Decizia nr. 931/2016
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei;
1. Obiectul cauzei;
Prin cererea de chemare în judecată reclamantele Isar Ruxandra și Niculescu Cătălina în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii Publice, au solicitat acordarea sporului de 25% reținut fără temei legal de către pârâtă începând cu data de 15 aprilie 2009, până la data introducerii acțiunii, precum și pentru viitor până la încetarea raportului de serviciu sau până la modificarea legislației.
În motivarea cererii reclamantele au arătat că sunt funcționari publici în cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, având funcția de auditori interni încă din data de 01 iunie 2001, respectiv 01 august 2001, iar prin Decizia nr. 14 din 06 ianuarie 2003 le-a fost stabilit și acordat începând cu data de 01 ianuarie 2003 sporul de complexitate a muncii de 25% aplicat la salariul de bază brut lunar în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern.
Prin Ordinele președintelui CNPAS nr. 617 din 08 mai 2009 și nr. 618 din 08 mai 2009 li s-a diminuat sporul de la 25% și 1% începând cu data de 15 aprilie 2009 potrivit art. 1 alin. (1) din Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 al MMFPS și art. 1 alin. (1) din Ordinul nr. 482 din 29 aprilie 2009 al CNPAS:
La data formulării acțiunii drepturile salariale ale reclamantelor cuprind acest spor pentru complexitatea muncii ce li se acordă ca și sumă compensatorie și reprezintă echivalentul procentului de 1% aplicat la salariul de bază.
2. Hotărârea primei instanțe;
Prin sentința civilă nr. 2379 din 28 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilități, ca neîntemeiată. S-a admis în parte excepția de nelegalitate formulată reclamantele Isar (în prezent Olabi - după căsătorie) Ruxandra și Niculescu Cătălina, în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Pensii Publice și Ministerul Muncii, Familie, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Comisia Superioară de Evaluarea Persoanelor cu Handicap pentru Adulți. S-a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 1 alin. (1) pct. 1 din Ordinul nr. 605/29 aprilie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familie, Protecției Sociale, precum și a disp. art. 1 alin. (1) pct. 1 din Ordinul nr. 482 din 29 aprilie 2009 emis de Casa Națională de Pensii Publice și s-a respins în rest excepția de nelegalitate ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1 alin. (1) din Ordinul Ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 605/29 aprilie 2009, începând cu data de 15 aprilie 2009, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 35/2009, auditorii interni din cadrul aparatului propriu al ministerului și al unităților subordonate acestuia beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii în procent de 1% aplicat la salariul de bază.
Potrivit art. 4 din Ordinul MMFPS nr. 605 din 29 aprilie 2009 conducătorii instituțiilor prevăzute în anexa nr. 2 lit. a) pct. 1 și 2 și lit. c) la H.G. nr. 11/2009 (la lit. c) pct. 2 fiind menționată Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale) vor emite propriile decizii, ordine, după caz, în mod corespunzător.
În temeiul Ordinului MMFPS nr. 605/2009 a fost emis Ordinul președintelui Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale nr. 482 din 29 aprilie 2009 care în art. 1 alin. (1) a prevăzut că începând cu data de 15 aprilie 2009, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 35/2009, auditorii interni din cadrul aparatului propriu al CNPAS și al instituțiilor subordonate acesteia beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii în procent de 1% aplicat la salariul de bază.
După cum a arătat și pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Ordinul MMFPS nr. 605/2009 și Ordinul CNPAS nr. 482/2009 nu sunt acte administrative cu caracter normativ întrucât deși au fost emise pentru organizarea executării dispozițiilor O.U.G. nr. 35/2009, totuși nu conțin reglementări cu caracter general, cu efecte erga omnes, ci sunt acte administrative cu caracter individual, fiind emise pentru aplicarea în concret a dispozițiilor O.U.G. nr. 35/2009 și producând efecte juridice în raport cu un număr determinabil de persoane, fiind adresate unei categorii determinate de funcționari publici - auditorii interni din cadrul aparatului propriu al ministerului și al instituțiilor subordonate, respectiv auditorii interni din cadrul aparatului propriu al CNPAS și al instituțiilor subordonate.
Ca atare, excepția de nelegalitate apare ca fiind admisibilă în raport cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 76/2012.
