Decizie nr. 1073/2015
Asupra recursului declarat în cauză;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei;
Cererea de chemare în judecată;
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu B. Municipiul Piatra Neamț, a solicitat obligarea pârâtei B. Piatra Neamț, în baza art. 18 alin. (5) coroborat cu art. 7 alin. (2) și art. 12 alin. (8) și alin. (10) din contractul de finanțare din 01 octombrie 2009, cod SMIS, la plata sumei de 1.024.495,42 lei (debit aferent C.) și a sumei de 491.757,79 lei T.V.A., reprezentând finanțare încasată necuvenit în baza Contractului de finanțare susmenționat; obligarea pârâtei B. Piatra Neamț, în baza art. 12 alin. (16) din contractul de finanțare din 01 octombrie 2009, cod SMIS, la plata dobânzilor de întârziere începând cu data de 28 februarie 2013 (care reprezintă ziua următoare expirării termenului limită de restituire a debitului, conform notificării A. nr. 7975 din 31 ianuarie 2013, primită la 11 februarie 2013 conform confirmării de primire), în valoare de 0,1% pe zi de întârziere din suma datorată, până la data plății efective; obligarea pârâtei, în baza art. 453 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.
Soluția instanței de fond;
Prin sentința nr. 3063 din data de 14 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. Municipiul Piatra Neamț și a obligat pârâtul la plata sumei de 766.253,21 lei debit aferent C. și T.V.A. către reclamant, încasată în baza contractului de finanțare cu dobânzile legale până la achitarea efectivă a debitului.
Recursul;
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta B. Municipiul Piatra Neamț a formulat recurs, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, în conformitate cu prevederile art. 488 pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.
În susținerea recursului, recurenta a arătat că, deși potrivit art. 154 C. proc. civ., instanța avea obligația să comunice din oficiu toate actele de procedură întocmite în dosar, aceasta nu a dispus comunicarea răspunsului la întâmpinare formulat de reclamantă și a înscrisurilor atașate, fiind încălcat dreptul la apărare.
A mai arătat că debitul restant la data de 12 septembrie 2013 era în valoare de 616.253,21 lei și nu în valoare de 766.253,21 lei, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond.
A precizat, de asemenea, că debitul restant aferent C. și T.V.A. în valoare de 616.253,21 lei a fost achitat în întregime.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 5 și 8 C. proc. civ.
Apărările intimatului;
Prin întâmpinare, intimatul a invocat excepția lipsei de interes în promovarea recursului, arătând că recurenta - pârâtă a executat obligația ce îi incumba potrivit dispozitivului sentinței civile nr. 3063 din 14 octombrie 2013 a Curții de Apel București.
Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției lipsei de interes invocată de intimata - reclamantă, arătând că interesul promovării recursului este justificat de eroarea strecurată în dispozitivul sentinței, care din eroare a reținut că ar mai fi rămasă de plată suma de 766.253,21 lei, la care se adaugă dobânzi de întârziere până la achitarea efectivă a debitului.
Procedura de examinare a recursurilor în completul de filtru;
Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 15 iulie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 6 octombrie 2014.
Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului;
Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acțiunea a rămas fără obiect.
Astfel, Înalta Curte reține că prin cererea ce face obiectul dosarului de față, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei B. Piatra Neamț la plata sumei de 1.024.495,42 lei (debit aferent C.) și a sumei de 491.757,79 lei T.V.A., reprezentând finanțare încasată necuvenit în baza contractului de finanțare, precum și obligarea acesteia la plata dobânzilor de întârziere începând cu data de 28 februarie 2013, în valoare de 0,1% pe zi de întârziere din suma datorată, până la data plății efective.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. Municipiul Piatra Neamț și a obligat pârâtul la plata sumei de 766.253,21 lei debit aferent C. și T.V.A. către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta B. Municipiul Piatra Neamț.
Ulterior, la data de 25 martie 2014, intimatul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes în promovarea recursului, arătând că recurenta - pârâtă a executat obligația ce îi incumba potrivit dispozitivului sentinței civile nr. 3063 din 14 octombrie 2013 a Curții de Apel București.
A susținut faptul că recurenta pârâtă a efectuat mai multe plăți parțiale, astfel că, la această dată, nu mai figurează cu debit în evidențele contabile ale instituției intimate, restituind integral suma de 1.024.495, 42 lei.
Instanța de control judiciar reține că excepția lipsei de obiect a recursului nu poate fi primită, întrucât recursul are obiect fiind formulat împotriva sentinței indicate.
Însă, în raport de actele existente la dosarul cauzei,Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, ca urmare a restituirii acestei sume către reclamantul - intimat.
Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamantului și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul acțiunii l-a constituit restituirea sumei achitate de pârâtă, instanța de control judiciar reține că în cauză cererea reclamantului a fost soluționată și, în consecință, cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și rejudecând cauza, constată că cererea de suspendare formulată a rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Municipiul Piatra Neamț prin primar împotriva sentinței nr. 3063 din 14 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 martie 2015.