Decizia nr. 897/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud sub nr. x/112/2013, declinată ulterior în favoarea Curții de Apel Cluj, unde a fost înregistrată sub nr. x/33/2013, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., următoarele:
- obligarea pârâtului la elaborarea ordinului de acordare a distincțiilor prevăzute de art. 13 pct. 8 din Regulamentul privind acordarea de distincții și premii personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat, aprobat prin Ordinul nr. 5435/2006, în ceea ce privește acordarea reclamantei, în anul școlar 2010-2011, a distincției „Diploma de excelență”;
- obligarea pârâtului să publice în M. Of., partea I, ordinul arătat la petitul anterior;
- obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii, de 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere a publicării ordinului în M. Of.
Prin sentința civilă nr. 527/2013 din 30 octombrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect obligația de a face.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din N.C.P.C.
În motivarea recursului declarat se arată că prin sentința atacată instanța de fond a respins acțiunea, pe motiv că C. Bistrița Năsăud nu a fost în măsură și nu a comunicat pârâtului faptul că există acoperire financiară în bugete pentru plata premiilor aferente distincțiilor acordate personalului didactic.
Arată recurenta-reclamantă că prin întâmpinarea din 22 aprilie 2013, formulată de C. Bistrița Năsăud în Dosarul Tribunalului Bistrița Năsăud nr. x/112/2013 (pct. II, pe fond), din care s-a disjuns prezenta cauză, acesta a arătat că reclamantei i s-a validat acordarea distincției diplomă de excelență în anul 2010, iar, prin adresa din 14 octombrie 2010,C. Bistrița Năsăud a transmis pârâtului-intimat lista cadrelor didactice care au solicitat distincții și premii în conformitate cu Ordinul D. nr. 5435/2006 pentru anul școlar 2009-2010.
Mai arată recurenta că potrivit art. 13 pct. 8 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 5435/2006, modificat prin Ordinul nr. 4140/2010, pârâtul-intimat trebuia să verifice listele înainte de C. Bistrița Năsăud și să elaboreze, până la data de 30 octombrie 2010,ordinul de acordarea distincțiilor.
Recurenta subliniază faptul că dreptul său nu poate fi afectat de lipsa de comunicare existentă între diverse autorității ale statului, respectiv între pârâtul-intimat și C. Bistrița Năsăud.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din N.C.P.C., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.
Soluția instanței de fond a fost criticată de către recurentă pentru că ar fi fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, temeiul de drept invocat fiind art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente și concludente, recurenta-reclamantă reiterează sub o altă formă considerentele prezentate prin cererea de chemare în judecată, fără a dezvolta un raționament juridic pentru care apreciază că sentința recurată este neîntemeiată.
Prin cererea formulată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea pârâtului la elaborarea ordinului de acordare a distincțiilor prevăzute de art. 13 pct. 8 din Regulamentul privind acordarea de distincții și premii personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat, aprobat prin Ordinul nr. 5435/2006, în ceea ce privește acordarea reclamantei, în anul școlar 2010-2011, a distincției „Diploma de excelență”; obligarea pârâtului să publice în M. Of., partea I, ordinul arătat la petitul anterior; obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii, de 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere a publicării ordinului în M. Of.
În susținerea cererii sale, reclamanta a arătat că este îndreptățită la acordarea distincției în condițiile reglementate de regulament, însă în mod nejustificat pârâtul refuză emiterea ordinului.
Astfel, reclamanta a invocat refuzul nejustificat al autorității de a emite actul de acordare a distincțiilor în condițiile în care ar fi fost confirmate fondurile necesare.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu este ordonator de credite și nu are atribuții de finanțare, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii,pe motiv că refuzul nu este unul nejustificat, întrucât în speță nu sunt întrunite cerințele legii, respectiv nu a fost confirmată existența fondurilor.
Instanța de fond a analizat situația de fapt, în raport de materialul probator existent la dosar și în mod corect a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu B.
Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, prin art. 113 și art. 114 reglementează, printre altele, acordarea, în baza unui regulament aprobat de D., a distincției Diploma de excelență. În aplicarea acestor prevederi a fost emis Ordinul D. nr. 5435 din 23 iunie 2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea de distincții și prime personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat, modificat ulterior prin Ordinul D. nr. 4104 din 14 iunie 2010.
Conform regulamentului, acordarea distincției este însoțită de un premiu, iar pentru acordarea distincției trebuie urmată o procedură de către minister înainte de emiterea ordinului, procedură ce impune inclusiv o verificare a existenței resurselor financiare necesare plății aferente distincției.
Astfel, potrivit art. 1 din Ordinul D. nr. 5435/2006: „Potrivit prevederilor art. 113 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, ministrul educației, cercetării și tineretului este autorizat să acorde personalului didactic din învățământul de stat următoarele distincții:
- Adresă de mulțumire publică;
- Diploma "Gheorghe Lazăr", clasele I, a II-a și a III-a;
- Diploma de excelență.”
Conform prevederilor art. 11 și 12 din Ordinul D. nr. 5435/2006:
„Art. 11 - Diploma de excelență, a cărei machetă este prevăzută în anexa nr. 5, se acordă, pentru merite în dezvoltarea curriculumului și/sau managementului educațional, cadrelor didactice care au obținut gradul didactic I, pensionari sau pensionabili, cu activitate efectivă în învățământ și care au obținut calificativul "foarte bine" cel puțin 25 de ani, pentru merite deosebite în activitatea didactică, care au dat dovadă de profesionalism, deontologie profesională și conduită morală incontestabile și care îndeplinesc cel puțin două dintre criteriile menționate la art. 5 lit. b), c) și d).
Art. 12 - Diploma de excelență este însoțită de un premiu a cărui valoare este de 20% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni de activitate.”