Faptul că în motivarea excepției reclamantele au invocat Decizia nr. 3327 din 23 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/107/2009 în care acestea nu au fost părți și faptul că respectiva decizie nu produce efecte în privința reclamantelor nu constituie cauze de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”.
Apărarea pârâtului Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice referitoare la încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este neîntemeiată întrucât admiterea excepției de nelegalitate nu are ca efect anularea actului administrativ, ci doar înlăturarea aplicării actului respectiv între părțile în litigiu.
Mai mult, Curtea reține că pe calea excepției de nelegalitate este admisibilă verificarea legalității emiterii unor acte administrative cu caracter individual sau normativ indiferent de data emiterii acestora, astfel încât natura celor două ordine din perspectiva caracterului general sau particular al producerii efectelor acestora nu poate determina inadmisibilitatea excepției de nelegalitate.
În consecință, excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe de altă parte, Curtea a admis excepția de nelegalitate a disp. art. 1 alin. (1) din Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 al MMFPS și a disp. art. 1 alin. (1) din Ordinul nr. 482 din 29 aprilie 2009 al CNPAS, care au prevăzut că începând cu data de 15 aprilie 2009 auditorii interni beneficiază de un spor de 1% pentru complexitatea muncii în procent de 1% aplicat la salariul de bază, pentru următoarele considerente:
Conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 672/2002 modificat prin art. XV din O.U.G. nr. 35/2009 „auditorii interni au un nivel de salarizare corespunzător ierarhiei acestei funcții în cadrul sistemului de salarizare a funcționarilor publici; totodată auditorii interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la salariul de bază brut lunar.”
Pentru aplicarea acestor dispoziții au fost adoptate Ordinul MMFPS nr. 605/2009 și Ordinul CNPAS nr. 482/2009 care au stabilit cuantumul sporului pentru complexitatea muncii la 1% din salariul de bază.
După cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, într-o practică constantă, atât în Decizia nr. 3327 din 23 iunie 2010, cât și în Decizia nr. 3936 din 23 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/54/2013, faptul că legiuitorul a acordat ordonatorilor principali de credite dreptul de a emite acte administrative în scopul de a determina în concret procentul în cazul sporului pentru complexitatea muncii desfășurate de auditorii interni nu înseamnă că a permis ordonatorilor să dispună în mod discreționar în executarea dispozițiilor legale care reglementează acordarea respectivelor drepturi.
Recunoașterea acestui drept nu exonerează ordonatorul de credite de obligația de a motiva deciziile prin care aduce atingere drepturilor dobândite de funcționarul public și de a asigura un raport rezonabil de proporționalitate între scopul vizat de legiuitor și măsura adoptată.
Din analiza ordinelor contestate nu rezultă care au fost în concret criteriile care au stat la baza stabilirii unui cuantum comun de 1% pentru respectivul spor în toate instituțiile publice aflate sub autoritatea, în coordonarea sau în subordonarea emitenților, așa încât se poate considera că MMFPS și CNPAS, dând dovadă de exces de putere, au stabilit cuantumul de acordare a sporului în mod formal, fără a ține seama în concret de complexitatea și ierarhia acestei funcții, în cadrul fiecărei instituții publice, ceea ce echivalează cu refuzul nejustificat de acordare a acestui spor, aspect de natură a conduce la încălcarea dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 672/2002.
Deși este adevărat că Decizia Înaltei Curții de Casație și Justiție nr. 3327 din 23 iunie 2010 nu produce efecte în privința reclamantelor, acestea nefiind părți în dosarul în care a fost pronunțată decizia respectivă, dar considerentele avute în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru admiterea excepției de nelegalitate sunt valabile și în cauza de față, reclamantele Isar Ruxandra și Niculescu Cătălina aflându-se în aceeași situație ca și reclamanta din Dosarul nr. x/107/2009.
De asemenea, nu se poate susține că până la 15 aprilie 2009 complexitatea muncii auditorilor interni presupunea acordarea unui spor de 25%, iar după această dată era suficient un spor de doar 1% în condițiile în care pârâta CNPP nu a făcut dovada faptul că atribuțiile auditorilor interni ar fi fost diminuate.
