Decizia nr. 960/2016
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanței de fond;
Prin sentința civilă nr. 383 pronunțată în data de 22 mai 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor A., B. și C. Sălaj și a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul D., în contradictoriu cu pârâții A., B. și C. Sălaj.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
S-a constatat că, pe de o parte Consiliile nu au personalitate juridică, fiind organe de conducere ale A., respectiv al C. Sălaj (art. 37 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, art. 61 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 51/1995 - cu privire la A., respectiv art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 51/1995 - cu privire la Consiliul Baroului). În consecință, nu pot sta în judecată, nici măcar în calitate de pârâte. În acest sens, nu a fost reținută susținerea potrivit căreia, la fel ca și consiliile locale, ar avea capacitate de exercițiu a drepturilor civile/procesuale limitată, raportat la deciziile pe care le emit în exercitarea atribuțiilor lor. O astfel de capacitate restrânsă, ar trebui să fie prevăzută în mod expres, dacă legiuitorul ar fi înțeles să o acorde. Ori acolo unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Pe de altă parte, nici A., nici C. Sălaj nu are calitate de autoritate publică (sau asimilată acesteia) în înțelesul prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel încât să fie parte (pârât) în prezenta cauză. Subiectele de drept administrativ asimilate autorităților publice sunt în definiția cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. b) Legea nr. 554/2004: „persoanele juridice de drept privat care (…)”. B. are calitate procesuală pasivă în cauză cel puțin pentru opozabilitatea hotărârii raportat la dispozițiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.
S-a constatat deci, că au calitate procesuală pasivă pârâții A., C. Sălaj și B.
Pe fondul pricinii a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamantul a cerut obligarea pârâților la executarea următoarelor obligații:
1. Sa reevalueze si sa noteze lucrările reclamantului la toate disciplinele de concurs din cadrul sesiunii octombrie 2011 a examenului de primire în profesia de avocat definitiv, in conformitate cu prevederile Regulamentului-cadru privind organizarea examenului, aprobat prin Hotărârea nr. 4/2011 al Consiliului A., in sensul acordării unui punct din oficiu la fiecare proba.
2. În urma reevaluării si notării lucrărilor in sensul solicitat, sa îl declare admis la examenul de primire in profesia de avocat definitiv, sesiunea octombrie 2011, cu media de promovare 7,65 obținând nota minimă 5(cinci) la fiecare disciplină.
3. Să emită Decizia de primire in profesia de avocat si de înscriere în Tabloul avocaților definitivi ai C. Sălaj.
Reclamantul D. a formulat o precizare de acțiune în contradictoriu cu pârâtele A. și B. solicitând:
1. a se constata că lucrările reclamantului la examenul de admitere în profesie din sesiunea octombrie 2011 au fost corectate fără să se acorde un punct din oficiu, fiind încălcat regulamentul de examen;
2. să fie obligată pârâta de rangul II să îi acorde punctul din oficiu la fiecare materie de examen;
3. să oblige pârâta A. să emită o hotărâre privind aprobarea primirii în profesia de avocat definitiv;
4. să îl declare admis la examenul de primire în profesie cu media generală de 7,67 și să emită decizia de primire în baza căreia să se înscrie în Tabelul avocaților definitivi ai C. Sălaj.
Curtea a observat că ceea ce deduce reclamantul judecații este maniera de acordare a punctajului la toate disciplinele de concurs din cadrul sesiunii octombrie 2011 a examenului de primire in profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat in alte profesii juridice, in sensul neacordării unui punct din oficiu la fiecare proba.
În acest fel susține reclamantul notele ab initio au fost mai mici, decât în cazul in care s-ar fi acordat 10 puncte (inclusiv punctul din oficiu) și în acest fel, prin recalcularea notelor s-ar ajunge ca reclamantul să fie declarat admis. Reclamantul invoca în lipsa unui text care să consacre expres susținerile sale - o practică statornică a autorității care a organizat în anii anteriori examene similare, jurisprudență administrativa care o coroborează cu practici similare existente în materia intrării in magistratura.
Reclamantul a participat la examenul de primire in profesie de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice - Sesiunea octombrie 2011 susținut în cadrul B.
