultă că reclamantul B.G. a satisfăcut stagiul militar, ca mână de lucru, într-o unitate militară cu profil de construcții din capitală și după lăsarea la vatră, el a fost încadrat în categoria soldaților neinstruiți.
Având în vedere că pârâta a ignorat acest mijloc de probă și pe baza unei interpretări eronate a normelor juridice incidente, prin hotărârea nr. 2971 din 12 mai 2003, a respins cererea întemeiată a reclamantului, se apreciază că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea.
Scopul Legii nr. 309/2002 este acela de recompensare a muncii prestate de anumite persoane în perioada regimului politic comunist, având indiscutabil, un caracter reparatoriu, astfel încât apartenența unităților militare, la Direcția Generală a Serviciului Muncii, nu are nici o relevanță juridică.
Ținând seama de considerentele expuse și de inexistența în cauză, a unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate chiar din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței nr. 308 din 15 septembrie 2003, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2004.