Mai mult Curtea a constatat că nu poate fi reținută susținerea pârâților în sensul că acordarea limitei minime de 1% este datorată necesității abordării unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare, având în vedere că acest spor are ca obiect complexitatea muncii, nereprezentând un stimulent salarial care se poate acorda exclusiv în limita prevederilor bugetare ale pârâților.
În consecință, Curtea a reținut că excepția de nelegalitate a art. 1 alin. (1) pct. 1 din Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 al MMFPS și a art. 1 alin. (1) pct. 1 din Ordinul nr. 482 din 29 aprilie 2009 al CNPAS privind acordarea sporului pentru complexitatea muncii în cuantum de 1% din salariul de bază este întemeiată, constatând nelegalitatea acestor dispoziții, astfel încât a admis parțial excepția de nelegalitate în limita celor menționate anterior, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii inițiale.
Pe de altă parte, Curtea a respins excepția de nelegalitate a disp. art. 1 alin. (3) din Ordinul nr. 605/2009 al MMFPS și din Ordinul nr. 482/2009 al CNPAS deoarece aceste dispoziții nu se referă la sporul pentru complexitatea muncii, ci la cuantumul sporului pentru condiții vătămătoare de muncă, acesta din urmă nefăcând obiectul pretențiilor reclamantelor în cauza de față.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe, în temeiul art. 304 C. proc. civ., au formulat recurs pârâții Casa Națională de Pensii Publice și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
3.1. Motivele de casare;
Prin motivele de recurs formulate de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și a Persoanelor Vârstnice - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți se susține că art. 1 alin. (1) din Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 605 din 29 aprilie 2009 statuează că de la data de 15 aprilie 2009, auditorii interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii în procent de 1% aplicat la salariul de bază.
Tribunalul a admis excepția de nelegalitate a art. 1 alin. (1) din Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 605/29 aprilie 2009 argumentat pe obligația ordonatorului de credit de a motiva deciziile prin care se aduce atingere drepturilor dobândite de funcționarul public. Instanța arată că nu a identificat în mod concret criteriile care au stat la baza cuantumului de 1% a sporului pentru complexitatea muncii în procent de 1% în toate instituțiile aflate sub autoritatea, în coordonarea sau în subordonarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale. Instanța constată că pârâții au dat dovadă de exces de putere, prin stabilirea arbitrală a cuantumului sporului pentru complexitatea muncii, fără a ține seama în concret de complexitatea și ierarhia acestei funcții de auditor public în cazul reclamantelor Isar Ruxandra și Niculescu Cătălina.
În motivarea sentinței Tribunalului București, secția contencios administrativ nr. 626 din 29 ianuarie 2014 instanța de fond arată că: „după cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 3327 din 23 iunie 2010, legiuitorul a acordat ordonatorilor principali de credite dreptul de a emite acte administrative în scopul de a determina în concret procentul în cazul sporului pentru complexitatea muncii desfășurate de auditorii interni”.
Conform art. 1 alin. (1) din Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 605/29 aprilie 2009 cuantumul sporului pentru complexitatea muncii auditorilor publici a fost fixat la nivelul minim de 1%. Raportat la acest cuantum minim fixat, instanța de fond consideră că art. 1 alin. (1) din Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 605 din 29 aprilie 2009 este practic rezultatul unui abuz de putere.
Art. 1 alin. (1) din Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 605/29 aprilie 2009 care definește că auditorii publici beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de 1% de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul cheltuielilor de personal din domeniul bugetar. Potrivit dispozițiilor art. 15 din O.U.G. nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul cheltuielilor de personal în domeniul bugetar, cuantum sporului respectiv este prevăzut la latitudinea ordonatorilor de credit, prin precizarea numai a plafonului maxim de 25%.
În concluzie, solicită admiterea recursului în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe fondul acțiunii respingerea pretențiilor reclamantelor.
Prin motivele de recurs formulate de recurenta-pârâtă Casa Națională de Pensii Publice întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. se susține următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, fără să facă o cercetare judecătorească corespunzătoare asupra cauzei raportat la prevederile legale în vigoare, a situației de fapt și a probelor administrate în cauză, a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Astfel, instanța de fond în mod greșit a reținut în motivarea hotărârii atacate că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cerere părții interesate", condiție îndeplinită în cauză deoarece atât Ordinul nr. 605/2009 emis de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale cât și Ordinul n 482/2009 emis de pârâta Casa Națională de pensii publice (fosta CNPAS) sunt acte administrative date în executarea unor acte normative și care privesc drepturi salariale ale unor persoane determinate, putând face deci obiectul verificării legalității prin intermediul excepției de nelegalitate.
