Decizia nr. 874/2017
Deliberând, constată următoarele:
1. Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată sub nr. x/110/2016 din data de 1 iulie 2016, pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. Bacău, în numele și pentru membrii de sindicat (menționați într-un tabel anexat), a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău, următoarele:
- obligarea pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, în sensul ca, la reconstrucția salarială realizată pentru aplicarea art. 1 alin. (81) din O.U.G. nr. 83/2014, să aibă în vedere sumele compensatorii incluse în salariul de bază și acordate ca atare până la 1 decembrie 2015, corespunzător specificului funcțiilor, respectiv sporului pentru condiții periculoase/deosebit de periculoase și sporului de stres;
- obligarea pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău ca, pentru perioada 1 decembrie 2015 - data aplicării noilor grile de salarizare stabilite prin adunarea sumelor compensatorii corespunzătoare sporului pentru condiții periculoase și sporului de stres, să plătească membrilor de sindicat diferența dintre totalul drepturilor cuvenite prin asimilare și drepturile efectiv achitate.
2. Hotărârea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal
Prin Sentința civilă nr. 744/2016 pronunțată în data de 3 noiembrie 2016, Tribunalul Bacău a disjuns cele două capete de cerere; a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bacău în privința primului capăt de cerere având ca obiect completarea anexei la Ordinul 1016 din 23 decembrie 2015, declinând competența în favoarea Curții de Apel Bacău.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor intră în categoria organelor centrale, competența de soluționare a cauzei revenind Curții de Apel Bacău, pârâta funcționând ca autoritate de reglementare și control în domeniul sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.
Față de includerea A.N.S.V.S.A. în categoria autorităților publice centrale, față de obiectul primului capăt de cerere- completare, act încheiat cu o autoritate centrală, instanța a reținut faptul că în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 132 alin. (3) C. proc. civ. competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Bacău.
3. Hotărârea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar la termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2017 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.
Prin Sentința nr. 4/2017 pronunțată în data de 12 ianuarie 2017, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale în primă instanță a Curții de Apel Bacău, excepție invocată din oficiu de instanță în acțiunea (capătul de cerere disjuns de Tribunalul Bacău) formulată de reclamantul A. Bacău, în numele și pentru membrii de sindicat, a declinat în favoarea Tribunalului Bacău competența de soluționare a cauzei având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, în sensul că, la reconstrucția salarială realizată pentru aplicarea art. 1 alin. (81) din O.U.G. nr. 83/2014, să aibă în vedere sumele compensatorii incluse în salariul de bază și acordate ca atare până la 1 decembrie 2015, corespunzător specificului funcțiilor, respectiv sporului pentru condiții periculoase/deosebit de periculoase și sporului de stres, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău și a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că reclamanții pretind includerea în salariul de bază a unor sume compensatorii (care, anterior, au fost reprezentate de sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare) asigurându-se, mai întâi, prin intermediul primului capăt de cerere, că sumele în discuție sunt recunoscute printr-un act administrativ cu caracter normativ a cărui completare au solicitat-o (de asemenea). Această înseamnă că litigiul - care, așa cum deja s-a reținut, nu privește asimilarea funcțiilor și salariilor personalului din care fac parte reclamanții cu funcțiile și nivelul de salarizare din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - este unul unitar, care privește salarizarea reclamanților, funcționari publici, membri de sindicat. În consecință, în temeiul art. 109 din Legea nr. 188/1999 competența de soluționare a litigiului, în ansamblul său, aparține tribunalului, iar în privința membrilor de sindicat care nu sunt funcționari publici competența instanței de contencios administrativ este exclusă în privința drepturilor salariale.
4. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 noul C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că prin acțiunea promovată și înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. Bacău, în numele și pentru membrii de sindicat a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău, obligarea pârâtei ANSVSA să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, în sensul ca, la reconstrucția salarială realizată pentru aplicarea art. 1 alin. (81) din O.U.G. nr. 83/2014, să aibă în vedere sumele compensatorii incluse în salariul de bază și acordate ca atare până la 1 decembrie 2015, corespunzător specificului funcțiilor, respectiv sporului pentru condiții periculoase/deosebit de periculoase și sporului de stres.
Înalta Curte constată că în mod corect a reținut Curtea de Apel Bacău că prezenta cauză vizează raportul de serviciu al reclamanților, privind obligarea pârâților la plata tuturor drepturile salariale prevăzute de lege, respectiv includerea în salariu a sumei compensatorie cu caracter tranzitoriu aflată în plată la data de 01 decembrie 2015.
Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei se stabilește în raport cu dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 și nu în raport cu dispozițiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.
În conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".
Astfel, având în vedere că acțiunea vizează raportul de serviciu al unui funcționar public, revine tribunalului competența materială de soluționare a cauzei, conform art. IV din Legea nr. 2/2013, atâta timp cât prin Hotărârea nr. 1415/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea acesteia, este statuat la art. 5 alin. (5) și (6) că: "(5) Personalul din cadrul Autorității, institutelor de referință și al direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului București este format din funcționari publici și din personal contractual. (6) Salarizarea personalului din structura Autorității se face potrivit prevederilor legale aplicabile funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul administrației publice centrale" și prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici nu se prevede o altă instanță competentă în soluționarea acestei categorii de litigii.
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. Bacău, în numele și pentru membrii de sindicat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) și Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău (DSVSA Bacău), în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 martie 2017.
Procesat de GGC - GV