În urma susținerii probelor de examen, la disciplinele Drept civil, Drept procesual civil, Organizarea profesiei, Drept penal si Drept procesual penal și în urma soluționării contestațiilor, reclamantul a fost declarat respins cu media 6.70.
Reclamantul a susținut că au fost încălcate prevederile Regulamentului-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat stagiar și de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice, adoptat prin Hotărârea nr. 04/2011 din 08 iulie 2011 a Consiliului A., prin întocmirea baremelor de corectare la toate disciplinele în contradicție cu prevederile acestuia. Astfel, potrivit art. 30 alin. (1), coroborat. cu art. 39: "Lucrările scrise se notează, pentru fiecare dintre materiile de examinare, cu note de la 1 1a 10, cu două zecimale", iar potrivit art. 35 alin. (4): "Notarea se va realiza pentru fiecare disciplină în parte, cu note de la 1 la 10". Contrar acestor prevederi, la elaborarea baremelor de corectare s-a stabilit notarea de la 0 la 10, prin introducerea in barem a 10 puncte de notare in loc de 9 puncte, cat ar fi fost normal potrivit reglementarilor mai sus menționate din regulament, această încălcare a regulamentului de examen, a avut drept consecință influențarea rezultatelor examenului de admitere, atât la fiecare materie în parte, cât și prin media generală obținută, viciind rezultatul final al participanților la examen. Deși conținutul Regulamentelor de organizare a examenelor din 2010 si 2009 a fost identic cu cel de anul acesta, baremele de corectare din anii trecuți sunt diferite fata de 2011, respectiv notarea a început de la 1, acordându-se pentru rezolvarea subiectelor 9 puncte in total.
Deși aceste susțineri ale reclamantului sunt corecte (sub aspectul notării diferite de anii anteriori de la 0 la 10 puncte și nu de la 0 la 9 puncte) curtea a observat că această „schimbare de practică” nu produce nicio consecință în plan juridic sub aspectul valabilității examenelor desfășurate.
Singura chestiune care s-ar fi putut pune în discuție (în litigiu pendinte sau pe calea contestației la barem ori la notele acordate) era o recalculare a notelor acordate în funcție de punctajul refăcut de la 0 la 9 puncte. Curtea nu a identificat nici un motiv de nulitate rezultat din stabilirea unui punctaj de la 0 la 10 puncte și apoi din acordarea notei în funcție de punctajul astfel obținut. Consacrarea unei jurisprudențe a entității organizatoare, în sensul acordării unui punct din oficiu, nu a putut fi reținută ca fiind aptă să consacre drepturi în favoarea reclamantului întrucât jurisprudența invocată nu poate fi asimilată unui act normativ accesibil, previzibil și predictibil și ca atare, care îndeplinește exigențele de calitate a legii în materie așa cum a fost interpretată în sens autonom această sintagmă de Curte Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea în special, cauza Sunday Times contra Regatului Unit, cauza Aurel Rotaru împotriva României).
Modalitatea aleasă de pârâtă cu privire la stabilirea punctajului nu a putut fi considerată nici discriminatorie în raport de anii anteriori - discriminarea operând atunci când se au în vedere situații similare. Ori discriminarea putea fi invocată în raport de ceilalți participanți la examen și nu în raport de participanții din anii anteriori.
Mai mult, s-a precizat că reclamantul nu a atacat Hotărârea nr. 61/2011 a Consiliului A., deci, nesolicitând modificarea hotărârilor de validare a examenului și de primire în profesie, admiterea petitelor așa cum au fost formulate nu are nici o finalitate pentru reclamant. Reclamantul nu a înțeles să atace actele emise de A. care finalizează procedura examenului de primire în profesia de avocat și care produc efectul juridic.
Față de considerentele sus arătate, curtea în baza art. 137 (1) C. proc. civ., a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor A., B. și C. Sălaj, iar în baza art. 18 (1) din Legea nr. 554/2004 a respins acțiunea precizată formulată de către reclamantul D.
2. Calea de atac exercitată în cauză;
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul D., invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. 1865 (C. proc. civ.).