Trebuie evidențiat faptul că instanța de contencios administrativ competentă cu soluționarea acestei cauze, este obligată să observe dacă excepția de nelegalitate vizează un act administrativ individual sau un act administrative cu caracter normativ.
După cum se poate observa din cuprinsul art. 4 din Legea nr. 554/2004, așa cum era înainte de a fi modificat prin Legea nr. 76/2012, legiuitorul a limitat posibilitatea invocării excepției de nelegalitate numai cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual.
Având în vedere modificările aduse la art. 4 din Legea 554/2004 prin Legea nr. 76/2012, un act administrativ cu caracter normativ nu mai poate fi supus excepției de nelegalitate, împotriva lui putându-se exercita doar cererea în anulare.
O simplă și elementară interpretare a faptului că legiuitorul a adăugat în mod expres formularea "cu caracter individual" ne va ajuta să înțelegem că legiuitorul a căutat să excludă actele administrative cu caracter normativ de la controlul de legalitate pe calea excepției invocate sau ridicate în cadrul unui proces. Rațiunea acestei excluderi își are explicația în faptul că, potrivit art. 11. alin. (4) din aceeași lege, actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând pe calea unei acțiuni directe pentru anularea unui asemenea act administrativ.
Or, faptul că excepția de nelegalitate vizează, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, doar actele administrative unilaterale cu caracter individual, nu are semnificația excluderii actelor administrative unilaterale cu caracter normativ de la controlul de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, acest control realizându-se pe calea acțiunii directe, separate, și nu a incidentului procedural, adică, în speță, a excepției de nelegalitate.
Astfel instanța de fond în loc să respingă acțiunea reclamantei ca fiind inadmisibilă pe dispozițiile imperative ale art. 4 alin. (4) din actul normativ mai sus enunțat, potrivit cărora actele administrative cu caracter normativ (Ordinul nr. 605/2009 emis de MMFPS și nr. 482/2009 emis de CNPAS) nu mai pot forma obiect al excepției de nelegalitate, în mod cu totul arbitrar și lipsit de temei legal admite excepția de nelegalitate și constată nelegalitatea Ordinelor nr. 605/2009 și nr. 482/2009.
Or, din această perspectivă, rezultă cu puterea evidenței că ordinele administrative în discuție, Ordinul MMFPS nr. 605/29 aprilie 2009 respectiv Ordinul CNPAS nr. 482/29 aprilie 2009 care au stat la baza emiterii Ordinelor nr. 617/2009 și nr. 618/2009, sunt acte administrative cu caracter normativ din moment ce conțin reguli generale, iar destinatarii acestora sunt un număr indeterminat de subiecți, în condițiile în care acestea au fost emise în temeiul O.U.G. nr. 35/2009, care a stabilit reguli prin care este determinat cadrul legal al actelor administrative normative.
Deci, pentru a putea face obiectul excepției de nelegalitate, actul administrativ trebuie să îndeplinească două cerințe impuse expres de lege, și anume să fie cu caracter unilateral, deci să fie elaborat de un singur emitent și să fie individual, deci care să privească un subiect determinat, în consecință, unul nenormativ.
Prin urmare, actele administrative cu caracter normativ respectiv Ordinul MMFPS nr. 605 din 29 aprilie 2009 și Ordinul CNPAS nr. 482 din 29 aprilie 2009 nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate, așa cum a solicitat reclamantele prin cererea dedusă judecații, întrucât art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 prevede că:
"(4) Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de I nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege."
Ținând cont de aceste distincții legale existente între actele administrative, rezultă indubitabil că, sentința civilă nr. 2379 din 28 septembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. nr. x/2/2015 de către Curtea de Apel București este nelegală și netemeinică în ceea ce privește acțiunea reclamantelor prin care solicită nelegalitatea actelor administrative cu caracter normativ, respectiv Ordinul MMFPS nr. 605 din 29 aprilie 2009 si Ordinul CNPAS nr. 482 din 29 aprilie 2009.
