Ședințe de judecată: Ianuarie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1034/2017

Şedinţa publică de la 16 martie 2017

Decizia nr. 1034/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. IF, persoană fizică, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Direcția Antifraudă Control Intern și Supracontrol - Serviciul Antifraudă București anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 2891 încheiat la data de 26 august 2014 de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Direcția Antifraudă Control Intern și Supracontrol - Serviciul Antifraudă București, privind Cererea de plată nr. 48186 din 30 aprilie 2012 și a Deciziei de soluționare a contestației împotriva Procesului-verbal mai sus indicat nr. 31.209 din 13 octombrie 2014.

1.2. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, verificând actele și lucrările Dosarului nr. x/2/2014, a apreciat că soluția ce se va pronunța în Dosarul penal nr. y/P/2013, în care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de reclamantul A., pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, faptele având legătură în mod direct cu felul în care a obținut sprijin financiar ce vizează obiectul cauzei de față, depinde soluționarea cauzei de față, astfel că, prin Încheierea de la data de 12 iunie 2015, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei, până la soluționarea dosarului penal.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul A. IF, persoană fizică, întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor formulate, s-a arătat că hotărârea pronunțată în cauză nu era deloc motivată, în sensul că judecătorul primei instanțe nu indicase temeiurile avute în vedere la adoptarea soluției, considerentele expuse în cuprinsul încheierii limitându-se doar la redarea conținutului Ordonanței nr. y/P/2013 a DNA - Serviciul Teritorial Suceava din data de 5 iunie 2014, act procedural prin care se dispusese însă punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A.

S-a arătat că inculparea acestei persoane nu constituia o împrejurare care să influențeze sau de care să depindă soluționarea acțiunii în anularea actelor administrative pendinte, în condițiile în care recurentul-reclamant A. Întreprindere Individuală nu era una și aceeași persoană cu inculpatul A.

Pornind de la acest aspect, justificarea criticii referitoare la greșita aplicare în cauză a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost susținută și în raport de faptul că cercetările penale pornite împotriva inculpatului A., în Dosarul penal nr. y/P/2013 al DNA - Serviciul Teritorial Suceava, vizează acuzații aduse acestuia, în calitate de reprezentant al Asociației Crescătorilor de Taurine UFB Piatra Șoimului, entitate juridică distinctă de titularul acțiunii în contencios administrativ pendinte.

S-a susținut că, în contextul celor arătate, măsura suspendării judecății dispusă în cauză produce pagube importante în patrimoniul Întreprinderii Familiale A., având în vedere dobânzile și penalitățile care se adaugă debitului principal, calculate pentru fiecare zi de întârziere în soluționarea prezentului dosar.

În consecință, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății, având în vedere că, în alte cauze civile cu obiect asemănător, instanțele de control judiciar au considerat că nu există motive pentru suspendarea judecății.

2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 19 mai 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 14 decembrie 2016, fixând termen de judecată la data de 16 martie 2017.

3. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate și motivele de casare invocate, cu luarea în considerare a circumstanțelor cauzei și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat.

Rezultă din actele dosarului că actele administrative supuse controlului instanței de fond se referă la rambursarea sprijinului financiar ce i-a fost acordat recurentului-reclamant A. IF în cadrul schemei de plăți unice pe suprafață, în campania agricolă 2011, în legătură cu suprafața de 163,73 ha teren, reținându-se că recurentul-reclamant ar fi încasat în mod necuvenit de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură suma de 222.493,74 RON, pe baza unor înscrisuri - Contractul de închiriere nr. 9636 din 13 mai 2010 încheiat cu Primăria orașului Câmpulung Moldovenesc - care nu justificau valabil deținerea în folosință a respectivei suprafețe de teren, încălcându-se astfel prevederile art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006.

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata poate fi suspendată „când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel”.

Criticând măsura suspendării judecății dispusă de prima instanță, recurentul-reclamant susține că urmărirea penală începută în Dosarul penal nr. y/P/2013 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava se referă la pretinse acuzații întemeiate pe fapte străine celor care au determinat emiterea actelor administrative în cauză și fără nicio legătură cu acestea, cercetările efectuate în respectiva cauză penală privind Asociația Crescătorilor de Taurine UFB Piatra Șoimului, entitate juridică distinctă de Întreprinderea Familială A.

Susținerea formulată nu este întemeiată.

Din relațiile comunicate de D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava, cu Adresa din 5 iunie 2015, depusă la dosar fond, rezultă că, în Dosarul penal nr. y/P/2013, înregistrat pe rolul respectivei unități de parchet, prin Ordonanța din 5 mai 2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, având ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, faptă prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. (componenta fondurilor europene) și a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului că, în calitate de reprezentat al Asociației producătorilor și crescătorilor de taurine Piatra Șoimului, cât și de reprezentant al Întreprinderii Familiale A., a solicitat de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Suceava și a obținut, în mod necuvenit, fonduri din bugetul Uniunii Europene, în campaniile agricole 2010 - 2012, prezentând documente și declarații false (adrese emise de Primăria Câmpulung Moldovenesc, cu complicitatea primarului B., anexele 2 și 32, care atestau în mod nereal că era îndeplinită condiția de eligibilitate de încărcare pe pășunat pe hectar, precum și declarații de eligibilitate și cereri semnate de inculpat, conform cărora, Asociația producătorilor și crescătorilor de taurine Piatra Șoimului ar fi deținut în mod legal suprafețele de teren, aspect nereal), într-un număr de 6 (șase) cereri de subvenție soluționate favorabil, din care 3 (trei) cereri de subvenție în numele Asociației producătorilor și crescătorilor de taurine Piatra Șoimului, pentru suprafața de 166 ha teren, și 3 (trei) cereri de subvenție în numele Întreprinderii Familiale A., pentru suprafața de 173 ha teren.