În motivarea recursului se susține că sentința este nelegală pentru următoarele considerente:
- deși acțiunea a fost respinsă pe fond, a fost motivată greșit în baza unei excepții de inadmisibilitate, respectiv pe motiv că nu are nicio finalitate pentru reclamant în condițiile în care nu s-a cerut anularea hotărârii de validare a examenului (Hotărârea nr. 61/2011 a Consiliului A.); or, recurentul consideră că se afla în imposibilitatea să conteste un act administrativ care nu i-a fost comunicat;
- în plus, se arată că nu era necesară contestarea hotărârii de validare a examenului deoarece nu s-a cerut anularea acestuia ci obligarea pârâtului A. la emiterea unei noi hotărâri prin care reclamantul să fie admis în profesia de avocat ca urmare a încălcării art. 30 alin. (1) și art. 35 alin. (4) din Regulamentul - cadru de organizare a examenului, în sensul că s-a omis acordarea unui punct din oficiu la notă (punct care, dacă era acordat, ar fi condus la admiterea reclamantului recurent în profesia de avocat cu media 7,03 - calculată cu regula de trei simplă, propusă chiar de intimați).
Intimații nu au depus întâmpinări.
3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor înfățișate de recurent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Invocând generic prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. 1865 (în continuare, C. proc. civ.), recurentul susține că sentința este nelegală deoarece este contradictoriu motivată în condițiile în care, deși acțiunea a fost respinsă pe fond, în considerente s-a arătat că ea nu are nicio finalitate deoarece nu s-a cerut și anularea hotărârii de validare a examenului (Hotărârea nr. 61/2011 a Consiliului A.).
Critica este neîntemeiată deoarece, indiferent de situație, sentința nu poate fi modificată în sensul cerut de recurent (admiterea acțiunii așa cum a fost precizată la termenul de judecată din data de 20 martie 2012).
În cazul examenului susținut de recurent, actul producător de efecte juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, susceptibil să fie contestat în condițiile art. 1 și art. 8 din aceiași lege, este actul final de validare a examenului (practica Înaltei Curți este constantă sub acest aspect); celelalte acte reprezintă operațiuni administrative (acte preparatorii) și pot face obiectul judecății în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv numai în măsura în care au fost contestate împreună cu actul administrativ la baza căruia stau.
În consecință, în lipsa unei cereri de anulare a hotărârii de validare a examenului, acțiunea este inadmisibilă deoarece urmărește protejarea unui interes legitim (cel de a deveni avocat, membru al C. Sălaj) în alte condiții decât cele prevăzute de lege.
Argumentul recurentului referitoare la împrejurarea că hotărârea de validare nu putea fi contestată pentru că nu i-a fost comunicată va fi înlăturat deoarece hotărârea se aduce la cunoștință prin afișare, potrivit programului de concurs, putând face obiectul contestației.
De asemenea, se respinge și argumentul referitor la lipsa de interes a contestării hotărârii de validare (pe motiv că nu s-a cerut anularea acesteia ci obligarea A. la emiterea unei hotărâri de admitere în profesia de avocat, etc.) deoarece, așa cum s-a arătat, aceasta reprezintă actul care dă naștere la efecte juridice susceptibil să fie contestat în condițiile Legii nr. 554/2004.
Motivarea primei instanțe referitoare la împrejurarea că „admiterea petitelor așa cum au fost formulate nu are nici o finalitate pentru reclamant”, deși lipsită de precizie, este în esență corectă în măsura în care este înțeleasă așa cum s-a arătat mai sus.
Structura considerentelor sentinței reflectă intenția primei instanțe de a răspunde tuturor apărărilor reclamantului; Înalta Curte este de acord că este confuz ca o hotărâre judecătorească de respingere a acțiunii să fie motivată atât pe fond cât și în temeiul unei excepții procesuale dar această confuzie nu poate fi valorificată în condițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. atunci când excepția este întemeiată, deoarece confuzia nu poate fi înlăturată printr-o nelegalitate.
Pentru aceleași considerente se constată că în cauză nu sunt incidente nici motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 CPC; instanța de fond a înțeles corect acțiunea ca fiind în obligație de a face (de emitere a unei hotărâri de admitere în profesia de avocat) și, în limita explicațiilor de mai sus, a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză.
În consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul D. împotriva sentinței nr. 383 din 22 mai 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul-reclamant la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimata A. și la plata sumei de 500 lei cu același titlu către intimatul B.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2016.