Astfel, actele administrative mai sus enunțate nu pot fi analizate nici sub imperiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că:
"(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate."
Prin urmare, dispozițiile alin. (1) din art. 4 se referă cu exclusivitate la actul administrativ cu caracter individual (în speță actele individuale sunt Ordinele nr. 617/2009 și nr. 618/2009), ca obiect al excepției de nelegalitate și nicidecum a actului administrativ normativ respectiv Ordinul MMFPS nr. 605 din 29 aprilie 2009 si Ordinul CNPAS nr. 482/29 aprilie 2009.
Astfel, reiterează faptul că, Sentința civilă nr. 2379/28 septembrie 2015, privind nelegalitatea art. 1 alin. (1) din Ordinul AAMFPS nr. 605 din 29 aprilie 2009 respectiv a art. 1 alin. (1) din Ordinul CNPAS nr. 482 din 29 aprilie 2009 (acte administrative cu caracter normativ) este netemeinică și nelegală, raportat la prevederile imperative ale art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Față de considerentele prezentate, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pe cale de consecință, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii ca fiind inadmisibilă cererea reclamantei cu privire la nelegalitatea art. 1 alin din Ordinul AAMFPS nr. 605 din 29 aprilie 2009 respectiv a art. 1 alin 1 din Ordinul CNPAS nr. 82 din 29 aprilie 2009 (acte administrative cu caracter normativ) in raport de prevederile imperative ale art. 4, alin. (4) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin întâmpinarea formulată de intimatele reclamante Isar Ruxandra și Niculescu Cătălina se solicită anularea recursului, ca nemotivat, cu precizarea că prin cererea de recurs nu s-a arătat argumentele juridice pentru care instanța de fond a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Ordinul M.M.F.P.S. nr. 605 din 29 aprilie 2009, adică nu a criticat soluția instanței sub aspectul temeiurilor juridice aplicate speței și care a dus la constatarea caracterului nelegal al actului normativ.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenții-pârâți, dar și în temeiul art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.
1. Argumentele de fapt și de drept relevante;
În primul rând, Înalta Curte în temeiul art. 306 alin. (1) raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. va analiza excepția nulității recursului formulat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, excepție invocată de intimatele-reclamante prin întâmpinare.
Astfel, se reține că potrivit art. 3021 alin. (1) C. proc. civ. „Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele: lit. c) „motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
La rândul său dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prevăd că: „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”.
Însă, Înalta Curte va aplica corespunzător dispozițiile art. 3041 C. proc. civ. ce permit examinarea pricinii sub toate aspectele de către instanța de control judiciar, sens în care va respinge excepția nulității recursului, ca neîntemeiată.
Cu privire la motivele de recurs formulate, prin care se critică sentința atacată față de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținându-se că este nelegală, pe considerentul că prima instanță a interpretat greșit legea, Înalta Curte notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează greșit norma juridică aplicabilă.
Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege în vigoare la data judecății sau când recurge la texte de lege aplicabile litigiului le dă o greșită interpretare.
Acest motiv de recurs nu subzistă în cauză.
Astfel, excepția de nelegalitate vizează dispozițiile Ordinului nr. 605/29 aprilie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ordinului nr. 482/29 aprilie 2009 al Casei Naționale de Pensii de Asigurări Sociale.
Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 emis de Ministerul Muncii, prevede la art. 1 că începând cu data de 14 aprilie 2009, potrivit O.U.G. nr. 35/2009, auditorii interni beneficiază de un spor de 1% din salariul de bază, pentru complexitatea muncii.
Ordinul nr. 482 din 29 aprilie 2009 emis de Casa Națională de Pensii de Asigurări Sociale prevede la art. 1 că începând cu data de 15 aprilie 2009, potrivit O.U.G. nr. 35/2009, auditorii interni beneficiază de un spor de 1% din salariul de bază, pentru complexitatea muncii.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ nelegal cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Odată cu instituționalizarea excepției de nelegalitate, prin Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ stabilește, în baza principiilor;
legalității, ierarhiei și forței juridice a actelor normative, legalitatea unui act administrativ pe calea acestei excepții.
