Decizia civilă nr. 1/2017
Asupra recursului de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
La data de 19 aprilie 2016, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 135 din 26 ianuarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2015.
Cererea de recurs este motivată în conformitate cu dispozițiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ.
Recurentul a invocat în drept dispozițiile art. 483, art. 486 și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a criticat explicit decizia atacată din perspectiva nelegalității, susținând că soluția atacată ar fi rezultatul unei interpretări greșite a legii și al unei analize incomplete a înscrisurilor depuse în probațiune, întrucât, în prezentul litigiu ar fi, în opinia sa, îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurentul a arătat, cu referire la istoricul cauzei, la particularitățile concrete ale celor două cauze finalizate prin hotărârile deduse judecății și la jurisprudența neunitară în materie, în esență, că, în mod greșit, instanța de revizuire ar fi reținut lipsa identității de părți între cele două dosare, cu toate că, în ambele, ar fi vorba despre aceeași problemă de drept și aceeași situație de fapt, întrucât reclamanții au lucrat împreună în echipă, în aceleași condiții de muncă, soluțiile pronunțate neputând fi, în atare situație, diferite.
Cu referire la dispozițiile art. 519 C. proc. civ., autorul recursului a susținut că instanța de revizuire ar fi putut sesiza practica judiciară neunitară privind aceleași chestiuni de drept și a solicitat instanței de control judiciar admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept privind acordarea grupei I de muncă pentru foștii salariați ai firmelor de electrificare, distribuire și întreținere rețele electrice, gen B., apoi SC C. SA, în prezent D. ori sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pentru dezlegarea chestiunii de drept menționate.
În speță nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
Intimata SC C. SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în primul rând, în considerarea art. 485 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului.
În continuare, intimata a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, raportat la faptul că motivul de nelegalitate invocat ar viza încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, iar nu a normelor de procedură, cum ar fi susținut recurentul.
Pe fond, s-a solicitat motivat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.
După ce i-au fost comunicate apărările intimatei, recurentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea acestora și învederând, în esență, că recursul ar fi fost declarat în termenul legal de 30 de zile și ar fi admisibil, precum și că își menține cererea de recurs astfel cum a fost formulată și motivată.
Constatând că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., precum și condițiile de admisibilitate în raport cu prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul dedus judecății în cauză.
Sub un prim aspect, se constată că, în raport cu data comunicării hotărârii atacate (4 martie 2016), depunerea recursului motivat la data de 4 aprilie 2016 (data poștei), s-a făcut cu respectarea termenului de 30 zile, prevăzut de art. 485 C. proc. civ. cu referire la art. 6 din Legea nr. 76/2012, astfel încât excepția tardivității recursului, invocată de intimata SC C. SA în întâmpinare, este nefondată.
Analizând hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, cu apărările intimatei, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care se vor expune în continuare.
În speță, prin hotărârea atacată pe calea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 842 din 21 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.
Instanța a reținut, în esență, că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și cu faptul că, în speță, întrucât s-au invocat hotărâri pronunțate în cauze similare, iar nu identice, în privința altor părți, nu este întrunită cerința ca hotărârile pretins contradictorii să fi fost pronunțate într-un litigiu la care să se verifice tripla identitate de părți, obiect și cauză, astfel încât să se încalce autoritatea de lucru judecat. S-a apreciat că aplicarea diferită a dispozițiilor legale la situații de fapt asemănătoare ar releva, eventual, premisele unei jurisprudențe neunitare la nivelul instanțelor, pentru care s-au prevăzut mecanisme de unificare, dar care nu reprezintă un caz de revizuire.
În mod nejustificat se susține de către recurent că ar fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Rațiunea reglementării cazului de revizuire invocat de către recurentul revizuent, respectiv cel întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat.
Acest text nu poate justifica examinarea fondului cauzei, cu referire la hotărârile pretins contradictorii, invocate drept temei al revizuirii.
Legiuitorul a urmărit ca, prin decizia supusă cenzurii instanței de control judiciar, să nu se pronunțe o soluție contrară unei alte hotărâri pronunțate într-o cauză identică.
În speță, acest principiu nu este însă încălcat, instanța de revizuire stabilind în mod legal că nu sunt îndeplinite cerințele textului legal invocat.
Astfel, instanța a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., examinând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire deduse judecății și pronunțând soluția exclusiv cu privire la acest aspect.
În același context, se observă că nu pot fi reținute argumentele dezvoltate de recurent, ce vizează încălcarea legii de drept substanțial, mai precis a condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire în cazul prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Ipoteza de nelegalitate expusă de către parte, nu se regăsește în considerentele hotărârii atacate.
În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi promovată dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Relativ la existența condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire formulate în cauză de A., în cadrul controlului exercitat pe calea recursului, se constată că Secția l civilă a Înaltei Curți de Casație si Justiție, ca instanță de revizuire, a stabilit în mod just faptul că dosarele în care s-au pronunțat hotărârile pretins potrivnice nu au aceleași părți, neputându-se stabili, astfel, o încălcare a autorității de lucru judecat.
În atare situație, se reține că, într-adevăr, nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele de admisibilitate a caii de atac in discuție, prevăzute de textul legal invocat.
Analizarea aspectelor concrete menționate în cererea dedusă judecății relevă faptul că ceea ce semnalează în fapt recurentul - revizuent este o pretinsă jurisprudență neunitară, vizând o anume chestiune de drept, soluționată diferit de instanțe, însă mijlocul procedural ales de parte nu permite reglarea practicii judiciare pe această cale, legiuitorul prevăzând în acest scop alte modalități.
Cât privește cererea recurentului de pronunțare a unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept privind acordarea grupei I de muncă pentru foștii salariați ai firmelor de electrificare, distribuire și întreținere rețele electrice, gen B., apoi SC C. SA, în prezent D. ori de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pentru dezlegarea chestiunii de drept menționate, Înalta Curte constată, pe de o parte, că aceasta excedează competenței și limitelor învestirii instanței în calea de atac a recursului, iar, pe de altă parte că, față de dispozițiile art. 906 alin. (2) C. proc. civ., chestiunile de drept care se solicită a fi dezlegate nu au legătură cu soluționarea recursului dedus judecății, care este exercitat împotriva unei hotărâri pronunțate în revizuire.
Cât privește dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă, se constată că acestea este, așa cum s-a expus anterior, conformă dispozițiilor legale incidente.
În raport cu considerentele expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât susținerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 135 din 26 ianuarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2015.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2017.