Potrivit art. 13 pct. 6 lit. b) din anexă, Consiliul de administrație al inspectoratului școlar, pe baza rezultatelor definitive, stabilește numărul cadrelor didactice care urmează a primi distincții, în limita a 6% din numărul total de cadre didactice cu gradul didactic I din județ/municipiul București, cu excepția adresei de mulțumire publică și cu încadrarea în fondurile bugetare alocate/comunicate de fiecare primărie.
Listele cuprinzând datele solicitanților validați, conform modelului prevăzut în anexa nr. 7, vor fi înaintate la D. până la data de 15 octombrie a fiecărui an.
Conform prevederilor art. 13 alin. (8) din anexa la ordin: „D. verifică listele înaintate de inspectoratele școlare și elaborează ordinul de acordare a distincțiilor, până la data de 30 octombrie a fiecărui an."
Potrivit dispozițiilor art. 13 pct. 9 lit. a) din anexa la Ordinul D. nr. 5435/2006: „plata premiilor se va face de unitatea de învățământ la care sunt (au fost) angajate cadrele didactice beneficiare din bugetul consiliilor locale/consiliilor județene, cu încadrarea în bugetul aprobat și alocat cu această destinație”.
Din analiza coroborată a ordinului se desprinde concluzia că este posibil ca personalul didactic să îndeplinească condițiile generale pentru acordarea acestei distincții, dar acordarea ei propriu-zisă nu depinde doar de încadrarea în criteriile generale de acordare enumerate de acest act, ci după stabilirea îndeplinirii acestor condiții. Acordarea diplomei este supusă unei duble condiționări: se acordă această distincție doar în limita unui procent de 6% din numărul cadrelor didactice din județ și doar dacă numărul de distincții ce se propun se încadrează în fondurile bugetare comunicate de către fiecare primărie.
Cu alte cuvinte, după validarea rezultatelor, respectiv a stabilirii celor care îndeplinesc criteriile de acordare și a limitei de 6%, inspectoratul trebuia să verifice existența fondurilor necesare plății premiilor de la bugetele locale și să afirme existența lor atunci când înaintează listele în vederea emiterii ordinului de acordare a distincțiilor.
În acest context, al întocmirii listelor pe baza îndeplinirii condițiilor generale și a condiționării existenței și afirmării fondurilor necesare de către inspectorate, în activitatea sa, ministerul, primind actele, verifică la rândul său respectarea cerințelor, inclusiv a existenței resurselor financiare necesare plății și, doar în situația existenței acestora, emite ordinul de acordare a distincției.
Astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, actele dosarului atestă că a fost inițiată procedura, însă în urma solicitării de către minister a confirmării existenței fondurilor pentru plata primelor aferente distincțiilor propuse, C. Bistrița Năsăud nu a fost în măsură și nu a comunicat ministerului faptul că există acoperire financiară în bugete pentru plata premiilor aferente distincțiilor personalului didactic cuprins în tabelul nominal transmis.
Înalta Curte constată ca fiind corectă aprecierea instanței de fond în sensul că în atare situație nu este îndeplinită condiția prevăzută de legiuitor dată de existența fondurilor.
Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond că, atâta timp cât inspectoratul nu a fost în măsură să confirme existența fondurilor, nu se poate vorbi de un refuz nejustificat în sensul legii contenciosului administrativ.
Astfel, în sensul legii contenciosului, termenul de refuz nejustificat de a soluționa o cerere constituie exprimarea explicită cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, iar excesul de putere semnifică exercitarea dreptului de apreciere al autorității prin încălcarea limitelor prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor.
Or, în speță nu se poate califica refuzul autorității ca fiind rezultatul excesului.
Din actele și lucrările dosarului rezultă cu evidență faptul că s-au depus actele necesare, dar nu rezultă faptul că s-ar dispune de fonduri, iar acestea ar fi incluse în buget pe anul respectiv.
Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, în lipsa unor acte care să ateste includerea în buget a sumelor nu se poate reține că au fost îndeplinite condițiile prevăzute în procedura pentru emiterea ordinului.
Pe de altă parte, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 330/2009, „Premiile individuale se stabilesc de către ordonatorii de credite în limita sumelor alocate cu această destinație de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, cu consultarea reprezentanților salariaților, acolo unde nu sunt astfel de organizații".
La art. 30 alin. (7) din Legea nr. 330/2009 se menționează că „prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 și art. 24 nu se aplică în anul 2010".
În anul 2011, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice: "în anul 2011, ordonatorii de credite nu vor acorda premii și prime de vacanță".
Potrivit prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar: „În anul 2012, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță.''
Conform dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 84 din 12 decembrie 2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare: "Prevederile art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. 2 din O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013."
Raportat la prevederile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în anul 2014, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că în anii 2010, 2011, 2012,2013 și 2014 nu se aplică dispozițiile legale referitoare la acordarea premiilor individuale, aceste dispoziții având efectul unor cauze de suspendare temporară.
Or, distincția „Diploma de excelență" este asimilată unui premiu individual, de natură salarială, ce se acordă în legătură cu activitatea didactică, iar, potrivit art. 41, art. 55 alin. (2) C. fisc., premiul are natura unui venit salarial asimilat.
Este adevărat că acordarea acestui premiu se face potrivit unei proceduri reglementate de o lege specială, însă legea cadru a salarizării constituie dreptul comun și face referire, fără a distinge, la orice premiu individual acordat de angajatori.
Înalta Curte constată, așadar, că în speță nu se poate aplica Decizia nr. 1443 din 20 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de recurentă ca și jurisprudență, deoarece aceasta se referă la acordarea distincției pentru o perioadă anterioară, respectiv pentru anul școlar 2009-2010.
În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) din N.C.P.C. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat, menținându-se sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 527/2013 din 30 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2015.