Așa fiind, excepția de nelegalitate presupune cenzurarea actelor administrative prin raportare la legea în a cărei executare au fost emise.
Altfel spus, avem de-a face cu consonanța unui act juridic care produce efecte cu forță juridică inferioară față de actul juridic care produce efecte cu forță juridică superioară, fundamentul constituțional fiind reprezentat de art. 1 alin. (5), coroborat cu art. 16 alin. (2) și, respectiv, cu art. 108 alin. (2) din Constituție.
Soluția pronunțată de prima instanță atât în privința excepțiilor, cât și în privința fondului cauzei este corectă și va fi menținută de instanța de control judiciar.
Cu privire la criticile referitoare la excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive invocate de Casa Națională de Pensii Publice, Înalta Curte apreciază că în mod corect a fost respinsă, în recurs fiind reiterate aceleași argumente aduse și în fața primei instanțe prin apărările formulate, astfel că nu se impune reluarea acestora, considerentele ample expuse fiind împărtășite.
Pe fondul excepției de nelegalitate, întrucât criticile formulate se referă la aceleași chestiuni, vor primi răspuns prin argumente comune.
În speță, actele administrative a căror nelegalitate a fost parțial invocată, respectiv art. 1 alin. (1) din Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și art. 1 alin. (1) din Ordinul nr. 482 din 29 aprilie 2009 emis Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale au fost emise în executarea și temeiul mai multor acte normative, Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, O.U.G. nr. 35/2009 și O.G. nr. 6/2007.
Potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, așa cum a fost modificat prin art. 15 din O.U.G. nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul cheltuielilor de personal „ auditorii interni au un nivel de salarizare corespunzător ierarhiei acestei funcții în cadrul sistemului de salarizare a funcționarilor publici; totodată auditorii interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la salariul de bază brut lunar”.
Conform art. 16 din O.G. nr. 6/2007, sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
În executarea acestor dispoziții legale au fost emise Ordinele nr. 605 din 29 aprilie 2009 al M.M.F.P.S și respectiv, Ordinul nr. 482 din 29 aprilie 2009 al C.N.P.P. prin care s-a acordat auditorilor interni un spor pentru complexitatea muncii în procent de 1% din salariul de bază și de 1% aplicat la salariul de bată pentru condiții vătămătoare de muncă, în acest sens Casa Națională de Pensii Publice emițând Decizia nr. 173/2009, prin care a modificat drepturile salariale ale reclamantelor, în mod corespunzător.
Așa fiind, prima instanță în mod corect a apreciat că ordonatorul de credite are obligația de a motiva deciziile prin care se aduce atingere drepturilor dobândite de funcționarul public și de a asigura un raport rezonabil de proporționalitate între scopul vizat de legiuitor și măsura adoptată, simpla referire la actele normative ce prevăd măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare, neconstituind o motivare.
Or, din analiza ordinelor atacate nu rezultă care au fost în concret criteriile care au stat la baza stabilirii unui cuantum comun de 1% pentru toate instituțiile aflate în subordinea emitenților, în condițiile în care legea prevede o marjă largă între 1% și 25% tocmai pe criteriul complexității cauzelor, a volumului de muncă, a specificului fiecărei instituții, a atribuțiilor și activităților efective desfășurate de auditorul intern.
Prin stabilirea unui coeficient minim, în procent de 1%, se poate considera că acesta a fost acordat formal, eludându-se scopului instituirii lui, ceea ce echivalează cu un refuz nejustificat de acordare a unui atare spor.
Emitentul și-a exercitat atribuțiile cu exces de putere, fiind încălcate dispozițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 672/2002 .
În fine, judecătorul fondului nu a apreciat asupra cuantumului concret a sporului, substituindu-se emitenților actelor, ci a reținut nemotivarea acestuia, lipsa criteriilor bine determinate, neimpunând aplicarea limitei maxime, cum în mod greșit s-a susținut.
Prin urmare, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății și normelor de drept incidente în cauză.
2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității recursului declarat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, invocată de intimatele reclamante Isar Ruxandra și Niculescu Cătălina.
Respinge recursurile declarate de pârâții Casa Națională de Pensii Publice și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți împotriva sentinței civile nr. 2379 din 28 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 martie 2016.