Decizia nr. 1025/2015
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată;
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 19 august 2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea Ordinului de trecere în rezervă nr. 64 din 04 iunie 2013, emis de B.;
- obligarea pârâtului la reintegrarea în funcția deținută anterior emiterii ordinului sau într-o funcție echivalentă, conform studiilor și vechimii reclamantului;
- obligarea pârâtului la plata de despăgubiri;
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență;
2.1. Prin sentința nr. 3686 din 22 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competență soluționare Tribunalului București, secția a VIII-a de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că litigiul este de dreptul muncii, deoarece reclamantul nu are calitatea de funcționar public. Nu are relevanță calitatea pârâtului de autoritate publică, din perspectiva art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește competența soluționării cauzei în primă instanță, fiind esențial obiectul cererii de chemare în judecată, precum și natura raporturilor existente între părți anterior emiterii actului atacat, raporturi de muncă și nu de drept administrativ, de vreme ce reclamantul nu a avut calitatea de funcționar public.
2.2. Prin sentința nr. 11750 din 15 decembrie 2014, Tribunalul București, secția a VIII-a de conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în paralel cu acțiunea în anularea ordinului de trecere în rezervă, reclamantul a introdus și o cerere de suspendare a executării ordinului până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare, cerere de suspendare care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 22 august 2013, sub nr. x/2/2013, dosar în care s-a ridicat problema competenței materiale, fiind pusă în discuție natura raporturilor juridice dintre părți.
Chestiunea a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea unui regulator de competență, prin Decizia nr. 2158 din 09 mai 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2013, în cadrul căreia s-a stabilit că ordinul de trecere în rezervă reprezintă un act administrativ, emis de către o autoritate publică centrală și, pe cale de consecință, competența de soluționare a cererii de suspendare a executării aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Aceeași trebuie să fie soluția și în ceea ce privește acțiunea în anularea ordinului.
A constatat tribunalul că devin incidente în cauză prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și, întrucât în acest dosar se contestă un ordin emis de B., care este o autoritate publică centrală, competența de soluționare în primă instanță a cauzei aparține curții de apel.
3. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență;
Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că a fost legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ. și că, în raport cu obiectul acțiunii, competența revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Obiectul acțiunii deduse judecății vizează anularea Ordinului nr. 64 din 04 iunie 2013, emis de B., prin care s-a dispus trecerea în rezervă a reclamantului, reintegrarea sa în funcția deținută anterior emiterii ordinului sau într-o funcție echivalentă și obligarea la plata de despăgubiri.
Ordinul de trecere în rezervă a fost emis în temeiul dispozițiilor art. 85 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
Reclamantul a avut calitatea de cadru militar (jandarm) cu grad de subofițer la B.
În acord cu cele statuate în Decizia nr. 2158 din 09 mai 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe calea regulatorului de competență, în Dosarul nr. x/3/2013, instanța reține că raporturile de serviciu ale cadrelor militare sunt reglementate de dispozițiile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare și nu de Legea nr. 53/2003 - C. muncii, astfel că soluționarea cererii având ca obiect legalitatea ordinului de trecere în rezervă, având o reglementare specială, este de competența instanței de contencios administrativ și fiscal, potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Pentru stabilirea instanței de contencios administrativ competente material este relevant criteriul rangului autorității publice, criteriu dedus din coroborarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., față de care, calitatea B. de instituție publică centrală, determină competența curții de apel.
După cum bine a arătat și judecătorul de la Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, din rațiuni de simetrie și pentru a asigura o judecată unitară, cauza de față nu poate fi atribuită spre soluționare decât în competența instanței care judecă și cererea de suspendare a executării ordinului, în speță, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Având în vedere considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B. în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2015.