Prin urmare, Înalta Curte constată că cercetările efectuate în cauza penală mai sus menționată vizează deopotrivă și modalitatea în care s-a acordat sprijin financiar solicitat în numele Întreprinderii Familiale A., în campania agricolă, în legătură cu suprafața de 163,73 ha teren, inclusă în suprafața de 173 ha, pentru care s-a prezentat Contractul de închiriere nr. 9636 din 13 mai 2010 încheiat cu Primăria orașului Câmpulung Moldovenesc, urmărirea penală pornită împotriva reprezentantului A. urmând să stabilească realitatea documentelor prezentate și veridicitatea declarațiilor formulate în scopul obținerii ajutorului financiar, cu alte cuvinte, să se stabilească dacă beneficiile acordate Întreprinderii Familiale A. au fost sau nu, obținute prin fraudă.

Or, în condițiile în care actele administrative contestate au fost emise tocmai în considerarea nevalabilității documentelor folosite pentru obținerea ajutorului financiar, nu se poate susține că rezultatul anchetei penale declanșate pentru suspiciunea de fraudă comisă în legătură cu obținerea documentelor folosite în cererea de subvenție nu ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce va fi dată în cauza civilă pendinte, stabilirea existenței în caz a unei rezoluții infracționale având consecințe directe asupra rezolvării acțiunii civile, care nu poate fi soluționată decât subsecvent acțiunii penale, atunci când se stabilește că aceasta își are izvorul în același fapt material ca și acțiunea penală.

Prin urmare, reținându-se că, atât urmărirea penală declanșată împotriva inculpatului A., în Dosarul penal nr. y/P/2013 al DNA - Serviciul Teritorial Suceava, cât și sancțiunea fiscală contestată în prezenta cauză, sunt legate în parte de nerealitatea documentelor prezentate în vederea obținerii ajutorului financiar în numele Întreprinderii Familiale A., Înalta Curte constată că prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. au fost corect aplicate în cauză, urmărirea penală urmând să stabilească existența faptelor care au determinat emiterea actelor administrative primare.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că este lipsită de relevanță împrejurarea că inculpat în cauză este A., iar ajutorul financiar a fost obținut în numele Întreprinderii Familiale A., entitate ce include și alți 2 membri de familie ai inculpatului, persoane care nu au calitatea de suspecți sau inculpați în ancheta penală, întrucât, pe de o parte, la nivel reprezentativ, întreprinderea individuală este reprezentată de unul din membrii de familie, desemnat în acest scop prin actul de constituire, reprezentantul desemnat fiind cel care gestionează interesele întreprinderii familie, conform prevederilor O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, iar, pe de altă parte, textul prevăzut la art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu condiționează suspendarea judecății civile de existența unei urmăriri penale deschise pe numele titularului acțiunii civile, fiind suficient să se constate că există o urmărire penală pornită „pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea”, ceea ce se verifică în speță.

Nici celelalte motive invocate în susținerea recursului nu sunt întemeiate.

S-a arătat de către recurentul-reclamant că suspendarea judecății nu putea fi valabil dispusă în cauză, în condițiile în care, prin dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se prevede expres că „instanța de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune săvârșită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul stăruie în continuarea judecării pricinii”, stăruință dedusă în caz din faptul exercitării de către recurentul-reclamant a prezentei căi de atac.

Înalta Curte constată însă că la termenul din 12 iunie 2015, când au avut loc dezbaterile asupra cererii de suspendare a judecății, recurentul-reclamant nu și-a exercitat dreptul de a solicita continuarea procesului. Stăruința pentru continuarea judecății presupune o acțiune manifestă din partea reclamantului, făcută la momentul soluționării cererii de suspendare a procesului, neputând fi dedusă din fapte exterioare, cum ar fi exercitarea ulterioară a unei căi de atac.

Aceasta pentru că, judecata în recurs este circumscrisă limitei efectului devolutiv determinat de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță, așa cum se prevede în cuprinsul dispozițiilor art. 494 C. proc. civ. cu referire la art. 478 alin. (2) din același cod, or, pretinsa stăruință pentru continuarea procesului nu a fost invocată în fața instanței de fond, cum de altfel însuși recurentul-reclamant recunoaște, prin motivele de recurs formulate în cauză.

Rezultă din cuprinsul încheierii primei instanțe că măsura suspendării judecății cauzei a fost justificată în raport de inculparea reclamantului A. pentru presupusa comitere a unor infracțiuni având legătură directă cu felul în care se obținuse sprijin financiar vizând obiectul cauzei civile pendinte, apreciindu-se că soluționarea procesului civil depinde de soluția ce va fi adoptată în Dosarul penal nr. y/P/2013.

Înalta Curte constată însă că, deși prima instanță și-a motivat pe scurt hotărârea pronunțată, considerentele expuse sunt suficiente și justifică pe deplin soluția adoptată în cauză, fiind examinate, ținând cont și de natura hotărârii pronunțate - încheiere prin care nu s-a procedat la examinarea fondul procesului, elementele de fapt care atrăgeau în caz incidența prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Ca urmare, nu a putut fi primită nici critica recurentului-reclamant privitoare la nemotivarea hotărârii.

În consecință, reținând că nu este întemeiat niciunul dintre motivele invocate în susținerea cazurilor de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză, conform art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. IF împotriva Încheierii din 12 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2017.

Procesat de GGC - LM