Decizia nr. 896/2015
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3590 din 18 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire a sentinței civile nr. 1531 din 05 iunie 2007 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2006 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimații B. și C. Argeș.
Împotriva acestei hotărâri a formulat o nouă cerere de revizuire revizuentul A., invocând prevederile art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ.
Înainte de a analiza motivele cererii de revizuire, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.
Pe de o parte, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, neputând fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă punerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului în fond.
Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate (…)”.
Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de textul menționat o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare, în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
În asemenea situații, executarea hotărârilor este imposibilă, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală creată de existența hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.
Invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
1. să existe hotărâri definitive contradictorii;
2. hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină. Ca atare, trebuie reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat;
3. hotărârile să fie date în dosare diferite;
4. în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei. Dacă instanța sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins excepția autorității de lucru judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei acțiuni;
5. să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.
Condițiile menționate trebuie să fie îndeplinite cumulativ, întrucât neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire întemeiată pe motivul respectiv.
În cauza de față, revizuentul a înțeles să invoce „soluțiile potrivnice” pronunțate în aceeași pricină, în același Dosar (nr. x/2/2006), soluția atacată ca fiind contradictorie fiind determinată de exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii împotriva unei sentințe pronunțate în același dosar în care au fost pronunțate încheierile de ședință în raport de care s-a invocat contradictorialitatea, condiție în care nu este încălcată autoritatea de lucru judecat.
Este evident faptul că în cadrul aceluiași proces nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, deoarece, chiar dacă soluțiile sunt diferite în etape procesuale distincte, în final o singură hotărâre pune capăt judecății.
Drept urmare, calea extraordinară de atac promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ale cărui prevederi au un caracter imperativ, fiind de strictă interpretare și aplicare.
În raport de cele mai sus arătate, precum și de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază, se reține că, neevocând fondul, decizia atacată în cauză nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac de retractare.
Drept urmare, calea extraordinară de atac promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiției de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat.
În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 3590 din 18 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2015.