Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 15 ianuarie 2003 și înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta Federala Teritorială a Cooperativelor de Consum F. Maramureș, în calitate de mandatar al C. Mireșu Mare, a chemat în judecată ca pârât, Guvernul României și a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul, să se anuleze în parte H.G. nr. 934/2002, anume din Anexa nr. 40 nr. crt. 8- Magazine sătești – 7 clădiri , privind imobilele clădiri din comuna Mireșu Mare .
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că respectivele imobile sunt proprietatea cooperativei, nu a unităților administrativ-teritoriale sau a satului, nefiind de uz sau interes public, nelegal fiind incluse în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale, iar ulterior aprobat acest inventar, prin hotărârea de guvern criticată.
În cauză au formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului, Ministerul de Interne și Administrației Publice și Consiliul Local Mireșu Mare, cerere în interes propriu, invocând lipsa calității procesuale active și pe fond, respingerea acțiunii.
Constatând că pe rolul instanței mai erau înregistrate și dosarele nr. 522 și nr. 1290/2003, pentru aceeași cauză, același obiect și aceeași calitate a părților, fiind îndeplinite cerințele art. 163 C. proc. civ., prin încheierile nr. 246 din 19 martie 2003 și nr. 365 din 9 aprilie 2003, au fost trimise aceste dosare la dosarul nr. 507/2003, fiind admisă excepția de litispendență de către secția comercială și de contencios administrativ din cadrul Curții de Apel Cluj.
Prin sentința nr. 363 din 9 aprilie 2003, instanța de fond sesizată a respins excepțiile invocate de intervenienți privind calitatea procesuală activă a reclamantei, aceasta reclamând încălcarea dreptului său de proprietate, a respins cererile de intervenție și a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea parțială a H.G. nr. 934/2002, în sensul celor pretinse de reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că reclamanta are un drept de proprietate, respectiv fiind un proprietar extratabular, având, deci, justificată calitatea procesuală activă, iar prin includerea bunurilor mobile în H.G. nr. 934/2002, pârâtul a vătămat dreptul de proprietate al reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Guvernul României, criticând hotărârea, ca fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, Guvernul respectând prevederile legale în adoptarea actului normativ, în sensul că a avut la bază un inventar însușit prin hotărâre de către Consiliul local, ce a fost necontestată, astfel că și Consiliul Județean Maramureș a înaintat inventarul definitiv pe scară ierarhică, la Ministerul Administrației, după cum și neintroducerea în cauză a Ministerului Administrației Publice și a Consiliului Local Mireșu Mare, prin respingerea ca inadmisibilă a acestei cereri, este nelegală.
Analizând sentința recurată asupra criticilor formulate și în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, în conformitate cu considerentele ce se vor expune.
Prin art. 21 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 ,privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale, se însușește prin hotărârea autorității publice a unității respective, iar apartenența la domeniul respectiv a bunurilor cuprinse în inventar, se face prin hotărâre de guvern.
Reclamanta nu a criticat și nu a cerut anularea hotărârii Consiliului local, privind inventarul bunurilor ce aparțin comunei Mireșu Mare, astfel că acest inventar a fost cuprins în centralizatorul Consiliului județean și apoi prin H.G. nr. 934/2002, se atestă apartenența bunurilor, la domeniul public de interes local. Această hotărâre de guvern nu are efect constitutiv de drepturi, ci se atestă regimul juridic, delimitează proprietatea publică, de proprietatea privată a comunelor, orașelor sau municipiilor din județul respectiv.
Reclamanta nu invocă greșita delimitare, ci încălcarea dreptului de proprietate, ori actul normativ contestat nu vatămă acest drept de proprietate al reclamantei,
În mod greșit instanța de fond reține că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate, ca proprietar extratabular, că a fost acceptat ca plătitor de impozite. Aceste motivare și constatare este greșită, deoarece în sistemul de carte funciară, potrivit art. 17 din Legea nr. 115/1938, intabularea are efect constitutiv de drepturi reale, iar în lipsa înscrierii în CF, sistemul proprietății extratabulare are o aplicare limitată, numai în cazul convențiilor în care una din părți sau terț au avut cunoștință de existența dreptului real neintabulat. Numai în acest caz se poate opune celelalte părți, lipsa înscrierii în CF, a dreptului real, ori în speță ne aflăm în domeniul reglementării unui raport juridic de drept public.
Cum prin H.G. nr. 934/2002 a fost atestată o situație a domeniului public al comunei, urmare a Hotărârii Consiliului Local Mireșu Mare, hotărâre ce nu a fost supusă criticilor și căilor de atac legale, rămânând definitivă, nu se constată a fi îndeplinite cerințele art. 1 din Legea nr. 29/1990, această constatare rezultând din faptul că destinația, delimitare, atestarea s-a făcut de pârât, cu respectarea prevederilor legale, H.G. nr. 934/2002 fiind emisă pe baza și în executarea Legii nr. 213/1998.
Nefiind îndeplinite cerințele art. 1 din Legea nr. 29/1990, instanța de fond greșit desemnând admiterea acțiunii, sentința recurată este nelegală, urmând a se admite recursul, ca fondat, casată sentința nr. 363/2003, iar în fond va fi respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 363 din 9 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2004.